Excelența Sa, Valery Kuzmin, Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al Federației Ruse în România, a subliniat, într-un mesaj plin de semnificații, importanța sărbătorii Zilei Apărătorului Patriei.

 

Zi plină de solemnitate și pioasă aducere aminte: 19 februarie 2021, a avut loc ceremonia de depunere de flori de la Complexul Memorial Herăstrău, la mormintele ostașilor sovietici, care și-au dat viața pentru eliberarea Europei de fascism în timpul celui de-la doilea război mondial.

Cei adunați au onorat memoria războinicilor morți cu un moment de liniște. De asemenea, s-a intonat imnul de stat al Federației Ruse și cel al României.

Excelența Sa Valery Kuzmin, Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al Federației Ruse la București, a ținut o scurtă cuvântare.

”Această sărbătoare este foarte importantă și pentru o serie de state prietene, care, împreună cu poporul rus, au avut o contribuție foarte importantă în Marele Război pentru Apărarea Patriei, foarte cunoscut aici (în România – nota Georgiana Arsene) drept Cel De-al Doilea Război Mondial”, a explicat Excelența Sa.

Valery Kuzmin a amintit că, în 2021, pe data de 22 iunie, se împlinesc 80 de ani de la începutul Marelui Război Patriotic. Se marchează 80 de ani de la agresiunea Germaniei naziste asupra Uniunii Sovietice.

Agresorilor li s-a opus Armata Roșie, cu prețul vieții, a sacrificiilor.

”Eroismul soldaților noștri este nemuritor și cinstim Armata Rusă”, a subliniat ambasadorul rus la București.

Ambasadorii Rusiei, Azerbaidjanului, Belarus au depus cununi și flori la poalele monumentului soldatului sovietic.

La eveniment au participat, alături de angajați ai Ambasadei, Atașatului Militar, Serviciului Memorial Militar al Ministerului Rus al Apărării, reprezentanți ai misiunilor diplomatice, inclusiv atașați militari acreditați la București, Centrul Rus de Cultură și Știință, Consiliul de Coordonare al Rusiei și compatrioți din România, Comunitatea Rusă - Română, Uniunea Rutenilor Subcarpatici, Camera de Cooperare Economică și Culturală Româno-Rusă, companii rusești, inclusiv Aeroflot, Gazpromexport, Lukoil.

sursa:https://ro.sputnik.md/society/20210219/33704546/Valery-Kuzmin-Eroismul-soldatilor-nostri-nemuritor-VIDEO.html

În curtea Centrului Rus de Știință și Cultură de la București de pe Bulevardul Lascăr Catargiu s-a auzit sunetul inconfundabil al clopotelor rusești. Cum au ajuns în București și care este povestea lor ?

 

Bucureștenii care au participat la evenimentul organizat joi, 18 februarie 2021, de Centrul Rus de Știință și Cultură sau au trecut prin zonă au putut auzi sunet de clopot. O muzică total neobișnuită pentru acea zonă a Bucureștiului.

De fapt, totul a fost doar o demonstrație atât a sunetelor lor bogate și unice, pentru care Rusia este vestită, dar și a măiestriei de a trage din clopote.

Denis Latîșev, un tânăr om de afaceri, originar din Chișinău, care, de la vârsta de 12 ani a învățat, la Catedrala din Chișinău, să cânte din clopote, este cel care a adus clopotele la București, de la Fabrica din vechiul oraș rusesc Iaroslavli. Vorbim despre șase clopote, de dimensiuni diferite.

Omul de afaceri, care are firma ”Russianbells”, aduce clopote din Rusia pentru bisericile și mănăstirile din România.

Timp de câteva secole, clopotele pentru bisericile din România erau aduse, de obicei, din Austria.

Denis Latîșev a declarat, într-o scurtă cuvântare ținută la Centrul Rus de Știință și Cultură de la București, că și clopotele austriece sunt foarte bune, dar ele sunt produse pentru piață și bisericile catolice.

”Eu aduc clopotele turnate special pentru ortodocși, pentru că România este o țară ortodoxă”, a declarat omul de afaceri.

În urmă cu cinci ani, acesta a adus primele clopote la Mănăstirea Putna, apoi la Catedrala din Giurgiu, la bisericile din Sibiu, la capela militară din Botoșani, la lăcașurile din Suceava, Reșița și alte localități.

Modul în care se fac clopotele în Iaroslavli nu s-a schimbat din perioada țarilor, fiind vorba de o muncă manuală. De asemenea, se păstrează tradiția artizanală autentică.

Interesant este un lucru: Denis Latîșev vede în meseria sa voința lui Dumnezeu.

”Trag clopote de la vârsta de 12 ani. N-am căutat această meserie, Dumnezeu mi-a dat-o. Încerc să promovez această artă frumoasă. Clopotele și dangătul lor nu au naționalitate, este un mesaj pentru a chema oamenii la slujbă, la biserică și cred că primul care se roagă este clopotul”, a declarat omul de afaceri.

De asemenea, înainte de se ieși în curtea Centrului Rus pentru a asculta muzica clopotelor, oaspeții au putut să își bucure sufletul cu câteva cântări religioase, interpretate de corul Bisericii Sfântul Nicolae Tabacu din București.

În cuvântul său de inaugurare, Excelența Sa, Ambasadorul Rusiei la București, a subliniat că ortodoxia reprezintă un liant între poporul român și cel rus și că, de-a lungul istoriei, Rusia a căutat să sprijine comunitățile creștin-ortodoxe atunci când acestea se aflau sub stăpânirea Imperiului Otoman.

Excelența Sa a subliniat că, în România, există câteva biserici ctitorite de ruși – Botoșani, Brașov. De asemenea, în secolul al XIX-lea, se tipăreau și cărți sfinte pentru români, spre exemplu, la Tipografia Sinodală din Sankt Petersburg.

Valery Kuzmin a subliniat că Biserica Ortodoxă Rusă a acordat totdeauna sprijinul său coreligionarilor ortodocși.

sursa:https://ro.sputnik.md/society/20210219/33706508/Sunetul-clopotului-rusesc-rasunat-prag-seara-Capital.html

"Nu vor renunța. Mă duc să le iau vitamine. Aici trebuia să fie tot guvernul"

 

Diana Șoșoacă a ajuns astăzi la Lupeni. În stilul caracteristic, ea a refuzat să poarte mască și s-a îmbrățișat cu oamenii. Șoșoaca a solicitat să intre în subteran la mineri, dar în cele din urmă accesul i-a fost refuzat.

Un miner ieșit la pensie a ajuns la gura minei acolo unde a întâmpina-o pe Șoșoacă și i-a explicat neajunsurile. La scurt timp, aceasta a început să plângă.

Iată discuția care a avut loc la gura minei, între Diana Șoșoacă și un miner pensionat, restul fiind în subteran, acolo unde protestează. 

Miner pensionar: Și eu am lucrat în mină. Eu-s bătrân. De ce nu-i dă pe ăia de la București jos? Eu unde găsesc loc de muncă.

Șoșoacă: Știți ce mafie e ? 

Miner pensionar: Vă rog frumos, doamna Șoșoacă.

Șoșoacă: Știți de ce nu m-au lăsat să intru ? Pentru că așa am putut să aflu tot.

Miner pensionar: Ați avut curaj, doamna Șoșoacă, să intrați lângă mineri. Ei n-au curaj. Lor le e frică ! Să-mi dați numărul de telefon al dumneavoastră, că eu vă susțin toată viața.

Șoșoacă: Eu nu știu cine n-ar putea să plângă când vezi ce-i acolo. Nu mi-am închipuit vreodată că există atâta durere în oameni și autoritățile să nu ia atitudine. Domnule... pentru 1700 lei ca să te duci 250 de metri sub pământ ca să trăiască cine ? Niște mizerabili care sunt la putere. Nu și-au văzut familiile. Unul are nevasta gravidă, nu știe nimic despre ea, sunt șase oameni internați. Aerul e atat de rarefiat acolo... Minerii nu vor renunța. Mă duc să le iau vitamine. Unde-s toți ? Aici trebuia să fie tot guvernul și parlamentul României"

sursa:https://www.dcnews.ro/diana-sosoaca-a-inceput-sa-planga-langa-mineri-nu-vor-renunta-ma-duc-sa-le-iau-vitamine_803113.html

RUSIA AVERTIZEAZĂ - Statele Unite nu-şi ascund intenţia de a oferi tot felul de ajutoare Ucrainei pentru a-şi creşte potenţialul militar ofensiv

 

Ajutorul militar american pentru Ucraina poate agrava conflictul din Donbas, afirmă Kremlinul.

Rusia a avertizat sâmbătă că ajutorul militar american destinat armatei ucrainene poate agrava conflictul din estul Ucrainei şi ar putea incita guvernul de la Kiev să încerce soluţionarea acestuia prin metode agresive, relatează agenţia EFE, scrie Agerpres. 

Statele Unite nu-şi ascund intenţia de a oferi tot felul de ajutoare Ucrainei pentru a-şi creşte potenţialul militar ofensiv, a declarat purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, la teleconferinţa sa de presă zilnică.

”Manifestări de agresivitate”

Această politică nu contribuie la stabilitate şi predictibilitate în inima Europei, ci dimpotrivă, ea provoacă manifestări de agresivitate, inclusiv în soluţionarea problemelor din sud-estul ucrainean, a adăugat el.

De asemenea, purtătorul de cuvânt al preşedinţiei ruse a calificat drept alarmantă decizia autorităţilor ucrainene de a adopta sancţiuni împotriva opozantului prorus Viktor Medvedeciuk şi soţiei acestuia, Oxana Marcenko.

Este alarmantă întrucât vedem că tendinţa reacţionară capătă forţă în Ucraina, a explicat Peskov, înainte de a adăuga că Moscova urmăreşte acţiunile represive împotriva unor mass-media, politicieni şi cetăţeni în Ucraina.

S-au decis sancțiuni 

Consiliul de Securitate Naţională şi Apărare al Ucrainei (SNBO), convocat vineri de preşedintele Volodimir Zelenski, a decis sancţiuni împotriva a 19 entităţi juridice şi opt persoane fizice, pe listă remarcându-se politicianul Viktor Medvedeciuk, lider al opoziţiei proruse şi apropiat al preşedintelui rus Vladimir Putin.

Entităţile şi persoanele sancţionate, dintre care cinci sunt cetăţeni ruşi, fac obiectul unei anchete pentru finanţarea terorismului, au transmis autorităţile de la Kiev, fără alte detalii. Prin termenul de terorist autorităţile ucrainene fac de obicei referire la separatiştii proruşi care controlează Donbasul, regiune ce cuprinde provinciile din estul Ucrainei. Sancţiunile vizează şi o participaţie la postul ucrainean de televiziune 1+1 pe numele soţiei deputatului Medvedeciuk. Acesta din urmă este adesea primit de preşedintele rus Vladimir Putin, care este naşul uneia dintre fiicele sale.

Preşedintele Zelenski a decis la începutul lunii interzicerea a trei televiziuni proruse considerate a fi sub controlul lui Medvedeciuk şi devenite, potrivit guvernului ucrainean, un instrument de război împotriva Ucrainei.

sursa:https://www.dcnews.ro/rusia-a-avertizat-ajutorul-care-poate-agrava-conflictul-din-donbas_803109.html

În CHINA, fiecare chinez a fost oficial atenționat să învețe cum arată lumea. Dar și umanitatea a fost sesizată că, fiecare al patrulea locuitor al planetei va fi chinez

 

Aparțin unei generații de studenți în filosofie și sociologie introduși în culturile clasice. Prin cursuri și, desigur, lecturi, moștenirea lui Laozi, Confucius, Mencius ne-a fost cunoscută. Iar citindu-l pe Max Weber, la sociologie, am putut sesiza dilemele Chinei.

Cu timpul am urmărit îndeaproape evoluția Chinei, care intrase, în 1968, apoi în 1978, în centrul atenției. Apoi, în 1998, fiind invitat de guvernul chinez ca ministru al educației naționale al României, am vizitat Beijing, Shanghai și alte metropole. Cu acea ocazie, s-au stabilit trimiterea de bursieri pentru studii în medicina tradițională chineză și filologie și cooperări în educație.

Fiind consultant internațional al Hanban (2010-2020), am avut ocazia altor vizite, care mi-au sporit cunoștințele despre China actuală. Am profitat pentru a cunoaște nu doar ce se scria pe plan internațional despre China, ci și ceea ce scriu învățații chinezi despre țara lor. Interesul meu a rămas pentru ceea ce se petrece în realitatea vieții.

În China, manifestarea mea a culminat cu discursul la aniversarea Universității de Știință și Tehnologie din Hangzhou, creată de guvernele chinez și german. Ultima oară am avut onoarea să susțin conferința Confucius astăzi la impresionantul Confucius Research Institute of China, construit în Qufu, localitatea natală a cugetătorului.

În România, manifestarea mea a culminat cu crearea, împreună cu rectorul Du Wei (Hangzhou), a Institutului Confucius (2009) la Universitatea Babeș-Bolyai. Apoi, cu articularea programului de cooperare România-China (2012), în calitate de ministru al afacerilor externe al țării mele.

De altfel, obiectivele stabilite atunci au rămas, în mare, valabile, chiar dacă – spus aici în treacăt – în România nepregătitul ei „președinte” și „guvernul său” de diletanți distrug cooperări de tradiție, în cea mai săracă politică externă de la Stalin încoace. Când spun distrug am în vedere și împrejurarea că miniștri actuali (vezi în „Cotidianul”, Cornel Nistorescu, 11 feb. 2021; Octavian Știreanu, 17 feb. 2021), interzic cooperarea cu firme chineze! Niciun guvern nu a coborât atât de jos! Dimpotrivă, Uniunea Europeană tocmai a încheiat acordul cu China. Iar președintele american (11 feb. 2021) a pledat pentru implicarea Chinei în „proiectele în infrastructură” din America!

Cu pregătirea în filosofie și sociologie, cu experiențele vizitelor în China și cu lecturi, am putut să-mi dau seama că, între timp, China a înregistrat o ascensiune care schimbă lumea. O constatare pe care am exprimat-o în volumul Ascensiunea globală a Chinei (Ed. Niculescu, București, 2015), în care am căutat să demontez patru anticipări devenite prejudecăți în privința Chinei: că nu va ajunge să elaboreze filosofie, ca urmare a specificului cultural (Hegel), că nu va putea genera știință modernă, datorită limbii (Renan), că nu va ajunge la o societate concurențială, din cauza confucianismului (Max Weber), că nu va reuși să urce printre puterile lumii, datorită regimului politic (Chris Patten). În realitatea vieții, aceste anticipări au fost infirmate.

În fapt, după 1978, China s-a transformat cu repeziciune și a întrecut previziunile. Doar în cursul unei generații, ea a obligat lumea din jur la schimbarea imaginii. Acum se pot delimita retroactiv etape ale evoluției acestei imagini.

După Al Doilea Război Mondial, s-a creat în Europa Răsăriteană o imagine edulcorată despre China. Au venit apoi mișcările studențești europene din 1968, care au adus-o în atenție. Diferendul chino-sovietic a ridicat întrebări privind potențialul țării. A urmat intrarea Chinei în atenția lumii ca mare putere a viitorului. Mai ales Henry Kissinger și Helmut Schmidt au semnalat inițiativele finale ale lui Mao Zedong: părăsirea „marelui salt înainte” și a „revoluției culturale” și lansarea proiectului afirmării Chinei. Cărțile celor doi (On China, 2012, și, respectiv, Die Mächte der Zukunft. Gewinner und Verlierer in der Welt von morgen, 2006) au oferit informații privind transformările din China.

A urmat o etapă marcată de profilarea lui Deng Xiaoping, cu „politica de reformă” și „deschiderea spre lume” (Ezra F.Vogel, Deng Xiaoping and the Transformation of China, 2011). Cu acestea, China s-a relansat. Sub Ziang Zemin și Hu Jintao, China a devenit o supraputere globală. O vastă dezbatere internațională a consemnat faptul (Michel Anglietta, Yves Landry, La Chine vers la superpuissance, 2007; Caroline Puel, Les trente glorieuses chinoises. De 1980 à nos jours, 2013 etc.). La rândul meu, l-am examinat ca parte a fundamentării unei politici externe realiste (Schimbarea lumii, Ed. Academiei Române, București, 2013).

Acum, „visul chinez” de a vedea China participând la evoluția lumii cu abordări și răspunderi proprii, proclamat de Xi Jinping, se concretizează. Oricare dintre analizele de referință (Zbigniew Brzezinski, Strategic Vision. America and the Crisis of Global Power, 2012; Gerard Chaliand, Michel Jan, Vers un nouvel ordre du monde, 2013; Henry Kissinger, World Order, 2014 etc.) vede China printre decidenții principali ai lumii. În Ordinea viitoare a lumii (Ed. Niculescu, București,2017), într-o examinare adusă la zi, am privit lumea ce vine ca efect al „geometriei variabile” a relațiilor dintre supraputeri.

Sunt în plin avânt analizele (Robert D. Kaplan, Marco Polo’s World. War, Strategy, and American Interests in the Twenty-First Century, 2018) care fac viitorul dependent de China. Analizele germane cele mai temeinic informate (Theo Sommer, China First. Die Welt auf dem Weg ins chinesische Jahrhundert, 2019) vorbesc de „secolul chinez”.

Examinarea implicațiilor urcării Chinei la statutul de supraputere are deja tradiție. Samuel Huntington (The Clash of Civilisations, 1996) spunea că „democrația chineză nu va recurge la procedurile practicate în democrațiile occidentale, ci la acceptarea de către popor”. John Mearsheimer (The Tragedy of Great Power Politics, 2001) își asuma că supraputerile se comportă la fel. Eberhard Sandschneider (Globale Rivalen. Chinas unheimlicher Aufstieg und die Ohnmacht des Westens, 2007) susținea că politica confruntării nu oprește ascensiunea Chinei. James Mann (The China Fantasy, 2008) spunea că în China forma de conducere consacrată este durabilă. Kishore Mahbubani (The Great Convergence. Asia, the West and the Logic of the World, 2018) susține că partidul comunist chinez împiedică emergența de ideologii particulariste care ar putea fi primejdioase pentru întreg globul.

Între timp, specialiștii chinezi, unii implicați în decizii ale țării lor, au publicat scrieri de largă rezonanță (Hu Angang, China in 2020. A New Type of Superpower, 2011; Yu Keping, Democracy is a Good Thing: Essays on Politics, Society and Culture in Contemporary China, 2011; Liu Jie, Human’s Rights: China’s Road, 2014 etc.). Sunt scrieri care atestă un nivel profesional superior și afirmă China prin reflecții despre sine și despre lume.

China se proclamă oficial țară în curs de dezvoltare, preocupată de modernizare și deschisă spre învățarea din experiențe. Ea s-a dezvoltat după 1978 datorită chinezilor – oameni pregătiți la nivel tot mai înalt, tot mai motivați și mai inovativi. În fapt, o țară care construiește insule și portavioane și trimite nave pe Lună și Marte are sectoare avansate.

Desigur, China s-a dezvoltat și cu aportul cooperărilor. Un regretat ministru al economiei al Germaniei îmi relata odată intrarea marilor firme de automobile pe piața chineză. Condiția autorităților chineze a fost aceea ca firmele să investească, apoi să reinvestească profitul, vreme de ani, în extinderea fabricilor lor din China. Poate fi un mecanism mai inteligent și mai echitabil?

Sub ce aspecte China contează astăzi? O enumerare completă ar lua multe pagini. Răspund pe scurt, cu date ușor verificabile.

China este țara cu cea mai veche cultură. Chinezii și evreii sunt cele mai vechi popoare păstrate de istorie. Spre deosebire de evrei, însă, chinezii au avut tot timpul statul propriu. Fiind popoare aflate acum în avangarda civilizației, despre ele se spun adevăruri, dar și destule aberații – din lipsa informării și din intratabila rea credință.

În orice caz, vestigiile scrise ale culturii chineze revin în urmă la peste un mileniu și jumătate înaintea erei noastre. Este cultura care a influențat cel mai mult, prin Confucius, culturile asiatice. Ea se compară doar cu India, dar confucianismul se dovedește acum mai fecund.

China este țara cea mai populată de pe glob. În China, fiecare chinez a fost oficial atenționat să învețe cum arată lumea. Dar și umanitatea a fost sesizată că, în curând, fiecare aproape al patrulea locuitor al planetei va fi chinez.

China dispune în acest moment de o forță de muncă activă de peste 780 milioane de angajați, tot mai bine calificați. Nicio altă țară din lume, cu excepția Indiei, nu trece deocamdată de 220 milioane de lucrători. Efectivul de cercetători științifici de performanță se apropie de două milioane și este acum în China cel mai mare din lume. Universitățile ei proliferează – dar o fac la nivelul ridicat al pregătirii. China a și smuls din sărăcie cam 700 de milioane de oameni, apropiindu-se cu pași repezi de lichidarea flagelului.

China a revenit în poziția de cel mai mare producător al lumii, pe care a mai avut-o în secolul al XVII-lea. Accesul pe piața ei, care este, se știe, cea mai largă din lume, este socotit criteriu de performanță în multe țări și căutat asiduu. Forța științifico-tehnologică a Chinei este doar în urma SUA, iar în multe domenii dă tonul.

China are cea mai mare rezervă de devize. Este țara care investește cel mai mult. Este cel mai mare producător de mașini. Este țara cu cea mai mare rețea de telefonie mobilă și de folositori ai Internet-ului. Tehnologiile ei digitale sunt competitive.

China promovează, de la Deng Xiaoping încoace, modernizarea economică, instituțională și culturală în rândurile unei populații de dimensiuni unice. Ea a avut curajul unei „revizii culturale” spre deschidere, de proporții istorice. Pasiunea învățării o caracterizează. Doar în câțiva ani, aproape o jumătate de miliard de chinezi au vizitat alte țări pentru a cunoaște lumea. China a infirmat teoriile după care performanțele nu ar fi posibile pe solul unei tradiții de egalitarism.

China a optat pentru „democrație cu caracteristici chineze” și pledează pentru „reconstrucția ordinii mondiale”. Diplomația ei este călăuzită de imaginea „armoniei”, care îi asigură magnetism (cum sesiza cu uimire deja Hillary Clinton, Hard Choices, 2014). Prezența Chinei pe glob, mai nou în Africa, America de Sud, Europa, în căutare de resurse, piețe, schimburi, este doar în urma SUA. Cu „noul drum al mătăsii” China realizează cel mai mare proiect în infrastructură din istorie.

Chineza este acum cea mai vorbită limbă pe glob, după engleză. Proporția chinezilor vorbitori ai celei de a doua limbi se apropie (cum arată Mathieu Duchatel …, Le monde vu de l’Asie, 2012) de marile țări europene. Cultura chineză este acum singura competitivă cu cea euro-americană. Ea dispune, prin institutele gestionate de Hanban, de cea mai organizată rețea de distribuție de pe glob. O seamă de valori – de pildă, „integritatea” și „meritocrația” – și de concepte – spre exemplu, „ființa” – se discută astăzi amintindu-se rădăcinile lor în vechea Chină.

Dezvoltarea impetuoasă a Chinei nu este un fenomen oarecare al istoriei. Cu siguranță, este al doilea eveniment de mare anvergură al timpurilor noastre, după trecerea la globalizare. De aceea, țările conduse în mod responsabil se și grăbesc să se poziționeze.

Am amintit astfel de date nu demult, prefațând volumul Reflecții asupra relațiilor româno-chineze (Editura Universității din Sibiu, 2020) al tânărului Radu Sava. Volumul își propune să redea istoria a 70 de ani ai relațiilor diplomatice dintre România și China, fructificând un lung interviu cu cei care au realizat cea mai lungă reprezentare a României în capitala chineză, ambasadorul Romulus Ion Budura și soția acestuia.

Cartea permite să se observe și ceea ce este de făcut pentru a scoate din simplism aceste raporturi. Mai ales că, în diferite țări, cooperarea cu China este abordată inovativ. Am fost, la un moment dat, în apropierea lui David Cameron, care, în calitate de prim-ministru al Regatului Unit, cerea învățarea instituționalizată a chinezei de către noile generații. Germania luase deja măsuri similare.

Scrutând situația în adâncimea ei, primul aspect care ar fi de rezolvat în România este eliberarea de securism. Place sau nu, acesta întreține în România o piedică mentalitară și o optică mărginită la decidenți, care-i face anacronici și sterili, de la „elita” de carton existentă la aspiranți. Distrugerile și stagnarea sunt urmările.

A doilea aspect este cercetarea arhivelor atunci când se vorbește de relații între popoare. Adesea, partide și persoane vor să confiște relația diplomatică. Doar că diplomația rămâne veritabilă cât timp este înțeleasă ca raport între state și se verifică prin rezultate. La noi, se vorbește des de istorie, dar se stă tot mai puțin în arhive.

Nu se poate vorbi despre China în acest moment fără a lua notă de ceea ce s-a petrecut în 2020 în relația dintre SUA și China. Se știe că cele două supraputeri s-au înțeles în 2019 să renegocieze tarifele comerciale – acțiune deloc simplă. Prima fază a negocierilor s-a încheiat cu brio, supraputerile urmând să profite fiecare de piața celeilalte pe o scară nouă în istorie.

S-a descoperit infecția cu coronavirusul 19 la Wuhan, nu departe de institutul de virusologie finanțat de China, SUA, Franța. China a notificat în decembrie 2019 virusul la Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și a trecut la stăvilirea infectării. Președintele Trump a lăudat repetat eforturile Chinei. Secretarul de Stat Mike Pompeo a și precizat că virusul are origini naturale.

Virusul a surprins, însă. Este tot mai limpede că abia testări complete, vaccinări pe cea mai mare scară și tratamente îl pot opri. În orice caz, sub năvalnica infecție și în condițiile campaniei de alegeri din SUA (noiembrie 2020), unii au trecut la acuzarea Chinei. Acuzațiile au mers de la sugerarea unei scurgeri de viruși din laborator, au vizat apoi întârzirea anunțării organizației internaționale și au ajuns în final la acuzarea neopririi virusului.

Acum se testează toate ipotezele. Niciuna nu s-a putut confirma până în clipa de față. Vocea medicală cea mai autorizată a Chinei, epidemiologul care a descoperit SARS și transmiterea de la om la om a noului coronavirus, Zhong Nanshan, a și spus din prima clipă că virusul a ajuns la Wuhan probabil odată cu carnea de consum importată.

Unde ne aflăm astăzi? În 29 decembrie 2020, președintele ales al SUA a declarat China drept principalul competitor al Americii. Ulterior, președintele a precizat că SUA nu sunt în conflict cu China. Mai recent, într-o convorbire de două ore (11 feb.2021), președintele american a vorbit de „posibilități” de cooperare, iar președintele chinez a invitat la „prudență” în abordarea Taivanului și Hong Kongului, „părți ale Chinei”.

Dincolo de izbucniri polemice, cred că cele două supraputeri vor folosi oportunitățile pe care și le pot oferi una alteia. Nu se poate stăvili coronavirusul 19 și nu se poate repune în mișcare economia mondială fără cooperare. Iar cele două teritorii vor rămâne în seama tratatelor internaționale.

Discuțiile despre regimurile politice și sociale sunt inevitabile și este firesc să se poarte într-o lume deschisă. Deocamdată ele au rămas, însă, în termeni vechi.

În fapt, China a schimbat discuția postbelică, care a culminat cu cotitura anilor nouăzeci din Europa Centrală și Răsăriteană. Ea a arătat că istoria nu se lasă epuizată de alternativa capitalism sau socialism răsăritean. China ilustrează un capitalism al producției, combinat cu un socialism al distribuției și o conducere de către comuniști care preconizează democratizări, într-o țară cu o populație de un miliard și jumătate de locuitori, și „un nou tip de relații interțări”. Această alternativă stârnește și elogii, și rezerve și critici, bine cunoscute, desigur. Cert este faptul că ea nu se încadrează în istoria cunoscută. Ea infirmă clișeele. Peste toate, nu există din partea Chinei zilelor noastre vreun export de organizări, de regim – nimeni nu a semnalat așa ceva.

Autor : ANDREI MARGA

sursa:https://www.cotidianul.ro/de-ce-china/

Scrotild Armand, contesa de Glazvand. ”colo-n tîrg, la primărie, s-a deschis clotildărie”

 

Cu hramul purtat de ” diva ” politică, progresistă și franțuzească Clotilda Armand m-am lămurit mai demultișor. scrie Lucian Postu, în 7iasi.ro. Acum cîțiva ani, ca om rău ce îs ( și plătit de Putin ca să fac propagandă rusească, biensur, sau bien sûr, ori cum s-o mai scrie ), am pus, pe pagina de Facebook a vijelioasei amazoane USR-iste, o întrebare legată de unele informații apărute în spațiul public, vizavi ( sau vis-à-vis, ori cum s-o mai scrie ) de implicarea ei în dezgustătoarea, grotesca, penala și extrem de scumpa mizerie a autostrăzilor romînești, cvasi-inexistente, dar plătite cu miliarde de euro din bugetul statului romînez.

Plus firma franțuzească de ape și canalizări care își făcuse în București, conform procurorilor, un serviciu secret și ilegal de informații.

Întrebarea pusă de mine pe pagina de FB clotildeză era ușor ironică, dar absolut decent formulată. Dar asta n-a contat deloc, fiindcă a fost ștearsă aproape instantaneu. La fel cum s-a întîmplat și cu următorul meu comentariu de pe aceeași pagină, legat de dispariția întrebării anterioare. Tot ironic, dar tot decent. Așa că, dincolo de toată posibila claie de explicații docte, am înțeles cum stă treaba cu democrația clotildeză, care nu-i pentru căței, ci numai pentru dulăi și partenerele lor.

Prestațiile ulterioare ale divei graseiante m-au convins că, în ciuda copacului ei genealogic și aristocratic, nu e decît o versiune francofonă a unei negustorese jmechere din Obor sau de pe Lipscani. Scrotilda lu’ Armand, cum ar veni. Parfum de la Chanel, mangleală de motel.

Fanii ei și ai USR se pot indigna cît vor, dar idoluța lor franțuzească e doar o morișcă profitoare de vorbe lunecoase și agitate. Un fel de Armanda Lear politică, de mîna a treia, cu pretenții civilizatoare, dar cu prestații mai degrabă manglitoare. Cît e mangleală verbală, la vedere, și cît e de cealaltă, concretă, mai la dos, asta om vedea la urmă. Dar cei care nu s-au născut ieri și nu pun botul la mămăliga cu vanilie din cîrlig, precum carașii, pot mirosi repejor scamatoriile de bîlci pseudo-aristocratic ale madamei cu strămoși castelani și strămoașe contese.

Ultimul episod din epopeea clotildeză, cel cu ” statuile ” în chelea goală din primărie, e absolut relevant pentru ” lumina ” civilizatoare pe care o împrăștie lanterna armando-useristă. Și nu-i vorba de indignarea conservatoare a celor care cred că un sediu de primărie bucureșteană nu poate găzdui o expoziție de ” țîțe goale „. Fiindcă nu viziunile estetice, reformatoare sau retrograde, sînt cheia acestui scandal.

Un primar, cum e madam Armand, nu e ales ca să fie un arbitru al relevanței artistice din parohia lui administrativă. Mai ales cînd vorbim de o primărie dintr-un oraș, capitală a țării, care are probleme grave, iarna, cu încălzirea locuințelor. Plus probleme grave cu gunoiul și apa caldă. Cînd, într-o asemenea situație de criză, un primar presupus inteligent n-are altă grijă decît să provoace comunitatea, tuflindu-i în cap, cu ifose progresist-justițiare, o controversată tichie de mărgăritar, lucrurile sînt cam clare : nu e pîine, deci se livrează circ. Cu garnitura aferentă de ifose culturalnice.

În maniera ei tipic useristă, madam Scrotild vrea să arate că are accesorii cerebrale masculine, de inspirație inghinală. Numai că, asemeni majorității colegilor ei, șefi în USR-PLUS, primăreasa de la Sectorul 1 ne arată altceva : că acțiunile ei publice au legătură mai degrabă cu transpirația inghinală. În fine, e vorba de inghinalitatea mentală, dar, ca o rafinată a subtilităților franțuzoide, desigur că madam Armand a înțeles instantaneu asta.

Donc : colo-n tîrg, la primărie, s-a deschis clotildărie. Allez, enfants de la Latrie, le jour de soir est arrivé !

Zi-le, madam Scrotilda!

sursa:https://www.cotidianul.ro/scrotild-armand-contesa-de-glazvand/

Distracție și aglomerație la Poiana Brașov

 

În plină pandemie, turiştii sfidează recomandările autorităţilor şi nu respectă restricţiile. Dornici de distracţie, oamenii s-au adunat dis-de-dimineaţă şi s-au aşezat cuminţi la coadă. Peste 500 de oameni aşteaptă să urce cu telegondola pe masivul Postăvarul pentru a schia.

Este aglomeraţie şi în acest weekend la baza pârtiei din Poiana Braşov, chiar dacă orașul de la poalele Tâmpei este în scenariul roșu, cu o rată de incidență de peste 3 la mia de locuitori.

Coadă uriaşă la telegondola din Poiana Braşov

Dimineață la prima oră la telegondola din Poiana Brașov s-au format cozi de peste 500 de persoane, în condițiile în care autoritățile au deschis instalația pe cablu cu jumătate de oră înainte de începerea programului, tocmai pentru a fi evitat numărul mare de persoane.

Sunt foarte mulți copii, copii mici care au venit la școlile de schi pentru a învăța.

Printre ei sunt şi jandarmi şi poliţişti locali care îi atenţionează să păstreze distanţarea socială şi să poarte corect măştile de protecţie.

Municipiul Brașov se află în scenariul roșu, după ce incidența infectărilor cu virusul SARS CoV-2 a trecut de trei persoane infectate la mia de locuitori.

Sfaturile salvamontiştilor pentru turiştii care urcă pe munte 

''Purtati intotdeauna echipament adecvat care sa va protejeze de precipitatii, vant si care sa va ofere confortul termic de care aveti nevoie.

Echipamentul adecvat trebuie intotdeauna dublat si de un echipament de protectie, din care sa nu lipseasca casca, ochelarii, manusile de schi si nu in ultimul rand protectia de coloana.

Reglati-va corespunzator echipamentul.

Un reglaj corect va face ca legaturile schiurilor sa elibereze piciorul in cazul unei suprasarcini sau al unui soc puternic, protejandu-l.

Totodata, servisati schiurile periodic si ascutiti canturile ori de cate ori este necesar. Partiile sunt acoperite preponderent cu zapada artificiala, care are o consistenta deosebit de dura si care toceste foarte repede aceste canturi, facand schiurile mult mai greu de controlat si oprit in conditii de siguranta.

Schiati cu o viteza in care sa fiti intotdeauna in control, pentru a putea evita sau opri in siguranta, indiferent de manevrele celor dinaintea voastra. Adaptati permanent viteza conditiilor meteo, de trafic, starii partiilor, dar mai ales pregatirii voastre, atat tehnice, cat si fizice.

Urcati si stationati numai pe marginea partiei si numai in zonele in care ceilalti schiori sa va poata repera usor (nu sub ruperi de panta, curbe, etc.).

Nu stationati niciodata in zonele inguste ale partiei, iar cand schiati pe aceste sectiuni, asigurati-va ca lasati culoare de trecere, pentru ca ceilalti practicanti sa va poata depasi in siguranta.

Schiorilor incepatori, le recomandam sa apeleze, cu cea mai mare incredere, la un instructor de schi autorizat. Astfel vor fi permanent in siguranta, nu vor ajunge pe partii care sa le depaseasca nivelul si nu se vor rataci. In plus vor invata sa schieze intr-o maniera corecta, care ulterior va fi mult mai usor de dezvoltat, iar progresul va fi unul exponential mai rapid, decat daca aleg sa invete singuri.

Daca aleg totusi sa invete singuri, sa se asigure ca raman pe partiile de incepatori, BRADU si STADION si sa nu urce pe partia Drumul Rosu, decat in momentul in care sunt capabili sa opreasca si sa ocoleasca in conditii de siguranta.

Sa nu urce pe masiv aproape de ora inchiderii instalatiilor de transport pe cablu. Coborarea unei partii ca Drumul Rosu este foarte solicitanta si poate dura mult mai mult decat anticipati. Astfel riscati sa fiti prinsi de lasarea intunericului. Aducem la cunostinta faptul ca partiile se inchid la jumatate de ora de la ultima cursa, de regula la ora 16:30.

Schiorii avansati sunt sfatuiti sa nu iasa niciodata de pe partiile amenajate, deoarece stratul de zapada poate ascunde multe pericole (bolovani, cioate, santuri, etc.). In plus, facand acest lucru, se pot rataci foarte usor, mai ales daca vorbim de conditii meteo care sa includa ceata.

Sa nu schieze cu viteza mare pe partiile de incepatori sau pe cele destinate nivelurilor medii. Acest lucru poate favoriza producerea unor coliziuni, prin diferentele mari de viteza generate intre ei si cei care schiaza mai lent.

Daca sunteti implicati sau martorii unui accident, puteti alerta echipa salvamont la numarul unic de urgenta 112 sau sunand direct la Dispeceratul National Salvamont 0-SALVAMONT (0725826668)'', au scris reprezentanţii Salvamont Poiana Braşov pe pagina de Facebook.

sursa:https://www.antena3.ro/actualitate/distractie-aglomeratie-poiana-brasov-turisti-schi-594051.html

”Nu sunt şomeră, cu toate că unii şi-ar fi dorit acest lucru...Ciolacu a venit la mine acasă ...a jucat o piesă de teatru foarte proastă... i-am făcut un ceai de fructe...”

 

Fosta șefă a social-democraților, Viorica Dăncilă, s-a orientat acum către sectorul privat. Aceasta a declarat că oferă consultanță unor firme.

„Am avut o perioadă în care am stat acasă cu familia, în Bucureşti, am acordat şi acord consultanţă mai multor firme private. Nu sunt şomeră, cu toate că unii şi-ar fi dorit acest lucru. Sunt membru de partid, nu am mai activat într-o organizaţie. Am rămas membru de partid pentru că voi rămâne social democrată. Nu activez în nicio organizaţie pentru că ceea ce s-a întîmplat după alegerile prezidenţiale m-a dezamăgit foarte mult şi m-a făcut să stau pe margine, nu pentru că mi-aş fi dorit eu acest lucru, ci impus de actuala conducere (a PSD)”, a declarat Viorica Dăncilă, pentru Aleph News.

Fostul premier a făcut câteva comentarii și despre actuala conducere a PSD, respectiv Marcel Ciolacu și Paul Stănescu.

„M-am gândit la schimbări în cadrul PSD. Să ştiţi că nu este totul la voia întâmplării. Tot ceea ce am spus sper că va conduce la reacţia oamenilor din teritoriu, oameni pentru care alţii au hotărât fără să-i întrebe, vor conduce la o schimbare de atitudine în PSD şi o schimbare a conducerii PSD, pe care o consider o conducere foarte slabă, o conducere care nu ştie să facă opoziţie sau nu vrea să facă opoziţie, o conducere care s-a bazat ascensiunea în aceste funcţii, mă refer la Marcel Ciolacu şi la Paul Stănescu, pe trădare şi pe a da jos propriul guvern.

L-au acuzat foarte mult pe Liviu Dragnea. Că a dat jos două guverne, este adevărat, nu trebuia făcut acest lucru, dar Liviu Dragnea a ieşit public şi a spus că Guvernul Grindeanu trebuie să pice, Guvernul Tudose trebuie să pice. Acum, Marcel Ciolacu şi Paul Stănescu au făcut acest lucru, dar nu au avut curajul să iasă în faţă şi să spună aceste lucruri şi au lucrat aşa cum ştiu ei mai bine, cu multă laşitate, dar cu foarte multă implicare pentru a obţine aceste funcţii. Eu sper ca în PSD să nu mai avem yesmani, care sunt de acord întotdeauna cu ceea ce spune şeful şi ca fiecare organizaţie să-şi impună punctul de vedere pentru că anumite decizii schimbă traiectoria unui partid şi, de ce nu, traiectoria unei ţări”, a spus Viorica Dăncilă.

În plus, Viorica Dăncilă a lasant recent o carte autobiografică în care sunt descrise, printre altele, tensiunile din relația cu Liviu Dragnea, dar și conflictele pe care le-a avut cu Marcel Ciolacu și actuala conducere a Partidului Social Democrat. Volumul intitulat „Viorica Dăncilă - partea ei de adevăr” urmează să fie publicat zilele următoare. 

Dragnea i-a cerut la Scroviștea să dea amnistia și grațierea

Viorica Dăncilă vorbește despre relația cu Liviu Dragnea și despre momentul în care fostul președinte al PSD i-a cerut să dea amnistia și grațierea.

„Îmi amintesc că eram la Scroviștea cu soțul meu, când au venit Paul Stănescu și Liviu Dragnea. Mi-au cerut amnistia și grațierea, care urma să fie introdusă de către un secretar de stat, fără a trece prin toate serviciile pentru avizare”, descrie Viorica Dăncilă momentul în care Liviu Drangea i-a cerut să îl salveze de la închisoare, potrivit Digi24.

Fostul premier susține că deși a fost acuzată în partid că nu a dat amnistia și grațierea, niciun ministru nu i-a pus documentul cheie pe masa Guvernului.

„Eu nu am dat, în calitate de prim-ministru, ordonanțe pe justiție. Eu am crezut că justiția nu trebuie să depindă de politic și asta am spus-o de prima dată. Mulți m-au acuzat că nu am dat amnistia și grațierea. Au spus că am trădat. Însă, nu a fost niciun ministru care să-mi pună un act juridic de genul acesta în ședința de guvern”, mai spune Dăncilă.

PSD, zguduit din temelii. Dezvăluirile făcute de Viorica Dăncilă

Despre relația cu Liviu Dragnea, fostul premier spune că acesta avea un „deficit de încredere” și că ea a fost înconjurată de „informatori”.

„Probabil Liviu Dragnea voia să fie bine informat. Înaintea mea au fost dați jos doi premieri și gândește-te că pleca cu un deficit de încredere, iar din partea informatorilor nu cred că a fost numai exces de zel, cred că voiau să arate cât de importanți și utili sunt în fața șefului (...) A fost foarte greu pentru mine că eram urmărită. Liviu Dragnea avea oameni în jurul meu care îl informau tot ceea ce se întâmpla în guvern”, dezvăluie Viorica Dăncilă.

„Ciolacu a venit la mine acasă și a jucat un teatru prost. I-am făcut un ceai”

Primul premier femeie din România vorbește și despre relația pe care a avut-o cu membri din actuala conducere a Partidului Social Democrat. Dăncilă spune că a fost amenințată de secretarul general al PSD, Paul Stănescu, care i-a spus că o va distruge, după ce a refuzat să demisioneze.

„Eram la Parlament, la Grupul PSD din Camera Deputaților, în birou, când a venit o delegație formată din Marcel Ciolacu, Paul Stănescu, Claudiu Manda, Dragoș Benea și Marian Oprișan, care mi-au spus că ar fi foarte bine să-mi dau demisia din funcția de președinte și să conducă ei partidul, ca o structură interimară, până la alegerile prezidențiale (...) Stănescu mi-a spus că nu trebuia să intru eu în turul doi al alegerilor, ci Dan Barna. Paul Stănescu mi-a spus: ai vrut să candidezi, n-ai vrut să lași pe alții să preia conducerea partidului, te voi distruge!”, susține Dăncilă.

În carte autobiografică a fostului premier este descris și momentul în care, după alegerile prezidențiale, acasă la Viorica Dăncilă a venit Marcel Ciolacu pentru a o convinge să demisioneze de la șefia PSD, urmând să primească în schimb un loc de parlamentar. 

„M-a sunat și Ciolacu și mi-a spus că trebuie să vorbim. A venit la mine acasă, unde a jucat o piesă de teatru foarte proastă. S-a așezat pe canapea și mi-a spus cu lacrimi în ochi că îi pare foarte rău de tot ceea ce s-a întâmplat. I-am făcut și un ceai de fructe, pentru că părea foarte afectat”, își anintește Viorica Dăncilă scena.

„Regret ce s-a întâmplat pe 10 august”

Fostul premier vorbește și despre momentul 10 august, despre care spune că regretă că a plecat în concediu în timpul protestelor din Piața Victoriei unde oamenii au fost gazați și bătuți de jandarmi.

„Regret ce s-a întâmplat pe 10 august și sunt alături de toți cei care au suferit. Regret că nu am fost la guvern în seara aceea. Poate că, dacă eram la Palatul Victoria, alta ar fi fost situația. Nu am putut anticipa ce avea să se întâmple.”

Într-un mesaj publicat luni pe Facebook, Viorica Dăncilă spune că a amânat lansarea cărții după alegerile parlamentare ca să nu afecteze rezultatul partidului, dar „sunt lucruri care trebuie spuse”. 

Marcel Ciolacu, despre dezvăluirile din cartea Vioricăi Dăncilă: "Îmi asum trecutul Partidului Social Democrat”

Președintele PSD, Marcel Ciolacu, a declarat, luni seara, că nu se teme de dezvăluirile anunțate de Viorica Dăncilă în cartea pe care a scris-o împreună cu jurnalista Marga Nițu. El a subliniat că nu a făcut nimic de care să îi fie rușine și îşi asumă trecutul Partidului Social Democrat.

"Îi urez succes, mă tem pentru români de ce se întâmplă la guvernare Dezvăluri la ce? Întotdeauna au fost cărți, dezvăluiri, eu nu am făcut nimic de care să-mi fie rușine și îmi asum trecutul Partidului Social Democrat. Nu am mai vorbit cu doamna Dăncilă, dar presupun că putem avea o discuție”, a spus Marcel Ciolacu, la TVR.

sursa:https://www.antena3.ro/actualitate/cu-ce-se-ocupa-viorica-dancila-acum-594042.html

"Plan de amenzi pentru români"

 

Realizatorul emisiunii Exces de Putere de la Antena 3, Adrian Ursu, a comentat în stilul său caracteristic ultima conferinţă de presă a premierului Florin Cîţu, de vineri seară, când a anunţat adoptarea bugetului pentru 2021. În document, spune jurnalistul, este prevăzut un plan de amenzi şi chiar depăşirea lui, pentru ca bugetul să fie mai mare.

"Gata, e oficial ! S-a anunţat, totul va fi bine !" - cu acest mesaj ironic şi-a început emisiunea de vineri seară jurnalistul Adrian Ursu, făcând aluzie la relaxarea cu care premierul Florin Cîţu a anunţat adoptarea bugetului pentru anul 2021.

"S-au reglat toate dereglările, s-au corectat toate lucrurile incorecte şi intrăm într-o nouă eră a guvernării competente, a banilor împărţiţi cu multă chibzuinţă, a domeniilor care vor prospera după ce acest cabinet va aloca sume importante pentru investiţii. A fost emisiunea "Noapte bună, copii", prezentată chiar de premierul Florin Cîţu", şi-a continuat monologul Adrian Ursu.

"De luni, om vedea noi ce se mai taie, cine va fi dat afară", a spus jurnalistul cu trimitere la anunţul făcut chiar cu o zi în urmă de un director al Poştei Române care a spus că 21% din angajaţii instituţiei vor fi daţi afară. "Noapte bună, români, până luni, când vor veni tăierile", a concluzionat realizatorul tv.

Plan de amenzi pentru români

Adrian Ursu a prezentat şi lucrurile ascunse din stufosul proiect de buget. Cel mai controversat lucru este un anume plan de amenzi, pentru sporirea bugetului.

"E prevăzut plan de amenzi ! Nu doar atât, e prevăzut depăşire la planul de amenzi ! Domnul Cîţu îşi fundamentează construcţia bugetară pe o creştere a volumului de încasări din amezi, pentru 2021 faţă de 2020. Ba mai mult, face o previziune tot pe creştere, an de an, până în 2024 pe principiul ", a comentat cu umor şi ironie Adrian Ursu.

sursa:https://www.antena3.ro/actualitate/adrian-ursu-antena-3-florin-citu-plan-amenzi-594031.html

Statul Texas se confruntă cu cea mai severă iarnă din ultimii 40 de ani

 

Valul de frig și furtunile au provocat pene uriașe de alimentare cu energie electrică, agravate de faptul că Texasul nu este conectat la sistemul energetic federal. Texanii nu au căldură în case, nu au apă potabilă. Începe să se facă simțită și criza alimentară. Iarna neobișnuită a făcut până acum aproape 50 de victime.

Mai puțin afectați sunt liderii politici texani. Cum eroul negativ este un senator care l-a susținut pe Donald Trump, presa americană este plină de detalii privind ”refugierea” lui Ted Cruz și a familiei sale în Mexic, la un hotel de lux, pentru a se bucura de soare, în timp ce alegătorii săi rabdă de frig acasă.

Nimeni nu se aștepta ca senatorul Ted Cruz să alunge iarna, însă nici să fugă în Mexic, la Cancun. Senatorul a fost surprins în multe momente ale călătoriei, iar rețelele sociale, unde soția sa a postat multe mesaje despre călătorie, i-au dat lovitura. Apoi, se întoarce împotriva sa un mesaj postat de Cruz pe Twitter în decembrie 2020, în care-l acuza de ipocrizie pe primarul din Austin, plecat în stațiunea mexicană Cabo, în timp ce oamenii sufereau de frig și erau înspăimântați de covid.

Ziariștii de la The New York Times au fost bucuroși să publice mesajele pe Twitter trimise de soția senatorului, Heidi Cruz, care și-a invitat vecinii să plece în vacanța de la Cancun. Mesajele au fost oferite ziariștilor de o persoana care a vrut să rămână anonimă. Heidi Cruz scria că „îngheață” în casă și a propus o excursie de câteva zile, cu cazare la hotelul Ritz-Carlton din Cancun (309 dolari pe noapte, cu o securitate foarte bună, preciza ea). Soția senatorului Texan a mai spus că școala privată unde învață fiicele ei este închisă. Părinții altor elevi au spus însă că direcțiunea școlii i-a avertizat pe copii și pe părinți să nu facă excursii în străinătate, din cauza pandemiei. Acest lucru conteaza mai puțin pentru familia senatorului. ”Vrea cineva să plece pentru o săptămână. Am putea merge la Cancun, este un zbor direct. Serios”, scria Heidi Cruz.

Revenit în țară, Ted Cruz a încercat să-și repare imaginea. Unii ziariști i-au luat apărarea si au scris că senatorul este unul dintre cei mai activi politicieni americani, un om care merita o vacanță după un an electoral. Politicianul a spus că a plecat pentru a-și liniști copiii, speriați de iarna grea din Texas. A fost o decizie și mai rea, pentru că presa l-a acuzat că își folosește fiicele pe post de scut politic.

”La noi, occidentalii, se întâlnește o altă realitate despre rușine: nu este doar o modalitate de a-l victimiza pe cel slab, ci și de a-ți bate joc de cel puternic. Este un soi de armă populistă, un mod de a-i pedepsi pe cei despre care considerăm ca au devenit prea mari și puternici. Este o satisfacție viscerală să vezi un lider îmbrăcat în zdrențe plimbat pe străzi pentru că nu a respectat codul etic pe care trebuia să-l întruchipeze. Rușinea este fundamental morală, un mod de a arăta superioritatea unuia în fața altuia. (…) Pană la urmă, îi facem de rușine pe alții nu doar pentru că suntem oameni, ci pentru că este cea mai comodă metoda de purificare pe care o avem la îndemână”, scrie The American Conservative.

sursa:https://www.cotidianul.ro/alegatorii-mor-de-frig-senatorul-sta-la-soare-in-mexic/

În ultimele 24 de ore au fost înregistrate 244 reacţii adverse la persoane vaccinate

 

Peste 38.000 de români au fost vaccinați în ultimele 24 de ore.

Dintre cele 38.128 de persoane, 17.488 au primit prima doză de vaccin (7.379 – Pfizer, 671- Moderna și 9.438 AstraZeneca), iar 20.640 rapelul.

În ultimele 24 de ore au fost înregistrate 244 reacţii adverse, din care 81 la persoane vaccinate cu Pfizer, 16 la persoane vaccinate cu Moderna și 147 la AstraZeneca.

Numărul persoanelor vaccinate, de la începutul campaniei, a ajuns la 771.239.

În total au fost 3.744 de reacţii adverse, 3.189 la Pfizer, 149 la Moderna și 406 la AstraZeneca.

Opt reacții adverse sunt în curs de investigare.

sursa:https://www.cotidianul.ro/vaccinul-cu-cele-mai-multe-reactii-adverse/

Guvernul a aprobat bugetul pe 2021

 

Premierul Florin Cîţu a anunţat că bugetul pe 2021 a fost aprobat de Guvern şi că deficitul este de 7,16 la sută din PIB.

Cîţu a precizat că Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Transporturilor au primit în plus bani din Fondul de Rezervă.

Creșterea economică prevăzută pentru acest an este de 4,3%, PIB-ul va atinge nivelul de 1.116,8 miliarde de lei, inflația va avea o creștere de 2,5%, câștigul salarial mediu net va fi de 3.323 lei, față de 3.180 lei din 2020, iar rata șomajului va fi de 3,6%.

„Cheltuielile totale sunt 397.550 milioane lei și cheltuielile de personal 109.519 milioane de lei. La bugetul de stat cheltuielile totale sunt de 223.702 milioane lei, iar cheltuielile de personal sunt 55.834,9 milioane de lei. Deficitul bugetului general consolidat sau soldul bugetului general consolidat este de 80 de mii milioane de lei. Nu s-a modificat nimic”, a anunțat premierul Florin Cîțu.

Întrebat dacă modificarea sau eliminarea sporurilor bugetarilor se va aplica din acest an sau doar din 2022, Cîțu a afirmat că trebuie mai întâi să vedem cum arată legea salarizării.

„Obiectivul meu nu este acela de a elimina ceva, este acela de a reașeza modul în care veniturile sunt alocate în sectorul public. Dorim să facem această legătură directă între performanță și venituri”, a afirmat premierul.

„În același timp avem și alte câteva principii, unul care a fost denunțat de foarte multe ori în spațiul public, era vorba de salariul președintele să fie cea mai mare, de aici au fost tot felul de excepții date, vreau să corectăm aceste excepții. Legea salarizării unitare vrea să facă această modernizare”, a adăugat Cîțu.

Sporurile reprezintă 27 de miliarde de lei, a spus Cîțu: „Va trebui să cerem și performanță”.

Proiectul de buget aprobat de Guvern va ajunge în Parlament.

În ceea ce privește eventualele amendamente, Florin Cîțu susține că parlamentarii puterii nu aibă propuneri care ar putea majora deficitul. Dacă parlamentarii din opoziție vor avea amendamente, acestea vor fi analizate.

„Nu cred ca trebuie sa depășim acest deficit, vom vedea atunci. Eu țin la acest deficit, este agreat în plan internațional (…) Eu știu că parlamentarii (cei din alianța de guvernare n.r) nu vor depune amendamente”, a declarat Florin Cîțu.

sursa:https://www.cotidianul.ro/guvernul-a-aprobat-bugetul-pe-2021/

NTD - ROMÂNIA - ȘTIRI la zi din TOATĂ LUMEA

 

NATO, marele PERICOL pentru ROMÂNIA. Ce ne spun datele SRI - România suferă consecințele activității NATO și SUA

 

Date de maximă importanță, care vin să confirme teoriile privind pericolele la care se expune România în urma asocierii cu acțiunile și activitățile NATO și SUA.

Mai mulți bani, mai multă implicare – acestea sunt mesajele transmise de liderii NATO și de propagandiștii organizației militar-politice. Deși campioană la alocări în această direcție, România pare gata să se supună acestor cereri, iar principalii avocați sunt miniștrii Aurescu și Ciucă – și, desigur, președintele Iohannis.

Dar, dincolo de uriașul efort bugetar, apare întrebarea dacă această apartenență ajută sau nu România? Știu, este un subiect interzis, dar de ce oare? La fel, am întrebat de ce, din momentul în care Iohannis a cerut/impus partidelor acel pact pentru minim 2% pentru ”Apărare”, instituția prezidențială NU a mai făcut publice rapoartele de activitate a CSAT.

Așa că vă propun tema interzisă: a avut un aport pozitiv apartenența la NATO – sau aceasta a adus, de fapt dezavantaje României, dar pune și în pericol țara noastră? Fac această analiză prin intermediul datelor expuse de cea mai informată instituție din România, Serviciul Român de Informații.

Mai puțin mediatizată decât scandalurile zilei, conferinţa Monitorului Apărării și Securității a adus în prim plan câteva luări de poziție interesante, printre care o analiză succintă a unui specialist din SRI.  

Din ampla intervenție a specialistului serviciului de Intelligence, reținem ideea că ”România a întâmpinat, la rândul său, situaţii complicate în gestionarea principalelor probleme de securitate”.

Hai să urmărim câteva considerații și afirmații ale ofițerului de Intelligence.

”Țări ostile României” – o ”ţintă de oportunitate” pentru terorism

Atenție la o primă considerație: ”În prezent, grupări de criminalitate organizată, teroristă sau chiar ţări ostile derulează atacuri, uneori concertate, asupra infrastructurilor critice din România sau statelor aliate, agresivitatea operaţiunilor fiind fără precedent”.

Întrebare logică: de unde și când au apărut aceste ”țări ostile” și, desigur, care sunt acestea? Dincolo de curiozitatea firească a jurnalistului, cred că ar fi important și pentru cetățeni, ca să ocolească asemenea zone – ca turiști, afaceri etc.

Mai mult, specialistul arată că și terorismul este un pericol luat în seamă, România putând deveni ”oricând o ţintă de oportunitate”.

”Potrivit evaluării noastre, deşi nu există riscul unui atac terorist iminent, se menţine ameninţarea la adresa României”, se arată în expunerea ofițerului de Intelligence, precizând că ”Nu constituim o ţintă directă şi explicită a unor organizaţii teroriste, dar putem fi oricând o ţintă de oportunitate”.

Din nou întrebare – tradus în limbaj profan, înseamnă că România e privită un fel de ”șa bătută… ca să priceapă calul”? Dacă e așa… cine este calul?

”Riscul radicalizării”, români trecuți la Islam și… ”progresiști”

Continuând, specialistul SRI vorbește de ”riscul radicalizării, care a cunoscut un trend ascendent în ultimii ani, în special în rândul persoanelor recent sosite în ţară din ţări afectate de terorism şi al cetăţenilor români convertiţi la islam”.

Radicalizare… în ce privință? Pentru sau împotriva a ce anume? ”Țări afectate de terorism”? Nu cumva sunt țări afectate de ”revoluții” primăvăratice și intervenții militare NATO și SUA, pe urma cărora au apărut ”teroriștii”?

”Români convertiţi la Islam” la care ”riscul radicalizării” e crescut?!

Ciudat, mi s-a părut că a existat un risc al radicalizării la români care s-au ”convertit” la progresism – și care au atacat forțe de ordine, întruniri de partide, erau să omoare o jandarmeriță, au atacat un parlamentar în etate, l-au agresat pe președintele CCR, au organizat pe rețele de socializare adevărate scenarii de atac al Guvernului, au postat atitudini războinice, uneori cu arme în mână, au distribuit ca modele secvențe violente din Ucraina și au transformat spațiul public în mod radical de exprimare, injurios – de unde au rezultat (în online și spațiul public) atitudini de o agresivitate radicală etc.

Or fi și români trecuți la Islam, e cunoscut cazul unei tinere din Arad, dar comparativ cu radicalizarea de care aminteam, pare minoră. Și neclar.

România, culoar NATO pentru ”indivizi” și droguri

”Din fericire, ţara noastră nu a înregistrat cazuistică de tip Foreign Terrorist Fighters, dar au fost identificate situaţii în care indivizi proveniţi din state europene au tranzitat teritoriul naţional cu destinaţia Siria sau Irak, iar, în ultima perioadă, observăm parcurgerea traseului invers”, mai spune specialistul SRI.

Ei, asta e chiar interesant: deci România a devenit o țară/culoar de tranzit pentru ”indivizi proveniţi din state europene cu destinaţia Siria sau Irak” și retur? Așa și?... Ce înseamnă, în noul limbaj (NATO?) de specialitate ”indivizi”. E vorba de teroriști? Sau ce? Nu, chestiunea șocantă este că România este singura țară din zonă care face o legătură continuă prin țări NATO din Orient în Occident: Turcia (Marea Neagră) - România – Ungaria – Occident.

Și atunci, ne întrebăm, de ce personajele despre care vorbește specialistul, de ce nu ocolesc, de nu o iau prin nord sau sud, pe lângă traseul NATO?

În opinia mea, rezultă clar un aspect – sau un răspuns comun – în toate chestiunile evidențiate: NATO.

Asta se leagă de o altă afirmație: ”Exploatarea vulnerabilităţilor în securizarea frontierelor non-UE a făcut şi face posibilă continuarea operaţiunilor de contrabandă şi trafic de droguri”, spune specialistul în Intelligence.

Întrebare: Da, România are frontiere non-UE, dar toate sunt NATO sau pro-NATO – și atunci, avea dreptate DIICOT când arăta că traseele drogurilor trec (numai) prin NATO sau pro-NATO?

Întrebări și concluzii

Dar, dacă tot am ajuns aici, hai să încercăm o primă concluzie, sintetizând răspunsuri la mai multele întrebări.

Întrebarea 1: de unde țări ostile României? Răspuns: NU sunt ostile României, ci NATO și SUA, care au atacat mai multe state din Orient și au instalat baze cu potențial ofensiv, amenințător, mai ales în contextul ”filosofiei” războiului preventiv. Altfel spus, România suferă consecințele activității NATO și SUA.

Întrebarea 2: Poate fi România e privită un fel de ”șa” bătută de teroriști… ca să priceapă calul”? Dacă e așa… cine este calul? Din nou clar – cei care au propriile meciuri cu teroriștii, NATO și SUA. Atenție – teroriști pe care chiar SUA i-au finanțat, cel puțin la un moment dat, cum este cazul Al Qaeda.

Întrebarea 3: am răspuns deja -  ”Țări afectate de terorism”? Sunt chiar țările date peste cap de ”revoluții” tip primăvara arabă, susținute de SUA, care au dat peste cap zone întregi, au adus la putere tot felul de personaje dubioase, radicalism pseudo-religios, distrugere și foamete! Plus intervenții militare NATO și SUA în Orient, generând un dezastru internațional și un haos din care au apărut ”teroriștii”!

Întrebarea 4: Cine sunt românii radicalizați? Exact cei care flutură slogane pro-SUA, Occident și NATO, care sunt ”corupția” în gură – și, s-a văzut, au fost la un pas să omoare oameni jandarmi! Nu e vorba numai de femeia jandarm, ci și de folosirea cocteilurilor Molotov, de atacuri fizice dure etc. Ce au făcut ”partenerii strategici”? I-au susținut pe așa zișii ”manifestanți pașnici”!

Întrebarea 5: Referitor la ”traseul NATO” al unor indivizi care, din câte spune colonelul SRI, ar fi dubioși! E clar, din moment ce trec prin state NATO sau controlate de NATO înseamnă că… li se permite! Că, altfel, nu ar fi atât de stupizi să se expună aiurea…

În fine, la întrebarea 6: Traseul drogurilor prin state NATO duce la un răspuns rezultă traseul Afganistan – Olanda și retur implica și România, nu numai ca tranzit ci, din păcate, ca și consum! Și o ipoteză firească: traseul drogurilor prin state NATO, pro-NATO sau controlate de NATO este așa, ca printr-un sat fără câini? Sau, dimpotrivă, ”câinii” asigură, în anumite condiții, traseul drogurilor?

Nu mai insist…

Concluzia în urma observațiilor făcute în expunerea citată mi se pare clară – asocierea cu NATO prezintă deocamdată multe riscuri și pericole pentru România. Desigur, e posibil să fie și beneficii, în viitor dar… mai bine Doamne ferește să fie nevoie!

”Ferește-mă, Doamne, de parteneri, că de dușmani…”

Dar, stați!... Asta nu e tot! Vă prezentăm o ofertă de nerefuzat (vorba reclamelor Teleshop). Specialistul SRI mai spune ceva foarte interesant, chiar șocant:

”Reţelele criminale investesc profituri ilicite pentru a-şi asigura suport în rândul funcţionarilor publici şi încearcă să influenţeze actul decizional”. Da, da, se referă la România, țară NATO și UE! Nu comentez, e prea mult de spus aici. O las pe Diana Șoșoacă.

Și încă o bombă: ”Entităţi interesate, inclusiv statale, au continuat eforturile de dezvoltare clandestină a programelor ce vizează dezvoltarea armelor de distrugere în masă şi vectori purtători sau transferuri de expertiză şi tehnologii”.

”România este o zonă de interes pentru achiziţii de armament sau o zonă de tranzit”, a menţionat specialistul SRI la conferința  organizată de Monitorul Apărării și Securității.

O informație foarte interesantă – dar iar mă întreb: cine, în afara NATO, face comerț cu armament pe aici? Că îmi aduc aminte de cei doi români, oameni e afaceri super legali, unul fost secretar de stat la Apărare, care au fost luați pe sus, închiși, călcați în picioare de SUA, pentru că ai îndrăznit să facă afaceri (legale!) cu arme! Cu acuzații ridicole!

Deci, cine și cum își poate permite să facă ”achiziții de armament” în România, spațiu controlat de NATO și SUA?

Eu i-aș sugera distinsului specialist să reflecteze mai mult la proverbul mereu valabil, puțin adaptat: ”Ferește-mă, Doamne, de parteneri, că de dușmani mă feresc singur!”.

Epilog: normalitatea lui ”Știe, dar tace”

Da, am omis o constatare din expunerea specialistului: ”România traversează o perioadă în care propaganda anti-Occidentală şi anti-Europeană îmbracă forme mai mult sau mai puţin subtile”.

Așa o fi, SRI știe întotdeauna mai bine! Dar… oare de bine ce le este românilor și de frumos ce se poartă cu ei Occidentul o fi așa?

Eu mi-aș permite să-i atrag atenția asupra unei alte propagande, vizibilă și făcută complet dement în mass media mainstream, dar și de la nivel parlamentar sau guvernamental: cea anti-Rusia și anti-China!

E normal să provoci și să arunci cu invective în cea mai mare putere apropiată, Rusia, cu care avem (sau am putea avea) interese economice și strategice uriașe? Și de care ne leagă secole de istorie, dar și multe evenimente care au dus la devenirea noastră ca națiune?

E normal să ataci și să faci tot ce poți pentru a rupe relațiile cu cea mai mare și dinamică putere economică și investițională a lumii, China, prieten statornic al României de peste 70 de ani?

E normal să faci praf asemenea relații, lovind în interesele românilor? Poate că o fi… nu știu, așa cum spuneam, SRI știe întotdeauna mai bine.

Dacă nu cumva… știe și/dar tace? Experiența mea politică și de presă m-a adus, încă din 1990, în legătură cu mulți oameni de excepție din zona de Informații - și știu că nu gândesc contra țării. Dimpotrivă.

sursa:https://ro.sputnik.md/analytics/20210219/33693061/NATO-marele-pericol-pentru-Romania-Ce-ne-spun-datele-SRI.html

Uniunea Europeană rupe relațiile cu Rusia.

 

Inițiativa de a pune capăt, de facto, contactelor normale nu a venit din partea Rusiei, ci din partea Uniunii Europene.

Editorial realizat de Pavel Danilin

În ultimele zile, întreaga lume a discutat despre declarațiile senzaționale ale ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov. Când acesta din urmă a fost întrebat dacă Rusia se îndreaptă spre o ruptură cu UE, el, vă reamintim, a răspuns cu o sinceritate surprinzătoare: "Plecăm de la presupunerea că suntem gata. Dacă vom vedea încă o dată, așa cum am simțit deja de mai multe ori, că vor fi impuse sancțiuni în unele domenii, care creează riscuri pentru economia noastră, inclusiv în cele mai sensibile domenii – da". Potrivit acestuia, Rusia nu vrea să se izoleze "de viața mondială", dar trebuie să fie pregătită pentru asta. "Dacă vrei pace, pregătește-te pentru război", a spus Lavrov.

Șocul este în stilul Rusiei. Disponibilitatea Federației Ruse de a înceta relațiile cu Uniunea Europeană este o știre de nivel superior în arena internațională. Desigur, în urma negocierilor cu ministrul finlandez de Externe, Pekka Haavisto, câteva zile mai târziu, Lavrov a concretizat și explicat poziția Rusiei, declarând: "Suntem pregătiți să discutăm despre diferite probleme. Atunci când acest lucru răspunde și intereselor Rusiei, interacționăm atât în ceea ce privește schimbările climatice, cât și în ceea ce privește mediul înconjurător. Dar carcasa acestor relații a fost distrusă în mod deliberat la inițiativa Bruxelles-ului".

În plus, Lavrov a reamintit că Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate, Josep Borrell, la întoarcerea sa de la Moscova, a făcut o serie de declarații neprietenoase. În special, potrivit lui Borrell, Rusia nu a fost la înălțimea așteptărilor, nu a reușit să devină o democrație modernă și se îndepărtează rapid de Europa.

De fapt, după cum a spus Lavrov, totul este exact invers: Bruxelles-ul a distrus în mod treptat toate mecanismele, fără excepție, care existau pe baza unui acord de parteneriat și cooperare, inclusiv summiturile, care aveau loc de două ori pe an, întâlnirile anuale ale guvernului rus cu comisarii europeni și președintele Comisiei Europene, proiectele privind formarea a patru spații comune, peste 20 de dialoguri sectoriale, reuniunile anuale ale Consiliului de parteneriat și cooperare cu participarea ministrului de Externe rus și a Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene.

Cu alte cuvinte, Serghei Lavrov a insinuat: Rusia s-a săturat să joace rolul țapului ispășitor. Tangoul se dansează în doi. Nu poți forța să fii iubit. Și, după cum a remarcat pe bună dreptate ministrul de Externe al Federației Ruse, inițiativa de a pune capăt, de facto, contactelor normale nu a venit din partea Rusiei, ci din partea Uniunii Europene. În același timp, chiar și ca urmare a contactelor sporadice a diplomaților ruși cu birocrații europeni, nu este posibil să se ajungă la o înțelegere reciprocă. În schimb, se fac noi amenințări la adresa Rusiei și un șantaj cu un nou pachet de sancțiuni. De fapt, exact așa s-a întâmplat după vizita menționată mai sus la Moscova a lui Josep Borrell. De îndată ce s-a întors la Bruxelles, a acuzat imediat Rusia de toate păcatele mortale și a cerut imediat noi sancțiuni împotriva Moscovei. Și se întreabă, de ce a venit în general?

Este clar că, decât să purtăm un dialog în acest format, mai bine să nu purtăm niciun dialog.

S-a acumulat?  Da, s-a acumulat. Și acum nu este doar clar, ci și anunțat oficial că Uniunea Europeană nu mai este privită de Moscova ca un partener cu care se poate ajunge la un numitor comun. Ca partener demn de încredere. Ca partener, care merită ceva.

La urma urmei, ne amintim foarte bine că acordurile încheiate cu Uniunea Europeană nu reprezintă o garanție a respectării lor de către Bruxelles. Dacă oficialii europeni au promis ceva și chiar și-au fixat obligațiile pe hârtie, acest lucru nu înseamnă deloc că ceea ce și-au asumat va fi de fapt îndeplinit.

În practică, cuvântul unui birocrat european costă mult mai puțin decât hârtia pe care este scris. Și fostul președinte al Ucrainei, Viktor Ianukovici, care la 21 februarie 2014 a semnat cu liderii Euromaidanului un "acord privind soluționarea crizei politice din Ucraina", se poate pronunța la acest subiect în detaliu. Un număr mare de înalți oficiali europeni au acționat ca garanți ai acordului, iar reprezentantul Rusiei, de altfel, a refuzat să semneze documentul. Și a avut dreptate, deoarece garanțiile Uniunii Europene s-au dovedit a fi nevalabile: câteva zile mai târziu, mulțimea revoltată a luat cu asalt reședința președintelui ucrainean, opoziția din Rada Supremă a Ucrainei l-a îndepărtat pe Ianukovici de la putere, folosind drept pretext încălcarea Constituției ucrainene, iar președintele însuși a trebuit să fugă din țară. Toate acestea au avut loc sub aplauzele Varșoviei, Berlinului și Bruxelles-ului. Niciunul dintre semnatarii garanțiilor nu a încercat să le îndeplinească față de Ianukovici. Nimeni nici nu și-a cerut scuze și nici a spus "oh, s-a primit cam jenant". Toată lumea s-a prefăcut că nu există deloc garanții. Ce este asta dacă nu înșelăciune politică?

Mai există o nuanță importantă, pe care au observat-o puțini comentatori ai discursurilor lui Lavrov. Ministrul rus de Externe este unul dintre cei mai buni diplomați ai contemporaneității și, prin urmare, fiecare cuvânt pe care îl spune este important. Întrucât ministrul Afacerilor Externe al Federației Ruse este foarte bun în ceea ce privește alegerea cuvintelor, ar trebui să analizăm cu atenție nu numai semnificația generală a celor spuse, ci și nuanțele. De exemplu, faptul că Lavrov a vorbit despre încetarea relațiilor cu Uniunea Europeană și nu cu Europa în general. Și acesta este un mesaj foarte important din partea Rusiei. Distingem în mod clar cele două entități existente – o birocrație europeană supranațională și țări europene individuale. Suprastructura UE este nefiabilă, neprietenoasă, inadecvată și incompetentă, și Rusia preferă să nu aibă nicio legătură cu ea. În ceea ce privește statele și guvernele individuale ale Europei, Rusia nu are nicio intenție să rupă relațiile cu acestea din urmă. Chiar și în condițiile sancțiunilor, Rusia și aceste țări au proiecte comune, inclusiv cu aceeași Germanie, în beneficiul reciproc al ambelor țări.

Oficialii UE, precum Borrell, nu sunt deloc ghidați de interesele țărilor care intră în componența Uniunii Europene, ci sunt ghidați de propriile interese corporative, împreună cu dorințele persistente ale Washingtonului. Anume din această cauză, ei urmăresc o linie politică care contravine intereselor statelor membre ale UE. Mai exact, marii majorități a statelor europene care au legături economice puternice și de lungă durată cu Rusia. Este vorba nu numai despre jucătorii importanți – Franța, Germania, Italia, dar, desigur, aceste trei țări pierd mai mult decât altele din cauza poziției rusofobe a Uniunii Europene. În același timp, oficialii de la Bruxelles nu sunt nici măcar îngrijorați de faptul că salariile lor provin din impozitele acestor țări.

Cu toate acestea, revenind la declarațiile lui Serghei Lavrov, trebuie remarcat faptul că Rusia a decis să abandoneze contactele destul de inutile și chiar dăunătoare cu instituțiile europene supranaționale, care joacă în relațiile ruso-europene rolul celei de-a cincea roți a căruței.

Odată diplomatul american Henry Kissinger a pus faimoasa întrebare "pe cine ar trebui să sun pentru a vorbi cu Europa? ". Kissinger a insinuat că orice problemă importantă pentru Statele Unite nu poate fi rezolvată la nivel european. Și trebuie să vorbească separat cu Londra, Berlin sau Paris. Au trecut ani, dar situația arată că, la scară geostrategică, dacă și au avut loc modificări, atunci acestea au fost doar cosmetice. Londra a părăsit recent "familia națiunilor". Berlinul și Parisul sunt din ce în ce mai împovărate de rolul "vacilor de numerar" ale UE.  Și anume în acest moment, Rusia declară lumii întregi că relațiile cu instituțiile Uniunii Europene și cu birocrații lor sunt neproductive și stupide. Mai bine să vorbești separat cu Germania sau cu Franța. Ceea ce poate să fie nu întotdeauna plăcut, dar cu siguranță mai util: interesele reciproce și punctele posibilelor compromisuri sunt clare. De acum înainte, Rusia va comunica cu ei, ocolind Bruxelles-ul, deoarece Europa unită a înșelat, în mod clar, așteptările tuturor.

sursa:https://ro.sputnik.md/columnists/20210219/33695970/Rusia-si-Uniunea-Europeana-Sfaritul-relatiilor.html