SEPTEMBRIE 2020, cea mai caldă lună septembrie înregistrată în PERIOADA MODERNĂ

 

Septembrie 2020 a fost cea mai caldă lună septembrie înregistrată în lume de la debutul măsurătorilor meteorologice, potrivit serviciului european de monitorizare a schimbărilor climatice Copernicus, care evocă posibilitatea ca 2020 să detroneze 2016 de pe primul loc în clasamentul celor mai calzi ani înregistraţi vreodată în epoca modernă, informează AFP și CNN.

Perioada de 12 luni cuprinsă între octombrie 2019 şi septembrie 2020 a avut o temperatură medie cu 1,28 grade Celsius peste temperaturile medii din era preindustrială.

În contextul în care ultimii cinci ani au fost deja cei mai calzi înregistraţi vreodată în perioada modernă, cifra anunţată apropie periculos de mult planeta Terra de plafonul fixat prin Acordul pentru climă de la Paris.

Acest pact, semnat în 2015 de circa 200 de state care s-au angajat să îşi reducă emisiile de gaze cu efect de seră, vizează limitarea creşterii temperaturii globale cu cel mult 1,5 grade Celsius - sau în cel mai rău caz cu cel mult 2 grade Celsius - în raport cu era preindustrială pentru a limita impactul devastator al furtunilor, secetelor şi valurilor de caniculă.

În condiţiile în care planeta noastră s-a încălzit deja cu peste 1 grad Celsius, temperatura sa medie creşte în continuare, în medie, cu 0,2 grade Celsius per deceniu de la sfârşitul anilor 1970, au dezvăluit administratorii programului Copernicus în bilanţul lor climatic lunar. Iar anul 2020 nu riscă să inverseze această tendinţă, având deja lunile ianuarie, mai şi iunie cele mai calde măsurate vreodată în epoca modernă.

„La nivel mondial, septembrie 2020 a fost cu 0,05 grade Celsius peste septembrie 2019, până atunci cea mai caldă lună septembrie înregistrată vreodată”, au precizat experţii care lucrează pentru acest serviciu european.

Septembrie 2020 a fost şi cu 0,63 grade Celsius peste media temperaturilor înregistrate în lunile septembrie din perioada 1981-2020. Temperaturile din ultima lună au fost deosebit de mari în Siberia, continuând astfel un val de căldură care a început să se manifeste în primăvară şi a favorizat izbucnirea unor incendii spectaculoase.

Căldura a fost mai mare decât valorile normale şi deasupra Oceanului Arctic în ansamblul său, precizează experţii de la Copernicus, care reamintesc că banchiza pe timpul verii din Arctica s-a topit în acest an atât de mult, încât a ocupat locul al doilea în clasamentul celor mai mici suprafeţe îngheţate arctice înregistrate vreodată în sezonul estival (după vara anului 2012).

„Combinaţia din 2020 dintre temperaturile record şi o banchiză de vară la un nivel scăzut subliniază importanţa ameliorării monitorizării într-o regiune care se încălzeşte mai repede decât oricare altă parte a lumii", a declarat Carlo Buontempo, directorul acestui serviciu european dedicat modificărilor climatice.

Însă nordul extrem nu a fost singurul vizat. Astfel, America de Nord a avut o lună septembrie deosebit de caldă, cu o temperatură de 49 de grade Celsius înregistrată la începutul lunii în comitatul Los Angeles, aflat într-un stat - California - devastat de incendii.

Dincolo de datele referitoare la luna septembrie, informaţiile captate de satelitul european arată că perioada cuprinsă între ianuarie şi septembrie 2020 a fost mai caldă decât aceeaşi perioadă din 2019 (al doilea cel mai călduros an din istoria măsurătorilor moderne).

În plus, analiza comparată a aceloraşi nouă luni pentru 2020 şi 2016 - cel mai călduros an - a dezvăluit anomalii „destul de similare”, au explicat specialiştii din programul Copernicus.

În pofida acestor aspecte, anumite fenomene climatologice, precum dezvoltarea în desfăşurare a unui episod La Nina, care are tendinţa de a reduce temperatura mondială, „vor influenţa probabilitatea ca 2020 să devină cel mai călduros an măsurat vreodată”.

Baza de date prin satelit creată în cadrul programului Copernicus pentru observarea temperaturilor datează din 1979, însă datele convenţionale terestre şi cele obţinute de alte agenţii care au efectuat măsurători şi înainte de 1979 nu indică prezenţa niciunui an care să fi fost mai călduros în comparaţie cu era preindustrială.

sursa:https://science.hotnews.ro/stiri-spatiul-24335780-septembrie-2020-cea-mai-calda-luna-inregistrata-vreodata.htm

Distanța Marte - Pământ este cea mai mică din ultimii 17 ani. Planeta Roșie se vede foarte bine pe cerul nopții chiar și cu ochiul liber

 

Marte nu a mai fost atât de aproape de Terra din 2003, iar acest lucru se va repeta abia peste 17 ani. Evident că nu vorbim de o distanță mică, 62 milioane km, dar planeta s-a putut vedea foarte bine pe cerul nopții în ultimele zile, fiind vizibilă foarte aproape de Lună. Distanța medie dintre cele două planete este 225 milioane km, dar maximul depășește 400 de milioane km din cauza orbitelor eliptice.

O dată la 26 de luni Marte se află foarte aproape de Terra și în funcție de acest eveniment sunt lansate și misiunile de cercetare către Planeta Roșie. Anul pe Marte durează doi ani pământești, iar ziua este de 24 de ore. Marte este mult mai mică decât Terra ( o zecime din masa terestră), iar temperatura medie este - 65 de grade, față de +15 grade pe Terra.

Dacă cele două planete ar avea orbite perfect circulare distanța minimă dintre ele ar fi mereu aceeași, însă cum orbitele sunt eliptice, distanța variază enorm. Și atracția gravitațională schimbă un pic forma orbitei: spre exemplu Jupiter influențează orbita marțiană.

Cea mai mică distanță dintre Marte și Terra, 54,6 milioane km, a fost atinsă în 2003, iar distanța atunci a fost cea mai mică din ultimii 60.000 de ani, urmând ca cele două planete din Sistemul Solar să fie la fel de apropiate abia în anul 2287.

Când Marte este atât de aproape, devine extrem de luminoasă pe cerul nopții, fiind al doilea cel mai luminos corp ceresc după Lună, în această perioadă. Marte este atât de luminoasă doar o dată la 15-17 ani. Pentru a fi reperată ușor sunt de ajutor aplicații precum Sky Map.

Cei de la NASA ne avertizează să nu ne lăsăm păcăliți de legenda urbană care spune că Marte va apărea pe cer la fel de mare ca Luna. Dacă acest lucru ar fi adevărat, atracția gravitațională foarte puternică ar crea mari probleme pe Terra.

Punctul de apropiere maximă în această toamnă a fost pe 6 octombrie la ora 17.00, iar următorul va fi pe 8 decembrie 2022.

surse:NASA; https://science.hotnews.ro/stiri-spatiul-24336047-distanta-marte-pamant-este-cea-mai-mica-din-ultimii-17-ani-planeta-rosie-vede-foarte-bine-cerul-noptii-chiar-ochiul-liber.htm

Avocatul lui Dan Tudorache spune cine a acoperit camerele de supraveghere cu hârtie

 

Noi dezvăluiri în scandalul electoral de la Sectorul 1. Avocatul lui Daniel Tudorache spune că persoanele care au fost audiate au confirmat faptul că au fost acoperite camerele de supraveghere defecte de la Biroul electoral al Sectorului 1 cu hârtie.

Declaraţia sa a fost făcută, după ce astăzi au continuat audierile la Secţia specială de investigare a infracţiunilor din justiţie, în urma plângerii penale făcute de Daniel Tudorache.

''Domnul Tudorache, prin vocea mea spune că și cei care sunt la audieri înăuntru au confirmat faptul ca acele camere au fost învelite în hârtie, cu excepţia camerei care a înregistrat şi pe care aţi văzut-o absolut toţi, pentru că imaginile au apărut în spaţiul public, indiferent dacă respectivele camere funcţionau sau nu. Cert este că sunt învelite în hârtie și în acest moment.

Există o confirmare şi nu din partea reprezentantului PSD, asta pot să vă spun. Există o confirmare clară. Sau ALDE, că şi dumnealor se află înăuntru. Eu cred că se va descoperi, pentru că se discută şi s-a aflat cam cine a cerut acest lucru.

Din ceea ce cunosc, se vehiculează că domnul procuror Spîncu ar fi solicitat să se învelească aceste camere în hârtie !

Eu nu acuz, eu doar spun că dumnealor trebuie să lămurească aceste aspecte'', a spus avocatul Mihai Drăgan, reprezentantul legal al lui Dan Tudorache despre care face noi acuze de fraudă electorală la Sectorul 1. 

sursa:https://www.antena3.ro/actualitate/dezvaluiri-avocat-dan-tudorache-sectorul-1-camere-de-supraveghere-hartie-mihai-dragan-583666.html

Oferta pe care a primit-o Gabriela Firea la Bacău

 

După ce liderul organizației PSD Bacău, Dragoș Benea, i-a oferit Gabrielei Firea posibilitatea de a candida în Bacău la parlamentare, prim-vicepreședintele PSD Sorin Grindeanu a reacționat și a spus care este motivul pentru care primarul general în funcție trebuie să deschidă lista la București.

„Doamna Firea, din câte știu eu, e din Bacău. Doamna Firea, discutând azi cu Dragoș, s-a implicat mult în campania de la Bacău. Sigur că dna Firea e președinte PSD București a și fost anunțată că va deschide lista la București. Nuanțele, oferta, cum am văzut-o eu, era una în care îi mulțumea dnei Firea pentru implicarea de la Bacău. (...) Va deschide lista la București și e normal să facă acest lucru”, a declarat Sorin Grindeanu.

Primarul general în funcție al Capitalei, Gabriela Firea, este invitată să candideze la alegerile parlamentare în județul Bacău.

"Aș fi onorat, în calitate de președinte al PSD Bacău, ca echipa de parlamentari ai organizației județene, la apropiatele alegeri generale, să fie deschisă de băcăuanca Gabriela Firea! Doamna Firea ne-a sprijinit în campania pentru alegerile locale și am convingerea că o parte importantă din victoria noastră, împotriva dreptei unite, i se datorează cu prisosință, cu atât mai mult cu cât în județul Bacău, caz singular între județele din țară, PSD a fost - cu adevărat - singur împotriva tuturor.

Sprijinul ferm și prompt primit din partea Gabrielei Firea ne onorează ca organizație și este o dovadă în plus că băcăuanii sunt întotdeauna uniți, indiferent de distanțele care îi separă. Cu atât mai firesc, mi se pare, ca lista PSD Bacău pentru alegerile parlamentare să fie deschisă de o băcăuancă ce nu a întârziat să ne dea o mână de ajutor atunci când aceasta i-a fost cerută", a transmis liderul organizației PSD Bacău, Dragoș Benea, prin intermediul unei postări pe pagina sa de Facebook.

sursa:https://www.antena3.ro/politica/gabriela-firea-bacau-sorin-grindeanu-alegeri-parlamentare-583658.html

Explozie la un depozit de armament din Rusia. Mai multe localităţi au fost evacuate

 

Autorităţile ruse au evacuat miercuri locuitorii a mai bine de zece sate din regiunea Riazan, după ce un incendiu a izbucnit la un depozit de muniţie, generând explozii în lanţ, anunţă TASS. 

Reţelele de socializare au fost invadate de înregistrări de la locul incidentului. În imagini se pot vedea coloane groase de fum şi se aude zgomotul exploziei armamentului din depozit.

Un martor declară, într-una dintre aceste înregistrări, că ”schije de obuz şi cenuşă cad din cer”. Exploziile se auzeau la fiecare 5-10 secunde, potrivit Ria Novosti. 

Autorităţile ruse au evacuat oamenii din peste 10 sate, pe o rază de 5 km din jurul depozitului de armament, situat într-o regiune aflată la 260 km sud-est de Moscova, a declarat ministerul rus pentru Situaţii de Urgenţă, citat de Interfax.

Depozitul de muniţii a luat foc după ce vântul a extins un incendiu de pe un câmp situat în apropiere, a precizat armata rusă, citată de TASS. Nicio persoană nu a fost rănită, iar militarii şi civilii au fost evacuaţi.

sursa:https://www.antena3.ro/externe/explozie-la-un-depozit-de-munitie-din-rusia-mai-multe-localitati-au-fost-evacuate-583663.ht

Criza din Karabah devine o problemă internațională

 

Conflictul din Karabah afectează nu doar regiunea, dar și statele vecine, inclusiv relațiile internaționale.

Serghei Markedonov, expertul Institutului de Studii Internaționale a Institutului de Stat de Relații Internaționale de la Moscova al MAE al Rusiei, redactorul șef al revistei “Mejdunarodnaia Analitika”.

“Ceea ce se întâmplă în Karabahul de Munte reprezintă o lecție importantă pentru noi pentru că niște conflicte înghețate implică niște confruntări în viitor, în care comunitatea internațională este neputincioasă”. E o apreciere a președintelui Serbiei, Aleksandar Vučić. E o țară care se află geographic departe de regiunea Caucazului. Însă în multe privințe aceste procese, care s-au desfășurat în anii 90 pe teritoriul fostei Iugoslaviei, au niște algoritmuri asemănătoare cu situația din spațiul exsovietic. În acest context, noua escaladare militară în Karabah reamintește nu doar vecinilor Armeniei și Azerbaidjanului, dar și întregii lumi, cât de firav poate fi un conflict interstatal și interethnic nesoluționat.

Conflictul din Karabah: nu doar Caucazul

Astăzi, când confruntarea militară între Baku și Erevan continuă, o bună parte a publicațiilor se concentrează pe mersul acestuia și posibilelor urmări pentru părțile în conflict. Însă conflictul din Karabah, după importanța lui, depășește limitele unei regiuni. Cu atât mai mult unei confruntări izolate. Acesta ne readuce din nou la niște coliziuni între principiile integrității teritoriale și autodeterminării naționale.

În negocierile purtate sub egida grupului de la Minsk al OSCE, aceste două principii erau tratate la egal. Scepticii ar putea spune că în condițiile actuale că nu există premize pentru o revenire în câmpul diplomației. Însă, trebuie să avem în vedere faptul că orice război se încheie cu o pace, problema este în ce condiții va fi încheiată ea. Dacă e așa, atunci ar fi greu să ne imaginăm apariția unui document radical diferit de ceea ce conțin așa-numitele principii de bază ale reglementării conflictului din Karabah.

Însă, aceste principii reprezintă un compromis între cele două discursuri: al unității teritoriale și autodeterminării. Discuția despre primatul unui principiu în fața altuia ne readuce inevitabil în anul 1991. În timpul destrămării URSS și a Iugoslaviei, aceste probleme au intrat inevitabil în centrul atenției. Astăzi, peste aproximativ trei decenii, după două mișcări tectonice, care au recroit semnificativ peisajul politico-geografic al Eurasiei, devine tot mai clar că: au avut loc procese de dezintegrare a două formațiuni statale mari, în conformitate cu niște criterii juridice clare, conflictele izbucnite puteau fi evitate sau ar fi decurs într-o formă mai ușoară.

Însă pe atunci au avut prioritate considerentele de ordin politic, iar comunitatea internațională a căzut de acord să se dirijeze de principiul juridic uti possidetis (păstrarea frontierelor administrative), fără a se complica cu un arbitraj sau edificarea unor mecanisme de tranziție de la statutul de republici unionale și autonomii, spre noi state independente.

Legislația cu privire la secesiune, care exista în URSS (documentele care prevedeau dreptul ieșirii din statul unitar, adoptate în aprilie 1990) au fost ignorate în totalitate. Drept urmare, a avut loc o “conservare” a conflictelor, la rezolvarea cărora jucătorii externi oricum ar fi fost nevoiți să se implice. Și vor mai fi nevoiți s-o facă. Noua escaladare în Caucaz a reamintit odată în plus acest lucru.

În ce coincid pozițiile Rusiei și Occidentului?

În ultimii ani, despre conflictele etnopolitice din spațiul exsovietic se scrie, de regulă, prin prisma “marii geopolitici”. În contextul Abhaziei și Oseției de Sud este vorba despre o confruntare între Rusia și NATO, iar în cel transnistrean – despre concurența între Rusia și Uniunea Europeană.

Însă dosarul Karabahului se evidențiază cel mai mult pe acest fundal. În cazul dat, Rusia și Occidentul (în persoana SUA și Franței, în calitate de copreședinți în grupul de la Minsk al OSCE) au o unanimitate de opinii în privința principiilor actualizate de la Madrid, în calitatea lor de fundamente pentru viitoarea reglementare a conflictului. Apariția operativă a declarației comune a lui Vladimir Putin, Emmanuel Macron și Donald Trump despre necesitatea încetării imediate a focului și revenirea la formatul diplomatic ar fi greu de imaginat dacă era vorba de o altă natură a conflictului. Apropo, șefii celor trei state – copreședinți ai grupului de la Minsk, s-au adresat în același timp Bakuului și Erevanului doar o singură dată - în ajunul faimosului discurs de la Kazan din 2011. După care, procesul de negocieri a trecut mai curând la o etapă de dirijare a conflictului decât de soluționarea lui.

Conflictul și vecinii  

În conflictul din Karabah, părțile nu se idenitifică doar cu interesele Rusiei sau doar a Occidentului și nici confruntarea nu are o astfel de logică. Însă, în cazul dat nu trebuie subapreciat rolul unor părți terțe. Mai întâi de toate, trebuie să avem în vedere trei vecini ai Armeniei și Azerbaidjanului – Turcia, Iranul și Georgia. Precum și trei modele de reglementare.

În primul caz observăm o susținere deplină a 

poziției Bakuului și o critică dură a opiniei “celor trei puteri” în privința reglementării conflictului. O astfel de susținere dură și hotărâtă a Azerbaidjanului din partea Turciei nu a existat din 1991, chiar dacă Ankara nu și-a ascuns niciodată simpatiile politice.

Iranul poate fi privit ca un exemplu de altă natură. La începutul anilor 90, confruntându-se cu noi realități, cu noi state independente în Caucaz, Teheran a încercat să se recomande în calitate de mediator. Apoi, partea iraniană a plecat în umbră, însă nu și-a schimbat poziția – reglementarea poate fi posibilă doar în baza unei soluții pașnice și a unui compromis între toate părțile implicate în conflict. Cu o susținere a statelor vecine, însă fără implicarea unor forțe externe, precum UE sau SUA. De aici vine și respingerea, în ciuda unei retorici pașnice, principiilor de bază a reglementării conflictului, care presupuneau introducerea unor misiuni de menținere a păcii.

Un caz aparte îl reprezintă Georgia. Această țară nu dispune de resurse militare puternice, precum Turcia și Iranul, state care aspiră de rolul unor puteri eurasiatice independente, capabile să arunce mănușa marilor actori internaționali. Georgia a trecut prin două conflicte etno-politice. Pierderea Abhaziei și Oseției de Sud este considerată o traumă adâncă nu doar de clasa politică a acestei țări, dar și cetățenii ei. Însă, în același timp, oficialitățile de la Tbilisi de la începutul conflictului din Karabah și-au exprimat disponibilitatea de a servi în calitate de mediator între cele două părți.

Așa cum observă just teoreticianul relațiilor internaționale, Robert L. Rothstein, “statele mici pot influența fără arme nucleare relațiile internaționale, care depășesc limitele subsistemelor lor regionale”. De ce resurse dispune Georgia?

Președintele Salome Zurabișvili (în trecut, diplomat francez de carieră și ministru al Afacerilor Externe al Georgie) a propus deja o întrevedere la Tbilisi într-un format de negocieri, sub egida grupului de la Minsk. Pe de o parte, acest lucru consolidează relațiile Geoergiei cu partenerii occidentali, iar pe de altă parte – nu este tratat ca un factor care ar irita Moscova.

Nu ar trebui să uită că în Georgia locuiesc 

comunități numeroase ale armenilor (Javaheti) și a azerilor (Kartli Inferior), iar între Tbilisi și Baku există problema nesoluționată a mănăstirii Davit Gareji. Toate acestea determină conducerea statului să pună în aplicare diverse mecanisme asiguratorii, pentru că problema Karabahului, alături de efecte în politica externe, are o continuare în politica internă, iar stabilitatea și pacea interetnică reprezintă o piatră unghiulară.

În acest fel, noua escaladare a conflictului din Karabah a arătat din nou că orice confruntare nu evoluează într-un vacuum. Aceasta actualizează simultan atât subiectele istorice, cât și problemele actuale nu doar în relațiile dintre părțile conflictului, ci influențează și asupra situației din țările vecine, are un efect asupra unor contexte internaționale mai mari.

sursa:https://ro.sputnik.md/analytics/20201007/31955770/Criza-Karabah-devine-problema-internationala.html

„Pentru asta stau toţi elevii cu mască, până la 8-9 ore pe zi ?”

 

Club din București, amenzi de 21.500 lei după un chef cu zeci de persoane înghesuite și fără mască. Administratorul unui club din Sectorul 1 al Bucureştiului a fost sancţionat de poliţişti cu suma de 10.000 de lei pentru nerespectarea normelor sanitare, transmite Poliţia Capitalei. De asemenea, organizatorul evenimentului care a avut loc acum câteva zile la acel club a fost amendat cu 10.000 de lei. Poliţia a mai aplicat o amendă de 1.500 lei pentru tulburarea liniştii şi ordinii publice. Este vorba despre clubul Nuba, potrivit unor surse. Amenzile au fost date de poliţişti după apariţia unor imagini pe Facebook cu petrecerea în cauză.

„Urmare a imaginilor apărute în spaţiul public, privind desfăşurarea unui eveniment, pe terasa unui club din sectorul 1 al municipiului Bucureşti, vă aducem la cunoştinţă următoarele: A fost aplicată o sancţiune contravenţională, în cuantum de 10.000 de lei, organizatorului evenimentului, conform HG. nr. 782 din 2020, precum şi o altă sancţiune contravenţională, tot în cuantum de 10.000 de lei, administratorului societăţii comerciale, în spaţiul căreia a avut loc evenimentul. De asemenea, a fost aplicată şi o  sancţiune contravenţională, conform Legii nr. 61/1991 , pentru tulburarea liniştii şi ordinii publice, sancţiune în valoare de 1.500 de lei”, a transmis Poliţia Capitalei, într-un comunicat de presă miercuri

Poliţiştii continuă verificările, pentru identificarea şi sancţionarea participanţilor, care au încălcat normele de protecţie sanitară.

O internaută a publicat imagini de la o petrecere care a avut loc pe terasa clubului Nuba din Bucureşti, unde persoanele nu purtau mască de protecţie şi nu respectau normele de distanţare socială.

„Pentru asta îmi petrec 8 h/zi la locul de muncă purtând mască şi vizieră ? Pentru asta stau toţi elevii cu mască, până la 8-9 ore pe zi ? Pentru asta s-a trecut la învăţământul hibrid, în care ai parte de educaţie din 2 în 2 săptămani ? Mulţumesc patronilor de la Nuba, în numele tuturor cadrelor medicale şi didactice, în numele tuturor celor care au rămas fără job, în numele aparţinătorilor care nu îşi pot vizita rudele în spitale. Vă mulţumim şi sperăm că încasările de aseară au fost pe măsura aşteptărilor”,  a scris Silvia Dinu pe Facebook, care a postat şi imagini de la clubul Nuba.

sursa:https://www.cotidianul.ro/video-pentru-asta-stau-toti-elevii-cu-masca-pana-la-8-9-ore-pe-zi/

”Dacă ar fi să pariez pe cineva în acest moment, aș spune că Xi Jinping va câștiga.”

 

Fostul premier australian Kevin Rudd (2007-2012), diplomat de profesie, a absolvit studii de istoria Chinei și vorbește fluent limba chineză. Rudd a lucrat pentru ambasada Australiei la Beijing în anii 1980. Acum, Rudd este președintele Asia Society Policy Institute din New York. La finalul lunii spetmebrie, într-un interviu via internet pentru publicația elvețiană The Market, Rudd a explicat de ce a început disputa dintre SUA și China. Rudd nu exclude scenariul unui război deschis între cele două mari puteri.

 

Conflictul dintre SUA și China s-a acutizat mult în ultimii trei ani. Cât se datorează asta prezenței la conducere a lui Donald Trump și a lui Xi Jinping?

Competiția strategică dintre cele două țări este cauzată de conducerea politică, dar și de factori structurali. Aceștia din urmă sunt limpezi: schimbarea echilibrului de putere în domeniul militar, economic și tehnologic. Asta a făcut ca China să fie mult mai activă în regiune și în lume împotriva Americii. Apoi intervine stilul de conducere al lui Xi Jinping, mai agresiv decât al oricărui alt lider post-Mao – Deng Xiaoping, Jiang Zemin și Hu Jintao. Al treilea factor este Donald Trump, care este obsedat de anumite zone ale economiei, adică de comerț și, într-o măsură mai mică, de tehnologioe.

America va avea o poziție diferită dacă alegerile sunt câștigate de Joe Biden?

Nu. Factorii structurali ai schimbării echilibrului puterii, la fel ca și stilul de conducere al lui Xi Jinping au făcut ca Beijingul să intre în conflict cu valorile și interesele americane într-un mod acut. China este în conflict cu interesele și valorile SUA, ale majorității statelor vestice și ale unor democrații din Asia. Dacă Hillary Clinton ar fi câștigat alegerile din 2016, răspunsul ei ar fi fost foarte ferm. Trump a fost ferm în mod superficial, în special în zona tehnologiei și a comerțului. El a acționat mai dur abia după izbucnirea epidemiei de covid-19, care i-a amenințat realegerea. Dacă următorul președinte va fi democrat, consider că noua administrație va fi la fel de dură cu China, într-un mod mai sistematic.

Dacă următorul președinte va fi democrat, consider că noua administrație va fi la fel de dură cu China, într-un mod mai sistematic.

A început un nou Război Rece?

Nu-mi place să vorbesc despre Războiul Rece 2.0, pentru că nu trebuie să uităm că Războiul Rece din secolul 20 a avut trei caracteristici principale. Unu, sovieticii și americanii s-au amenințat cu armele nucleare vreme de 40 de ani; doi, au purtat peste 20 de războaie prin interpuși în întreaga lume; trei, nu s-au înfruntat deloc în domeniul economic. Actualul conflict dintre SUA și China este caracterizat de alte două lucruri. Unu, o decuplare economică în domenii precum comerțul, lanțurile de aprovizionare, investițiile străine directe, pietele de capital, tehnologia și aptitudinile. Doi, un război ideologic. Modelul capitalismului autoritar chinezesc a trecut de granițele Chinei și a devenit o provocare pentru America.

Cum credeți că se va produce deculparea?

Cele trei instrumente formale ale puterii SUA pentru decuplarea de China sunt listele negre cu companii chinezești, controlul exporturilor și noile prerogative oferite Comisiei pentru Investiții Străine a SUA. Sunt intrumente puternice, care pot afecta și țări terțe prin sancțiuni impuse plecând de la listele negre. Avem deja exemple în industria semiconductorilor, unde sancțiunile interzic aproape total exporturile de semiconductori către companiile chineze în toată lumea, câtă vreme aceste produse se bazează pe proprietate intelectuală americană.

Aceste măsuri au împiedicat companii precum Huawei sau SMIC să mai cumpere semiconductori peste tot în lume. Reacția Beijingului nu a fost vocală până acum, fără vreo ripostă directă. De ce?

În China sunt mai multe viziuni. Aripa dură are o poziție ”ochi pentru ochi”. Pe de altă parte, aripa ”soft” de la Beijing, căci ea există, consideră că China nu este pregătită pentru o deculpare de SUA. Dacă se va întâmpla, decuplarea trebuie cel puțin întârziată. În plus, ei vor să aștepte rezultatul alegerilor din SUA și să vadă ce va face noua administrație. Acesta este motivul pentru care nu au recaționat până acum.

Ei vor să aștepte rezultatul alegerilor din SUA și să vadă ce va face noua administrație. Acesta este motivul pentru care nu au recaționat până acum.

Nu cumva vor pierde ambele țări în urma decuplării economice? Oare nu se poate renunța la ideea decuplării?

Am trecut de momentul în care se putea renunța la asta. Indiferent cine va câștiga alegerile din SUA, America va recurge la decuplarea de China în anumite domenii.  În primul rând în domeniile care sunt cruciale pentru SUA – gândiți-vă la produsele farmaceutice. Apoi, în domeniul tehnologiilor critice. Apoi, se va întâmpla o decuplare parțială în domeniul industriei semiconductorilor, nu doar cei relevanți pentru tehnologia 5G și inteligența artificială, ci în general. Importanța microcipurilor în domeniul civil și militar este uriașă. Apoi, cred că investițiile reciproce vor ajunge la zero. Iar apoi cred că se va produce o decuplare pe piața muncii – ostilitatea din SUA față de studentii chinezi ajunge la niveluri ridicole.

Lumea se va împărți în două sfere tehnologie, una cu standarde americane și una chineză?

Este o consecința logică. Să presupunem că tehnologia 5G de la Huawei se va răspândi în cele 75 de țări care sunt partenere la proiectul Noului Drum al Mătăsii, iar de aici se vor dezvolta standarde industriale în aceste țări care să fie compatibile cu această tehnologie, care este diferită de sistemele americane.

Dar apare o întrebare. Să spunem că China nu va mai putea cumpăra semiconductori pe tehnologia americană și se va baza pe cei produși doar în China. Aceștia sunt mai puțin rapizi decât cei americani și se prea poate să rămână așa pentru următorii zece ani. Oare țările partenere la Noul Drum al Mătăsii vor accepta microprocesoare mai lente doar pentru că fac parte din ecosistemul tehnologic chinez? Nu știu să răspund la întrebarea asta, însă cred totuși că se va ajunge la două sfere tehnologice.

China investește enorm în capabilitățile pentru producerea microprocesoarelor. Sunt încă în urma Americii?

În ciuda faptului că împrumută, cumpără sau fură proprietatea intelectuală, China este cu trei până la șapte ani în urma SUA, a Taiwanului și Coreei de Sud, în urma Intel, TSMC și Samsung. Este evident că este greu să copiezi microprocesoare, mai greu decât să copiezi avioanele vestice, așa cum au făcut sovieticii cu Tupolevul în câteva zile.

China este cu trei până la șapte ani în urma SUA, a Taiwanului și Coreei de Sud, în urma Intel, TSMC și Samsung

Țările din Europa și Asia de Sud-Est vor ajunge să aleagă sfera tehnologică din care să facă parte?

Până la revoluția 5G, au reușit să rămână între două luntrii. Acum însă, China a profitat de faptul că a devenit lider în câteva tehnologii, si una este 5G. Dacă privim în viitor, la următorii 5 ani, și ținem cont de progresele pe care le-a făcut China în domeniile incluse în strategia Made in China 2025, atunci devine limpede că vom ajunge la o lume tehnologică binară. Politicienii din întreaga lume vor trebui să răspundă la o întrebare: care este expunerea noastră în fața SUA sau a Chinei? Ce vom pierde din tehnologia chineza dacă aderăm la sfera tehnologică americană și viceversa? Aceste variabile vor influența decizia politică de la Berna la Berlin și până la Bangkok.

Vom ajunge la o lume tehnologică binară. Politicienii din întreaga lume vor trebui să răspundă la o întrebare: În care sferă tehnologică intrăm, cea a SUA sau a Chinei?

Însă vor trebui să aleagă până la urmă?

Da. India, spre exemplu, a ales în domeniul 5G, a scos din cursă Huawei și alte companii chineze. A fost o decizie foarte importantă, având în vedere dimensiunea pieței indiene și dorința Chinei de a atrage India în sfera sa.

După comerț și tehnologie, al treilea teatru de confruntare sunt piețele financiare. Știm că Washingtonul poate transforma dolarul într-o armă, dacă vrea. Până cum, acest front a fost liniștit. La ce să ne așteptăm?

Administrația Trump a luat două măsuri. Prima, fondurile de pensii ale guvernului SUA nu vor investi în companiile chineze. A doua, bursa de pe Wall Street nu va lista companii chineze care nu respectă standardele financiare globale. Consider că aceste măsuri au fost doar niște avertismente.

Ce va mai urma?

Ca în multe alte domenii, inclusiv cel tehnologic, SUA au dileme legate de interesele americane aflate în joc. Silicon Valley și Wall Street-ul nu vor să existe restricții majore pe piețele financiare. Colaborarea financiară dintre sistemele financiare din China și SUA, în termeni de investiții, achiziții de obligațiuni și acțiuni, a ajuns la 5.000 de miliarde de dolari anual. E mult. Eu consider că SUA au preferat doar să avertizeze China, nu să o sancționeze în domeniul financiar, pentru a nu afecta interesele Wall Street-ului. Să fim atenți la un lucru: având în vedere sumele uriașe de dolari aflate la mijloc, o escaladare a războiului financiar ar face ca războiul comercial să pară un joc de copii.

SUA au preferat doar să avertizeze China, nu să o sancționeze în domeniul financiar, pentru a nu afecta interesele Wall Street-ului.

Cum se vor tranșa lucrurile?

Riscul pe care îl întrevad ține de Hong Kong. Dacă China va întări represiunea în Hong Kong, dacă vor erupe protestele și se va ajunge la violență, atunci nu aș fi surprins ca SUA să se rupă de sistemul financiar din Hong Kong și de piața financiară de aici. Acesta ar fi un pas uriaș.

Cât de mare este probabilitatea ca SUA să folosească dolarul ca armă?

Nu știu. În opinia mea, democrații nu au o politică în această direcție. Poate că cel mai bun mod de a răspunde la întrebare este acesta: sunt trei motive pentru care chinezii se tem de americani – armata SUA, industria americană a semiconductorilor și dolarul. Dacă sunteți atenți la ce se întâmplă acum în China, totul poate fi redus astfel «Să nu lăsăm să se întâmple pe piețele financiare ce ni se întâmplă pe piețele tehnologice».

Totuși, dacă SUA decid să lanseze un război financiar, singurul lucru care va tempera administrația de la Washington va ține de pierderile produse Wall Street-ului, dacă va fi nevoie să se decupleze de piețele financiare chineze. Dacă totuși se va ajunge aici, atunci bursele de la Frankfurt, Zurich, Paris și Londra vor fi într-o poziție interesantă.

Dacă totuși se va ajunge ala un război financiar, atunci bursele de la Frankfurt, Zurich, Paris și Londra vor fi într-o poziție interesantă

Putem spune că avem un fel de distrugere reciprocă asigurată pe piețele financiare, care ar putea împiedică SUA să intre într-un conflict total?

Dacă americanii vor să transmită un avertisment foarte puternic Chinei, cel mai probabil vor alege să facă asta prin măsuri sectoriale, precum decuplarea financiară de Hong Kong, nu prin măsuri generale. Însă nu trebuie să uităm un lucru: elitele politice americane, republicani și democrați deopotriva, au ajuns la concluzia că China nu este o putere statu-quo, ci una care dorește să detroneze SUA de la conducerea lumii. Vocile care se opun decuplării financiare de China sunt puternice astăzi in America, însă asta nu înseamnă că vor avea câștig de cauză.

Până acum, strategia Chinei a fost să primească cu brațele deschise băncile americane. Funcționează?

Strategia generală a Chinei este: cu cât se produc mai multe apropieri – nu numai cu SUA, ci și cu Europa, cu Japonia – cu atât va fi mai puțin probabil ca aceste țări să adopte o linie dură față de China. China este magistrală la folosirea pârghiilor economice pentru atingerea obiectivelor de politică externă și de securitate națională. Știu foarte bine să se folosească de instrumentul acesta. Cu cât ai mai mulți prieteni – fie JPMorgan, Morgan Stanley sau marile companii din Slicon Valley – cu atât poți complica mai mult procesul de decizie din Vest. China știe asta. Cred că ați auzit de o mie de ori asta și de la companiile europene: cum poți să ai afaceri globale dacă ignori piața chineză? Orice companie din lume își pune întrebarea sta.

China este magistrală la folosirea pârghiilor economice pentru atingerea obiectivelor de politică externă și de securitate națională. Cu cât ai mai mulți prieteni – fie JPMorgan, Morgan Stanley sau marile companii din Slicon Valley – cu atât poți complica mai mult procesul de decizie din Vest

În august, ați scris un articol pentru Foreign Affairs în care ați avertizat asupra unui conflict ce ar putea începe în Marea Chinei de Sud sau Taiwan. Credeți că există riscul unui război deschis?

Nu vreau să fiu alarmist, chiar nu vreau. Însă am vorbit cu prea mute persoane de la Beijing și Washington care erau implicate în planificarea acestor scenarii și cred că nu este vorba doar despre lucruri teoretice. Teza mea este următoarea: aceste lucruri se pot întâmpla odată ce ai întărit retorica naționalistă în amabele țări și apoi intervine un incident grav. Este greu să începi un conflict și apoi trebuie foarte mult sânge ca să-l oprești.

Principalul contraargument este că sunt prea multe mize în joc pentru ambele părți pentru a se ajunge la un război.

Vedeți, pe un asemenea argument se bazează triumful raționalității europene asupra realității din Asia de Est. Această raționalitate a funcționat și în 1914, când nimeni nu se gândea că războiul este inevitabil. Naționalismul este la fel de periculos astăzi cum a fost vreme de secole în Europa. Au trebuit să treacă două războaie în care v-ați măcelarit unii pe alții pentru a ajunge la concluzia că nu este o idee bună. Țineți cont că și în Asia de Est există o versiune a Alasciei și Lorenei: se numește Taiwan.

Țineți cont că și în Asia de Est există o versiune a Alasciei și Lorenei: se numește Taiwan

Voci influente de la Washington spun că vremea ambiguității a trecut. Că SUA ar trebui să sprijine Taiwanul pe față. Sunteți de acord?

Nu. Dacă SUA își schimbă politica oficială față de Taiwan, apare riscul ca, printr-un accident, să se treaca de linia roșie percepută de oficialii chinezi și astfel se ajunge la o criză pe care ambele părți vor să o evite. Este mai bine ca SUA să aibă o strategie operațională care să întărească capacitatea Taiwanului de a descuraja un atac al Chinei.

Cum vedeți dinamica din Partidul Comunist Chinez în următorii ani?

Xi Jinping este cel mai puternic lider chinez de după Mao. În timpul lui Deng Xiaoping existau voci împotriva sa, reprezentate la cele mai înalte niveluri, și exista o dezbatere privind politica economică. Atunci se aplica regula conducerii colective, care a fost aplicată și sub Jiang Zemin, și sub Hu Jintao. Acum nu se mai aplică.

Dacă ar fi să pariez pe cineva în acest moment, aș spune că Xi va câștiga

Ce înseamnă asta?

În cei șapte ani de când este la putere Xi Jinping, China a virat spre stânga în politica internă, iar Partidul are un rol și mai mare. În politica economică este mai puțin loc pentru sectorul privat. China a devenit mai naționalistă și mai vocală pe plan extern, tocmai ca o consecință a faptului că este mai naționalistă. Există însă voci la vârful conducerii care i se opun lui Xi, iar întrebarea este dacă aceste voci se vor punea uni înaintea Congresului din 2022, care va decide dacă mandatele lui Xi Jinping se vor extinde sau nu. Dacă va rămâne la putere, atunci putem spune că va fi lider pe viață. Asta ar fi o decizie majoră pentru Partid.

Ce previziuni aveți?

Din mai multe rațiuni de politică internă, legate de politica de putere, la care se adaugă dezacordurile în politica economică și câteva dezacorduri în politica externă, cred că dezbaterea politică din China se va acutiza. Dacă ar fi să pariez pe cineva în acest moment, aș spune că Xi va câștiga.

sursa:https://www.cotidianul.ro/china-se-teme-de-trei-lucruri-dolarul-silicon-valley-si-armata-sua/