”Țara lui Dumnezeu” - Adrian Păunescu
E uneori urât și-adesea greu
Și totuși viața cât e de frumoasă,
Când știi că-n România Dumnezeu
Se-ntoarce seara,
Se-ntoarce seara, ca la el acasă.
Iubiți-vă țara, n-o duceți la târg,
Că nu e o vită s-o vândă samsarii,
Cu milă, cu grijă, cu drag și cu sârg
Feriți-o de orice avarii.
Iubiți-vă țara, n-o dați pe vopsea,
Că nu este circ ambulant pe maidane,
Simbol și măsură de-a pururea ea
Întregii condiții umane.
Iubiți-va țara, n-o țineți în frâu,
Când vrea să invie, când vrea să cuteze,
Ciopliți-i statuie de lacrimi și grâu,
N-o-nchideți în vechi paranteze.
Iubiți-va țara ca și pe părinți,
Că ea e pluralul la mamă și tată,
Ea simte rușinea și-și iese din minți,
Când deget murdar o arată.
Iubiți-va țara, oricât v-ar costa,
Și-n ziua de moarte și-n ziua de Paște,
Și, dacă v-o cere, muriți pentru ea,
Că-n fii și-n nepoți veți renaște.
Iubiti-va țara, nebun și urgent,
În păci și-n războaie, în leac și în rană,
Cu toate-ale ei pe acest continent,
Creștină și europeană.
Iubiti-vă țara, purtați-o în mâini,
Spre ziua de mâine-poimâine a lumii,
Iubiți-va țara și n-o dați la câini,
Iubiți-va țara, rămâneți români,
Sfințiți-o în lacrima mumii.
18 martie 2004-Din vol.-Suntem pe mâna unor mari nebuni-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu