Cotidianul Poporului din China jubilează: PIB-ul pe trimestrul al doilea a crescut cu 3,2% raportat la aceeași perioadă a anului trecut. Este o creștere înregistrată în perioada de după valul epidemic din China. În primul trimestru al anului, PIB-ul Chinei a scăzut cu 6,8% față de primul trimestru din 2019. Iar 2019 a fost anul cu o creștere economica slabă după standardele chinezești, de 6,1%.
Vestea creșterii economice a Chinei în ultimele trei luni bate orice previziuni. Agenția China Nouă se bucura că importurile și exporturile au avut o creștere pozitivă pentru prima dată în acest an.
Rămân însă semne de întrebare, și niciunul legat de acuratețea procentelor raportate de Beijing. Este vorba despre scăderea vânzărilor pe piața internă din China cu 1,8%, în condițiile în care se aștepta o creștere de circa 0,5%. Și investițiile au scăzut cu 3,1%, din nou mai mult decât estimările. Au crescut doar investițiile în proprietăți imobiliare, iar specialiștii arată că este pe cale să se formeze o bulă imobiliară în China, câtă vreme se pare că doar aici se duc câștigurile populației.
Pentru economistul Michael Every, de la Rabobank, datele despre creșterea economica a Chinei nu înseamnă nimic pozitiv. Și nici măcar bursele din China nu se bucură de o creștere a PIB-ului, dacă este însoțită de o scăderea a consumului.
Este inversul unui banc despre economia sovietică, care nu putea ține pasul cu cererea. Un individ se duce să-și cumpere un automobil. Vânzătorul este total dezinteresat și îi spune sec: ”Nu acceptăm decât plata 100% cash”. Omul scoate o plasă plină cu ruble și o pune pe masă. Vânzătorul numără repede banii și pune: ”Nu avem decat mașini gri”. ”Nicio problemă. Când vine?”, spune clientul. ”Mmm, de azi în cinci ani”, spune vânzătorul, după ce se uită în calendar. ”Dimineața sau după-amiaza?”, întreabă clientul. Atenția vânzătorului e stârnită pentru prima dată. ”De ce-ți pasă? E peste cinci ani”. ”Păi, frigiderul îmi sosește dimineața”, spune clientul.
Revenind la lumea de acum, ce se pregătește pentru un nou Război Rece, ce va afecta și mai mult niște economii oloage , ar trebui să ne întrebăm cât vor mai putea economiile de piață să mențină cererea din partea unor consumatori ale căror salarii nu cresc, iar asta într-o lume în care producția crește mereu. Răspunsul la această întrebare a venit până acum sub forma unor bule economice tragicomice care, de fiecare dată când se sparg, agravează și mai mult situația, inclusiv stabilitatea socioeconomică.
Lanțul trofic financiar se rupe, ”dinozaurii” sunt amenințați
Cât despre creșterea PIB-ului Chinei, presa occidentală arată ca ea este generată de scăderea prețului petrolului și a altor materii prime importate de China, ceea ce a dus la un excedent comercial. În contabilitatea unui stat, un excendent comercial mai important este considerat creștere economică. Asta nu înseamnă însă că economia chineza își revine cu adevărat, câtă vreme cererea internă scade în mod vizibil, iar restul lumii se îndreaptă spre o criză de pe urma căreia va suferi și China dependentă de exporturi.
Analiști mai pesimiști vorbesc despre o adevărată ”iarnă nucleară” ce stă să vina. Dinozaurii (în zilele noastre marile companii și marii acționari) nu au dispărut din cauza undei de șoc produsă de impactul cu vreun meteorit, ci din cauza dispariției plantelor în timpul ”iernii nucleare”. Or, acum poate urma o ”iarnă nucleară financiară”, scrie jurnalistul și scriitorul Charles Hugh Smith.
În ciuda speranțelor alimentate constant legate de descoperirea unui vaccin, acest vaccin nu va putea schimba câteva realități. Prima este scăderea drastică a încrederii consumatorilor – ei nu mai vor să cheltuiască, ci să economisească – iar acesta poate fi echivalentul pomenitei ”ierni nucleare financiare”. A doua realitate este incertitudinea legată de un vaccin și eficacitatea sa, ceea ce duce și la o incertudine legată de comportamentul comsumatorilor. A treia realitate este că un asemenea comportament al consumatorilor va face ca puține companii să supraviețuiască ”iernii nucleare financiare”. A patra realitate este că planurile naționale de relansare economică și pomparea banilor de către băncile centrale, mai cu seamă de către Federal Reserve din SUA, au făcut ca acțiunile să fie supraevaluate; reevaluarea acțiunilor va lovi grav băncile.
Întregul lanț trofic al marilor companii, al marilor proprietari imobiliari, al agențiilor guvernamentale depinde de revenirea companiilor măcar la veniturile realizate în 2019. Altfel, oamenii simpli, angajații acestor companii, nu-și vor mai putea plăti chiriile, iar prorietarii imobiliari nu-și vor mai putea plăti ipoticile, băncile vor suferi, iar administrațiile locale vor rămâne cu tot mai puține impozite colectate. ”Straturile cele mai de jos al lanțului trofic financiar mor deja, iar fiecare entitate care depinde de ele este condamnată: dacă micile afaceri mor, atunci vor distruge și firmele de distribuție, și băncile, și pe proprietari. Iar dacă și aceștia dispar, atunci vor fi amenințați ”marii prădători”: Big Tech, sănătatea, turismul, veniturile locale, educația”, scrie Charles Hugh Smith.
”Recuperarea” de după criza financiară din 2008-2009 a depins foarte mult de supracomsum, supracreditare și supraspeculă, scrie Charles Hugh Smith. Acum, consumul, împrumuturile și specula se reduc la ceea ce în urmă cu două generații ar fi fost nivelul ”normal”, însă economia se va prăbuși, pentru că a devenit complet dependentă de supracomsum, supracreditare și supraspeculă.
sursa:https://www.cotidianul.ro/un-nou-razboi-rece-ca-in-bancurile-sovietice/