MIHAI EMINESCU




http://superimagini-album.blogspot.ro/2017/12/te-cheama-iar-durerea-din-fundul.html

MIHAI EMINESCU - ROMÂNUL ABSOLUT 


Câteva gânduri ale generațiilor de astăzi de români, scrise în versuri, și adresate marelui poet :

”Te cheamă iar durerea, din fundul disperării ..
De când te-ai dus, bădiță, o ducem tot mai rău,
O larmă infernală ne-apropie de hău,
Nu mai găsești nimica din tot ce-a fost odată
Și tot mai goală-i viața, pustie și săracă.

Flăcăi-s duși departe, să-ți spun ? Că mi-e rușine.
Sunt rătăciți prin lume, milogi la porți străine.
Bătrânii plâng la poartă, copii flămânzi în pat,
Pustiu este ogorul, pustiu întregul sat.
Și teiul cu iubirea e dus pe-același drum,
Și floarea ta albastră, și codrul, tot e scrum,

Nu mai găsești nici cinste, nici dragoste de glie,
Doar ʼnalte haimanale ce scuip-o Românie ...
Te cheamă iar durerea, din fundul disperării,
Să mai cobori odată la marginea-înserării,
Să-ți lași pentru o clipă în ceruri nemurirea,
Să ne înveți ce-înseamnă de-a pururi ... fericirea ...

Versuri scrise de Bordan

marți, 21 august 2018

Specia umană între nemurire sau îmbătrânire și moarte pentru a supraviețui ...






O singură genă le împiedică pe mamifere să-şi regenereze organele. 
Această descoperire extraordinară ar putea fi primul pas pe calea unui nou tip de vindecare. 
Dacă această genă ar fi extrasă de la om, atunci nicio boala nu “s-ar mai lega” de el. 

Pe lângă faptul stiintific, intervine si partea religioasa.

Conform Bibliei, când erau in Rai, Adam si Eva erau perfecti si nemuritori. După păcatul originar, ei au fost transformati in muritori, ca pedeapsă dată de Dumnezeu. 

Acum, stiinta constată că nemurirea fizică ar fi doar la o genă distanță, iar laboratoarele de cercetare apreciaza că se va incepe un nou soi de “alchimie”, cea genetică, prin care se va încerca scoaterea acestei gene a tineretii vesnice si a vietii fara de moarte la om.

“Scoaterea unei gene ar fi un procedeu mult mai dificil decât introducerea ei”, apreciază cercetatorii. 



Savanţii de la Wistar Institute, o organizaţie independentă de investigaţie biomedicală cu sediul în Philadelphia (SUA), au descoperit o genă a cărei absenţă poate regla regenerarea ţesuturilor la mamifere, într-o manieră foarte asemănătoare celei prin care îşi regenerează salamandrele coada, atunci când rămân fără ea.

  

ADN uman



Este pentru prima dată când se observă ceva de acest gen. 

Cercetătorii au făcut această descoperire incredibilă pe când observau cobaii din laborator cărora li se amputaseră urechile. Acestea au crescut la loc în doar câteva zile. Ţesuturile s-au regenerat complet, nu au rămas cicatrici, nici urme.

Aceste animale au ceva în comun, lipsa genei p21 (proteina p21), care obligă celulele lor să se comporte ca şi cum ar fi celule-mamă embrionare în loc de celule adulte. 




Descoperirea, publicată în revista Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), oferă noi perspective pentru o nouă vindecare umană.

Multă vreme s-a crezut că animalele şi-au pierdut această minunată capacitate de vindecare de-a lungul timpului, excepţie fâcând doar guşterii şi unele specii de salamandră. 

Spre deosebire de mamiferele tipice care îşi vindecă rănile în urma cărora rămân cicatrici, şoarecii, care nu au gena p21, creează o structură asociată cu o creştere rapidă şi o diferenţiere de celule cum era cea din cazul amfibiilor.
Pierderea acestei gene face ca celulele şoarecilor să se comporte ca celulele-mamă embrionare, nu ca nişte celule adulte şi astfel are loc miracolul. 
Tocmai de aceea, cercetatorii consideră că extracția genei din structura umană ar crea specimene care isi vor regenera continuu organele. 
“Nu știm dacă si din punct de vedere moral va fi posibilă crearea unor astfel de oameni, probabil că va fi o lungă dezbatere, exact cum a fost si cu clonarea”, consideră cei de la Wistar Institute. (V.S.)


Nimeni nu îsi doreste să imbatranească si să moară. 

Insă, in mod paradoxal, noi studii arată că specia umană si-a „inventat” îmbătrânirea ca să supravietuiască.

Folosind simulări pe computer ale unor specii umane „concurente” - una imortală si una a cărei indivizi imbătrânesc si mor - profesorul Andre Martins de la Universitatea Brazilia din Sao Paolo a ajuns la concluzia că, in anumite conditii, este un avantaj al speciei umane să moară.

„O specie care imbatraneste poate duce la extincția unui competitor imortal. Unde există schimbare si mutații, fiecare generație este cu un pic mai bine adaptată noilor conditii de mediu”, a explicat profesorul Martins.

Așa că, dacă vom deveni nemuritori, așa cum sugerează unii futurologi (oameni de stiinta care se ocupă cu studiul viitorului), ca Ray Kurzweil, există mari șanse să fim exterminați de speciile rivale care au „avantajul” de a îmbătrâni si de a muri.

In simularea computerizată, specia imortală - a cărei indivizi mor numai in accidente sau dacă sunt uciși - a deținut inițial un avantaj. Insă, pe măsură ce speciile au evoluat, specia muritoare si-a dovedit supremația.


EU CRED CĂ DUMNEZEU A ȘTIUT CE FACE  !

NEMURIREA TREBUIE S-O MERITĂM  !

DEOCAMDATĂ, OAMENII FAC MAI MULT RELE DECÂT BUNE .... AȘA CĂ ...






Sursa:https://www.secretulcunoasterii.ro; https://stirileprotv.ro/stiri/international


joi, 16 august 2018

”TĂCEREA LUI DUMNEZEU” - poveste pentru minte și suflet






Se întămplă uneori lucruri care ni se par absurde, nefiresti, evenimente care ne iau prin surprindere si ne fac să ne reașezam intentiile si dorintele. Este suficient să ne desprindem câteva momente de conexiunea deplină cu Dumnezeu si să nu mai putem intelege planul Lui.

Toate experientele ne aseaza in comuniune cu scopul nostru si cu cei ce au un rol important in viata noastra fie că ne sunt cei mai buni prieteni, fie ca nu. Schimbarea noastră continuă influențeaza negresit si pe cei ce ne sunt alaturi. Insa nimic, absolut nimic in acest univers nu este întâmplator.

Fiecare moment pe care noi îl parcurgem ajunge să fie sau nu in sincronicitate cu planul lui Dumnezeu, in functie de deschiderea noastră către Iubire deplină si neconditionată. Iar pâna nu vom invata răbdarea, calmul, smerenia nu vom atinge această stare de iubire.

Reusim cu adevarat să păstram netulburată starea de iubire ? 
Cum ar fi viata noastra dacă am privi-o prin ochii lui Dumnezeu ? Fiecare pas pe care îl facem are rolul de a ne învăta să tinem cârma dreaptă pe cărarile întortocheate ale vietii.

„O veche legendă norvegiană povesteşte despre un om pe nume Haakon care privea mereu imaginea lui Christos răstignit. Crucea era foarte veche şi acolo veneau mulţi oameni să se roage cu evlavie. Mulţi veneau aici pentru a cere câte o minune.

Într-o zi şi Haakon s-a gândit să ceară o favoare. Împins de un sentiment generos, a îngenuncheat în faţa crucii şi a spus:

– „Doamne, vreau să fiu în locul Tău. Lasă-mă să stau în locul Tău pe cruce”. Şi rămase cu privirea aţintită asupra crucii, parcă aşteptând un răspuns.

Domnul vorbi iar vorbele Lui căzură din înalt şoptitoare dar ferme.

– „Fiule, îţi voi îndeplini dorinţa, dar cu o condiţie”.

– „Care, Doamne ?” întrebă Haakon. „Este o condiţie greu de îndeplinit ? Sunt dispus să mi-o asum şi cu ajutorul Tău, Doamne, voi reuşi”.

– „Ascultă… Orice ar fi să se întâmple şi orice ar fi să vezi, trebuie să păstrezi tăcere pentru totdeauna”.

Haakon răspunse:
– „Îţi promit, Doamne !” Şi schimbul se făcu.

Nimeni nu observă schimbarea. Nimeni nu-l recunoscu pe Haakon bătut în cuie pe cruce. Între timp Domnul ţinea locul lui Haakon. Şi pentru mult timp fu astfel şi nimeni nu observă nimic.

Dar într-o zi veni un om bogat şi după ce se rugă, plecă uitându-şi portofelul lângă cruce. Haakon văzu şi tăcu.

Nu spuse nimic nici când un sărac, care veni câteva ore mai târziu, fură portofelul uitat de bogătaş.

Şi nu spuse nimic nici când un băiat veni să se roage pentru binecuvântare înainte de a face o lungă călătorie.

Dar în acel moment se întoarse bogătaşul în căutarea portofelului. Fără să stea pe gânduri, spuse că băiatul furase portofelul.

Bogătaşul se apropie de băiat şi-i spuse furios:

– „Dă-mi înapoi portofelul pe care mi l-ai furat !”

Tânărul replică surprins:

– „Eu nu am furat niciun portofel !”

– „Nu minţi şi dă-mi-l înapoi imediat !”

– „Vă repet că nu am luat niciun portofel !” răspunse băiatul.

Bogătaşul furios începu să-l lovească pe tânăr. Atunci se auzi o voce puternică:

– „Opreşte-te !”

Bogătaşul privi în sus şi văzu că imaginea de pe cruce îi vorbise.

Haakon care nu mai putuse păstra tăcerea, strigă apărându-l pe tânăr şi acuzându-l pe bogătaş pentru falsele învinuiri pe care i le aducea. Acesta rămase uimit şi ieşi din locul de rugăciune. Tânărul plecă de asemenea fiindcă se grăbea să plece în călătorie.

Când cei doi plecară, Christos îi spuse credinciosului:

– „Coboară de pe cruce. Nu poţi să-mi ocupi locul. Nu ai fost în stare să păstrezi tăcere.”

– „Dar, Doamne… – spuse Haakon – cum puteam să permit o asemenea nedreptate ?”

Locurile se schimbară, Iisus se întoarse pe cruce şi credinciosul în faţa acesteia.

Dumnezeu continuă să vorbească:

– „Tu nu ştiai că a fost bine ca bogătaşul să piardă portofelul fiindcă avea în el banii pentru a cumpăra virginitatea unei tinere. În schimb săracul avea nevoie de banii aceia şi a fost foarte bine că i-a luat.

– Iar băiatului i-a prins bine bătaia primită fiindcă din cauza rănilor nu a mai putut pleca în acea călătorie. Pentru că doar acum câteva minute s-a scufundat vaporul cu care ar fi trebuit să plece.
Tu nu ştiai nimic. Eu, da. De aceea tac”.

Şi Domnul se afundă din nou în tăcere.


De multe ori ne întrebăm:

De ce Dumnezeu nu ne răspunde ? De ce Dumnezeu păstrează tăcerea ? 
Mulţi şi-ar dori ca Dumnezeu să ne răspundă ceea ce doresc ei să audă… Dar nu este aşa.

Dumnezeu ne răspunde chiar şi prin tăcere !

Trebuie să învăţăm să ascultăm. Tăcerea Lui divină este menită să ne spună, fără cuvinte, că El ştie ce face.

Şi în tăcerea Sa ne spune cu iubire: AI ÎNCREDERE ÎN MINE… ŞTIU BINE CE AM DE FĂCUT !”




Sursa: https://karyn.ro

miercuri, 15 august 2018

FEODOR MIHAILOVIC DOSTOIEVSKI - ZICERI ALESE DESPRE VIAŢĂ





- Scopul existenţei noastre nu este acela de a rămâne vii, ci de a ne găsi o raţiune în a trăi.

- Viaţa e duelul lui Dumnezeu cu diavolul, iar câmpul de bătălie sunt eu.

- Nu cuiele l-au răstignit pe Hristos, ci Iubirea !

- Fantasticul este tot una cu realul; fără real nu există fantastic.

- Acolo unde mintea vede numai ruşine, inima descoperă frumosul.

- Dacă vrei să vezi raiul pe pământ, priveşte în ochii unui copil.

- Viaţa e un rai, numai că noi nu vrem să ştim, căci dacă am vrea să ştim chiar mâine s-ar întinde raiul peste toţi.

- În fond, la noi, fiecare îl suspectează pe celălalt de prostie fără să stea deloc pe gânduri și fără să-și pună întrebarea respectivă și la adresa sa: “Oare nu cumva eu voi fi fiind în realitate cel prost ?”

- Iubeşte viaţa mai presus decât înţelesurile ei, şi abia atunci îi vei pricepe sensul.

marți, 14 august 2018

Karma și Planul Divin pentru Planeta Pământ





Planeta noastră albastră există de mai bine de 4 miliarde de ani. 
În tot acest timp s-a rotit în jurul Soarelui de miliarde de ori, într-o mişcare nesfârşită prin spaţiul cosmic.

Spiritul Planetei Pământ este în permanenţă tulburat de schimbările pe care le face omul.

Să vorbim în cele ce urmează de un lucru mai puţin comentat în cercurile esoterice, dacă nu chiar deloc abordat. 
(Esoteric, are înțelesul de:  ceva secret, ceva ascuns, ceva înțeles numai de cei inițiați într-o învățătură sau doctrină filozofică)

Pornind de la faptul că orice lucru însufleţit este înzestrat de către Creator cu Liber Arbitru, aşa cum sunt spiritele oriunde în Universul existent, putem înţelege că şi stelele, şi planetele au un suflet. 
Evident, aşa cum spun majoritatea mitologiilor lumii, şi Geea (Planeta Pământ) dispune de un suflet, desigur nu chiar asemănător cu cel al omului. 




Dacă prin intermediul parapsihologiei am desluşit ceea ce spunea Ştiinţa Iniţiatică, anume că omul are un spirit, un suflet şi un mental, fixate pe corpul fizic, atunci şi Pământul, ca entitate, are astfel de corpuri. 
Dar fiindcă Planeta Pământ are o alcătuire diferită de a noastră, în sensul că nu are ochi, urechi şi gură aşa cum avem noi, este de înţeles faptul că o asemenea alcătuire diferă de cea a omului. 
Am putea spune că pielea Geei este solul, pădurile fiind podoaba ei capilară, în timp ce mările, oceanele şi râurile, reprezintă sistemul ei limfatic, magma subterană este sângele ei, iar atmosfera fiind respiraţia sa.

Care sunt cele mai nocive acţiuni pe care omul le exercită asupra Pământului ?

Îi tundem podoaba capilară întocmai ca unui deţinut – defrişarea pădurilor în ritm nebunesc, îi poluăm apele cu tot felul de chimicale – sistemul ei limfatic fiind ameninţat, îi otrăvim respiraţia cu tot felul de gaze toxice – poluarea atmosferei - şi îi găurim şi agresăm pielea cu tot felul de lucruri – sonde de petrol, şosele moderne, cratere de la experimentele nucleare şi aşa mai departe. 
Oare nu ne-am gândit în nebunia noastră cât am chinuit această splendidă planetă, care nu s-a putut apăra eficient de noi ? 

Cât de mult am schilodit noi Geea ? Câtă suferinţă i-am provocat cu minţile şi sufletele noastre pline de idei de înnavuţire, de lăcomie, de ură şi războaie ?


De ce planeta nu a reacţionat la timp ?

Doar în ultima sută de ani s-a trezit din coşmar, prin cutremure, incendii devastatoare, furtuni violente, alunecări de teren etc. 
Dacă Geea de abia de vreo o sută de ani reacţionează, înseamnă că la nivelul ei putem vorbi de un fel de ”karmă” (fatalitate, destin, soartă) prin care ea a admis să suporte toate nenorocirile pe care noi ca specie le-am abătut asupra ei. 
Din această cauză vorbim de cicluri cosmice prin care Terra a trecut, ea suportând consecinţele propriilor alegeri faţă de noi. 
Nu putem face comparaţia ca la astrologie, unde se iau în calcul karma de agresivitate, de posesivitate şi de ignoranţă, dar avem posibilitatea să extindem noţiunea de karmă, în privinţa Geei, la un alt nivel. 
Putem spune că planeta noastră are o karmă de Supunere, de Acceptare, ceea ce a determinat o stare de degradare a stării sale energetice, de-a lungul ultimilor 25.000 de ani, adică ultimul ciclu cosmic, în care planeta şi-a densificat structura de materie. Adică s-a condensat mai mult decât înainte. 
În relaţia cu Guvernatorul Solar şi cu Guvernatorul Planetar, Geea a acceptat din partea lor, ca spirite, Planul Divin pentru ea, suportând stările prin care a trecut.
În urmă cu sute de milioane de ani poziţia Geei era mult apropiată de Soare decât acum.
Depărtarea ei faţă de acea poziţie a fost determinată de karma de Supunere pe care a acceptat-o, pentru ca fiinţa umană să poată trăi pe suprafaţa ei. 
Acest lucru a avut loc în urmă cu 1.750.000.000 de ani şi de atunci încoace Geea a acceptat să găzduiască pe ea cele mai variate forme de viaţă, până la apariţia omului, cum pe extrem de rare planete în galaxie există. 
Karma de Acceptare atrage după ea experimentarea unor condiţii la care Geea s-a supus de bunăvoie, în acord cu Marile Spirite ale Galaxiei, prin asta înţelegându-se că Liberul ei Arbitru l-a folosit în sensul predării voinţei ei unor foruri spirituale superioare. Înţelegerea între Geea şi aceste foruri a admis, din partea planetei noastre, nonintervenţia Marilor Spirite în situaţiile în care planeta ar fi suferit, pentru a se vedea în ce măsură Terra este capabilă să suporte condiţiile experimentării, în calitate de planetă căreia i s-a acordat din partea Creatorului rangul de Entitate Ocrotitoare a Vieţii. 
Un astfel de rang extrem de puţine planete îl primesc, deoarece presupune o mare capacitate de sacrificiu, şi trebuie să ştiţi că astfel de caracteristici împart planetele în galaxie în mod clar. 
Cele care sunt sărace în vegetaţie şi faună, sunt planete egoiste care nu acceptă găzduirea de forme de viaţă complexe, în schimb planete precum Geea sunt foarte altruiste, acceptând aşa cum ştim o complexitate uluitoare de floră şi faună. 
Datorită acestui tip de karmă, Geei i s-a acordat privilegiul de a se înălţa în dimensiunea a 5-a, recompensa ei fiind Corpul de Lumină Divină pe care-l va primi în curând. 




Pentru că face parte dintr-un sistem solar care este caracterizat de Iubire şi Înţelepciune, Geea a fost şi este singura planetă care, prin acceptarea unei astfel de karme, a primit privilegiul de a avea şapte corpuri subtile, spre deosebire de celelalte planete din sistem. Astfel Geea dispune acum de o aură completă ce o va ajuta să intre în rândul Planetelor de Lumină Divină. Sacrificiul ei nu afost în zadar.



sursa: https://www.zenivers.ro