În 1938, nu puțini americani s-au panicat când au auzit la radio că New Jersey a fost invadat de marțieni. Era vorba despre o adaptare a lui Orson Welles după romanul ”Războiul lumilor” al lui H.G. Wells. Este puțin probabil ca în zilele noastre un post de radio să difuzeze o asemenea „știre falsă”. Sunt și lucruri comune comune cu anul 1938. Atunci, lumea abia ce își revenea după marea criză izbucnită la căderea bursei din 1929, iar în Asia și Europa se acumulaseră tensiunile ce aveau să ducă, un an mai târziu, la începutul celui de Al Doilea Război Mondial.
Acum, o lume ce abia începuse să-și revină după criza financiară izbucnită în 2008 a fost lovită de un virus necunoscut, iar măsurile luate pentru limitarea pandemiei au devastat economia. Și acum putem spune că avem de-a face cu o invazie a marțienilor. Însă marțienii nu sunt virusurile necunoscute, ci mai degrabă piețele financiare. Aceasta este paralela pe care ne-o propune economista Nomi Prins. Ea a fost directoare la banca Goldman Sachs, la Bear Stearns și strateg la Lehman Brothers. Prins a schimbat însă taberele și a devenit un avertizor de integritate, a publicat multe cărți despre jaful la care se dedau marile bănci împrumutate de statul american.
”Suntem în mijlocul unei pandemii, o criză ce are loc o dată la o sută de ani. Milioane de oameni și-au pierdut slujbele, iar o parte dintre aceste locuri de muncă nu vor mai fi recreate. Cei mai săraci dintre noi, cei care aproape nu puteau face fata problemelor economice, au fost loviți cel mai dur. Economia mondială a fost îngenuncheată de o mulțime de restricții, închideri și de o mulțime de măsuri legate de sănătate. Mai grav, milioane de oameni și-au pierdut viața din cauza covid-19, iar experții spun că vor urma multe alte decese”, scrie Nomi Prins.
Cu toate astea, într-o galaxie îndepărtată, ecuația aceasta arată cu totul altfel. Pe măsură ce criza covid-19 se înrăutățește, bursele au ajuns la niveluri nemaivăzute.
Într-o altă galaxie, presa anunță cu entuziasm că băncile vor putea să își cumpere propriile acțiuni în valoare de miliarde și miliarde, grație deciziei Federal Reserve de a acorda băncilor o serie de stimuli financiari. În iunie 2020, Federal Reserve a interzis practica cumpărării propriilor acțiuni, însă pe 18 decembrie 2020 a renunțat la această măsură. Acum, băncile au liber pentru a începe răscumpărarea acțiunilor. Din aceste operațiuni provin 70% din banii plătiți de bănci acționarilor sub formă de dividente.
Aceste instituții financiare pot să-și răscumpere din nou acțiunile, în loc să investească banii primiți de la banca centrală pentru a oferi împrumuturi afacerilor mici și mijlocii care sunt periclitate acum de pandemie și de dezastrul financiar. JPMorgan Chase, cea mai mare bancă din America, a anunțat că va investi 30 de miliarde de dolari pentru a-și răscumpăra acțiunile. Ca prin minune, acțiunile băncii au crescut cu 5% exact în ziua în care a fost făcut anunțul. Au urmat apoi și alte mega-bănci, iar acțiunile lor au crescut și ele.
Până la urmă, pandemia nu face decât sa exacerbeze, uneori într-un mod radical, niște probleme care erau deja destul de mari. Să ne amintim că, mult înainte de covid-19, criza financiară din 2008 a dus la un împrumut de mii de miliarde de dolari acordat de guvernul SUA băncilor de pe Wall Street. Federal Reserve a redus la zero dobânzile și a achiziționat obligațiuni tocmai de la băncile care au provocat dezastrul financiar. După aceasta, activele Federal Reserve au sărit de la 870 de miliarde de dolari la 4500 de miliarde de dolari, în intervalul 2007-2015.
Pe de altă parte, economia SUA nu a atins o creștere mai mare de 2% pe an în perioada de după 2008, chiar dacă bursele au reușit să recupereze pierderile și chiar mai mult decât atât. Indicele Dow Jones Industrial Average a ajuns să crească de la 6.926 în martie 2009, la 27.090 în martie 2020. Atunci a fost lovit de criza covid. Însă, când Federal Reserve a început să sară din nou în ajutorul bogaților, sub auspiciile unei așa-zise operațiuni de salvare a economiei, indicele cu pricina a ajuns la 30.606, la finalul anului 2020.
Într-o altă galaxie, rapoartele Fed anunță că inegalitatea economică a crescut în 2020, tot datorită pandemiei. Asta pentru că pandemia și dezastrul economic i-au afectat pe angajații cu salarii mici și pe cei din comunitățile minoritare mult mai mult decât pe cei din clasa de mijloc superioară și pe elite.
La final de 2020, cei mai bogați 10% dintre americani dețineau 88% din acțiunile celor mai mari companii și fonduri de investiții din Statele Unite. Primii 1% dețineau de 88 de ori bogăția celor mai săraci 50% dintre americani. Simplificând lucrurile, cu cât ai mai puțin cu atât mai puțin îți permiți să pierzi ceva din ceea ce ai. Averea celor mai bogați 1% dintre americani era de 34.200 de miliarde de dolari (o tremie din tot ceea ce dețin gospodăriile din SUA), în timp ce cei mai săraci 50% dintre americani au doar 2.100 de miliarde de dolari (1,9% din același total).
În plus, miliardarii Americii s-au îmbogățit și mai mult în timpul pandemiei, în special datorită poziției lor superioare pe bursă. Cei circa 2.200 de miliardari din întreaga lume au devenit mai bogați cu 1900 de miliarde de dolari în 2020. Miliardari precum Elon Musk și Jeff Bezos s-au îmbogățit datorită banilor investiți în acțiunile din portofoliul lor. Până și măsurile de stimulare a economiei adoptate de Congresul SUA au devenit o ocazie de a spori averile celor mai înalte eșaloane ale societății.
Dacă vreți să vedeți cât de mare este inegalitatea în acest moment al pandemiei, uitați-vă la asta: în timp ce piețele financiare cresc, peste 2,5% dintre americani primesc subsidii federale pentru șomaj. Indicele S&P pentru cele mai mari 500 de companii a crescut cu 14.000 de miliarde de dolari în 2020. Într-un cu totul alt univers, numărul celor care și-au pierdut locul de munca și nu l-au mai recuperat în perioada pandemiei este de 10 milioane de oameni. Iar această cifră nu-i include pe cei care nu merg la serviciu pentru că trebuie să aibă grijă de alții, pentru că sunt restricții la locul de muncă sau stau acasă cu copiii care nu pot merge la școală.”
Un alt aspect important remarcat de Nomi Prins, un lucru observabil și in Romania: prăpastia tot mai mare dintre sursele veniturilor statului. ”Deficitul SUA a crescut cu 3.300 de miliarde de dolari în 2020. Datoria publica a ajuns la 27.500 de miliarde de dolari. Veniturile federale sunt de 3450 de miliarde de dolari, iar dintre acestea doar 221 de miliarde sunt colectate de la corporații, adică 6,4%. Asta înseamnă că 93,6% din banii care intră în cuferele statului vin de la indivizi, nu de la corporații.”
”Totul în contextul în care cele mai afectate de falimente în perioada pandemiei au fost companiile mici și mijlocii, nicidecum corporațiile, oricât de mult le place acestora să se plângă de pierderi și să aplice pentru fondurile de salvare din partea statului la veniturile căruia contribuie atât de puțin. Cele mai afectate au fost afacerile mici precum restaurantele, saloanele de frumusețe, magazinele mici.
Cu alte cuvinte, adevărata problemă când vine vorba de inegalitate nu este totalul banilor proveniți din taxe versus banii cheltuiți în timp de criză, ci modul în care se formează venitul federal, adică cu o contribuție total disproporționată a celor mai săraci și mai loviți de criză. Să luăm exemplul sectorului apărării, care a avut alocați în anul fiscal 2018 circa 580 de miliarde de dolari. Ei bine, 62% din aceste fonduri au mers către contractori privați, mari companii de armament americane, adică 358 de miliarde de dolari. Doar această sumă oferită de stat companiilor de armament depășește cu mult contribuția tuturor corporațiilor americane la venitul federal în 2019.
Inegalitatea ține de disparitatea dintre indivizi și state în termeni de venit, bogăție sau putere. Cu cât corporațiile contribuie la venitul statului mai puțin comparativ cu cetățenii obișnuiți, cu atât bursele cresc mai mult comparativ cu economia reală. Cu cât indivizii, și nu corporațiile, poartă în spate povara fiscală a taxelor, cu atât crește inegalitatea în societate. Cu cât cresc mai mult activele financiare și caută să se multiplice în cel mai rapid mod posibil (exact ca un virus), cu atât se creează mai multe distorsiuni.
Sistemul bancar central se poate concentra oricât de mult dorește pe mandatul lui de a limita inflația și șomajul, pentru că nu va rezolva nimic câtă vreme aplică politici care distorsionează valoarea economiei reale comparativ cu ce cea a activelor financiare. Cu cât cresc activele umflate cu pompa de Federal Reserve, cu atât crește mai mult și inegalitatea. Este vorba de matematică simpla, iar asta este partea urâtă a Americii începutului de an 2021.
Piețelor nu le pasa de politică. Piața financiară este o creatură care acționează în acord cu scopurile celor mai mari participanți. Pe de altă parte, economia reală necesită mai mult efort – planificare, prioritizare și aplicarea programelor și proiectelor care pot aduce profituri tangibile. Suntem departe de lumea care să pună investițiile în economia reală în fața investițiilor tot mai mari în piețele financiare. În toiul pandemiei, când miliardarii devin tot mai bogați și piețele cresc vertiginos, această prăpastie pare să se caște cât distanța dintre Pământ și Marte.”
sursa:https://www.cotidianul.ro/razboiul-lumilor-financiare/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu