Jucăria nefericită a profesorului Voiculescu.

 

Am rămas „dator” cu un comentariu despre eșecul electoral a două partide care s-au vrut a fi un soi de nadă electorală. Este vorba de partidul lui Dan Voiculescu-PPU-SL și de PER, partidul lui Dănuț Pop. PPU-SL a fost mai zgomotos și creditat cu șanse. „Fericirea-bucuria de a fi propriu tău stăpîn”, pare a zice fondatorul partidului în cauză „prof. univ. dr. Dan Voiculescu”. În cazul său, este vorba nu de propriul stăpîn, ci și de stăpînul acestui partid care a suferit nenumărate modificări de nume (Umanist, Conservator, al Puterii Umaniste-Social Liberal). PPU-SL este iluzia și jucăria nefericită a profesorului Voiculescu. El a selectat oamenii, el s-a ocupat de plata și întreținerea lor, el le-a dat mesajul politic și poziția partidului în diverse dispute. Și, tot el a tras foloasele sau belelele! Deși PPU-SL (indiferent sub ce nume) s-a învîrtit numai în jur de 1 %, poate fi socotit un partid profitabil.

Poate, cel mai profitabil partid din acești 30 de ani. „Partidul lui Dan Voiculescu” (numele cel mai popular) nu s-a apropiat niciodată de pragul electoral, dar a luat cu linguroiul din toate beneficiile alianțelor pe care le-a susținut. PPU-SL a avut miniștri și directori de deconcentrate, s-a învârtit și de parlamentari europeni și ar putea zice că, în ciuda eșecului de la ultimele legislative, s-a ales și cu niște parlamentari pe listele PSD. Toate acestea, pentru că la toate campaniile electorale în alianță politică (de regulă, cu PSD) a participat și mogulul cu Antenele. A semnat în numele fantomaticului partid și a primit locuri în parlamentul național și european, a numit secretari de stat și directori și a tras foloasele susținerii mediatice.

Am putea spune că, în două decenii și jumătate, Partidul Umanist (rebotezat diferit) a fost cel mai rentabil partid fără susținere publică. Adică, o enormă și profitabilă afacere politico-mediatică. PPU-SL a fost scos în față doar de Antena 3 și de celelalte televiziuni și canale ale mogulului și a oferit PSD-ului expunere mediatică la greu și susținere în diverse demersuri. Uneori, discret, alteori, grosolan.

Dan Voiculescu și mirajul apariției la Antene a strîns în jurul PPU-SL tot felul de politicieni care n-au mai încăput pe aiurea, au fost dați afară sau au scăpat într-un picior din tot felul de războaie politice. Dan Voiculescu a izbutit să adune în jurul său (mai corect, al Antenei 3) nume ca Teodor Meleșcanu, Corneliu Dobrițoiu, Maria Grappini, Dragoș Frumosu, Ion Toma, Eugen Durbacă, Daniel Ionașcu, Augustin Hagiu (?) și încă vreo cîțiva mai cunoscuți. Cum de a rămas PPU-SL doar cu 1%, cînd, înainte de campania electorală (ca să nu mai vorbim de interiorul celor 30 de zile) nu era zi de la Dumnezeu ca unul de la PPU-SL să nu apară în studioul Antena 3 sau să nu fie chestionat pe un subiect. Și, cu toate acestea, „partidul lui Dan Voiculescu” a rămas unde a fost de la înființare. Sufocat la 1%!

O problemă rămîne nedezlegată. Supraexpus de Antene (mai ales, Antena 3), PPU-SL a făcut 1%, în vreme ce PSD-ul sprijinit și ultraexpus pe Antene (și pe bază de contract și pe bani buni) a cîștigat alegerile! Nu este suficient să ai 8-10 canale media ca să contezi ca partid! Oricît se chinuie, televiziunile nu pot naște partide politice. Le pot susține, dacă acestea au idei, vlagă și susținere populară. Fără oameni carismatici, fără idei, fără o structură puternică în teritoriu și, mai ales, cu un pietroi ca „președintele fondator” de picioare, nu ai cum să prinzi viteză. De partea celaltă, PSD-ul a cîștigat alegerile, mai ales din cauza mîrlăniei politice prezidențiale și din cauza gestionării incoerente a pandemiei. PSD a cîștigat mai mult pe seama prostiei și neputinței puterii decît de pe urma promovării la Antene (mai ales, la Antena 3).

Un alt eșec electoral a fost PER-ul. Că nu l-a votat mai nimeni pe Gabriel Oprea este de înțeles. Bietul general a fost încălzit de cîteva exclamații ale pensionarilor militari întîlniți pe la piață și s-a amăgit că poporul îl iubește și că trebuie să candideze. Iluzie optică de neam prost. Spre deosebire, Partidul Ecologist Roman ar fi trebuit să aibă o altă soartă și o vizibilitate mult mai mare. Și totuși, nu! Dănuț Pop, cu Mircea Gutău și Cătălin Rădulescu (cel exclus din PSD), cu Teodor Nițulescu și Gabriel Berca, nu a reușit nici vizibilitate, nici susținere, nici măcar un program ecologist vizibil. PER-ul există pe scenă din 1990. A participat pe „partea dreaptă” la tot felul de alianțe, dar niciodată nu s-a ridicat peste pragul electoral. Din 2008, este sub bagheta lui Dănuț Pop, deși în vara lui 2012 a absorbit și  Partidul Uniunea Ecologistă din România, condus de Mircea Coșa. Acum, partidul se prezintă ca reprezentant hotărît al „verzilor”:

” P.E.R. are ca scop principal promovarea şi apărarea principiilor ecologiste pe plan politic, economic, ştiinţific şi social. P.E.R. urmăreşte edificarea unei societăţi româneşti moderne, bazată pe realizarea unor relaţii armonioase între fiinţa umană şi mediul natural şi pe racordarea culturii şi civilizaţiei române la valorile europene”. Și, totuși!

România are destule subiecte de mediu, plus enorma problemă a defrișărilor în care sunt implicate pînă la gît firmele austriece. În ce subiecte de mediu ați sesizat inițiativa, demersul sau protestul celor de la PER? Cu adevărat, în cele trei decenii de existență, „verzii” din România nu s-au ridicat la un nivel rezonabil. N-au dus nici un război, drept pentru care n-au cîștigat și n-au pierdut nici unul. În toți aceti ani, PER a fost un partid călduț. A încercat să adune personaje de pe la alte partide dar, degeaba. Vocea PER-ului a rămas la fel de indefinită ca și a celor de la PPU-SL.

sursa: https://www.cotidianul.ro/alte-doua-aventuri-politice-incheiate/