G

Total 4493
Geocounter
OnLine 1


sâmbătă, 20 mai 2017

SECRETELE BIBLIEI

De ce l-a creat Dumnezeu pe diavol ? Dumnezeu nu l-a creat pe diavol. El a creat acea făptură angelică minunată si glorioasă care a devenit apoi diavolul. (Ezechiel 28.12,13,17).


Diavolul este recunoscut încă de la începutul umanităţii. 

Tot timpul a existat o luptă a binelui împotriva răului, diavolul fiind recunoscut în întreaga lume ca şi duşmanul lui Dumnezeu.

Diavolul a purtat de-a lungul timpului tot felul de denumiri - Lucifer, Beelzebuth sau Satan - şi a fost descris în nenumărate forme.

Ideea că ar exista un vrăjmaş a lui Dumnezeu a trezit imaginaţia oamenilor care au început să dezvolte tot felul de teorii sau poveşti despre diavol.

Diavolul este pretutindeni. Dumnezeu este omniprezent, însă diavolul nu are această putere.

Iisus a spus că a văzut diavolul căzând din cer ca fulgerul, referindu-se la momentul în care vrăjmaşul a fost aruncat din cer.

Satana şi-a împărţit demonii în diferite regiuni, însă diavolul nu este cu ochii pe oameni 24 de ore pe zi.

Se spune că cei care cred în Hristos nu pot fi detectaţi de diavol pe radarul lui.

Diavolul are coarne. Filmele de la Hollywood au indus o imagine generală cum că Satana are coarne, pelerină roşie şi o furcă, dar această descriere este bazată pe folclorul medieval şi nu pe Biblie.

De fapt, Biblia arată că diavolul este un maestru al deghizării şi că preferă să apară ca un "înger de lumină".

Cei mai mulţi oameni nici nu recunosc că diavolul există, deoarece acesta este foarte viclean.

Diavolul apare adesea în cadrul reuniunilor religioase şi îi înşeală chiar pe creştini. De asemenea, el iubeşte să lucreze prin şarlatani, care fură bani şi trăiesc în imoralitate.

Diavolul se teme de cruci, apa sfinţită şi icoane.

În filme, Contele Dracula este respins de un crucifix, iar demonii ţipă în chinuri când preoţii rostesc fraze în latină.

Totuşi, Satana nu se teme de oamenii religioşi. Diavolul chiar îşi duce veacul în zona clădirilor religioase, atâta timp cât oamenii din interiorul lor nu cred cu adevărat în Dumnezeu.

Chiar apostolul Pavel ne-a avertizat că în ultimele zile ale vieţii, oamenii care cred în Dumnezeu adesea îşi întorc faţa de la credinţă, "acordând o mai mare atenţie băuturilor spirtoase şi învăţăturilor înşelătoare ale dracilor".

Unele dintre ereziile cele mai demonice au luat naştere în biserici atunci când creştinii se întorc de la adevăr şi îl urmează pe diavol, tatăl minciunii.

Diavolul este de vină pentru tot răul din lume. Aproape toţi creştinii trăiesc cu ideea că diavolul i-a făcut să păcătuiască, lucru ce este total fals. După cum spunea şi Iacov "fiecare este ispitit, când este dus şi momit de pofta sa", el arătând că fiecare trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru păcatele sale.

Diavolul este atotputernic. Creştinii îi atribuie diavolului mai multă putere decât are în realitate. Biblia arată că atunci când Iisus a murit pe cruce, a dezarmat puterile satanice. Autoritatea Satanei a fost luată de Iisus Hristos, iar acum tot ce poate face vrăjmaşul este să mintă, să fure şi să ucidă. Totodată, diavolul încearcă să distrugă cât mai mult, până când biserica va termina de predicat Evanghelia în întreaga lume.

Diavolul trăieşte în iad. Poveştile populare arată că diavolul îşi conduce activitatea diabolică de undeva din mijlocul flăcărilor iadului, însă acesta nu este un concept biblic.

Satana este descris ca "domnul puterii văzduhului", deoarece el îşi desfăşoară activitatea de la o locaţie aflată la o distanţă cerească. Iisus a spus că iadul a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui, iar după judecata finală, Dumnezeu îl va arunca pe Satana în iazul de foc şi pucioasă, unde va fi chinuit zi şi noapte în vecii vecilor, acesta fiind filmul de groază de care diavolul se teme cel mai mult.

Preotul sucevean Viorel Ioan Vârlan spune:

“În permanenţă este o luptă a celui rău împotriva lui Dumnezeu, prin oameni.

Prezenţa celui rău, adică a diavolului, este recunoscută în întreaga istorie a umanităţii. Întotdeauna, în orice religie, s-a luptat binele cu răul.

Această luptă este foarte bine relevată şi în Biblie, începând de la greşeala primilor oameni, când diavolul ispiteşte femeia şi prin aceasta omul este pedepsit la moarte, la boală, la suferinţă, dar totodată i se promite un răscumpărător, care va veni în persoana fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul Iisus Hristos.

Din acel moment, prezenţa celui rău, a lui Lucifer, care este căpetenia diavolilor este o prezenţă constantă în viaţa oamenilor.

În Noul Testament vedem că Mântuitorul, în ţinutul Gadarei, are chiar un dialog cu diavolul, care se numeşte Legiune şi gadarienii îl recunosc şi îi spun ce ai cu noi, fiul lui Dumnezeu, ai venit mai înainte ca să ne chinuieşti, ceea ce arată două lucruri fundamentale: recunoaşterea lui Iisus că este fiul lui Dumnezeu de către cel rău şi faptul că ei vor trebui să suporte consecinţele neputerii faţă de Dumnezeu şi a căderii lor din înaltul cerului, deoarece ei au fost la început îngeri buni, îngeri de lumină.

Biserica, întotdeauna, a arătat prezenţa celui rău şi cea mai mare capcană pe care o întinde vrăjmaşul, cum mai este numit, este faptul de a nu crede că există.

Un duşman, care consideri că nu există te poate doborî foarte uşor, pe când ştiind prezenţa lui, constatând prezenţa lui şi ştiind să te fereşti de aceste capcane, atunci este mult mai uşor să te lupţi.

În permanenţă este o luptă a celui rău împotriva lui Dumnezeu prin oameni.

Paul Evdokimov, marele teolog şi filozof rus, spunea că în om se războieşte Dumnezeu cu diavolul. Lupta aceasta este foarte importantă. Iisus Hristos, când a fost întrebat de ucenici de ce nu a putut scoate diavolul din acel om, a răspuns către aceştia că diavolul nu iese decât prin post şi rugăciune. Iată că deja dă o metodă prin care poţi să lupţi împotriva celui rău. Tocmai de aceea posturile şi rugăciunile şi toate aceste dezlegări care se fac în biserică sunt împotriva celui rău şi pentru a-l întări pe om şi a-l ajuta pe om în lupta cu cel rău”.

sursa: http://adevarul.ro