Nu știu alții ce cred, dar eu mă tem că s-ar putea să crape. Minerii sunt în stradă, flămînzi, furioși, cu drepturile neplătite. Polițiștii de la Penitenciare sunt și ei în fața Ministerului Justiției și strigă cît îi ține gura. Și pe bună dreptate. Personalul de la Spitalul penitenciar Jilava, la fel.
Prin multe locuri se anunță reduceri. De posturi, de sporuri, de funcții. Impozitele pe proprietăți au crescut. Primăriile comunale nu se mai ajung cu banii. Unele nu încasează nici cît să își acopere salariile. Lista privațiunilor este cît o coadă la vaccinare sau cît o coadă la tigăi ieftine de la o inaugurare de supermarket.
Diana Șoșoacă face spectacol peste tot pe unde ajunge. Gura ei toacă mai mult decît PSD-ul, AUR și PMP-ul la un loc. Aleargă de la scandal la scandal și patinează verbal cu acuzațiile sale juridico-sociale în fața cărora toți rămîn cu gura căscată. Se tem să o recheme la logică și la argumente, dar se bucură că îi bagă pe guvernanți în corzile penibilului.
Presa însetată de sînge încarcă și ea atmosfera. Este bulevardieră și isterică, patetică și superficială. Le ia din zbor și le îngroapă în prostie. Trăim o vreme în care nici o idee salavatoare nu se înfiripă și nu face aripi ca să zbare departe. De îndată ce se naște, o armată de ciripoi și cîrtitoare sare pe ea și o minimalizează, o umple de sînge și o abandonează, trecînd cu poftă și furie la următoarea veste. Presa nu caută decît victime și nu savurează decît proști. Și nu promovează decît netoții care îi fac deliciul. Dacă nu-i cînți în strună lui Gâdea și lui Ciutacu nu ai voce.
O nervozitate din ce în ce mai mîrîită se adună în societate și nimeni nu vorbește convingător ca să calmeze lucrurile și să contureze un orizont de speranță. Nimeni nu adună în jurul său persoane publice și politicieni cu un discurs articulat și dătător de speranță. Toți vorbitorii se întrec în a descrie situația în cuvinte întunecate și acre, în a propune idei stupide sub care se ascund doar interesele proprii sau scenariile dezastruoase.
Cine să se bucure de un strop de atenție și de considerație din partea poporului? Klaus Iohannis? Cîțu? Orban? Dan Barna? Raluca Turcan? Neșcolitul de Vlad Voiculescu? Drulă și Năsui?
Ăștia alcătuiesc o putere dezlînată și amatoare, incoerentă și chitită numai pe cont propriu. Se avîntă cu inconștiență la demolarea tuturor construcțiilor instituționale făcute de PSD sau rămase de la guvernările precedente. Este drept, unele sunt imbecile de-a dreptul. Dar, fără o pregătire a terenului, nu pot fi înlăturate fără riscuri enorme. Așa se întîmplă și cu aberațiile de tip Voluntari concepute de gașca lui Florin Pandele și aplicate de Madam Firea la Capitală. La fel stau lucurile și cu traseul metroului spre Aeroportul Otopeni, cu pensiile și salariile, cu dotarea spitalelor, cu vaccinările, cu dotarea armatei, cu prioritățile economiei, cu balanța energetică.
Asta nu-i putere pentru că ăsta nu-i guvern. Nu depășește aerul unei cete de strînsură. Mi se pare că ar fi cel mai amatoristic guvern de la Al Doilea Război Mondial. Comuniștii erau mai proști, dar mult mai dedicați problemelor țării. Ăștia sunt și amatori, și flămînzi, și obraznici, și plini de tupeu. Din toată agitația lor nu rezultă un buget convingător, nu avem parte de o listă de priorități, de o viziune economică. Așa ceva nu-s de nasul lui Năsui și a lui Drulă, a lui Cîțu sau a Țurcanei. Bolborositul de Vasilică Florin Cîțu adus din șomaj în conducerea PNL și, mai apoi, în fruntea Ministerului de Finanțe nu este de folos nici la conducerea unei sifonării. Din tot ce face nu se adună o idee. Iar calculele nu-i ies, oricît se bazează el pe Lucian Isar și pe Alina Gorghiu, marea damă a liberalilor. Toate discursurile lui Vasilică Cîțu dau sentimentul că se adresează unui sat fără cîini sau unor birmanezi care nu-l ascultă. Toate tiradele de Cațavencu ale lui Dan Barna nu trimit decît la dosarele sale păstrate la DNA și la rapacitatea unui ins fără scrupule.
Ăsta nu-i guvern! Este o ceată de amatori împrăștiată prin ministere și agenții, periculoasă, mai ales, prin haosul pe care îl produce. Rețeaua electrică încă n-a căzut, căldura se mai întrerupe, apa încă mai curge, instituțiile se deschid, pensiile încă se dau în plată. Dar, dacă greva minerilor se întinde și protestele din București se amplifică, tare mă tem că iluzoria Românie normală promisă de Klaus Iohannis s-ar putea să crape!
Și de ce mă mai tem? Că încă nu avem o grupare politică pe care să putem conta!
sursa:https://www.cotidianul.ro/ma-tem-ca-s-ar-putea-sa-crape/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu