A fost odata ca niciodata un copil care l-a intrebat pe tatal sau:
-Care este lucrul care ma separa de adevar ?
Tatal i-a raspuns:
-Nu esti singurul care este separat de adevar, mai sunt si altii. Iti voi spune cateva povesti care iti vor parea simple. Trebuie sa te gandesti la ele pana cand le vei intelege si vor capata pentru tine proportii uriase… si chiar mai departe, pana vor deveni din nou simple.
Prima poveste:
A fost odata ca niciodata o picatură intr-un Ocean. Ea spunea ca Oceanul nu există. Tot astfel se intamplă cu multi oameni. Traiesc in interiorul creatiei divine si spun că nu există divinitate.
A doua poveste:
-Vreau sa fiu libera ! spuse picatura de apa din mijlocul Oceanului, si oceanul in compasiunea sa a ridicat-o la suprafata.
-Vreau sa fiu libera ! spuse din nou picatura de apa si soarele auzindu-i glasul o aseza intr-un nor.
-Vreau sa fiu libera ! spuse picatura inca o data si norul o eliberă, picătura căzând din nou in Ocean.
A treia poveste:
O picatura intelectuala este o picatura intelectuala, dar nu mai apartine Oceanului.
A patra poveste:
-Nici o picatura nu are nici o valoare, spuse picatura din mijlocul Oceanului.
A cincea poveste:
-Exista un lucru de care mi-am dat seama: fara indoiala, eu sunt mai importanta decat Oceanul !
A sasea poveste:
-Nu voi putea niciodata sa ajung la Ocean ! spuse picatura din Ocean.
A saptea poveste:
-Oh, ce-mi pasa mie de Ocean ! spuse picatura din Ocean.
A opta poveste:
Era odata o picatura care-si regreta soarta: la urma urmei, ea era in mijlocul Oceanului si nu stia nimic despre Ocean…
A noua poveste:
O picatura din Ocean chema toate celelalte picaturi sa i se alature pentru a se răscula impotriva Oceanului.
A zecea poveste:
-Prin puterea cu care am fost investita, spuse picatura din Ocean, toate cele care nu ganditi ca mine, de astazi sunteti excluse din Ocean.
A unsprezecea poveste:
-Tu te afli in mijlocul iubirii mele, ii spuse Oceanul picaturii de apa. Dar picatura nu auzi Oceanul, pentru ca era plină de iubire pentru altă picatură.
A douăsprezecea poveste:
-Daca as putea cuprinde, gandi o picatură, fiecare picatura cu dragostea mea… atunci as deveni Oceanul !
Cum gandi aceasta, picatura incepu să reverse dragostea sa asupra tuturor picaturilor, pe rand. Dar era o picatura care ii facuse un mare rau si desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa-si reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu sa devina Oceanul.
Copilul il intreba pe tatal sau:
-A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul ?
Si tatal său ii spuse ultima sa poveste:
Era odata o picatura care cauta pacea Oceanului, care cauta profunzimea Oceanului. Dorinta ii era mare si puterea de iertare ii era mare… si deodata Oceanul ii spuse:
-Tu si cu mine, noi suntem una !
Si Oceanul isi deschise larg bratele si imbratisă picatura, si tot ce apartinea Oceanului deveni si al picaturii. Ea se patrunse de pacea Oceanului, se intinse pe toata suprafata Oceanului si prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.
- Află astfel, copile, ca Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc si că-i primeste in măretia sa pe toti cei ce o doresc cu adevarat.
-Dar ce se va intampla daca o astfel de picatura devine murdara ?
Tatal râse din toata inima si spuse:
-O picatura nu poate deveni atat de murdara incat Oceanul să nu o poată curața…
Sursa: http://povestiri-cu-talc.blogspot.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu