12.24.2020
Andrei Marga: A-l urma pe Isus - „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Marcu, 5, 8);
Doctrinele sunt întâmpinate cu reticență astăzi, preferându-li-se vederi apopiate de ceea ce se trăiește. Sensul istoriei fiind discutabil, fiecare caută să dea sens propriei vieți. Creștinismul a devenit din nou centrul de raliere a foarte multor oameni.
În vreme ce doctrinele sunt în jurul unor postulate și principii, creștinismul are în nucleu o personalitate: Isus din Nazaret, recunoscut drept Messia. Și astăzi, după două mii de ani, atracția sa este covârșitoare. Destinul și învățătura celui care a marcat cel mai mult istoria umanității sunt cheia vieții pentru o mare parte a oamenilor.
Mulți se socotesc creștini. Să întruchipezi însă învățătura lui Isus nu este deloc ușor, căci ea a ridicat cel mai sus exigențele față de conduita omului. De pildă, în Predica de pe munte, Isus a spus: „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Marcu, 5, 8); „Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este împărăția cerurilor” (5, 10); „Oricine se mânie pe fratele său, vrednic va fi de judecată” (5, 22); „Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei care vă blestemă, faceți bine celor care vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc” (5, 44); „Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură, ci adunați comori în cer…, că unde-ți este comoara, acolo îți va fi și inima!” (6, 19); „pe toate câte vreți să vi le facă vouă oamenii, întocmai faceți-le și voi lor” (7, 13)
Pentru cel care se pretinde creștin, se deschid prin urmare întrebări deloc facile. Unde ți-e inima? Ce ai făcut pentru dreptate? Cât de generos ești? Cum te-ai ferit de lăcomie și de restul păcatelor? Câtă reciprocitate ai manifestat ?
Se pot da numeroase exemple din realitatea imediată. Îmi stăruie în memorie ceea ce s-a petrecut la vizita Papei Francisc. În cuvântul său din Catedrala Neamului, Suveranul Pontif le-a cerut gazdelor „frățietate” și „să se ferească de amăgirile puterii”. Dar abia a decolat avionul întoarcerii la Roma că, după ce a încurajat ura în societate, tocmai cel care se filmează duminica mergând la biserică a cerut condamnare pentru rivali, iar inși din „justiție” s-au executat.
Evident, în acest fel, mersul la biserică devine un ritual oarecare și nu pare să aibă ceva cu mintea și inima. Iar religia se înțelege precum spunea Mussolini în discuția sa cu Hans Frank: „religia este ca ceața” – adică nu obligă la ceva!
Sunt însă și reușite certe. Destui sunt cei care întruchipează exigențele lui Iisus, dar o fac în anonimat, tăcut. Și în România actuală sunt, de pildă, oameni care iau în grijă, dintr-un imbold lăuntric, copii abandonați și-i ajută să trăiască omenește și să învețe, până pot să se susțină singuri printr-o profesie.
Cum stau lucrurile însă cu cei ajunși în ierarhiile de astăzi, care se pretind creștini? Cazuistica este diversă. De la ignoranți și farsori, trecând prin rudimentari gomoși, la cei sincer dedicați preceptelor, care le și trăiesc.
Între personalitățile care întruchipează exigențele lui Isus, îl am în vedere aici pe Joseph Ratzinger. El și-a asumat să-l urmeze necontenit pe Isus.
M-am interesat devreme de Joseph Ratzinger. Aceasta pentru că la Filosofie și Sociologie, la Cluj, în 1966-71 se studia istoria religiei și s-a examinat celebrul aggiornamento al bisericii. Profesorul ne-a prezentat schimbările aduse de Vatican II și ne-a trimis la lecturi. Nu știam atunci exact cine concepuse rezoluțiile Conciliului, dar cu timpul am descoperit autorul principal – Joseph Ratzinger. Am citit neîntrecuta sa Introducere în creștinism (1968), care te pune pe direcția unui creștinism trăit. Apoi, în Germania fiind, am citit publicații ale arhiepiscopului de München-Freissing și am fost în capela sa. Am și inițiat prima traducere la noi. Ca rector, am propus acordarea titlului de doctor honoris causa al universității clujene cardinalului Joseph Ratzinger. După ce am susținut, în 2005, o conferință la Universitatea Gregoriana din Roma, alături de cardinalul Etchegaray, acesta m-a introdus la noul papă. Ulterior am obținut pentru colegii de la Universitatea Babeș-Bolyai o primire în grup la Sfântul Scaun. Benedict al XVI-lea s-a îndreptat spre noi cu brațele deschise și a exclamat „Eu sunt unul dintre ai voștri!”. Semnul unei umanități adânci!
Ca papă, Joseph Ratzinger a scris monografia Isus din Nazaret (2006), care propunea lumii asumarea explicită a lui Isus. De altfel, teologul intră în istorie ca prag al revenirii la Isus adevărat şi reasumării căii creştine de viaţă plecând de la Isus Cristos. „Şi în zilele noastre – scria papa – salvarea constă în devenirea noastră «în mod veritabil reală». Putem să atingem aceasta numai dacă descoperim din nou adevărata realitate a lui Isus Cristos şi dacă descoperim prin el calea spre o viaţă verticală şi justă” (The Essential Pope Benedict XVI. His Central Writings and Speeches, Harper, San Francisco, 2007). Problema care s-a profilat de la început pentru Joseph Ratzinger, în succesiunea lui Romano Guardini, era aceea de a-l regăsi pe Isus în aşa fel încât să fie scos din dependenţa de cel care îl abordează. Isus trebuie să conteze așa cum a fost. „Adevăratul chip al lui Iisus” a redevenit astfel temă, înăuntrul reasumării „misterului lui Dumnezeu”.
Joseph Ratzinger a îmbrățișat această optică și a elaborat o teologie cristocentrică, construindu-se, în același timp, pe sine. El a reafirmat înțelesul originar al credinței – să crezi în existența lui Dumnezeu, să-i urmezi poruncile și să-ți pui soarta în mîinile sale. Joseph Ratzinger a devenit cel mai profilat gânditor al contemporaneităţii care și l-a asumat explicit pe Isus Cristos.
Mai mult decât oricine, Joseph Ratzinger a interogat credinţa în Isus nu doar în teologie, ci și pe terenul istoriei înseşi. El a și contribuit la schimbarea conceperii bisericii. Deja în scrierea de doctorat, Volk und Haus Gottes in Augustinus Lehre von der Kirche (1954), tânărul teolog lua distanţă de neoscolastică, pe care unii o mai iau și astăzi drept culminația creștinismului, în favoarea „omului frământat, suferind, întrebător”. Autoconstrucţia lăuntrică a persoanei a socotit-o mereu culminaţia istoriei pământeşti.
Din orizontul autoconstrucţiei au plecat iniţiative teologice şi larg culturale ale profesorului, apoi, ale Cardinalului Ratzinger și, în final, ale Suveranului Pontif (detaliat în A. Marga, Absolutul astăzi. Teologia și filosofia lui Joseph Ratzinger, Meteor Press, București, 2018, ediția a doua). De exemplu, de aici a început distanţarea sa de neoscolastică. De aici asumarea bisericii drept cadrul înnoirii creştinismului. De aici contribuţia sa creatoare de epocă la Vatican II şi pledoaria pentru asumarea ca întreg a deciziilor Conciliului. De aici necurmata sa argumentare pentru cristocentrism. De aici distanțarea sa polemică de teologii politizante. De aici opţiunea pentru un aggiornamento prudent, ce ia în seamă derapajele modernităţii. De aici originalele sale evaluări ale evoluţiei bisericii, Europei şi ale lumii de azi. De aici convingerea că „a fi om nu este simplu, un dat static, ce-i revine individului de-a gata, ci ceva ce include totdeauna noul imperativ de a deveni om”.
Avem din acest an prima biografie adusă la zi a lui Joseph Ratzinger – cartea lui Peter Seewald, Benedikt XVI. Ein Leben (Droemmer, München, 2020, 1250 pagini) – o scriere monumentală ce epuizează sursele de documentare. Constatarea tulburătoare este aceea că “viața lui Joseph Ratzinger a fost dedicată întrebării dacă omul din Nazaret este efectiv Messia, Fiul lui Dumnezeu” (p.1015), și dezlegării ei. Ampla monografie Jesus von Nazaret, prima în istorie scrisă de un papă, a dat răspunsul teologic, filosofic și larg cultural.
Răspuns este însă, aș adăuga eu, și conduita în viață pe care și-a ales-o Joseph Ratzinger. El a formulat argumentul că examinarea istorică ne poate spune mult despre Isus, dar nu ne poate reda Cristosul din el. Isus Cristos este profund unic și ne adresează exigențe neobișnuite. Odată satisfăcute, acestea sunt sursa unei bucurii incomparabile. Joseph Ratzinger a și completat, de altfel: “Cristos nu ne-a promis o viață confortabilă. Isus nu este adresa potrivită pentru cine vrea confort” (p.803). Isus a configurat o cu totul altă conduită a omului în lume.
Joseph Ratzinger a ales să-l urmeze pe Isus și a fost consecvent. În preajma Crăciunului din 2020, provocările la adresa vieții oamenilor sunt mari și stârnesc multe întrebări. De aceea mă opresc la această viață care l-a urmat pe Isus și caut să o captez sub cîteva opțiuni elocvente.
Cu ani buni înainte de a fi ales pontif, Joseph Ratzinger i-a cerut papei Ioan Paul al II-lea în mod repetat aprobarea să se retragă din fruntea Congregației pentru Puritatea Credinței și să se întoarcă în Germania, spre a-şi desăvârşi opera teologică. Ioan Paul al II-lea i-a dat celebrul răspuns: nici pe Isus nu l-a coborât nimeni de pe cruce în viaţa din această lume, încât misiunea continuă. Așa s-a ajuns ca ultima discuție a lui Ioan Paul al II-lea pe Pământ să fie cu cardinalul Joseph Ratzinger.
Convingerea mereu afirmată de Joseph Ratzinger este aceea că nu puterea trebuie să-l preocupe pe cel care-și asumă roluri publice, ci răspunderea. Deja la Conciliul Vatican II, el a pledat pentru „deschiderea orizonturilor, reflecție asupra izvoarelor creștinismului, autenticitatea propovăduirii, redescoperirea acelei liturgii care mijlocește bucuria în fața cuvântului lui Dumnezeu” (p.837). Ca papă, a pus în aplicare toate acestea. De altfel, în fiecare zi în care îi reprezenta pe cei 1,2 miliarde de creștini catolici, el s-a întrebat dacă este pe măsura răspunderilor, nu ce putere îi conferă funcția (p.806). El spunea colaboratorilor săi că „noi nu muncim, cum spun mulți despre munca noastră, pentru a extinde o putere. …Noi muncim în adevăr, încât rutele lumii să fie deschise pentru Cristos” (p.814-815). El a și cerut renunțarea la privilegii ecleziale. Benedict al XVI-lea a renunțat, între altele, la denumirea „patriarhul Occidentului” (p.814), veche de o mie cinci sute de ani, tocmai pentru a semnala voința de înțelegere cu celelalte biserici, în locul oricărei aspirații la supremație.
Pentru Joseph Ratzinger, Isus a fost nu numai tema de studiu, ci și pilda. Să rămâi tu însuți în dedicarea față de o cauză înaltă, fie și atunci când opiniile despre tine sunt nedrepte, a fost continuu deviza sa.
De exemplu, Joseph Ratzinger a fost una dintre cele mai discutate personalităţi de pe glob mult înainte de a fi ales papă. Probabil că nimeni nu a fost mai atacat decât neînduplecatul Prefect al Congregaţiei. „Panzerkardinal” şi „Rottweiler-ul lui Dumnezeu” erau doar două dintre sintagmele răuvoitoare puse în circulaţie. Mai ales că pe lume sunt destui inși obsedați să atârne etichete personalităţilor greu de atacat cu argumente!
Joseph Ratzinger şi-a continuat însă neabătut drumul şi a surprins lumea cu fiecare ocazie. În 1988, de pildă, credincioşii de la Lutheran Center on Religion and Society (New York) au fost uimiţi să-l vadă pe responsabilul temutului Sanctum Ufficium promovând teologia drept „conversaţie”.
După dispariția lui Ioan Paul al II-lea, cardinalul Meissner i-a spus lui Joseph Ratzinger că va trebui să accepte scaunul petrin. Răspunsul a fost neașteptat: „tu ești de-a dreptul nebun… Nu sunt cel mai sănătos. Roagă-te să fiu ocolit” (p.767). Contracandidatului principal la scaunul petrin, prestigiosului biblist Martini, Joseph Ratzinger i-a spus din vreme că nu vrea să fie papă: „Nu vreau și vă sunt recunoscător să spuneți aceasta prietenilor Dvs.” (p.781).
Cei din jur i-au amintit lui Joseph Ratzinger reflecția lui Isus: „fie voia ta, Doamne”. Iar un venerabil cardinal i-a spus: „dacă Domnul îți va cere <urmează-mă!>, atunci amintește-ți ceea ce ai predicat. Nu te opune! Fii ascultător, așa cum tu ai spus despre marele papă plecat acasă”. Este adevărat, Joseph Ratzinger și-a amintit nu numai ce a spus el însuși la plecarea în lumea drepților a fostului papă, ci și îndemnul adresat de Ioan Paul II contemporanilor: „nu vă fie frică!”.
În Conclavul din aprilie 2005, cardinalul Ratzinger s-a apropiat surprinzător de repede de majoritatea de două treimi plus unu de voturi, presupusă de alegere. După propria mărturisire, „eram în colimator şi mă rugam lui Dumnezeu să nu-mi pună pe umeri această soartă. Dar, evident, Dumnezeu nu m-a ascultat… Credeam că încheiasem opera vieţii mele şi speram la ani mai liniştiţi”.
La câțiva ani după alegerea lui Benedict al XVI-lea (2005), cardinalul Bergoglio declara presei: „În acel moment al istoriei Ratzinger era unicul om cu statură, înțelepciune și experiența necesară pentru a fi ales” (p.779). Cu timpul, comparând toate datele, s-a putut spune: „Joseph Ratzinger aparține acelor oameni care spun ce gândesc și fac ceea ce spun” (p.1021). Această unitate între convingeri, gândire și faptă a fost de nezdruncinat la Joseph Ratzinger. Și astăzi, în crizele lumii el vede legate „criza credinței” și „criza existenței creștine” (p.1074). De altfel, le-a abordat pe fiecare cu rezultate de cotitură.
Premierele pontificatului lui Joseph Ratzinger încep șă fie scoase la iveală și abia se pot lista. De exemplu, nimeni nu cunoștea mai bine biserica – din studii, desigur, dar și din contacte la fața locului pe întreg globul. A condus cea mai extinsă biserică din istoria de până atunci – deja 67% dintre credincoșii catolici erau africani, asiatici, latino-americani. De la Pius II, din secolul XV, nu a mai fost o personalitate culturală de anvergura lui Joseph Ratzinger pe scaunul Sfântului Petru (p.811). El a venit, cum s-a spus exact, cu “o nouă inteligență în descifrarea secretelor credinței” (p.809). Pentru prima oară pe Scaunul petrin a urcat un teoretician de prim rang al modernității (p.808) și un gânditor capabil să abordeze cu succes postmodernitatea. A fost primul papă care a înfruntat globalizarea și a argumentat că în creștinismul ce revine la Isus este soluția mai profundă. Niciodată un papă nu a mers dincolo de condiția de preot atât de departe (p.868), intervenind în dezbaterile privind direcția spirituală a lumii. Deja în 2004, Cardinalul Ratzinger şi cel mai proeminent filosof al timpurilor de azi, Jürgen Habermas, oferiseră o dezbatere nepieritoare între cele mai profilate conştiinţe pentru a clarifica situația epocii. Niciodată un ierarh nu a lămurit atât de amplu ce este „iubirea (Liebe)”, miezul învățăturii lui Isus (p.862). Niciodată până atunci cuvântul unui papă nu a ajuns la atât de mulți oameni – reflecțiile sale, inclusiv cărțile, enciclicele și omiliile, fiind preluate instantaneu de media (p.826). „Papa scriitor” (p.1027) s-a adresat intelectualilor pe o scară și cu o adâncime fără precedent (p.829). El a și oficiat la cea mai largă reuniune liturgică a tuturor timpurilor – cu aproape două milioane de participanți, 800 de episcopi, 10000 de preoți, pe câmpia din apropierea Köln-ului – și a pledat cel mai convingător pentru intrarea creștinismului în dezbaterea publică (p.960). Benedict al XVI-lea a adus schimbări pe o gamă largă în liturgie (p.873), în unitatea bisericilor și religiilor (p.952), în combaterea sărăciei. El a pus în mișcare programul „ecologiei umane” (p.972) și o nouă înțelegere a lumii (p.985) ca bază a politicii internaționale.
Joseph Ratzinger a elaborat o viziune coerentă asupra societății moderne târzii. Chiar în prima predică în calitate de Pontif a vorbit despre „pustiul” societăților în care trăim. „Există pustiul sărăciei, pustiul foamei și al setei. Există pustiul abandonării, al iubirii distruse. Există pustiul lipsei lui Dumnezeu, al golirii sufletului, încât nu se mai știe de demnitatea și calea omului”. La ieșirea din „pustiu” nu se ajunge oricum. Apelul stăruitor a fost, cu fiecare ocazie, „lăsați-ne să construim comunitatea iubirii conform planului Creatorului, care ne-a fost făcut cunoscut de Fiul său” (p.820). Benedict al XVI-lea a adus cele mai solide argumente pentru ideea că „nu forța rezolvă, ci iubirea (Liebe)”.
Înțelegerea mai adâncă a istoriei îl caracterizează. Joseph Ratzinger a înfruntat cele mai dificile subiecte ale istoriei: de la regăsirea fundamentului iudaic în creștinism și reașezarea postscolastică a bisericii, trecând prin lămurirea diferenței dintre aplicarea forței și religie, prin raportarea la un Islam nemulțumit de realitățile lumii, la direcționarea modernității, deschiderea religiei spre noile revoluții din științe și articularea „noii sinteze umaniste”. El a respins continuu înțelegerea simplificată a istoriei, care a umplut pe nesimțite publicații și minți. Thomas Mann acuzase căderea Germaniei în anii treizeci pe mâna celor mai nepregătiți și mai agresivi („die Untersten”). Joseph Ratzinger știa, la rândul său, că istoria o fac popoare nutrite de aspirații, o fac adesea elite capabile. Dar o fac și răufăcători care ajung să decidă soarta celorlalți. Împotriva tentațiilor de a simplifica istoria trecută, pictând-o în alb și negru, el a subliniat că, în calitate de oameni, nu dezlegăm toate misterele istoriei (p.842), încât în anumite împrejurări înțelepte sunt „iertarea și concilierea (Vergebung und Versöhnung)”.
Joseph Ratzinger a făcut regulă din maxima formulată de Isus însuși că „cel care vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru” (Marcu, 10, 44). „Slujirea” celorlalți ar trebui să fie înainte de orice – atunci când cineva preia roluri publice. Cu cât este mai înalt rolul, cu atât trebuie să fie mai mare disponibilitatea la sacrificiu. Un ierarh trebuie să fie gata de martiriu pentru dreptate în jur. Pentru un papă, adăuga Joseph Ratzinger, ceea ce contează „nu este alegerea următoare, ci judecata de apoi”(p.55). Lumea este astfel că, „dacă un papă primește doar aplauze, ceva nu este în regulă” (p.808).
Joseph Ratzinger a arătat mereu că omul se cuvine să rămână uman în orice manifestare, inclusiv în gesturi față de cei de aproape. El însuși a făcut neabătut astfel de gesturi. De pildă, prietenilor care au trecut de la tutuire la adresarea cu Sfinte Părinte le-a spus că „între noi rămâne totul ca totdeauna” (p.806). A vizitat o închisoare din Roma și le-a spus deținuților că „mi se pare important să se gândească bine despre voi” (p.853). Cineva care lucra la cabinetul său a smuls și furnizat presei documente, dar i-a acordat iertarea. Un colaborator apropiat a și remarcat că Benedict al XVI-lea „era prea blând cu dușmanii și nu a întreprins ceva destul de clar împotriva lor”. Nu era înțelegerea lui a felului de a fi!
De aceea, Benedict al XVI-lea nu a făcut caz niciodată de răspunderea altora pentru situații pe care a trebuit să le gestioneze. El știa bine cât de aspre sunt realitățile lumii. A și spus, ca papă, „rugați-vă pentru mine, ca să nu fug înfricoșat din fața lupilor” (p.805).
Demisia unui papă nu este o premieră și se vor mai trăi demisii. Codex Iuris Canonici reglementează, de altfel, această posibilitate (p.1023). Antecesori ai lui Benedict al XVI au și semnat declarații în care cereau să fie înlocuiți dacă intervine o piedică majoră. Chiar Ioan Paul al II-lea a luat în considerare eventualitatea demisiei. Benedict al XVI a demisionat ca gest suprem de noblețe, dictat de chestiuni de sănătate, gest grăbit, poate, de o benignă trădare.
Ca lucrător în grădina Domnului, cum se considera, Benedict al XVI-lea a înțeles să folosească intens timpul în serviciul datoriei. Ne dăm seama și din orarul său diurn. Scularea era la ora 5.30. Urma rugăciunea, apoi Messa în Capelă. După micul dejun, Papa primea, în 30-45 minute, briefing-ul secretarului asupra primei corespondențe, pentru a trece apoi, în alte 45 minute, la studiul actelor și al programului primei jumătăți a zilei (audiențe și treburile diocezei de Roma). La ora 10, Papa avea pe birou oglinda presei internaționale. Între orele 11-13, se desfășurau audiențe și se examinau chestiuni de administrație și de diplomație cu responsabili de resorturi. După masa și pauza de prânz, urmau lecturi de documente și rezolvări de probleme. Între orele 18-19, Benedict al XVI-lea făcea analize cu demnitarii Vaticanului. Cardinalul Grocholewski îmi povestea că săptămânal urcau la biroul papei cam 400-500 de spețe pentru decizie. La orele 20.45, papa intra în program privat, ce includea urmărirea de concerte, competiții, filme și, de asemenea, pregătirea pentru serviciul divin și meditațiile de a doua zi. Ziua de marți era liberă, iar o zi pe săptămână Benedict al XVI-lea a dedicat-o scrisului. Și-a scris singur omiliile, discursurile, intervențiile!
Desigur, Benedict al XVI-lea a fost avantajat de solida sa calificare și de imensa sa cultură. El stăpânea limbile clasice (ebraica, greaca, latina). Vorbea oricare dintre limbile de mare circulație de astăzi. La Sorbona a uimit franceza lui. Engleza și italiana pe care le vorbea erau socotite dintre cele mai bogate. Spaniola și portugheza îi erau familiare. Benedict al XVI-lea se adapta pe loc la limba pe care o stăpânea interlocutorul. Cu Vladimir Putin discuta în germană. Benedict al XVI-lea vorbea unsprezece limbi. A învățat poloneza pentru a se adresa direct unui popor.
Unii sunt înclinați să acorde circumstanțe oamenilor care urcă în ierarhii, aproape pentru orice fac: „doar este șef!”, „așa este politica!” sunt justificările superficiale ce se dau în mod curent. La Joseph Ratzinger, nu a fost cazul de justificări de acest fel. Așa cum au observat printre contemporani chiar lideri ai celor mai mari puteri, persoana era cu totul alta. Joseph Ratzinger s-a construit în jurul deciziei mature de a-l urma pe Iisus, cu tot ceea ce implică aceasta.
Lovitură dată ”măștii” în plină pandemie
Un avocat din Constanţa, oraş aflat în carantină, a obţinut la Curtea de Apel Bucureşti anularea parțială a ordinului Direcției pentru Situații de Urgență care se referea chiar la obligativitatea purtării măștii de protecție în spații deschise.
Hotărârea nu este, însă, definitivă, şi poate fi atacată în termen de 2 zile la Înalta Curte.
DSU, prima reacţie
”Ca urmare a informațiilor apărute în spațiul public referitoare la contestarea în instanță a ordinelor șefului DSU în vederea purtării măștii de protecție în spații deschise în Constanta, facem următoarele precizări:
În temeiul Legii 136/ 18 iulie 2020, șeful Departamentului pentru Situații de urgență a emis ordinul de carantinare zonală, timp de 14 zile, pentru Municipiul Constanța în baza Hotărârii Comitetului Județean pentru Situații de Urgență Constanța emisă la propunerea Direcției de Sănătate Publică a județului Constanța și în baza evaluării epidemiologice avizată de către Institutul Național de Sănătate Publică. Ulterior acestei forme legale de limitare a răspândirii noului virus, în aria teritorială anterior enunțată, șeful DSU, dr. Raed Arafat, în urma aceleași proceduri de avizare, conform Legii 136/iulie 2020 descrisă mai sus( CJSU Constanța – DSP Constanța – INSP) a emis alte două ordine de prelungire a carantinei zonele, timp de 14 zile fiecare, în vederea limitării răspândirii Coronavirusului SARS-CoV-2, în municipiul Constanța.
În ceea ce privește prevederea prin care se constituie obligativitatea purtării măștii de protecție în spații închise și deschise, reiterăm articolul prevăzut în ultimul Ordin de prelungire a carantinei zonele pentru municipiul Constanța, astfel :
Art.4 – “Se instituie obligativitatea purtării măștii de protecție, astfel încât să se acopere nasul și gura, pentru toate persoanele care au împlinit 5 ani, prezente în spații închise și deschise.”
Totodată, baza legală a acestui ordin o constituie Hotărârea de Guvern nr.1065 din 11 decembrie 2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 14 decembrie 2020, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19.
Astfel, în Anexa 2 privind măsurile pentru asigurarea rezilienței comunităților se prezintă următoarele:
Articolul 1
În condițiile art. 5 alin. (2) lit. d) și ale art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările și completările ulterioare, în spațiile publice, spațiile comerciale, mijloacele de transport în comun și la locul de muncă se instituie obligativitatea purtării măștii de protecție, astfel încât să acopere nasul și gura, în condițiile stabilite prin ordinul comun al ministrului sănătății și al ministrului afacerilor interne, emis în temeiul art. 13 și art. 71 alin. (2) din Legea nr. 55/2020, cu modificările și completările ulterioare.
Din datele centralizate la nivelul CNCCI care indică situația/ evoluția zonelor aflate sub incidența carantinei teritoriale, prin ultimul comunicat de presă diseminat opiniei publice în data de 14 decembrie 2020 am evidențiat eficiența impunerii măsurilor de carantinare zonală luate de autoritățile direct implicate în gestionarea situației sanitare dificile existente și totodată scăderea incidenței la mia de locuitori prin respectarea tuturor măsurilor în zonele carantinate de către toți cetățenii.
În scopul menținerii sănătății populației, dorim să adresăm un apel tuturor cetățenilor care ne sunt parteneri în această criză sanitară și anume, să respecte măsurile de limitare a răspândirii noului Coronavirus, să poarte mască de protecție, să manifeste atenție sporită igienei și să evite zonele aglomerate”, transmite DSU, conform antena3.ro.
„Cartea Neagră” a lui Cîţu :”Cel mai mare gropar” al României
Președintele PSD, Marcel Ciolacu, a declarat, după ce Guvernul Florin Cîțu a primit votul de învestitură în Parlament, că acest guvern este, de fapt, „ciolaniada Dreptei Rapace, gata să fure tot în regim de urgență”.
„În Parlament, PSD le-a reamintit celor trei partide de dreapta că îl pun la conducerea Guvernului pe cel mai mare gropar al României! Toți parlamentarii au primit Cartea Neagră a lui Cîțu ca să știe că, votând un asemenea personaj la Palatul Victoria, sunt de acord cu următoarele aberații: tăierea bugetului Sănătății cu 22% chiar în momentul în care a izbucnit pandemia, deoarece Cîțu crede că Sănătatea nu este o prioritate; împrumuturi înrobitoare de 30 de miliarde de euro în ultimele 13 luni, adică 77 de milioane de euro în fiecare zi, respectiv aproape 1.000 de euro pe secundă; majorarea salariului minim este o măsură antisocială, distructivă pentru economie – aceasta fiind credința sinceră a marelui finanțist Cîțu despre creșterea veniturilor angajaților din România”, a scris Ciolacu pe Facebook.
Președintele PSD reamintește că formațiunea pe care o conduce a votat împotriva Guvernul Cîțu.
„Nu vrem din nou austeritate, sărăcie și privatizări cu dedicație, așa cum dreapta a făcut cât a condus țara! România nu mai poate suporta o nouă guvernare tip CDR, dar fix asta oferă azi țării – Ciolaniada Dreptei Rapace, gata să fure tot în regim de urgență”, mai scrie liderul PSD.
sursa:https://www.cotidianul.ro/citu-in-viziunea-psd-cel-mai-mare-gropar-al-romaniei/
Ce trebuie să știi dacă vrei să te vaccinezi anti COVID19
Persoanele care vor să se vaccineze antiCOVID 19 se vor putea programa on-line, telefonic, prin medicul de familie sau prin intermediul direcției de asistență socială din cadrul consiliilor locale, după caz. Cel puțin așa reiese din ordinul comun aprobat ieri, pentru stabilirea normelor privind autorizarea, organizarea și funcționarea centrelor de vaccinare împotriva COVID-19.
Conform acestui document, centrele sunt înființate prin ordin al ministrului sănătății, la propunerea direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București, și vor fi organizate sub mai multe forme, respectiv:
• Centre de vaccinare fixe;
• Centre de vaccinare mobile: caravane sau alte formațiuni mobile, care aparțin Ministerului
Afacerilor Interne – Departamentul pentru Situații de Urgență si/sau Ministerului Apărării
Naționale, respectiv structurilor subordonate acestora;
• Echipe mobile de vaccinare, pentru vaccinarea în locații specifice;
• Centre de vaccinare de tip drive-through pentru marile orașe, destinate populației generale;
• La nivelul cabinetului de medicină de familie, după caz, în funcție de evoluția epidemiologică
și tipul vaccinurilor disponibile.
Totodată, actul normativ prevede că direcțiile de sănătate publică județene sau a municipiului
București avizează temporar funcționarea centrelor de vaccinare, pe baza metodologiei proprii, a
documentelor depuse de către deținătorul/administratorul spațiului și după evaluarea dotării fiecărui centru. Centrele de vaccinare care aparțin ministerelor cu rețea proprie vor fi organizate și avizate de către structurile proprii, cu respectarea cerințelor legale.
Vaccinarea se va realiza de către personal medical, cu aviz de liberă practică valabil, eliberat de către Colegiul Medicilor și/sau personal medico-sanitar care deține certificat valabil eliberat de Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România (OAMGMAMR).
Fiecare centru de vaccinare va avea un medic coordonator și va fi organizat cu respectarea circuitului unidirecțional (flux unidirecțional, fără intersectare). Toate centrele de vaccinare (fixe sau mobile) vor fi deservite de echipe medicale alcătuite din medic și personal medical auxiliar.
Vaccinarea se va realiza pe baza de programare pentru a asigura un flux organizat al beneficiarilor
vaccinării, pentru a menține un climat favorabil necesar triajului medical, vaccinării propriu-zise si
perioadei de monitorizare post-vaccinare și pentru a reduce la minimum posibil riscul de pierdere a
dozelor de vaccin. Persoanele se vor putea programa on-line, telefonic, prin medicul de familie sau
prin intermediul direcției de asistență socială din cadrul consiliilor locale, după caz.
Centrele de stocare și distribuire a vaccinului împotriva COVID-19 desemnate oficial sunt:
• Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino” București;
• Spitalul Clinic Militar de Urgență „Dr. Iacob Czihac” Iași;
• Spitalul Clinic Militar de Urgență „Dr. Constantin Papilian” Cluj-Napoca;
• Spitalul Militar de Urgență „Dr. Alexandru Gafencu” Constanța;
• Spitalul Clinic de Urgență Militar „Dr. Ștefan Odobleja” Craiova;• Spitalul Militar de Urgenţă „Regina Maria” Brașov;
• Spitalul Clinic Militar de Urgență „Dr. Victor Popescu” Timișoara.
Colegiul Medicilor din România (CMR) recomandă, într-un comunicat postat pe site-ul propriu, vaccinarea împotriva COVID-19 şi lansează un apel către autorităţi să asigure derularea în condiţii bune a acestei campanii de imunizare, pe care o cataloghează drept „fără precedent”, notează Agerpres.
„Colegiul Medicilor din România (CMR) ia act de decizia Comisiei Europene de a autoriza rapid primul vaccin sigur şi eficient destinat prevenirii COVID-19, decizie ce a venit ca o consecinţă a recomandării Agenţiei Europene pentru Medicamente (EMA) care a fost emisă în aceeaşi zi, în urma unui proces de evaluare aprofundată a dovezilor ştiinţifice provenite din studiile clinice privind siguranţa, eficacitatea şi calitatea vaccinului produs de BioNTech şi Pfizer”, se arată în comunicatul Colegiului Medicilor.
Preşedintele colegiului, prof. dr. Daniel Coriu, spune că vaccinarea este cea mai bună opţiune pe care o avem în acest moment la dispoziţie pentru a lupta cu pandemia.
„Această autorizare era aşteptată de mult timp de către comunitatea ştiinţifică naţională, corpul medical şi populaţie, reprezentând o speranţă de limitare a răspândirii pandemiei produsă de virusul SARS-CoV-2 şi reîntoarcerea la normalitate. Profesioniştii din domeniul sănătăţii reprezintă segmentul din populaţie cel mai puternic afectat de consecinţele pandemiei, plătind un tribut dureros în lupta cu pandemia. Cu toate acestea, am fost mereu în prima linie acordând îngrijiri medicale, dar şi empatie şi compasiune pacienţilor şi familiilor suferinde. Resimţim în acest fel pe deplin povara acestei boli nemiloase”, a adăugat preşedintele CMR, Daniel Coriu.
În comunicat, Colegiul Medicilor recomandă corpului medical să se informeze din surse autorizate pentru a decide în cunoştinţă de cauză să se vaccineze, precum şi pentru a informa corect şi complet populaţia.
sursa:https://www.cotidianul.ro/ce-trebuie-sa-stii-daca-vrei-sa-te-vaccinezi-anti-covid19/
Schimb de tură în ministere
Schimb de tură în ministere. După ce Guvernul Florin Cîțu a trecut, miercuri, de votul Parlamentului, cu 260 de voturi „pentru” și 186 „împotrivă”, miniştrii Cabinetului Florin Cîţu vor prelua mandatele joi, 24 decembrie, după următorul program:
* Ministrul Afacerilor Interne, Lucian Bode (8.30 – sediul MAI)
* Ministrul Educaţiei, Sorin-Mihai Cîmpeanu (9.00 – sediul ME)
* Ministrul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, Cristian Ghinea (9.30 – sediul MIPE)
* Ministrul Tineretului şi Sportului, Novak Carol-Eduard (9.30 – sediul MTS)
* Ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Tanczos Barna (10.00 – sediul MMAP)
* Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale, Raluca Turcan (10.30 – sediul MMPS; 12.00 – declaraţii de presă)
* Ministrul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului, Claudiu Năsui (10.30 – sediul MEAT)
* Ministrul Transporturilor şi Infrastructurii, Cătălin Drulă (11.00 – sediul MTI)
* Ministrul Finanţelor, Alexandru Nazare (12.00 – sediul MF – cu participarea premierului Florin Cîţu
Președintele Klaus Iohannis i-a felicitat pe miniștrii Guvernului Florin Cîțu, care au mers să depună jurământul, miercuri seara, la Palatul Cotroceni. El le-a transmis că de acum trebuie să se apuce de treabă.
„Vă felicit și vă doresc mult succes și multă energie și ambiție pentru realizarea tuturor obiectivelor și proiectelor pe care vi le-ați propus prin programul de guvernare”, a spus Klaus Iohannis.
Președintele le-a reamintit membrilor Executivului că vremea campaniilor electorale s-a închis și de acum toți trebuie să facă ce au promis.
„Oamenilor, cetățenilor români, li s-a promis restructurarea statului, reforme importante în domenii precum sănătatea, educația, reforme importante în marile sisteme publice, reducerea birocrației, dar și obiective pe termen mai scurt: combaterea eficientă a pandemiei, campania de vaccinare, relansarea economiei românești, creșterea economică folosind înțelept fondurile europene, respectul pentru contribuabili și toate aceste lucruri vor fi livrate. Trebuie să fie livrate! Noul Parlament, noul Guvern, împreună cu mine, împreună cu toate autoritățile statului, vom face ce am promis. Vom face reformele, vom repune economia pe picioare, vom face schimbări semnificative, toate în beneficiul cetățeanului. Au trecut aproape doi ani în care am avut campanii electorale, alegeri. Acum acest ciclu s-a închis. S-a închis ciclul în care noi, cei de aici, ne-am angajat și am promis. Acum, la sfârșitul acestui ciclu, vă spun sincer: <La treabă>”, a spus Klaus Iohannis.
sursa:https://www.cotidianul.ro/schimb-de-tura-in-ministere/
Abonați-vă la:
Postări (Atom)