6.03.2020

CCR a decis cum se vor prelungi mandatele aleşilor locali, după ce a admis sesizările a 73 de deputaţi




Potrivit unui comunicat de presă al CCR, transmis astăzi, 03 iunie 2020, Agerpres, judecătorii constituţionali au luat în discuţie obiecţiile de neconstituţionalitate a Legii pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului 44/2020 privind prelungirea mandatelor autorităţilor administraţiei publice locale cuprinse în perioada 2016 - 2020, unele măsuri pentru organizarea alegerilor locale din anul 2020, precum şi modificarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului 57/2019 privind Codul administrativ, obiecţii formulate de un număr de 73 de deputaţi şi de Guvern.

"Curtea a reţinut că prelungirea mandatelor autorităţilor administraţiei publice locale a fost realizată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 44/2020, care a fost aprobată, cu modificări şi completări, de Parlament, prin lege. Or, prelungirea mandatelor autorităţilor administraţiei publice locale se realizează numai prin lege organică, adoptată de Parlament, şi nu prin ordonanţe de urgenţă ale Guvernului.

În aceste condiţii, Parlamentului îi revenea obligaţia constituţională de a respinge ordonanţa de urgenţă astfel adoptată şi nu de a o aproba.

Totodată, Parlamentul este cel care va reglementa, prin legea de prelungire a mandatelor autorităţilor administraţiei publice locale, dacă stabilirea datei alegerilor se realizează prin lege organică sau prin hotărâre de Guvern", a explicat CCR.


sursa https://www.dcnews.ro/ccr-decizie-finala-cum-se-prelungesc-mandatele-alesilor-locali_751986.html


Primul film de animaţie românesc conceput şi realizat în perioada de izolare impusă



Primul film de animaţie românesc conceput şi realizat în perioada de izolare impusă de pandemia Covid-19, intitulat „reStart” şi regizat de Marius Donici, a fost lansat în premieră în mediul online. 

Animaţia de 2 minute şi jumătate a fost realizată prin complicata tehnică de stop motion, cu nu mai puţin de 1.700 de frame-uri gândite şi realizate de Marius Donici în perioada în care a stat izolat la domiciliul din Bucureşti. 

„reStart” este un eseu video creat în singurătate, cu un laptop şi o cameră de filmat: un mic film de animaţie care trimite cu gândul atât la Frankenstein, cât şi la Pygmalion. 

„Trecem printr-un moment unic în istoria umanităţii. Am devenit atât de zgomotoşi şi atât de agitaţi, încât natura a zis Stop ! 
Închisă în casă, omenirea aşteaptă ca ştiinţa şi nu religia sau filosofia să găsească soluţia salvatoare. 

Săptămâni întregi, Omul a stat în loc, între patru pereţi, singur, cu gândurile, anxietăţile şi emoţiile sale. Mai mult ca niciodată am avut timp să reflectăm asupra marilor, dar şi mai micilor întrebări ale vieţii, la fel de importante, deopotrivă. Artişti în izolare au creat eseuri bazate pe meditaţia lor în izolare.

Pe parcursul a două minute, sunete din Univers precum cel al Soarelui, al Pământului, sunetul de contopire dintre două găuri negre sau al planetei pitice Pluto redau trăiri din autoizolare, pe care fiecare pământean le poate interpreta din punctul său de vedere. 
Covid-19 pare a fi numele unei noi planete, a unei noi ordini în lume, cu locuitori ce se vor ghida după alte principii. Covid-19, a noua planetă, o planetă nouă. Dezasamblare şi reasamblare. Restart-ul inevitabil. Cu alte reguli. Cu alte emoţii. Mai sincere. Umile. Umane”, îşi descrie regizorul animaţia, care a fost lansată chiar în ultima zi de stare de urgenţă, pe CinePub, cea mai mare platformă gratuită de film românesc.

„Prin acest film am dorit să evidenţiez cât mai puternic posibil acest moment unic trăit de întreaga umanitate, precum şi necesitatea unui #restart uman, atât în interior cât şi în exterior. Este singura soluţie care ne poate salva”, a declarat regizorul.





Marius Donici este absolvent al Facultăţii de Imagine şi Film - Universitatea Media Pro şi activează ca freelancer de mai bine de 15 ani. A fost implicat în proiecte şi colaborări din domenii diferite de activitate – ariile sale de interes fiind cinematografia, teatrul, fotografia si online-ul. 
În ultima perioadă a fost prezent mai ales în mediul online şi în cadrul festivalurilor de film, fiind implicat în realizarea mai multor proiecte, printre care filmul documentar „Cartea Soldatului” (în parteneriat cu scriitoarea Doina Ruşti), scurtmetrajul „The End”, în regia lui Marius Roşu şi lungmetrajul „Experimentul Piteşti” (regia Victoria Baltag). 
De-a lungul carierei, a colaborat cu instituţii culturale precum Teatrul Naţional din Bucuresti, Teatru Toma Caragiu din Ploieşti, ArCub, Cinepub şi multe altele. 





Un interviu de excepţie, menit a rămîne în istoria Justiţiei româneşti !




”Luni, 1 iunie 2020, am avut un interviu cu Tudorel Toader. Un interviu cu fostul ministru şi nu cu ministrul Tudorel Toader. După bucuria pe care mi-a produs-o interviul, îmi dau seama că e mai bine că am reuşit doar acum să-i iau un interviu. Ca ministru în exerciţiu, Tudorel Toader n-ar fi fost atît de el însuşi.

După un lung şir de ministri ai Justiţiei care nu erau altceva decît nişte popice ale premierului sau preşedintelui, depinde cine era şeful regimului, Tudorel Toader mi-a apărut ca o veritabilă personalitate, dar mai ales ca o personalitate independentă.

Nu e vorba de independenţa dată de absenţa apartenenţei la un partid (ca şi în cazul jurnaliştilor independenţa nu e o chestiune de formalitate la un ministru, ci una de esenţă), ci de independenţa dată de conştiinţa propriei valori.

Deşi ministru în Guvernele PSD din februarie 2017 pînă în aprilie 2019, Tudorel Toader a lăsat tot timpul senzaţia unei agende proprii, diferite de cea a PSD. Altfel spus, chiar şi atunci cînd a transpus în practică puncte din programul PSD în domeniul Justiţiei, el a ştiut să le prezinte ca fiind ale lui, ivite din viziunea lui asupra Justiţiei. Această ipostază, rară la demnitarii posdecembrişti, simple unelte oarbe ale partidelor, au făcut din Tudorel Toader o vedetă a presei româneşti.

În cazul măsurilor din Justiţie, pînă la el presa se îndrepta cu întrebările spre şeful Guvernului sau al preşedinţilor, conştientă că ministrul Justiţiei era doar un executant al deciziilor luate de Şef în numele partidului.

Pe tot parcursul mandatului său, presa l-a vînat pur şi simplu pe Tudorel Toader pentru a afla ultimele decizii din Justiţie.

Atenţia acordată de presă îşi avea temelia şi în ipostaza de profesor în faţa studenţilor asumată de Tudorel Toader la conferinţele de presă.

În timpul dialogului l-am întrebat pe Tudorel Toader dacă nu era cumva şi o satisfacţie secretă, de om cu carte adresîndu-se ageamiilor, în lecţiile de Drept pe care le ţinea fătucilor în direct ca ministru, conştient că respectivele nu ştiau nici măcar ce e acela Cod penal, pe care-l confundau cu Codul la cuptor.

O altă explicaţie a preocupărilor mele faţă de ministrul Tudorel Toader trimite la felul în care văd eu demnitarul ideal. Eu cred că un politician, înainte de a accepta un post de demnitar, trebuie să aibă o viziune asupra domeniului pe care urmează să-l conducă, un domeniu care ţine de profesia sa. Pe baza acestei viziuni el trebuie să aibă cîteva proiecte pentru care de altfel a şi acceptat să fie ministru. Cu alte cuvinte, el trebuie să accepte postul respectiv, pentru că numai aşa poate face ceva în domeniul său de activitate.

Din nefericire, politicienii noştri se bat să prindă un post de ministru nu pentru că e singura modalitate de a transpune în practică o viziune asupra domeniului, ci pentru că se dau în vînt după avantajele de sclipici ale funcţiei de ministru.

Aşa se explică printre altele şi faptul că puţini miniştri postdecembrişti au fost altceva decît nişte bătători de nituri ai indicaţiilor premierului. Ca să nu mai spun că orice tentativă de a-i întreba asupra viziunii lor de ansamblu, asupra proiectelor lor îi descumpănea pînă la clătinare.

Ce viziune să aibă asupra domeniului Educaţiei Monica Anisie ? Ar fi acceptat să fie şi bucătăreasă, numai să facă parte din Guvern.

Ce-ar putea răspunde în materie de proiecte ministrul Culturii Bogdan Gheorghiu ? Visul lui a fost să ajungă ministru. I s-a dat, la intervenţia baronului PNL Gheorghe Flutur, ministerul Culturii. Ar fi acceptat şi ministerul Şuruburilor cu cap pătrat, numai minister să fie. Cum să aibă proiecte în materie de cultură un ins care el însuşi are nevoie de o minimă alfabetizare, fie şi pentru a şti că la bibliotecă merg cititorii şi nu vizitatorii, cum a scris el în Ordin.

Tudorel Toader m-a convins din primele zile ale activităţii de ministru că a venit în fruntea ministerului nu pentru a fi ministru, ci pentru a concretiza o viziune proprie asupra Justiţiei din România.

Sînt sigur, de exemplu, că Tudorel Toader a ştiut, cu mult înainte de a fi ministru, ca jurist strălucit, că în ultimii ani articolul 132 din Constituţie, care reglementează statul procurorilor şi anume că, devenise prin crearea Republicii procurorilor, subordonate direct Centrelor de reflecţie din pădurile din jurul Capitalei, o splendidă formă fără fond. Şi că accepta să fie ministru şi pentru a corecta această anomalie.

Aşa cum am scris de numeroase ori, Tudorel Toader a reuşit să reabiliteze autoritatea ministrului asupra procurorilor printru-un proces urmărit pas cu pas, cu o consecvenţă uluitoare.

Astfel că Tudorel Toader a lăsat miniştrilor de Justiţie drept moştenire această reabilitare a autorităţii ministrului Justiţiei asupra procurorilor. Dacă ar fi numai asta şi Tudorel Toader ar rămîne în istoria Justiţiei din România. Evident, războiul dus de Tudorel Toader l-a făcut oaia neagră a Diviziei Presă a SRI şi a ONG-urilor înfiinţate şi finanţate de SRI.

L-au urmărit cu ura lor securistică şi după ce nu a mai fost ministru.

Ştiind aceste lucruri, am ţinut mult să am un interviu cu Tudorel Toader.”

Ion Cristoiu, ziarist


sursa: https://www.stiripesurse.ro/ion-cristoiu-dezvaluiri-din-culisele-interviului-cu-tudorel-toader-ramane-in-istoria-justitiei-romanesti_1470833.html?fbclid=IwAR1oitwvdHPgH7Ey5u9VyJ0rp6wOxb4peyAsCsuUVzcAoKlv44hK1T9XcWg


BIBLIA DE ASTĂZI - VS - BIBLIA ADEVĂRATĂ