7.14.2017

CUM AFLI DACA UN PEPENE VERDE ESTE COPT, ZEMOS ȘI DULCE, FĂRĂ SĂ-L TAI CU CUTITUL




Iată câteva sfaturi de la cei mai buni fermieri, ca să poți alege cel mai bun penene:

1. Caută pata „de la câmp”

Pata galbenă, cunoscută și ca ”pata de la câmp”, este locul în care pepenele a stat pe pământ. Pepenii copți au mereu pete de un galben cremos sau portocaliu, dar nu albe.

2. Caută „rețeaua”
Această rețea de linii maro înseamnă că albinele au atins părțile polenizatoare ale florii de multe ori. Cu cât a fost mai polenizat, cu atât mai dulce este fructul.

3. Pepeni „fata” și „băiat”
Mulți oameni nu știu că fermierii diferențiază pepenii în funcție de gen. De exemplu, „băieții” sunt mai mari, au o formă alungită și sunt mai apoși. „Fetele ” au o formă mai rotunjită și sunt foarte dulci.

sursa: http://happynews.varusandel.ro

OMUL NU A FOST MAIMUȚĂ ȘI NICI PRIMITIV



CÂNDVA, ÎN NEGURA VREMURILOR, MAIMUȚELE S-AU SĂTURAT SĂ MAI ȚOPĂIE PRIN POMI ȘI LE-AU VENIT IDEEA SĂ COBOARE PE PĂMÂNT... DE UNDE LE-AU VENIT IDEEA ? DE LA ”SFÂNTA EVOLUȚIE”, SUSȚIN UNII OAMENI DE ȘTIINȚĂ.... ȘI TOT MERGÂND ELE PE PĂMÂNT ÎNTR-O DIRECȚIE SAU ÎN ALTA, AU EVOLUAT RAPID ÎN FIINȚELE PE CARE LE CONSIDERĂM ASTĂZI CELE MAI INTELIGENTE,ADICĂ ÎN OAMENI...

DAR, SĂ LĂSĂM GLUMA LA O PARTE... OMUL NU A EVOLUAT DIN MAIMUȚĂ ȘI NICI PRIMITIV NU A FOST !

EXISTĂ O MULȚIME DE DOVEZI ÎN SPRIJINUL ACESTOR AFIRMAȚII... TREBUIE DOAR CUNOSCUTE ȘI STUDIATE DE CÂT MAI MULȚI OAMENI, CHIAR DACĂ ACEIA CARE DORESC SĂ STĂPÂNEASCĂ PĂMÂNTUL NU VOR SĂ AFLĂM ADEVĂRUL ...


Un om care judecă profund nu va accepta ideea că arhitectura antică, de o perfecţiune ce nu poate fi egalată de nici una dintre tehnologiile noastre actuale, a fost realizată de oameni din epoca pietrei, în pieile goale, fără judecată şi mânaţi doar de instinct.

Ar trebui să te jenezi să vii în faţa a milioane de oameni şi să spui asemenea minciuni despre lumea apusă a acestei planete, ale cărei opere de artă sfidează timpul.
Este ilogic să încerci să convingi un om cu judecată că blocuri de piatră grele de până la 2.000 de tone au fost ridicate de oameni primitivi, cu ajutorul rulourilor din lemn şi cu sfori din liane.
Am fi în stare să acceptăm acest lucru, dacă oamenii de ştiinţă şi susţinătorii lor înfocaţi ne-ar arăta pe viu că este posibil.
De pildă, să ne arate cum se poate construi piramida cea mare din Egipt în 50 de ani, cam cât a trăit faraonul Keops, şi care doar la exterior este făcută din 2.500.000 de blocuri de piatră, cântărind cel puţin 2,5 tone fiecare. Cum au putut primitivii să şlefuiască aceste milioane de pietre, să le care la peste 70 de kilometri distanţă de locul extragerii lor, să le ridice la 150 de metri înălţime şi să le aşeze fără nicio eroare ?
Cum este posibil să-i umileşti pe aceşti „arhitecţi ai timpului”, cum îi numea autorul multor cărți Zecharia Sitchin, care au lăsat minuni ce sfidează tehnologia modernă şi să spui că au fost nişte primitivi ?




Piramida lui Kheops

De ce continuă să fie predate în şcoli aceste minciuni evidente ?  Şi de ce, nici acum, nimeni nu vrea să se trezească şi să vadă adevărul ?  Există o frică de adevăr, de necunoscut, de transformare ?
Pentru cei care cred în primitivismul anticilor, prezentăm în cele ce urmează doar câteva dintre minunatele lor opere de arhitectură, despre care elita spune că sunt făcute de nişte oameni primitivi, pentru zeii lor. 
Și începem chiar cu demascarea acestei imense minciuni în care elita ştiinţifică ne obligă să credem. 
Mulţi cred că ceea ce au învăţat la școală este real, susţinând şi apărând minciuni care, spuse la infinit, au devenit adevăr. Adevărata faţă a realităţii ni se ascunde din cele mai vechi timpuri.


Abu Simbel şi Hidrocentrala de la Assuan


În 1960, președintele Nasser a început în Egipt lucrările celei mai mari centrale electrice a țării, care trebuia să ilumineze capitala Cairo și împrejurimile sale. Pe locul în care trebuia captat imensul fluviu sfânt al egiptenilor se ridica însă una dintre cele mai frumoase construcții ale lumii antice: templul din piatră Abu Simbel, reședința faraonului Ramses al II-lea, una dintre minunile antice ale acestei țări, aflat în patrimoniul UNESCO. Deoarece imensa construcție era în pericol, UNESCO a mobilizat 113 țări, care să contribuie cu bani, utilaje, muncitori, ingineri și arhitecți la mutarea monumentului cu doar 180 de metri mai sus de locul în care se construia barajul.
Fațada templului este impunătoare. Are 33 metri înălțime și 38 metri lățime. Reprezintă patru statui ale lui Ramses, fiecare făcută dintr-un singur bloc de piatră, având între 10 și 20 de metri înălțime și cântărind între 30 și 1000 de tone.
Mutarea templului de la Abu Simbel a durat 5 ani și a fost nevoie de 2.000 de oameni, tone de materiale și un efort tehnologic fără precedent. Au fost folosite cele mai noi și mai sofisticate mașinării inventate până atunci și s-a apelat la mai toate națiunile tehnologizate ale Terrei pentru a înfăptui această mutare. 
Dacă citim superlativele apărute în presa vremii, care fac referire la această operațiune, ne vine să râdem: 
„Mutare epocală ! Tehnologie fără precedent ! 113 țări implicate în proiect !” 
Adică 5 ani ca ceva antic, făcut de niște primitivi, să fie mutat cu doar 180 de metri ?  
Păi cum au ridicat ei aceste minunății, care cântăreau până la 1000 de tone, cu funii și lemne, iar super-tehnologizații s-au chinuit cu tot ce au avut mai bun timp de 5 ani, ca să mute totul cu doar 180 de metri ?
Cum au făcut primitivii să aducă blocurile de piatră întregi de la 70 de kilometri depărtare și să le pună nevătămate pe poziții ? Nu se știe ! 
Un lucru este însă cert: ei, primitivii, le-au tăiat în cariere îndepărtate, le-au șlefuit, le-au sculptat, le-au înălțat și le-au asamblat într-o armonie perfectă așa întregi, cum au fost construite, în timp ce super-tehnologizații au făcut ceva epocal: din 1960 până în 1965 au tăiat tot templul bucată cu bucată și l-au reasamblat la 180 de metri mai încolo.
Păi cum vine asta, dragă om avansat ? 
Timp de 5 ani, inginerii, constructorii și tehnologia lor avansată au tăiat în felii un monument antic despre care ni se spune că a fost ridicat cu ajutorul unor funii. 
N-ar fi fost oare momentul ideal să ne demonstreze cum au făcut anticii acest lucru ? Cum vine asta, fără tehnologie se construiește ceva, în timp ce cu tehnologie se distruge ?
Nu avem nimic împotriva faptului că doar în acest fel s-a putut salva o minune a antichității, dar asta dovedește că, de fapt, ceea ce se spune nu prea se potrivește cu realitatea, nu vi se pare ?

Iată masacrul tehnologic al templului de la Abu Simbel






Calculatorul din Antikythera

În anul 1901 a fost descoperită în apele teritoriale ale Greciei, în Antikythera, o insulă aflată între Creta şi Peloponez, o epavă care zăcea pe fundul apei. Pe această ambarcaţiune a fost descoperit cel mai vechi calculator din lume, un instrument care a fost inventat abia în secolul trecut de către impunătoarea noastră civilizaţie. Cum este posibil ? Simplu: cei care l-au făcut erau o civilizaţie mai avansată, mai civilizată, mai inteligentă şi mai bună ca noi. 




Calculatorul din Antikythera este construit din bronz, are nenumărate roţi zimţate şi se pare că era folosit la navigaţie sau în astronomie. Au fost recuperate 80 de fragmente din acest sofisticat mecanism, cu ajutorul cărora s-a putut reconstrui acest obiect care n-ar trebui să existe, după marii noştri oameni de ştiinţă, care l-au catalogat ca fiind un obiect în afara timpului său. 
Bine, bine, n-ar trebui să existe dacă n-ar fi fost găsit, dar în condiţiile în care el există, poate fi văzut și atins, cum mai poţi să-i negi existenţa şi să-l treci la mistere ? De ce atâtea mistere ? Cineva l-a făcut, din moment ce el există ! 
În prezent, calculatorul care n-ar trebui să existe se află în muzeul din Atena.



Urme umane de 500 de milioane de ani

Câţi dintre noi n-am auzit că în lume s-au găsit diferite urme umane în piatră sau pământ fosilizat ? Însă puţini sunt cei ce ştiu despre o urmă umană pe care oamenii de ştiinţă ai sistemului n-au putut s-o conteste. Au încercat s-o ascundă prin vreun sertar sau în catacomba vreunui muzeu, dar n-au reuşit. Au făcut însă ceva: au vorbit foarte puţin despre ea, ca să nu se ştie prea mult despre această descoperire, şi au dezbătut cazul doar în lumea lor.
În 1968, William J. Meister se afla în împrejurimile Antelope Spring, la 43 de mile depărtare de Delta, Utah, în căutare de fosile pentru colecţia lui particulară. A descoperit în acea zi foarte mulţi trilobiţi, nişte scoici fosile din perioada Cambrian. În acea vreme, aşa cum se învaţă încă din şcoli, pe pământ nu exista viaţă în afara scoicilor, lichenilor, meduzelor şi ciupercilor. 
J. Meister a descoperit uimitoarea urmă când o bucată de piatră s-a deschis ca o carte atunci când ciocanul său a lovit-o. Era o urmă umană care a călcat un trilobit, mic crustaceu preistoric. În afară de faptul că era pentru prima dată în lume când se putea dovedi ştiinţific că omul a existat înaintea dinozaurilor, care în acest caz nici nu se născuseră, această urmă mai are o particularitate: piciorul care a făcut-o era încălţat ! 
Cum poţi să ascunzi oamenilor o aşa de mare descoperire şi să continui să le spui în şcoală copiilor că omul nu a cunoscut dinozaurii ?
Încălţămintea este lungă de 26,03 centimetri şi lată de 8,9 centimetri. Călcâiul este separat de talpă şi se vede destul de bine adâncitura tocului încălţămintei pe care o purta omul, aşa cum rămâne de fapt orice urmă de încălţăminte pe pământ în zilele noastre. 
Meister n-a găsit niciun geolog dispus să analizeze supărătoarea urmă umană şi atunci a publicat ştirea în ziarul local The Desert News, care la scurt timp a devenit de notorietate naţională. În acest fel, el a putut duce amprenta doctorului Clarance Coombs, de la Columbia Union College, şi geologului Maurice Carlisle, de la Universitatea din Colorado. 
M. Carlisle a scormonit două ore înainte să găsească un strat de nămol care ar fi reprezentat proba faptului că formaţiunea s-a găsit un timp la suprafaţă, fiind aptă să conserve urmele, dar în van, urma provenea dintr-un strat din perioada Cambriană, adică de acum 505-590 de milioane de ani. Această datare a iritat enorm mediul academic, care nici în faţa probelor de necontestat n-au vrut să recunoască autenticitatea ei, refuzând să studieze în detaliu această mărturie antică a existenţei umane pe pământ.
Michael A. Cremo și Richard L. Thompson, doi cercetători americani, autori ai unei cărți extraordinare, pentru că demască cu probe științifice minciunile lumii academice, carte cenzurată, înjumătățită și contestată, intitulată ”Arheologia interzisă”, au studiat această urmă la calculator, concluzionând că nu este cu nimic diferită de o urmă modernă, lăsată de un pantof; deci urma din Cambrian este perfect autentică.
În acest caz, nu numai că este demascată minciuna inexistenţei omului în timpuri preistorice pe această planetă, dar este şi proba cu care se dovedeşte clar că cel care a lăsat-o nu era un primitiv.
Dacă ar fi luate în calcul măcar aceste câteva exemple, fără să se ţină cont de alte mii care s-au descoperit în întreaga lume, s-ar demonstra clar că istoria ne-a fost schimbată, că am fost minţiţi, că trecutul nostru este altul, și că ar trebui să se rescrie totul, iar copiii noştri n-ar mai fi nevoiţi să înveţe minciuni, prezentate ca adevăruri de necontestat.


Urme umane vechi de 500 milioane ani

DOVEZILE NU SE OPRESC AICI... ELE SUNT MULTE ȘI LE VOI PREZENTA, PE RÂND,  ÎN VIITOARELE ARTICOLE...

VĂ DORESC SĂNĂTATE ȘI VIAȚĂ LUNGĂ PENTRU A VĂ BUCURA ȘI A CUNOAȘTE CÂT MAI MULTE DESPRE CINE SUNTEM ȘI CARE ESTE MENIREA NOASTRĂ...



surse: - https://lupuldacicblogg.wordpress.com/2017/07/10/omul-nu-a-fost-niciodata-primitiv/

- http://www.yogaesoteric.net/