În tihna serii, cărțile încep să depene povești ...

ZÂNA NATURĂ și FRATELE ei OMUL - poveste pentru minte și suflet

Această poveste am gasit-o pe când eram copil, scrisă cu ramuri verzi si flori de primăvară in poienile munților si in luncile râurilor.

Zâna Natură povestește că de mult de tot, ea si cu fratele ei mai mic, Omul, au trăit vreme indelungată in cea mai bună intelegere, iubindu-se si respectându-se asa cum ar fi trebuit să se intâmple peste tot in lume.
Se ajutau la nevoie si ea, ca zână si soră mai mare, de câte ori fratele cel tânăr si necopt la minte fusese la grea cumpănă, il povățuise sau îi intinsese o mână, scoțându-l din nevoi.

Veacuri de-a rândul au viețuit impreună, impărțindu-si atât bucuriile cât si necazurile, ba chiar trecând cu bine peste grele incercări.
Cu timpul, insă, fratele cel mic, Omul, a crescut si a ajuns un flăcău zdravăn si curajos care a plecat să iși caute norocul.

A incercat zâna să il oprească, spunându-i că îl pasc primejdii nenumărate si că necunoscutul e o sabie cu două tăișuri, a si plâns, dar nu a fost chip să se facă înțeleasă.

Și timpul a trecut, dar fratele ei, Omul, nu s-a mai întors, ba mai mult, acesta uneori, când se află în preajma surorii sale mai mari, îi face acesteia numai necazuri.

Când am dat să plec din poienile primăverii, crezând că visez, am mai întrezărit ca o scânteiere scrisă cu flori albe si rosii chemarea si ruga zânei.
Il aștepta si încă îl mai așteaptă pe fratele ei, Omul...

HEI, OMULE TREZEȘTE-TE, DEȘTEAPTĂ-TE !

ÎNTOARCE-TE LA SORA TA MAI MARE CARE ȚI-A OCROTIT COPILĂRIA  !

sursa: http://www.universdecopil.ro