Inițiativa de a pune capăt, de facto, contactelor normale nu a venit din partea Rusiei, ci din partea Uniunii Europene.
Editorial realizat de Pavel Danilin
În ultimele zile, întreaga lume a discutat despre declarațiile senzaționale ale ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov. Când acesta din urmă a fost întrebat dacă Rusia se îndreaptă spre o ruptură cu UE, el, vă reamintim, a răspuns cu o sinceritate surprinzătoare: "Plecăm de la presupunerea că suntem gata. Dacă vom vedea încă o dată, așa cum am simțit deja de mai multe ori, că vor fi impuse sancțiuni în unele domenii, care creează riscuri pentru economia noastră, inclusiv în cele mai sensibile domenii – da". Potrivit acestuia, Rusia nu vrea să se izoleze "de viața mondială", dar trebuie să fie pregătită pentru asta. "Dacă vrei pace, pregătește-te pentru război", a spus Lavrov.
Șocul este în stilul Rusiei. Disponibilitatea Federației Ruse de a înceta relațiile cu Uniunea Europeană este o știre de nivel superior în arena internațională. Desigur, în urma negocierilor cu ministrul finlandez de Externe, Pekka Haavisto, câteva zile mai târziu, Lavrov a concretizat și explicat poziția Rusiei, declarând: "Suntem pregătiți să discutăm despre diferite probleme. Atunci când acest lucru răspunde și intereselor Rusiei, interacționăm atât în ceea ce privește schimbările climatice, cât și în ceea ce privește mediul înconjurător. Dar carcasa acestor relații a fost distrusă în mod deliberat la inițiativa Bruxelles-ului".
În plus, Lavrov a reamintit că Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate, Josep Borrell, la întoarcerea sa de la Moscova, a făcut o serie de declarații neprietenoase. În special, potrivit lui Borrell, Rusia nu a fost la înălțimea așteptărilor, nu a reușit să devină o democrație modernă și se îndepărtează rapid de Europa.
De fapt, după cum a spus Lavrov, totul este exact invers: Bruxelles-ul a distrus în mod treptat toate mecanismele, fără excepție, care existau pe baza unui acord de parteneriat și cooperare, inclusiv summiturile, care aveau loc de două ori pe an, întâlnirile anuale ale guvernului rus cu comisarii europeni și președintele Comisiei Europene, proiectele privind formarea a patru spații comune, peste 20 de dialoguri sectoriale, reuniunile anuale ale Consiliului de parteneriat și cooperare cu participarea ministrului de Externe rus și a Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene.
Cu alte cuvinte, Serghei Lavrov a insinuat: Rusia s-a săturat să joace rolul țapului ispășitor. Tangoul se dansează în doi. Nu poți forța să fii iubit. Și, după cum a remarcat pe bună dreptate ministrul de Externe al Federației Ruse, inițiativa de a pune capăt, de facto, contactelor normale nu a venit din partea Rusiei, ci din partea Uniunii Europene. În același timp, chiar și ca urmare a contactelor sporadice a diplomaților ruși cu birocrații europeni, nu este posibil să se ajungă la o înțelegere reciprocă. În schimb, se fac noi amenințări la adresa Rusiei și un șantaj cu un nou pachet de sancțiuni. De fapt, exact așa s-a întâmplat după vizita menționată mai sus la Moscova a lui Josep Borrell. De îndată ce s-a întors la Bruxelles, a acuzat imediat Rusia de toate păcatele mortale și a cerut imediat noi sancțiuni împotriva Moscovei. Și se întreabă, de ce a venit în general?
Este clar că, decât să purtăm un dialog în acest format, mai bine să nu purtăm niciun dialog.
S-a acumulat? Da, s-a acumulat. Și acum nu este doar clar, ci și anunțat oficial că Uniunea Europeană nu mai este privită de Moscova ca un partener cu care se poate ajunge la un numitor comun. Ca partener demn de încredere. Ca partener, care merită ceva.
La urma urmei, ne amintim foarte bine că acordurile încheiate cu Uniunea Europeană nu reprezintă o garanție a respectării lor de către Bruxelles. Dacă oficialii europeni au promis ceva și chiar și-au fixat obligațiile pe hârtie, acest lucru nu înseamnă deloc că ceea ce și-au asumat va fi de fapt îndeplinit.
În practică, cuvântul unui birocrat european costă mult mai puțin decât hârtia pe care este scris. Și fostul președinte al Ucrainei, Viktor Ianukovici, care la 21 februarie 2014 a semnat cu liderii Euromaidanului un "acord privind soluționarea crizei politice din Ucraina", se poate pronunța la acest subiect în detaliu. Un număr mare de înalți oficiali europeni au acționat ca garanți ai acordului, iar reprezentantul Rusiei, de altfel, a refuzat să semneze documentul. Și a avut dreptate, deoarece garanțiile Uniunii Europene s-au dovedit a fi nevalabile: câteva zile mai târziu, mulțimea revoltată a luat cu asalt reședința președintelui ucrainean, opoziția din Rada Supremă a Ucrainei l-a îndepărtat pe Ianukovici de la putere, folosind drept pretext încălcarea Constituției ucrainene, iar președintele însuși a trebuit să fugă din țară. Toate acestea au avut loc sub aplauzele Varșoviei, Berlinului și Bruxelles-ului. Niciunul dintre semnatarii garanțiilor nu a încercat să le îndeplinească față de Ianukovici. Nimeni nici nu și-a cerut scuze și nici a spus "oh, s-a primit cam jenant". Toată lumea s-a prefăcut că nu există deloc garanții. Ce este asta dacă nu înșelăciune politică?
Mai există o nuanță importantă, pe care au observat-o puțini comentatori ai discursurilor lui Lavrov. Ministrul rus de Externe este unul dintre cei mai buni diplomați ai contemporaneității și, prin urmare, fiecare cuvânt pe care îl spune este important. Întrucât ministrul Afacerilor Externe al Federației Ruse este foarte bun în ceea ce privește alegerea cuvintelor, ar trebui să analizăm cu atenție nu numai semnificația generală a celor spuse, ci și nuanțele. De exemplu, faptul că Lavrov a vorbit despre încetarea relațiilor cu Uniunea Europeană și nu cu Europa în general. Și acesta este un mesaj foarte important din partea Rusiei. Distingem în mod clar cele două entități existente – o birocrație europeană supranațională și țări europene individuale. Suprastructura UE este nefiabilă, neprietenoasă, inadecvată și incompetentă, și Rusia preferă să nu aibă nicio legătură cu ea. În ceea ce privește statele și guvernele individuale ale Europei, Rusia nu are nicio intenție să rupă relațiile cu acestea din urmă. Chiar și în condițiile sancțiunilor, Rusia și aceste țări au proiecte comune, inclusiv cu aceeași Germanie, în beneficiul reciproc al ambelor țări.
Oficialii UE, precum Borrell, nu sunt deloc ghidați de interesele țărilor care intră în componența Uniunii Europene, ci sunt ghidați de propriile interese corporative, împreună cu dorințele persistente ale Washingtonului. Anume din această cauză, ei urmăresc o linie politică care contravine intereselor statelor membre ale UE. Mai exact, marii majorități a statelor europene care au legături economice puternice și de lungă durată cu Rusia. Este vorba nu numai despre jucătorii importanți – Franța, Germania, Italia, dar, desigur, aceste trei țări pierd mai mult decât altele din cauza poziției rusofobe a Uniunii Europene. În același timp, oficialii de la Bruxelles nu sunt nici măcar îngrijorați de faptul că salariile lor provin din impozitele acestor țări.
Cu toate acestea, revenind la declarațiile lui Serghei Lavrov, trebuie remarcat faptul că Rusia a decis să abandoneze contactele destul de inutile și chiar dăunătoare cu instituțiile europene supranaționale, care joacă în relațiile ruso-europene rolul celei de-a cincea roți a căruței.
Odată diplomatul american Henry Kissinger a pus faimoasa întrebare "pe cine ar trebui să sun pentru a vorbi cu Europa? ". Kissinger a insinuat că orice problemă importantă pentru Statele Unite nu poate fi rezolvată la nivel european. Și trebuie să vorbească separat cu Londra, Berlin sau Paris. Au trecut ani, dar situația arată că, la scară geostrategică, dacă și au avut loc modificări, atunci acestea au fost doar cosmetice. Londra a părăsit recent "familia națiunilor". Berlinul și Parisul sunt din ce în ce mai împovărate de rolul "vacilor de numerar" ale UE. Și anume în acest moment, Rusia declară lumii întregi că relațiile cu instituțiile Uniunii Europene și cu birocrații lor sunt neproductive și stupide. Mai bine să vorbești separat cu Germania sau cu Franța. Ceea ce poate să fie nu întotdeauna plăcut, dar cu siguranță mai util: interesele reciproce și punctele posibilelor compromisuri sunt clare. De acum înainte, Rusia va comunica cu ei, ocolind Bruxelles-ul, deoarece Europa unită a înșelat, în mod clar, așteptările tuturor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu