”Marea umilinţă”
Corneliu Vadim TudorFerice, dar, de voi, prieteni morţiCă nu vedeţi cum ni se sparge ţaraCum lupii trag cămaşa ei la sorţiŞi-n iarnă ni se schimbă primăvara.Eu pe-ntuneric scriu acest poemNişte nemernici iar ne-au stins luminaPe cine să înjur sau să blestemCînd noi, românii, purtăm toată vina?Şi gazele, ca mîine, s-or opriPe urmă vom bea apă ruginieTrăim calvarul ăsta zi de ziDrum bun spre Evul Mediu, Românie!Nici n-ai unde să suni, toţi se ascundEşti prizonierul neamurilor proasteLa Primărie? Eşti prea rupt în fund!La Minister? Te bate la trei coaste!Nici o instanţă nu te bagă-n seamăNici nu exişti, tu, cetăţean de rîndŢesutul societăţii se destramăIar statul e doar un vampir flămînd.Tu nu mai ştii ce-i aia "trai decent"În beznă stai, te speli cu apă receMai cald e-afară ca-n apartamentExterminaţi sîntem, din zece-n zece.Îmi beau cafeaua trist şi gînditorNu mai fumez, dar viciul tot mă muşcăRegret profund că sînt doar scriitorAş da stiloul astăzi pe o puşcă.Aprind o lumînare şi mă vădÎn casa scundă, a copilărieiCînd vijelia-n pomi făcea prăpădDar îngeri zdraveni ţineau piept urgiei.Însă atunci era după războiRănită era ţara, şi datoare -Acum, ea este pradă la strigoiŞi sclava unei Mafii-ngrozitoare.Am dat lumina, gazele şi apaPe mîna unor mercenari străiniZic că-s prieteni, dar ne sapă groapaScot bani din piatră seacă şi din spini.Nu ne putem gospodări în viaţă?Ajuns-am un popor de retardaţi?Atunci e clar : scuipaţi-ne în faţă!Ne place să fim viermi? Să fim călcaţi!Umilitoare e această stareSă nu mai ai nimic în ţara taSă vezi cum ultima redută moareŞi să te rogi de moarte să te ia.Eu vă invidiez, amici plecaţiÎn altă lume, unde e luminăAcolo sînteţi, toţi, surori şi fraţiŞi beţi nectar, nu apă cu rugină.V-a luat la vreme Dumnezeu la cerEu văd în asta, poate, o răsplatăEl v-a ferit de acest timp mizerCînd ţara noastră e crucificată.Cînd lumea plînge-n pumni şi n-are baniNici de mîncare, sau medicamenteÎn timp ce politrucii talibaniFac şi desfac Guverne, Parlamente.E un dezastru grav şi generalMai jos de-atîta chiar că nu se poateMai bine-n groapă decît la canalŞi cred că doar războiul mondialNe poate vindeca de laşitate!
