6.16.2018

”VIAȚA” SPIRITULUI UMAN DUPĂ MOARTE





Un fenomen oribil, respingător, cum este considerată moartea, dacă este explicat, va fi privit cu alţi ochi după aceea, făcând ca viaţa să fie văzută în altă lumină, iar moartea să devină un fenomen de trecere dintr-o formă de existenţă în alta. 
Ne este frică de necunoscut. Mai bine să-l facem cunoscut, pentru a elimina această frică.

Există trei categorii de oameni, după opiniile lor, cu privire la moarte. 
Materialiştii, care consideră că viaţa omului este numai această trăire pe Pământ care se încheie odată cu moartea, neexistând nici o viaţă dincolo de moartea fizică. 
A doua categorie înclină să creadă în existenţa de după moartea corpului, dar nu-şi pot explica unde şi sub ce formă este posibil. 
A treia categorie este cea a iniţiaţilor, care cunosc evoluţia spiritului uman după moarte.


Ierarhie

Când spiritul se desprinde de corpul fizic are un anumit grad de evoluţie şi poartă peste tot cu el ceea ce a acumulat în timpul vieţii sale pe Pământ. 
Gradul evolutiv din lumea spiritelor nu corespunde cu poziţia socială pe care a avut-o ca om în lumea fizică. 
Sunt oameni cu un spirit înalt, care le conferă o moralitate superioară, precum şi posibilitatea de a comunica în afara normalului (cum a fost, de exemplu, Edgar Cayce în SUA sau Petrache Lupu în România), şi oameni care pot ajunge în funcţii de conducători ai unor ţări, dar care să fie pe trepte inferioare spirituale. 
Ierarhia pe Pământ este stabilită de poziţia socială, iar după moarte, aceasta este în funcţie de treapta spirituală. 
Scarlat Demetrescu, în cartea sa "Din tainele vieţii şi ale Universului", redă o întâmplare din Bucureştiul din perioada anilor dintre cele două războaie mondiale, întâmplare legată de ierarhia spirituală de după moartea corpului. 
Un medium auditiv a auzit glasul unui coleg de la școala comercială, care murise de curând. Acesta îi comunica "de dincolo de viaţă" că va avea o supărare mare, care va fi provocată de cel de la care se va aştepta mai puţin. 
La scurt timp, fratele lui, l-a acţionat în judecată, pretinzând că a primit o sumă de bani de la mama lor înainte ca aceasta să moară. Fără probe, cel care a declanşat procesul a pierdut, dar problema este alta, comunicarea făcută de colegul mort s-a făcut fără aprobarea spiritelor superioare. Din această cauză, colegul decedat a fost condamnat la o nouă reîncarnare. 

După un an, mediumul a auzit, din nou, glasul prietenului care îi comunica: "În spaţiu, orice greşeală se plăteşte, eu te-am avertizat că vei avea un necaz fără să am încuviinţarea superiorilor mei şi pentru această faptă am fost pedepsit să mă nasc din nou aici, în Bucureşti, ca după câteva luni să plec din viaţă, lăsând lacrimi şi durere pentru sărmana mea mamă. Acum sunt iar spirit liber şi voi mai veni pe la tine, dar nu îţi voi mai spune nimic fără ştirea celor mari".



Unde eterice


Moartea fiind un fenomen natural, plângerea celui dispărut, o perioadă de timp, nu este benefică spiritului. 
Durerea produce unde eterice care străbat spaţiile. Ele se propagă şi sunt recepţionate de spiritul celui dispărut din viaţa pământeană, provocându-i o mare suferinţă. 
De multe ori, strigătele de durere ale celor din jurul celui care moare fac în aşa fel încât spiritul să nu se poată desprinde uşor de corpul fizic, de unde şi expresia "l-a întors de la moarte". Acest lucru este însă pentru puţin timp, dar provoacă spiritului o mare suferinţă.

Senzaţiile care preced sau urmează morţii sunt variate de la om la om şi depind de treapta morală a spiritului ce părăseşte Pământul. 

Desprinderea se face, de obicei, gradat. 
Cu cât legătura fluidică dintre corp şi suflet este mai mare, cu atât agonia este mai lungă. 
După ce se produce prin faţa sa derularea fulgerătoare a propriei vieţi, spiritul, cu învelişurile sale de corp astral, solar şi cosmic, se strecoară afară, prin creştetul capului, ca un fum de ţigară, sub formă de ceaţă, de consistenţa unui nor ce se înalţă spre tavanul camerei.

În New York, Eglen Garett relata cum spirale de energie părăsesc cadavrele timp de trei zile după decesul corpului. Aceste curbe de energie erau asemănătoare cu traseul înregistrat la un aparat special, în momentul când Nely Mihailova deplasa de la distanţă nişte obiecte.

La noi în ţară, Valeriu Popa a înregistrat pe fotografie timp de trei zile etapele ieşirii spiritului din corp. 
Serghiev a reuşit să descopere la o oarecare distanţă de mort (de până la 4 metri) câmpuri de forţă electromagnetică. 
Unii cercetători, care au cântărit un muribund, au constatat că în momentul decesului greutatea corpului scade brusc cu douăzeci şi ceva de grame, ceea ce reprezintă greutatea sufletului.



Spirite inferioare


La spiritele inferioare, desprinderea sufletului de corp se face prin gură, o dată cu ultimul suspin. Când iese din corp tot perispiritul, această masă fluidică se adună, luând formă de om identică cu cea a decedatului, apoi cordonul de legătură se rupe de dublul vital şi spiritul pleacă, trecând prin tavan sau perete. 
Până nu se rupe acest cordon fluidic, omul care este în agonie spune că vede în jurul său câteva fluide în care recunoaşte persoane decedate apropiate (mamă, tată, fraţi, surori, prieteni), uneori având loc chiar o conversaţie cu ele. Acestea sunt spirite care vor să-l întâmpine la reintrarea în lumea spirituală.

Dacă moartea survine în urma sinuciderii, nu se dă posibilitatea spiritului să se purifice. Din această cauză, după reîncarnare va suferi groaznic. Spiritul omului care şi-a distrus corpul va rămâne pe lângă cadavrul său o perioadă de timp, repetând actul sinuciderii, fapt ce-i provoacă spiritului o suferinţă cumplită.

Spiritul Sfântului Mina relata că în momentul morţii sosesc trei mesageri destrupători. Cel cu gradul mai mic demagnetizează şi deelectrizează corpul pentru a-i lua puterea de atracţie asupra sufletului. Al doilea taie toate firicelele fluidice animate de celulele corpului fizic, iar al treilea absoarbe ca un magnet spiritul şi particulele eterice care formează perispiritul acestuia. În acelaşi timp, un spirit foarte evoluat lucrează asupra scânteii din spirit (a Eu-lui) pentru ca acesta să părăsească imediat corpul. După desprinderea de corp, spiritul "dezbrăcat de hainele planetare" îmbracă o nouă haină, cu care ajunge la spiritele superioare. Haina sa planetară va fi folosită de alte spirite ajunse la acel grad de dezvoltare, la stadiul planetar, pentru o nouă reîncarnare.

Toate aceste aspecte legate de actul morţii sunt rezumate din comunicări ale pământenilor cu spiritele morţilor, prin mediumuri, în şedinţe de spiritism.

Am ajuns în cele din urmă la momentul concluziilor. 
Astfel, după moartea spiritului fizic, sufletul nu este conştient că a părăsit lumea materială, îşi aminteşte apoi evenimentele din viaţă şi trece ca printr-un somn către lumea spirituală frumoasă ori întunecată, după faptele din viaţa pământeană. Comunică aici cu celelalte spirite prin frecvenţele gândurilor şi străbate cu ajutorul lor spaţiile din jurul Pământului, gravitând automat către nivelul spiritual corespunzător.



Înălţarea


Spiritul, în primele zile, stă alături de corpul său neînsufleţit, asistând chiar la înmormântarea sa. 
După 42 de zile, spiritul se înalţă către lumea astrală, ceea ce în religia creştină se numeşte Înălţarea. 
În lumea spiritelor, spiritul inferior este judecat de un grup de spirite superioare şi este retrimis către o nouă viaţă, care va fi în raport cu meritele sale din lumea pământeană. 
Un spirit evoluat îşi analizează singur greşelile şi meritele, iar după o perioadă alcătuieşte planul unei noi vieţi pământeşti, pentru care primeşte sau nu aprobare de la un spirit superior. 

O formă supremă de judecată este după un ciclu de 26.000 de ani de existenţă în atmosfera spirituală a unei planete, judecată pe care o face spiritul solar, care este însoţit de juriul său solar, alcătuit din spirite angelice solare.

Deci, omul este supus la trei judecăţi: una în timpul unei încarnări, alta după fiecare încarnare şi cea de-a treia la sfârşitul "şcolii spirituale planetare".

Până la şapte ani, duhurile inferioare coboară mereu la suprafaţa Pământului şi îşi privesc cadavrul prin pământul de deasupra mormântului. Din această cauză nu se deshumează morţii înainte de şapte ani, deoarece persistă această atracţie magnetică între spirit şi corpul îngropat. 

Unele spirite sunt înconjurate de spirite cunoscute, care le fac să înţeleagă noul mod de viaţă. 
Altele, singuratice, nu înţeleg ce se întâmplă cu ele şi simt nevoia să coboare pe Pământ, unde îşi văd rudele, prietenii cu care vor să comunice. Acestea simt sete, foame etc., dar neavând corp fizic nu îşi pot îndeplini dorinţele, ceea ce le produce suferinţă. Apoi, ele vor sugestiona oamenii, simţind satisfacţie la săvârşirea unor fapte rele. Aici îşi duc "viaţa" spiritele inferioare şi cele ale animalelor.

Amintirea sau discuţia despre cel decedat provoacă vibraţii ce ajung la duhul acestuia. Astfel, acesta ştie ce se vorbeşte sau se gândeşte despre el. De multe ori coboară fără a fi văzut, dar prezenţa lui provoacă o senzaţie de frig sau câteodată de cald, care se simte în special în partea dreaptă a corpului. Câteodată îşi poate mări densitatea fluidului din care este compus şi poate interveni în lumea materială producând zgomote, ciocănituri în mobilă, geam, oglinzi, poate sparge geamuri, pahare, becuri etc.

La parastasuri, preotul, pomenind numele răposatului, spiritul acestuia va coborî în biserică. Prin rugăciuni, el se poate desprinde de aceste legături cu corpul vital, înălţându-se în alt plan spiritual. 

Spiritele inferioare, conform vibraţiilor lor joase, nu pot pătrunde în zonele de vibraţii înalte spirituale. Ele nu pot vedea spiritele superioare, care de fapt decid asupra viitorului lor.

Planeta are în jurul ei trei zone sau niveluri în care se găsesc spiritele noastre: zona roşie inferioară, apropiată de Pământ, zona albastră, de mijloc, şi zona albă, în care se găsesc spiritele cele mai evoluate. Există încă nenumărate aspecte legate de acest subiect, dar cred că de la un anumit punct informaţiile trebuie să se adreseze mai mult specialiştilor.

Închei cu un element de statistică, afirmând că la fiecare generaţie numărul decedaţilor creşte geometric, aşa că într-un secol mor aproximativ cinci miliarde de oameni. Moartea asigură eternitatea tinereţii vieţii şi a evoluţiei sale.


Autor, Romulus Popescu, parapsiholog
sursa: http://jurnalul.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu