Potrivit publicației Politico, România și alte nouă țări din Europa de Est îi cer Ursulei von der Leyen să le permită renunțarea la contractul cu Pf@izer.
S-a scurs mai bine de jumătate de an de când eroina luptei anticorupție (cu birou la Luxemburg și leafă de 15-20 mii de euro) se străduie să îngroape cât mai adânc dosarul Pf@izer-Ursula. Amintesc că există cel puțin o plângere înregistrată oficial la Parchetul European.
Vorbim, totuși, despre o afacere de peste 40 de miliarde de euro, cu un prejudiciu estimat la minim un miliard. Există suspiciuni întemeiate de corupție la nivel înalt, însă la fel de întemeiată este presupunerea că d-na Kovesi are alte treburi, mult mai importante.
Indiferent de cât de criminali și măcelari ar putea fi unii vecini din afara Uniunii Europene, pe români îi interesează în primul rând să fie curat la ei în casă. Până să luptăm în războaiele altora, avem de luptat cu marii corupți de la Bruxelles. Pentru că ei ne reprezintă. În ei ar trebui să avem încredere. Ei ne afectează viața de zi cu zi.
Din ce în ce mai mult, capitala României devine irelevantă. Butoanele importante se află la Bruxelles. Iar dacă acolo avem oameni profund imorali și corupți, toată șandramaua se prăbușește, mai devreme sau mai târziu.
A arăta cu degetul spre Putin, când mizeria e ascunsă sub preș la Bruxelles (cu aportul interesat al d-nei Kovesi), nu doar că reprezintă o diversiune de tip securist, ci adâncește neîncrederea în capacitatea Uniunii Europene de a deveni un reper. De a renaște din propria cenușă. De a deveni, într-adevăr, o forță la nivel mondial (știu, sună ciudat în contextul în care suntem victime colaterale în războiul SUA-Rusia).
Odată ce opinia publică e convinsă de faptul că Ursula von der Leyen nu mai poate rămâne în fruntea Europei, fiecare minut în plus petrecut de șefa Comisiei Europene în biroul de la Bruxelles nu face decât să adâncească marasmul.
Din nefericire, când spui ”opinie publică”, spui ONG-uri. Iar ONG-urile bătăioase sunt finanțate, într-o bună măsură, de rețeaua globală Soros. Așa că nu vom vedea prea curând proteste de stradă menite să ceară demisia Ursulei von der Leyen și să impulsioneze munca d-na Kovesi.
De altfel, după publicarea anchetei jurnalistice Pf@izer-Ursula, procurorul șef Kovesi a fost scutită de orice emoții. Nimeni nu a venit în fața Parchetului European să-i ceară să-și facă datoria măcar la nivelul dosarului Udrea, spre exemplu. Europarlamentarul Terheș, aprig luptător împotriva abuzurilor din pandemie, nu a deranjat-o pe Kovesi nici cu o floare. A existat un singur comunicat de presă din partea AUR (la presiunea simpatizanților), apoi s-a lăsat tăcerea.
Serviciile și filiala Soros au protejat-o pe eroina noastră din toate puterile. În fond, e singura cloșcă cu pui de aur plantată la nivel înalt. Ar fi păcat să revină acasă în urma unei anchete neinspirate.
Zece țări est-europene, Polonia, Bulgaria, Croația, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, România, Slovacia și Slovenia, îi cer acum Ursulei von der Leyen să manifeste înțelegere (și compasiune, eventual). Îi cer să renunțe la contractele aberante din timpul pandemiei.
Marea problemă e că deja s-au încasat comisioanele. Iar producătorii se plâng că au fost nevoiți să arunce la gunoi milioane de doze.
Până va intra în linie dreaptă următoarea pandemie (văd că OMS se agită puternic cu variola maimuței), Bill Gates și acționarii Big Pharma se pregătesc intens pentru alte negocieri. Căci, nu-i așa, ar fi păcat de Dumnezeu să nu profite la maxim, când au la îndemână absolut tot ce le trebuie: Jurnaliști-Politicieni-Specialiști-Armată-Servicii.
Terorismul s-a rafinat. Nu mai e nevoie de centuri de dinamită și atentatori sinucigași. E suficient să ai niște biolaboratoare prin diverse colțuri ale lumii și o rețea globală de influență.
Adrian Onciu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu