Conform unei legende din secolul 19, Adevărul și Minciuna se întâlnesc într-o zi.
Minciuna îi spune Adevărului: ”Astăzi este o zi minunată !”
Adevărul se uită pe cer și constată că ziua chiar era minunată.
Ei petrec ceva timp împreună, ca mai apoi să ajungă la o fântână.
Minciuna îi spune adevărului: ”Apa este foarte bună, hai să facem o baie împreună”.
Adevărul, din nou suspect, verifică apa și descoperă într-adevăr că aceasta este foarte bună.
Se dezbracă amândoi și încep să facă baie.
Deodată, Minciuna iese afară din apă, se îmbracă cu hainele Adevărului și fuge.
Furios, Adevărul iese afară din fântână și merge să caute Minciuna pentru a-și recupera hainele.
Lumea, văzând Adevărul gol-goluț, își mută privirea cu ură și dispreț.
De atunci, Minciuna face înconjurul lumii, îmbrăcată ca Adevărul, satisfăcând nevoia societății, pentru că Lumea, în orice caz, nu are nicio dorință să vadă Adevărul gol-goluț.
Bietul Adevăr stă mai mult ascuns pentru că oamenii nu vor să-l mai vadă și chiar nu vor să-l mai știe că există printre ei.
Acum, fiecare om își are ”adevărul lui”, croit după ”chipul și asemănarea lui”, iar dacă cumva întâlnește Adevărul-Adevărat încearcă să-l ascundă pe acesta din urmă, cât mai bine, în spatele ”adevărului lui”.
În zilele noastre rar se mai vede licărirea de felinar a Adevărului-Adevărat.
Adaptare, D.Roman
