Sunt bogată mamă, am o rădăcină,
Undeva o vatră, cald mereu să-mi țină
Am într-o pădure înverzit, un ram,
Și izvorul jur, mi-l socot de neam.
Am pe lunca vieții, un întins zăvoi
Oameni liniștiți, cum sunt pe la noi,
Și mai am măicuță, din strămoși-un grai
Râuri de pe ie, cel mai frumos strai.
Sunt bogată-ți zic, chiar fără hectare,
Pot să dau binețe, zilelor sub soare
Unde-mi calcă talpa, numai oseminte,
Cerul îmi stropește, ploi din raiuri sfinte.
Și mai am în suflet, bob de gingășie,
Amintirea dulce din copilărie
Mamă n-am avere, n-am nicio cetate
Însă am voința și crez în dreptate.
N-am strâns eu podoabe, nici aur nu am,
Însă n-am mânie, mamă, niciun gram
Câte-adună palma, toate-s la vedere,
Inima mea știe să dea mângâiere.
Sunt bogată mamă, cum n-aș fi visat
Le cuprind-n mine și mă-ntorc în sat
Și-mi tremură pasul, simt lacrima-n mână,
Când la o răscruce, iubirea-mi îngână.
Că sunt neam cu toți și-s cea mai bogată !
Uite, vezi măicuță, zâmbetul arată
Că sunt mulțumită și spun mulțumesc,
Clipelor de-acum, vieții ce-o trăiesc !
Autor, Elena Căruntu
Elena Căruntu
A publicat primul său volum de poezii, intitulat "Gânduri", la o editură din Vâlcea.
Elena a plecat din ţară fără să se gândească că departe de casă va scrie o carte de poezii şi îşi va găsi liniştea sufletească.
Italia a devenit nu doar a doua casă, ci şi ţara în care "a găsit timp şi pentru ea".
Italia a devenit nu doar a doua casă, ci şi ţara în care "a găsit timp şi pentru ea".
"Mă simt uneori singură şi parcă mi-ar fi mai bine în satul meu de munte, în rest pot spune că sunt o persoană fericită", ne-a declarat ea când ne-a arătat cartea sa cu poezii şi am întrebat-o ce şi-ar dori mai mult.
Are 51 de ani şi este originară din judeţul Vâlcea, "de lângă renumita localitate Horezu".
Părinţii au fost ciobani, oameni muncitori, iar Elena e foarte mândră de familia ei. «Multora le-ar fi greu să spună, dar asta nu e o ruşine pentru mine. Părinţii mei au fost nişte oameni deosebit de muncitori, respectaţi de toată lumea.»
În ţară a lucrat în diferite locuri, niciunul însă nu i-a adus vreo satisfacţie. «Trebuia să muncesc, dar nimic nu făceam cu drag», ne-a spus Elena.
A ales calea străinătăţii, în anul 2006 fiind adusă de o prietenă în Italia.
În ţară a lucrat în diferite locuri, niciunul însă nu i-a adus vreo satisfacţie. «Trebuia să muncesc, dar nimic nu făceam cu drag», ne-a spus Elena.
A ales calea străinătăţii, în anul 2006 fiind adusă de o prietenă în Italia.
«Am ajuns în Italia, într-o localitate mică, de lângă Aquila, acolo unde a fost cutremurul. Eu am plecat după un an, la Jesi, în regiunea Marche, acolo unde m-am şi stabilit şi nu am prins nenorocirea din anul 2009.»
De când a ajuns în Italia, Elena s-a simţit respectată de cei pentru care a lucrat şi nu a avut probleme de integrare.
De când a ajuns în Italia, Elena s-a simţit respectată de cei pentru care a lucrat şi nu a avut probleme de integrare.
«Eu mereu am fost respectată, pentru că mi-am făcut munca aşa cum trebuie, am fost cinstită şi conform unui principiu de-al meu, dacă respecţi vei fi respectat. Am auzit şi citit tot felul de întâmplări, cu românce venite la muncă în Italia, care au trecut prin tot felul de grozăvii. Eu am fost poate norocoasă, nu am avut parte de angajatori răi.»
În ultimii trei ani Elena a lucrat la o familie "de intelectuali", persoane care i-au deschis "apetitul" pentru lectură şi poezie. «Două persoane extraordinare pentru care am toată recunoştinţa. M-au învăţat să vorbesc bine limba italiană şi m-au încurajat foarte mult când au înţeles că îmi place poezia, că scriu poezii. Pentru ei a fost un lucru deosebit când le-am spus că în această vară am reuşit să adun poeziile mele într-un volum şi să-l public. Oricum, pot să spun că datorită Italiei mi-am descoperit pasiunea pentru poezie.»
Despre poeziile sale, Elena ne-a spus că le scrie când "îi vine inspiraţia". «Merg pe stradă, privesc plantele, o floare, un chip uman şi îmi vine câte o idee, câte o rimă. Atunci simt că am ceva de spus. Mă opresc, îmi notez ideea sau când ajung acasă pun pe hârtie. Scriu poeziile cu mare pasiune şi poate de aceea, zic eu, reuşesc să transmit anumite trăiri cititorilor mei"
Am scris versuri de dragoste, despre natură, despre amintirile mele sau despre anumite evenimente. Poeziile mele au titluri precum "Crăciunul", "Valea copilăriei", "Trădarea", "Lacrimă de dor", "Recunoştinţă", etc., iar volumul l-am intitulat "Gânduri".»
Chiar dacă în Italia se simte bine şi are timp şi pentru pasiunile sale, Elena e sigură că se va întoarce acasă, în România. «Eu mă simt legată de locurile mele natale. Eu vin dintr-o zonă de munte, deosebit de frumoasă, cu păduri şi natură necontaminată. Acolo vreau să mă reîntorc.» Elena mai are un "of". «Mi-e ciudă când văd că poporul român se destramă, că oamenii devin tot mai răi, dispar respectul şi valorile. Iar asta datorită politicii ultimilor ani."
"Oare cum am putea să-i facem pe politicienii români să se gândească la popor, la noi, ăştia care am fost nevoiţi să plecăm prin lume. Ar trebui să se gândească la cum să ne aducă acasă pe toţi, să refacem acea Românie rotundă, pentru care s-au jertfit strămoşii noştri.»
Un material de Andi Rădiu, Gazeta Românească, Italia
În ultimii trei ani Elena a lucrat la o familie "de intelectuali", persoane care i-au deschis "apetitul" pentru lectură şi poezie. «Două persoane extraordinare pentru care am toată recunoştinţa. M-au învăţat să vorbesc bine limba italiană şi m-au încurajat foarte mult când au înţeles că îmi place poezia, că scriu poezii. Pentru ei a fost un lucru deosebit când le-am spus că în această vară am reuşit să adun poeziile mele într-un volum şi să-l public. Oricum, pot să spun că datorită Italiei mi-am descoperit pasiunea pentru poezie.»
Despre poeziile sale, Elena ne-a spus că le scrie când "îi vine inspiraţia". «Merg pe stradă, privesc plantele, o floare, un chip uman şi îmi vine câte o idee, câte o rimă. Atunci simt că am ceva de spus. Mă opresc, îmi notez ideea sau când ajung acasă pun pe hârtie. Scriu poeziile cu mare pasiune şi poate de aceea, zic eu, reuşesc să transmit anumite trăiri cititorilor mei"
Am scris versuri de dragoste, despre natură, despre amintirile mele sau despre anumite evenimente. Poeziile mele au titluri precum "Crăciunul", "Valea copilăriei", "Trădarea", "Lacrimă de dor", "Recunoştinţă", etc., iar volumul l-am intitulat "Gânduri".»
Chiar dacă în Italia se simte bine şi are timp şi pentru pasiunile sale, Elena e sigură că se va întoarce acasă, în România. «Eu mă simt legată de locurile mele natale. Eu vin dintr-o zonă de munte, deosebit de frumoasă, cu păduri şi natură necontaminată. Acolo vreau să mă reîntorc.» Elena mai are un "of". «Mi-e ciudă când văd că poporul român se destramă, că oamenii devin tot mai răi, dispar respectul şi valorile. Iar asta datorită politicii ultimilor ani."
"Oare cum am putea să-i facem pe politicienii români să se gândească la popor, la noi, ăştia care am fost nevoiţi să plecăm prin lume. Ar trebui să se gândească la cum să ne aducă acasă pe toţi, să refacem acea Românie rotundă, pentru care s-au jertfit strămoşii noştri.»
Un material de Andi Rădiu, Gazeta Românească, Italia
sursa: http://www.rgnpress.ro
Nimeni nu-și alege MAMA,
RăspundețiȘtergereNici neamul... și nici țara;
Chiar atunci când doare rana,
Leacul e IUBIREA, nu ocara!