Uită-te la ea. Mița Baston! Doar mi-a zis domnul Caragiale, ce mi-a zis. Mița Baston? O găsești pretutindeni. Uită-te la ea. Face pe mironosița. Dar o găsești pe holurile Guvernului, în sălile somptuoase de la Parlament. Dacă nu greșesc, Mița Baston se plimbărisește și pe la Palatul Cotroceni. Cine mai e ca ea!? Uită-te la ea. Poți să-i zici ceva? Nu poți să-i zici. Dar fără ea, nu merg treburile în țara asta. Ea aduce vorba, ea sugerează, ea observă, ea crede de cuviință, ea face și desface. Nu e de joacă. Acum, uite, Mița Baston e vigilentă. Păi da! Dacă vin extratereștrii la guvern, Mița Baston vine și ea imediat. Dacă vin rușii, la fel, la Parlament. Dacă vin americanii la Cotroceni, ce să mai vorbim, Mița Baston e acolo, fii tu sigur. Acum să vedem ce are de gând. Uite-mă, aici, pe cealaltă parte a șoselei. Mă vezi? Sigur că nu mă vede! Mița Baston nu are ochi pentru poporani ca noi. Ea aspiră. Ea aleargă. Ea rezolvă, Ea este Mița Baston! Se convorbește cu armatorii greci. Face afaceri cu turcii. Face priteșug cu Mama Rusia și cu Unchiul Sam. Iliescu a încercat să-i intre-n voie. Traian Băsescu a încercat să-i intre-n voie. Emil Constantinescu și, el, frumușel la rând, a încercat. Iohannis parcă s-ar codi, află Angela Merkel și n-o să-i fie bine. Da, Mița Baston se uită în dreapta. Da, Mița Baston se uită-n stânga. Nu vine nimeni. Nici din dreapta, nici din stânga. Unde s-or fi dus cu toții? Unde au plecat? Unde au fugit? Unde au șters-o? De dimineață nimeni nu mai răspunde la telefon. la Guvern e pustiu. La Parlament e pustiu. La Președinție e pustiu. A venit de pe undeva un personaj important, sunt cu toții la aeroport. Și ea să nu știe? Impardonabil, nenicule! Cine să fie de vină?! Nu se poate ca așa, pe nepusă masă, Mița Baston să nu fie informată. Dar dacă e altceva? Dacă ne-au atacat extratereștrii care de trei zile ne trimit tot felul de amenințări pe Facebook?! Nu se poate, Mița Baston ar fi știut. Dar dacă a năvălit oceanul? Da, dar să nu știe ea despre o asemenea grozăvie? Mița Baston întoarce privirea și, ce să vezi? Mă vede! Hei, tu, pișpirică, zice Mița Baston! N-auzi? Pișpirică! Adică, nu-i așa, cu mine vorbește! Eu, pișpirică, n-auzi?! Păi dacă nu am dat nas în nas la Finanțe, la Justiție, la Cultură! Ce să aud! Hai, ia vino tu încoace pișpirică și zi-mi ce se petrece. Unde sunt toți? Păi nu mai sunt! Ce vrei să spui, cum adică nu mai sunt? Și Mița Baston se încruntă la mine, gata, gata să mă ia la rost. Sau poate că au primit un ordin secret! Să scape de ea! Uite-așa! Ordin secret? Hm, ce dușmani are Mița Baston? A călcat ea pe careva pe bombeu! De aia n-a mai sunat-o nimeni! Dar nimeni! Stăm așa, bot în bot, eu, un pișpirică din Piața Chibrit, ea, ah, Mița Baston care odinioară era cineva! Stăm așa bot în bot, eu un motan obraznic din Piața Chibrit și ea! Asta e. Parcă ce mai putem face?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu