CE SE ÎNTÂMPLĂ CU ACEA ENERGIE, DUPĂ CE CORPUL NU MAI ESTE ÎN VIAȚĂ ?

CE SE ÎNTÂMPLĂ CU ACEA ENERGIE, DUPĂ CE CORPUL NU MAI ESTE ÎN VIAȚĂ ?

MAI EXIST EU CA ”EU” ? AM UN SUFLET ?

ACESTEA SUNT MULTE DINTRE ÎNTREBĂRILE LA CARE OAMENII VOR SĂ AFLE RĂSPUNSURILE.

În continuare, vă voi expune câteva învățături aflate de la JAGGI VASUDEV, cunoscut și sub numele de Sandhguru, născut în anul 1957, în Mysore, India. Jaggi Vasudev, Absolvent al Universității din Mysore, este un maestru spiritual contemporan modern. El vorbește oamenilor despre aspecte ce țin de conștiință, înțelepciune, evoluție spirituală, bunăstare fizică, mentală și spirituală a tuturor ființelor.

În ianuarie 2007 a participat la 4 dintre discursurile susţinute la Forumul Economic Mondial unde a vorbit pe teme legate de diplomaţie, dezvoltare economică, educaţie şi mediu.

Jaggi, are capacitatea de a face o punte între ştiinţă şi misticism, între ceea ce este cunoscut şi ceea ce este încă necunoscut, permiţându-le astfel tuturor celor care-l întâlnesc să exploreze şi să experimenteze cele mai profunde dimensiuni ale vieţii.

SĂ AFLĂM CE RĂSPUNDE JAGGI VASUDEV LA ÎNTREBĂRILE OAMENILOR CARE VOR SĂ ȘTIE CE ESTE MOARTEA ȘI CE SE ÎNTÂMPLĂ CU OMUL DUPĂ CE CORPUL FIZIC NU MAI DĂ SEMNE DE VIAȚĂ.

ESTE FOARTE IMPORTANT FAPTUL CĂ ACEST ÎNȚELEP, EXPLICĂ LUCRURILE CU CUVINTE FOARTE SIMPLE, PE ÎNȚELESUL TUTUROR. NU SE FOLOSEȘTE DE CUVINTE POMPOASE, ALAMBICATE, SAU PLINE DE ZGOMOTE AȘA CUM ESTE OBICEIUL ÎN ULTIMA VREME.

”Acum te uiți la mine. Dacă închizi ochii, nu mă mai poți vedea. Dar TU ești tot aici, nu-i așa ? Deci, acum, ești TU cel care mă privește sau sunt doar ochii tăi cei care mă privesc ? Deci, este clar că TU ești cel care mă privește.

Prin fereastra ochilor tăi, mă privești. Dacă închizi fereastra, TU încă exiști ? DA, desigur. Deci spui clar că TU ești mai mult decât CORPUL, nu-i așa ? Și, de asemenea, știi foarte clar, că ai acumulat acest corp în timp. Sau, cu alte cuvinte, ceea ce numești ”CORPUL MEU” este doar un ÎMPRUMUT luat de la Planeta Pământ, doar o bucată din acest pământ, din această Planetă. Dar, când vine timpul, Planeta vrea să ia înapoi împrumutul, atom cu atom.

Vezi, țin această pietricică în mână. Inițial spun : asta e pietricica mea, nu vreau să ți-o dau ție. După un timp, încep să mă gândesc: această pietricică sunt EU. Vine momentul când această pietricică îmi va fi luată, voi fi speriat, pentru că o parte din mine a fost luată. Nu, nu TU ai fost luat, doar mâncarea pe care ai adunat-o, bucata de Planetă pe care ai acumulat-o și care formează acest corp, Planeta îl cere înapoi.

Deci, dacă ești conștient că acesta, CORPUL, este doar ceva ce ai acumulat, nu doar intelectual, ci în fiecare moment, să fii perfect conștient că : EU nu sunt acest CORP, acesta îl am doar în posesie, este doar o acumulare. Am adunat acest CORP, îl am în posesie, îl folosesc, iar când este necesar, când vine timpul, renunț la el.

Dacă toți oamenii ar conștientiza acest lucru, în fiecare moment al vieții, MOARTEA AR FI CA ȘI CUM ȚIA-I SCHIMBA HAINELE... ACEA FRICĂ DE MOARTE AR DISPĂREA ...

Deci, ce se întâmplă după ce am plătit ”ÎMPRUMUTUL” de la Pământ, adică după ”MOARTE” cum spun oamenii ? Întrebarea este dacă o faci de bunăvoie sau nu, dar datoria, oricum, va fi plătită. Corpul tău, adică CORPUL FIZIC, trebuie să meargă în Pământ, pentru că îi aparține Pământului.

Dar, există și un CORP SUBTIL, care este la fel ca o STRUCTURĂ. Doar pentru că există această STRUCTURĂ, poți construi CORPUL FIZIC. Mănânci o banană, ea devine o parte din corpul fizic, mănânci o pâine ea devine corpul fizic, tot ce mănânci se transformă în corp fizic, pentru că există acel SCHELET SUBTIL, acea STRUCTURĂ SUBTILĂ.

Acel CORP FIZIC pe care îl vedem cu toții, este doar materie adunată, acumulată în jurul STRUCTURII, în jurul CORPULUI SUBTIL.

Deci, când acel CORP FIZIC MOARE, CORPUL SUBTIL, căruia i se mai spune CORP ETERIC sau altfel, rămâne prezent. CORPUL SUBTIL încă poartă informație cu el. Dar diferența esențială este : când ai un corp fizic și o minte conștientă, ai și o CAPACITATE DISCRIMINATORIE. Dar, după dispariția corpului fizic, MINTEA, LOGICA, RAȚIUNEA, ASPECTUL DISCRIMINATORIU AL MINȚII, dispar și ele. Nu mai există discriminare. Ești condus doar de TENDINȚE - impulsuri, emoții.

Deci, vor exista anumite TENDINȚE.

În fiecare cultură a popoarelor, există o grijă ca în momentul morții, dacă un om este pe moarte - nu contează ce relație ai avut cu el - vei pomeni numele ZEILOR - DUMNEZEU etc., vei încerca să creezi o atmosferă potrivită pentru el, chiar dacă a fost dușmanul tău. Se fac incantații, lucrurile obișnuite care se spun oamenilor, ceva care să creeze conștientizare și armonie în jurul lui, pentru că vrei să plece cu bine, împăcat.

Pentru că, în momentul plecării, în cazul când el este într-o anumită stare emoțională, oricare ar fi ea, să zicem că este înfricoșat. Pierzând mintea discriminatorie, el nu mai poate controla frica. De multe ori, frica apare în viața ta, dar datorită minții discriminatorii, vei spune : este în regulă, acel lucru nu este chiar așa, vei găsi motive ca să ieși din acea stare. Dacă nu există mintea discriminatorie, frica va crește continuu, în paranoia, dar nu acea paranoia cunoscută de oameni. Paranoia care crește de milioane, de miliarde de ori mai mult, pentru că este o absență totală a minții discriminatorii.

Dar să zicem că ai creat împăcare, armonie în momentul morții. atunci aceste lucruri se multiplică, de asemenea, de milioane de ori, pentru că nu mai există mintea discriminatorie.

Indiferent că este ”dulceață” sau ”amărăciune”, ”fericire” sau ”tristețe”, toate acestea pot lua proporții uriașe, doar dacă nu există o minte discriminatorie.

Chiar și atunci când trăiesc, oamenii folosesc foarte puțin această minte discriminatorie. De obicei, oamenii se lasă pradă ”emoțiilor”, ceea ce este regretabil.

Dar, după ce își părăsește corpul fizic, omul nu mai are altă cale, va fi condus doar de EMOȚII. Doar dacă omul a atins un anumit nivel de conștientizare, pe care-l poate păstra. Altfel, oricare îți va fi starea, aceasta ți se va amplifica enorm. Dacă se amplifică în tristețe, spunem că este în IAD, dacă se amplifică în bucurie, spunem că este în RAI.

Deci ”IADUL” și ”RAIUL” nu sunt locuri geografice, ci sunt stări în care cineva ajunge să fie”.

CEEA CE EXPLICĂ, JAGGI VASUDEV, DESPRE CORPUL FIZIC ȘI CORPUL SUBTIL AL OMULUI ESTE LOGIC, ESTE ADEVĂRAT ȘI POATE FI ÎNȚELES CU UȘURINȚĂ DE TOȚI OAMENII.

ÎN BIBLIA CREȘTINĂ, SE MENȚIONEAZĂ CĂ ACEA INTELIGENȚĂ SUPREMĂ, PE CARE OAMENII O NUMESC ”DUMNEZEU”, A CREAT OMUL DIN LUT, DIN PĂMÂNT APOI A SUFLAT DUHUL SFÂNT ÎN NĂRILE LUI.

ȘTIINȚA, DE ASEMENEA, A DESCOPERIT CĂ TOATE ELEMENTELE CARE ALCĂTUIESC PĂMÂNTUL SE REGĂSESC ȘI ÎN CORPUL UMAN.

DESCOPERIND, SAU MAI BINE ZIS REDESCOPERIND ANUMITE TAINE, PE CARE OMUL LA ÎNCEPUTURILE EXISTENȚEI LUI PE PĂMÂNT, LE CUNOȘTEA FOARTE BINE, NOI CEI DE ASTĂZI, REALIZĂM CÂT DE MANIPULAȚI ȘI DE MINȚIȚI AM FOST DE-A LUNGUL VREMURILOR DE CĂTRE DIFERITE GRUPURI DE OAMENI, INTERESATE SĂ STĂPÂNEASCĂ PĂMÂNTUL ÎN ÎNTREGIME.

ACESTEA SUNT DOVEZI CARE VĂ POT ÎNDEPĂRTA FRICA DE MOARTE, VĂ POT FACE SĂ ÎNȚELEGIȚI MULTE ALTE LUCRURI, VĂ POT FACE SĂ VĂ BUCURAȚI DE VIAȚĂ CU ADEVĂRAT !


D.ROMAN, DIN ÎNVĂȚĂTURILE LUI JAGGI VASUDEV

COMICE

O METODĂ CARE TE DĂ JOS DIN PAT DIMINEAȚA, DUPĂ CE SUNĂ CEASUL DEȘTEPTĂTOR

COMICE

TRANSMISIE ÎN DIRECT DE LA PALATUL PARLAMENTULUI 

SEFUL OFICIULUI DE PROTECTIE A CONSUMATORULUI, ÎN ACȚIUNE

CUVINTE DIN SUFLET

Oh, Doamne, ce bine este acasă !
Este dimineață, devreme. Ceasul de pe noptieră arată ora 5,45. Aerul răcoros, pătruns prin fereastra rămasă deschisă peste noapte, m-a trezit din somn. Am privit crengile mărului care se leagănă ușor, dincolo de fereastră. Un sentiment de mare bucurie îmi circulă rapid prin tot trupul. Sunt acasă, oh, Doamne, sunt acasă !
După un drum lung și obositor parcurs cu avionul, apoi cu trenul am reușit să ajung, din nou, acasă, lângă părinți și bunici, lângă surori și frați, lângă prieteni. Pentru mine, ei sunt cea mai de preț avere a mea. Nimeni și nimic pe lume nu mă poate face să renunț la ei. Poate, doar inevitabila și neiertătoarea moarte căreia, fiecare dintre noi, trebuie să-i plătim tribut o viață de om.
M-am dat jos din pat, am pus repede pantalonii și cămașa pe mine și am ieșit în curtea casei. O cloșcă cu aripile înfoiate m-a avertizat foarte hotărâtă să nu mă apropii de puii ei. Tom și Rita, paznicii de nădejde ai casei, m-au salutat legănându-și bucuroși cozile. Când am plecat de acasă erau doar niște cățelandri drăgălași. Acum sunt deja niște câini pe care poți să pui bază.
Dintr-un șopron, vocea groasă a tatii m-a trezit din visare : ”Măi băiete, tu nu ai somn ? De ce te-ai sculat așa devreme ? ”De fericire, tată ... Nu am putut să mai dorm de fericire ...”, am răspuns eu râzând și ridicând brațele spre cer.
Tata s-a apropiat de mine, m-a privit câteva clipe cu ochii umezi, tremurând ușor din barba nerasă, apoi m-a strâns la pieptul lui cu toată puterea. Am simțit dintr-o dată toată dragostea și prețuirea tatii revărsându-se și inundând sufletul meu. Am stat așa îmbrățișați, fără să rostim nici o vorbă, preț de câteva clipe. Doar glasul calm și cald al mamei, atât de drag sufletului meu, a reușit să ne despartă din îmbrățișare: ”Măi, dar pe mine nu mă îmbrățișează nimenea ? ...”, zise mama râzând.   Am luat-o pe mama în brațe și am sărutat-o pe obrajii ei frumoși, rumeniți de soare.
Dragostea părinților mei nu aș trăda-o niciodată, pentru nimic altceva pe lumea asta. Ei mă fac să mă simt puternic și să trec cu bine peste orice greutate din viață.
Părinții mei muncesc în gospodărie, cresc animale, îngrijesc grădina de legume și mica livadă cu pomi fructiferi. Zilnic, ei încep munca foarte devreme dimineața, doar după ce se lasă seara se retrag în casă pentru a se odihni. Așa îi știu de mic copil. Au muncit din greu pentru a se întreține pe ei și pe cei patru copii ai lor. Acum, copiii sunt fiecare cu rostul lor, datorită acestor doi oameni care, asemeni cloștii cu puiii din ogradă, au știut să-și apere copiii de rele și le-au îndrumat pașii spre viața de oameni maturi.
Părinții mei sunt parte din sufletul meu. Au știut să mă pregătească pentru viață cu dibăcie, cu omenie, cu multă, multă dragoste. Aș vrea să-i fac nemuritori !
Oh, Doamne, ce bine este acasă când stau la masă înconjurat de cei dragi mie, când pâinea miroase atât de bine și mămăliga scoate aburi gata să sară în castronul cu brânză și smântână, pentru a se răcori.
Nimic, de pe alte meleaguri, nu are farmecul, curățenia sufletească și pacea pe care mi le oferă aceste locuri și pe care eu le numesc „ACASĂ”.

Poate că unii vor spune că nu peste tot, în România, este așa și că lucrurile s-au mai schimbat. Dragii mei, dar niciodată oamenii și locurile nu au fost la fel. Important este că cei mai mulți oameni și cele mai multe locuri sunt așa cum vi le povestesc eu. Din păcate, ”gunoaiele de toate felurile” fiind mai ușoare, stau mai mult la suprafață, sunt mult mai vizibile decât locurile și oamenii ”cu greutate” care își duc viața în mod civilizat și ”în tăcere”. La un ciclu de circa 20-30 de ani ”gunoaiele” sunt împrăștiate sau chiar distruse de ”vântul schimbării” iar cei cu greutate vor rămâne pe loc, ca întotdeauna, asigurând continuitatea neamului. Doamne ajută !

D.Roman