miercuri, 17 mai 2017

TAINELE OMULUI


Știinta dă răspuns unora dintre cele mai importante întrebări ale oamenilor: Exista viată dupa moarte ? Ce este și unde se află sufletul omului ?



În secolul XXI, Fizica Cuantică vine cu dovezi care pot schimba tot ce știam pâna acum.

Din cele mai vechi timpuri, indiferent de rasă sau religie, teama de moarte este comună tuturor oamenilor. De fapt toate viețuitoarele, plantele se tem de starea pe care o numim moarte.

Ca oameni, tindem sa ne identificăm complet cu existenta corpului material si credem ca încetarea existentei acestuia înseamna si încetarea existentei conștiintei, fara sa sesizam faptul ca acestea ar putea fi doua entitați independente.

Dacă mintea şi corpul uman au fost oarecum înţelese încă din cele mai vechi timpuri, sufletul a reprezentat un element care a ridicat numeroase semne de întrebare.

Folosind conceptele fizicii cuantice, doi fizicieni renumiti sustin ca pot demonstra existența sufletului.

Americanul Stuart Hameroff si britanicul Roger Penrose au pus la punct o teorie a conștiintei, care afirmă că sufletele sunt depozitate in structuri numite microtubule, din interiorul celulelor nervoase.

Ei sustin ca experienta numita conștiinta este rezultatul efectului gravitatiei cuantice asupra acestor microtubule, un proces numit "orchestrated objective reduction" (Orch-OR).

In apropierea mortii, aceste microtubule îsi pierd starea cuantică, dar informatia din ele nu este distrusa. Mai exact, sufletele nu mor, ci sunt înapoiate Universului.

Daca pacientul este resuscitat, informatia cuantica este restaurata în microtubule.

In cazul morții, această informatie cuantică poate exista pe termen nedefinit in afara corpului, sub forma sufletului.

„Originea sufletului uman reflectă locul nostru în Univers, natura existenţei noastre. Se pare că sufletul este rezultatul unor operaţii complexe realizate de creier, dar în acelaşi timp aceste vibraţii cuantice pot exista şi după ce creierul îşi încheie activitatea”, susţine Hameroff.

Aceasta este dovada vie că sufletul părăseşte corpul după moarte şi îşi continuă existenţa în eternitate.

Conform celor declarate de Hameroff, atât ştiinţa, cât şi religia au ajuns la un consens cu privire la viaţa după moarte.

Sufletul există sub forma unor vibraţii cuantice, care părăsesc corpul atunci când intervine moartea, fapt care confirmă încă o dată veridicitatea teoriei religioase cu privire la viaţa de apoi.

Cercetatorii fac si o analogie simpla. Ganditi-va ca o masina ar reprezenta corpul material, in timp ce soferul acesteia poate reprezenta constiinta. Masina se poate strica fara ca soferul sa pateasca ceva.

Moartea este doar o iluzie apărută în mintea umană, datorită identificării cu corpul material.

In momentul încetarii existentei corpului material, constiinta umana va continua sa existe sub o forma sau alta, sau chiar intr-un alt univers.

Daca intr-un univers are loc moartea unui corp, constiinta acestuia poate migra in alt univers. Ceea ce ar insemna ca persoana respectiva nu va ajunge neaparat in rai sau in iad ci poate intr-o lume similara. Si asta s-ar putea intampla de un numar infinit de ori.

Hameroff considera creierul uman exemplul perfect de computer cuantic. Sufletul sau constiinta reprezinta doar informatie stocata la nivel cuantic. Aceasta poate fi procesata, manipulata prin algoritmi, analizata prin formule matematice si, cel mai important, transferata. Spre deosebire de bitii de informatie clasica, cea cuantica are la baza qubit-ul. Iar acesta nu poate fi nici copiat, nici distrus, in schimb, poate fi mutat dintr-o particula fizica in alta prin fenomenul de teleportare cuantica sau prin canale cuantice.

Fizicianul Roger Penrose, profesor la Oxford, sustine ca a descoperit urme ale contactului între diferitele universuri sau dimensiuni paralele.

Impreuna cu alti cercetatori, Penrose spune ca a și gasit elementele care acumuleaza informatia in timpul vietii si care o transporta dupa moarte. Acestea sunt reprezentate de microtubuli din proteine (microtubuli neuronali), carora pana acum le-a fot atribuit doar simplul rol de a întari o celula vie si de a ajuta la transportul substantelor in interiorul acesteia. Insa, conform teoriei lui Penrose, acestia se potrivesc cel mai bine rolului de purtatori ai informatiei cuantice in creier. Pentru că o pot retine pentru o perioada indelungata, acestia pot functiona si pe post de componente ale unui computer cuantic.

sursa : http://www.dailymail.co.uk/sciencetech