Un mesaj de excepție al avocatului și politicianului suveranist, un semnal puternic de alarmă: ”Ne-simțirea unui popor care a uitat să fie un popor” .
Cel mai consecvent susținător al suveranismului, avocatul Dan Chitic scrie un inspirat text-mesaj, pornind de la spectacolul sportiv ce se desfășoară și la noi în țară – Campionatul European – dar la care participăm doar ca spectatori, nu și pe teren !
De aceea, titlul ”O țară de spectatori” este cât se poate de potrivit.
”Mulți romani au venit de la sute de km să vadă meciurile de la Euro –meciuri în care nu a jucat însă România, “țară” care din punct de vedere fotbalistic nu mai este capabilă nici să ofere organizatorilor băieți de mingii pentru Campionatul European dintre fotbaliștii noștri, vedete doar în revistele de can-can”, scrie Dan Chitic.
În schimb, avem stadioane pe care să joace ei, ”cei pe care îi acceptam că ne sunt superiori, stadioane construite însă cu mâna de lucru din Orientul îndepărtat”.
Dar, deși realitatea pe care o remarcă Dan Chitic este umilitoare pentru poporul care a uimit lumea prin realizări altădată, acum… ”românul nu se simte umilit”.
Românul ”nu se simte, punct”, spune Dan Chitic, subliniind ”Tot așa cum nu se simte când e spectator în propria țară, la toate mojiciile și umilințele imaginabile pe care le suportă impasibil zi de zi”.
”Căci noi ne-am obișnuit să fim spectatori pasivi nu doar la istorie, ci și la propria viața”, scrie suveranistul român. ”Nu doar că nu ne simțim revoltați (așa, din tribune) atunci când un nimeni, dar gradat CIA, vine și ne spune cum să ne organizăm justiția, cum și cine să ne exploateze bogățiile, cum să ne educam copiii, cum și cu vine să ne f…m cât timp muncim ca sclavii până la moarte”.
De aici și concluzia: ”Noi ne-am obișnuit să fim spectatori - spectatori la experimentele pe care unii le fac pe trupurile noastre, pe trupul națiunii noastre”.
De fapt, ”spectatori la propria noastră execuție”.
”Suntem spectatori - dar nu huligani, nu cântăcioși, nu disciplinați - doar indiferenți. D-ăia care scuipăm semințe și ne uitam cu dispreț la jucători, spunând că noi am fi făcut mai bine… în timp ce jucătorii (ăia adevărați), prin combinațiile si pasele lor, ne desenează destinele și viețile”, scrie Dan Chitic.
Reacția imaginată a poporului: ”Ei și? Nimeni nu scuipa semințe mai bine decât noi!”. Iar Dna Chitic atrage atenția să nu zâmbească superior ”cei ce beți Frappuccino sau beți Șampanie scumpă… ele sunt doar forma de agregare pe care ați dat-o semințelor după ce ați făcut doi lei in plus! Sau două milioane de euro… Tot sclavi rămâneți!”.
Marele și tristul adevăr este că ”pasivitatea asta NU are nimic spiritual, metafizic sau mistic în ea. E doar ne-simțire”.
”Ne-simțirea unui popor care a uitat să fie un popor”, scrie dur Dan Chitic, punctând final – ”Eșecul unei națiuni… e ultimul spectacol la care vom mai fi spectatori!”.
Sau, cine știe, poate se dau prelungiri pentru mintea românului a de pe urmă – sau, cum spune Dan Chitic – ”dacă nu ne hotărâm să intrăm pe teren… chiar și “ilegal”, chiar și in pofida regulilor jocului impuse de ei!”.