Scrisoare către președintele Comisiei Europene,
Doamna Ursula von Der Leyen
Cristian Ghinea, fost ministru al Fondurilor Europene (23 decembrie 2020 – 8 septembrie 2021) a fost responsabilul desemnat de Guvernul român pentru redactarea PNRR. Stilul său de lucru a fost, potrivit propriilor declarații, să adune proiectele existente prin ministere „care erau până acum pe bani naționali și să le dăm drumul direct, să le mutam pe PNRR”. Opinia publică n-a avut acces la artefactul rezultat din compilarea acestor proiecte izolate decât după aprobarea sa la Bruxelles, în 27 septembrie anul trecut. Nefiind produsul unei largi consultări, documentul a generat un val de critici, pe măsură ce era cunoscut, din partea multor segmente ale societății – antreprenori, societate civilă, jurnaliști. În esență, se reproșează PNRR că se depărtează de rațiunile Mecanismului European de Restructurare și Reziliență aprobat de Consiliul European, devenind un document mai degrabă ideologic, care reunește obiective politice ale partidului căruia îi aparține dl Ghinea.
Ceea ce a stârnit mari semne de întrebare a fost decizia anunțată de Cristian Ghinea în 22 decembrie anul trecut, că va renunța la funcțiile de conducere din partidul său (nu și la calitatea de membru) întrucât va lucra într-o firmă care se va ocupa de două lucruri: de monitorizarea PNRR și de consilierea primarilor locali despre cum să acceseze fonduri din PNRR. A mai spus că firma respectivă va fi finanțată de Parlamentul European, prin intermediul colegilor săi de partid, europarlamenatrii Dragoș Pâslaru și Vlad Botoș!
Opinia publică românească este siderată de manevra unui fost ministru care va fi plătit cu fonduri europene ca să monitorizeze ceea ce a făcut el însuși când era ministru și, apoi, ca să explice primarilor ce-a vrut el să scrie în documentul pe care trebuia să-l explice gratuit ca ministru.
Autorii prezentei Scrisori deschise se întreabă în ce măsură cel care, în calitate de responsabil de țară pentru realizarea PNRR, a beneficiat de toată baza de date, de toate detaliile proiectelor și de toate informațiile, unele privilegiate, poate să devină consultant privat, plătit din bani europeni, pentru proiectul pe care l-a semnat ca ministru?
Cum apreciază conducerea CE acest caz? Poate fi considerat conflict de interese, în considerarea principiilor de etică și integritate la nivel european ?
Poate fi finanțat din fonduri europene tocmai cel responsabil de lipsa totală de comunicare și informare a populației – pentru ca acum să-și „aranjeze” fonduri europene ca să se ocupe tocmai de „comunicarea PNRR”?
În sfârșit, cui anume vor folosi monitorizările realizate pe bani europeni de fostul ministru român – Comisiei Europene sau Parlamentului European?
Scrisoarea este semnată de directorul cotidianul.ro, Cornel Nistorescu, Octavian Știreanu, Iulian Iancu, fost deputat, președintele Comitetului Național Român al Consiliului Mondial al Energiei (CNR-CME), Mircea Diaconu, fost europarlamentar, Norica Nicolai, fost europarlamentar, Mircea Canţăr, director „Cuvântul Libertății”, prof. Gheorghe Piperea, av. Adrian Miclescu.
Stimată doamnă președinte,
Suntem un grup de intelectuali români – profesori, jurnaliști, antreprenori – preocupați deopotrivă de consolidarea prestigiului CE în țara noastră, ca și de valorificarea pe plan intern a oportunităților recente oferite de apartenența României la comunitatea europeană.
Ne adresam dumneavoastră pe tema PNRR – proiect pe care îl simbolizați și personalizați și pe care îl considerați ca fiind esența „programului de guvernare al UE”. Mecanismul de Redresare și Reziliență adoptat la inițiativa dvs. pentru spațiul UE are scopul – cităm – „ de a ieși din pandemie mai puternici, de a ne transforma economiile, de a crea oportunități și locuri de muncă în Europa pe care ne-o dorim”.
În conformitate cu documentele fondatoare ale Mecanismului, PNRR-urile naționale nu pot avea alt scop decât relansarea economică și redresarea socială ale țărilor membre afectate de criza generată de Covid 19 și, prin urmare, creșterea rezilienței lor în fața crizelor globale de tipul acesteia aflată în derulare.
În aceeași măsură, avem în vedere că poziția de președinte al CE simbolizează setul de valori morale esențiale de care depinde încrederea în instituțiile europene și, implicit, în programele și măsurile pe care le girați cu personalitatea dvs. și la îndeplinirea cărora chemați cetățenii europeni să vă urmeze.
Suntem încurajați în acest demers și de faptul că, asemenea vizitei în celelalte țări care depuseseră PNRR, ați onorat prin participarea dvs. personală la București, în 27 septembrie anul trecut aprobarea de către Comisia Europeană a PNRR-ului pentru Romania, în valoare de 29,2 miliarde de euro.
În România, drumul până la acest moment de start al PNRR a fost marcat de câteva jaloane semnificative, pe care ne îngăduim să vi le recapitulăm ca o second opinion față de ceea ce vi se transmite oficial, tocmai pentru a înțelege contextul prezentului demers și rațiunea pentru care vă solicităm opinia asupra problemelor semnalate.
1. Responsabilul din partea României pentru realizarea PNRR a fost desemnat în data de 20 ianuarie 2021 în persoana ministrului Fondurilor Europene, Cristian Ghinea. În ședința de Guvern din acea dată a fost aprobat un Memorandum relativ la „poziția Guvernului României cu privire la Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR)”, care fixa data de 5 martie 2021 ca termen limită pentru finalizarea unui document actualizat.
2. În conferința de presă susținută imediat după desemnarea sa ca responsabil pentru PNRR, ministrul Ghinea și-a prezentat stilul de lucru în care va realiza acest document – și anume că va colecta „proiectele mature din ministere și să le dăm drumul direct”,…„să preluam acele proiecte care erau până acum pe bani naționali să le mutăm pe PNRR”, adăugând: „Asta este logica întregului PNRR, este un instrument de finanțare a reformelor ”.
După cum se vede, această „profesiune de credință” excludea de la sine orice consultare cu specialiști, economiști, antreprenori, cu oricine și orice organizație privind viziunea și conținutul concret al unui program fără precedent în istoria României. O asemenea consultare largă era obligatorie, întrucât PNRR urma să fie realizat în practică nu de ministerul domniei sale, ci tocmai de cei care ar fi trebuit să fie consultați și implicați în conceperea PNRR. Această consultare (după modelul Italiei, de pildă) n-a fost posibilă în România.
Mai reținem din declarația de principii a ministrului Ghinea faptul că PNRR este „un instrument al reformelor”, dânsul înțelegând prin acest cuvânt – după cum a rezultat mai târziu – un PNRR care să includă obiective politice ale propriului partid, cu studii și consultanță despre ce trebuie făcut și nu făcutul ca atare.
3. Deși, cum declarase, se baza pe munca din ministere, domnia sa urmând să facă doar o compilație eterogenă (ce avea să se dovedească nefericită și nereușită), ministrul Ghinea și echipa sa nu au reușit să depună proiectul PNRR nici până la 5 martie, cum se angajaseră, și nici până la sfârșitul lunii aprilie, care era deadline-ul stabilit de la Bruxelles.
4. În răstimpul aprilie – septembrie, sub semnătura ministrului Ghinea au fost trimise succesiv la Bruxelles 3 drafturi ale PNRR, dar toate au fost respinse de experții Comisiei, care au „desființat propunerile făcute”. Nu se cunosc aceste drafturi rușinoase și nici observațiile primite de la Bruxelles, dar putem bănui că eseurile angajate politic ale ministrului Ghinea nu puteau ține loc de programe economico-sociale riguroase.
5. Sfidând cu aroganță principiile transparenței și dialogului permanent dintre guvernanți și cei guvernați, la care instituția pe care o conduceți ne îndeamnă necontenit, ministrul Ghinea a secretizat cu de la sine putere atât cele 3 ediții revizuite ale „operei” sale literare pe care o numește „drafturi PNRR”, cât și toată corespondența cu experții europeni, care conținea argumentele respingerii drafturilor trimise și calea de urmat pentru a realiza un document reușit.
6. Această obtuzitate manifestată de dl. Ghinea în elaborarea unui document ce angaja întreaga națiune, succesiunea de variante făcute/trimise și returnate, ambiția sa de a face din acest PNRR o „capodoperă personală” fără participarea și expertiza celor care se pricep la economie au condus la încălcarea termenelor stabilite, producând o întârziere de 5 luni în startul procedurilor de derulare concretă a PNRR, cu toate consecințele care decurg de aici. Întârzierea este extrem de gravă pentru România, deoarece, pierzând anul 2021, mai avem la dispoziție doar anul 2022 pentru a angaja, conform Regulamentului, 70% din granturile PNRR, diferența de 30% trebuind să fie accesată până la 31 decembrie 2023.
7. În timp ce alte 16 state au primit banii din PNRR și au deja șantierele deschise, România plătește tribut ratării pașilor de implementare din cauza nepriceperii în realizarea acestui Plan de către responsabilul direct Ghinea.
8. La o lună de la aprobarea PNRR la Bruxelles, însuși ministrul Ghinea a ieșit într-o conferință de presă anunțând că nu ar trebui să ne facem iluzii despre atragerea banilor, pentru că „sunt 22 de legi care trebuie date până în iunie anul viitor. Dacă aceste legi nu vor fi date, atunci nu vom mai putea face încă o cerere de plată în acel moment (…)…Există riscul nerealizării țintelor din PNRR (stabilite de el însuși -n.n.), pentru că România este blocată într-un hățiș birocratic”.
9. La puțin timp de la preluarea conducerii Guvernului, premierul Nicolae Ciucă, general în rezervă – singurul prim-ministru militar din UE – anunța că „România înregistrează întârzieri la aproape jumătate dintre cele 21 de obiective asumate a fi atinse până la finalul acestui an prin acordul bilateral cu Uniunea Europeană”.
10. După ce ministrul Ghinea a fost demis, împreună cu tot guvernul din care făcea parte și, la 25 noiembrie, s-a instalat un alt guvern, fără să mai includă pe nimeni din partidul lui Ghinea, au început să apară informații sporadice și despre conținutul „PNRR Ghinea”.
Credem că este corect să știți că nemulțumirile generate de conținutul acestui Plan sunt exponențiale în societatea românească, fiind tot mai frecvente vocile – guvernamentale, dar și din societatea civilă – care cer renegocierea sau modificarea unora dintre clauzele sau proiectele hilare cuprinse acolo, fără vreo legătură cu „restructurarea și reziliența economică”. (Este suficient să vă dăm exemplul acordării de fonduri substanțiale pentru amenajarea cvasi-muzeistică a unor părți din vechi pușcării – lucru lăudabil în sine pentru memoria dureroasă a unei națiuni, dar credem că sunt îndreptățiți cei care susțin că asemenea proiecte își pot găsi locul în altă parte și altă dată, nu pot fi o prioritate acum, într-un plan eminamente economic, destinat unei țări prăbușite de criza Covid).
Fără legătură cu „restructurarea și reziliența” sunt și unele clauze care repetă aceeași tocită placă despre justiție. Umorile unei grupări politice perdante, frustrările intelectuale și complexele nevindecate ale unor oameni fără forță de creativitate socială, incapabili să gândească vizionar despre o țară și profitori ai unei industrii a anticorupției, au încremenit de 14 ani România în proiectul numit MCV. Aceleași personaje au găsit acum prilejul să cloneze această chingă rușinoasă – și pentru români, și pentru Bruxelles – într-o variantă reloaded pe economie, adică să facă din acest PNRR un fel de MCV pe Economie, așa cum este cel pe Justiție.
Din toate prezentările anunțate de la Bruxelles și din declarațiile dvs. am dedus că Mecanismul European de Redresare și Reziliență–cu expresiile sale naționale în PNRR-uri–are o dimensiune exclusiv economică, nicidecum juridică sau culturală. De altfel, în documentul fondator al Mecanismului adoptat la inițiativa dvs., nu se vorbește nimic despre justiție și muzee. Cităm: „Vorbim despre o șansă unică în viață, aceea de a ieși din pandemie mai puternici, de a ne transforma economiile, de a crea oportunități și locuri de muncă în Europa pe care ne-o dorim. Este timpul să trecem la acțiune, să facem Europa mai verde, mai digitală și mai rezilientă! Un cuantum total de 2 018 miliarde EUR va ajuta la reconstruirea Europei în perioada de după pandemia de COVID-19. O reconstrucție prin care Europa va deveni mai ecologică, mai digitală și mai rezilientă!”
Desigur, veți spune că prevederile concrete trecute în „PNRR Ghinea” sunt o chestiune care nu vă privește, fiind rezultatul unor negocieri sau, mai mult, dorința unor cercuri politice interne pe care experții de la Bruxelles au respectat-o. Aveți dreptate.
Dar experiența dvs. politică vă va spune cu siguranță că, în astfel de situații, nemulțumirea se îndreaptă nu spre perdantul cutare Ghinea, ci spre Bruxelles, spre Comisia Europeană, spre dvs., chiar dacă bolovanul prostiei a fost aruncat în apă de niște miniștri incompetenți, ce aveau să fie spulberați de la guvernare prin moțiune de cenzură.
Prima consecință a celor de mai sus este că speranțele și optimismul generate în România la anunțarea de către dvs. a inițiativei acestui Mecanism European de Redresare și Reziliență s-au văzut alterate, dacă nu chiar năruite, din cauza modului catastrofal în care ministrul Ghinea și-a exersat incompetența pe spinarea unui întreg popor, care nici acum, la trei luni de la aprobarea PNRR, nu cunoaște, nu e sigur si nu înțelege ce proiecte și care reforme vor fi realizate.
A doua consecință: Nemulțumirile din România pentru ACEST „PNRR Ghinea” se vor răsfrânge inclusiv printr-o adâncire a neîncrederii în instituțiile de la Bruxelles, în consolidarea euroscepticismului și în creșterea popularității mișcărilor suveraniste sau chiar naționaliste din țară. Or, aceste chestiuni credem că ar trebui să vă intereseze și pe dvs.
***
Am prezentat acest scurt compte-rendu despre PNRR-ul din România ca un fundal pe care se proiectează un fapt care a siderat opinia publică din țara noastră: fostul ministru Ghinea, autor și semnatar al PNRR trimis și aprobat la Bruxelles, a anunțat public, la 22 decembrie anul trecut, că va renunța la funcțiile de conducere din partidul său (nu și la calitatea de membru) întrucât va lucra într-o firmă care se va ocupa de două lucruri: monitorizarea desfășurării PNRR și consiliere pentru primari/consilieri locali despre cum să acceseze fonduri din PNRR. Mai spune că la construcția acestei firme private a lucrat cu subalternii săi din minister încă de când era ministru. (Menționăm că fapta prin care funcționari plătiți de stat lucrează în interes privat este considerată infracțiune în legislația românească).
Fostul ministru Ghinea mai anunță că firma respectivă va fi finanțată de Parlamentul European (nu de Comisie!), prin intermediul colegilor săi de partid, europarlamentarii Dragoș Pâslaru și Vlad Botoș!
Opinia publică românească este siderată de manevra unui fost ministru care va fi plătit cu fonduri europene ca să monitorizeze ce a făcut el însuși când era ministru și, apoi, ca să explice primarilor ce-a vrut el să scrie în documentul pe care trebuia să-l explice gratuit ca ministru!
Mai adăugăm că, recent, Guvernul a adoptat o ordonanță de urgență pin care stabilește o puzderie de instituții ale statului care se vor ocupa de monitorizarea pe care vrea s-o facă și Ghinea pe fonduri europene. Printre aceste instituții se află Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, Ministerul Finanțelor, Comitetul Interministerial de Coordonare a PNRR, Comitetul de Monitorizare a PNRR (s.a.), Comitetul Interministerial pentru Achiziții Publice, instituțiile responsabile de implementarea reformelor și/sau investițiilor stabilite în cadrul PNRR, Autoritatea de Audit, Consiliul Concurenței, ANAP, ANI, DLAF, OLAF, EPPO (Parchetul European -n.a)/DNA. Ce să mai facă și tripleta Ghinea-Pâslaru-Botoș într-o asemenea înghesuială de monitorizări și coordonări?
Față de toate cele prezentate mai sus, vă rugăm să ne precizați și să lămuriți opinia publică românească:
– În ce masură cel care, în calitate de responsabil de țară pentru realizarea PNRR, a beneficiat de toată baza de date, de toate detaliile proiectelor și de toate informațiile, unele privelegiate, poate să devină consultant privat pentru proiectul pe care l-a semnat ca ministru, fiind plătit din banii europeni pe filiera europarlamentarilor colegi de partid Dragoș Pâslaru și Vlad Botoș?
– Cum apreciază conducerea CE acest caz? Poate fi considerat conflict de interese? Sau e doar o banală încălcare a deontologiei profesionale, a principiilor de etică și integritate la nivel european ?
– Poate fi finanțat din fonduri europene tocmai cel responsabil de întârzierea dolosivă a PNRR, de modul repetat deficitar în care a redactat acest document și, mai ales, de lipsa totală de comunicare și informare a populație – pentru ca acum să-și „aranjeze” fonduri europene ca să se ocupe tocmai de „comunicarea PNRR”?
Practic, fostul ministru Ghinea a lăsat PNRR nefinalizat pentru jumătate din cele 21 de obiective asumate de Guvernul României, așa cum afirma premierul Nicolae Ciucă, iar acum ne anunță că se dedică monitorizării PNRR în calitate de „om de afaceri, finanțat din bani europeni”.
Noi credem că fondurile europene – fie ele ale PE, nu ale CE – nu pot fi folosite pentru finanțarea unor astfel de imposturi. Dar nu opinia noastră e importantă, ci aceea instituțională a Comisiei Europene.
De aceea, stimată doamnă președinte, așteptăm cu interes răspunsul dumneavoastră pentru ca opinia publică din țara noastră să înțeleagă în ce măsura o astfel de atitudine insinuată la nivelul înaltei demnități de ministru este posibilă, este tolerată sau chiar acceptată la nivelul Comisiei Europene.
Cu cele mai bune urări pentru Noul An
https://www.cotidianul.ro/scrisoare-catre-presedintele-comisiei-europene-ursula-von-der-leyen/
