9.000 de copii vor primi ajutor şcolar de la părintele Dan Damaschin

 

Părintele Damaschin a mai reuşit o minune cu ajutorul românilor cu suflet bun. 9.000 de copii vor primi câte un pachet pentru şcoală, cu haine şi rechizite în valoare de aproximativ 250 de lei. Niciunul dintre copii nu va simţi că este mai prejos decât ceilalţi. Este vorba despre elevi care provin din familii ce nu îşi permit să le ofere tot ce au nevoie.

Un român a găsit reţeta fericirii. E simplă, e la îndemâna multora dintre noi şi sună aşa. Eşti bine dacă faci bine.

"Dăm din ceea ce Dumnezeu ne-a dat, nimic mai mult. Fericirea noastră nu poate fi numită cu adevărat fericire dacă ea nu este într-o balanţă frumoasă cu fericirea celor din jurul nostru", a spus Dan Damaschin, preot Biserica Maternităţii Cuza-Vodă.

Dan Damaschin este preotul care a creat în Iaşi o întreagă industrie a facerii de bine pentru familiile numeroase şi nevoiaşe. A început prin a-şi transforma bisericuţa în depozit de ajutoare. 

Între timp, cu ajutorul a 9.000 de români a umplut o imensă hală cu haine şi rechizite pentru tot atâtea mii de copii. De fapt, niciun elev din judeţ nu va merge luni la şcoală cu încălţămintea sau hainele rupte, cu burta şi ghiozdanul goale.  

Cumva, în judeţul Iaşi, am eliminat o mare parte a cauzelor de neşcolarizare şi abandon şcolar", spune Dan Damaschin. 

Preotului i s-au alăturat mulţi dintre cei pe care părintele i-a făcut mari. Roxana este un caz fericit. E la liceu acum şi vrea să fie învăţătoare.

Acum, Roxana îi face ghiozdanul lui Vasilică. 

Adrian, un alt copil ajutat de preot este acum asistentul lui.

De curând a devenit la rândul său, parohul unei comune în care se află mii de şcolari, care nici măcar nu ştiu ce înseamnă cursurile online sau internetul.

Patriarhul Daniel : "Pandemia actuală a afectat în mod direct educaţia copiilor şi a tinerilor"

 

Cu ocazia noului an şcolar, patriarhul Daniel a adresat un mesaj de binecuvântare adresat elevilor, dascălilor şi părinţilor, subliniind rolul familiei, şcolii şi a Bisericii în educarea copiilor. "Arta educaţiei copiilor şi a tinerilor nu este o lucrare oarecare, ci ea este cea mai însemnată dintre arte", a afirmat capul Bisericii Ortodoxe Române în mesajul adresat atât românilor din ţară cât şi celor din diaspora.  

"Cu dragoste părintească, binecuvântăm pe toţi elevii, părinţii, învăţătorii şi profesorii români de pretutindeni, la începutul anului şcolar 2021-2022", transmite Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

În contextul restricţiilor pandemiei, marcate de distanţare şi stres, patriarhul Daniel a ţinut să amintească faptul că o "educaţie temeinică pentru viaţă include experienţe nemijlocite, trăite în cadrul unei comunităţi concrete şi mai puţin on-line". 

"Ne rugăm lui Dumnezeu să îi ocrotească pe elevii, părinţii, învăţătorii şi profesorii români din România şi de pretutindeni, să le dăruiască sănătate şi mult ajutor, pace şi bucurie, pentru ca lucrarea lor să fie binecuvântare şi bucurie pentru Biserică, Familie şi Societate". 

Mesajul patriarhului Daniel la începerea anului şcolar 2021-2022 

"Cu dragoste părintească, binecuvântăm pe toţi elevii, părinţii, învăţătorii şi profesorii români de pretutindeni, la începutul anului şcolar 2021-2022.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2021 An omagial al pastoraţiei românilor din afara României. Prin slujitorii ei, Biserica Ortodoxă Română îi sprijină şi încurajează pe credincioşii ortodocşi români din afara graniţelor ţării, înţelege bucuriile lor, dar şi greutăţile cu care aceştia se confruntă.

Prin evenimentele culturale şi acţiunile social-filantropice, organizate la nivelul Patriarhiei Române, se creează şi se consolidează legături spirituale între comunităţi româneşti din ţară şi cele din diaspora română. Astfel, în perioada 21 decembrie 2020 - 22 august 2021, în Patriarhia Română s-a desfăşurat Concursul Naţional Catehetic Biserica: familia românilor de pretutindeni, care s-a adresat copiilor din grupele catehetice parohiale din ţară şi din diaspora, înscrise în Programul Naţional Catehetic Hristos împărtăşit copiilor. Grupurile de cateheză participante au realizat şi au implementat miniproiecte având caracter cultural şi filantropic, adresate cu preponderenţă familiei.

Copiii şi tinerii au fost totdeauna binecuvântaţi de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Învăţătorul desăvârşit, Care i-a preţuit (cf. Matei 14, 21), i-a ajutat (cf. Luca 7, 11-15; 8, 41-56), i-a primit cu dragoste (cf. Matei 19, 13-15; Marcu 10, 13-16; Luca 18, 15-17) şi i-a ascultat cu atenţie (cf. Matei 19, 16-22). Urmând atitudinea lui Iisus, Biserica a înţeles că arta educaţiei copiilor şi a tinerilor nu este o lucrare oarecare, ci ea este cea mai însemnată dintre arte. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: "Nu există nici o altă artă mai mare decât aceasta... căci ce este egal cu faptul de a armoniza sufletul şi de a forma gândirea tânărului?" (Despre slava deşartă şi cum trebuie părinţii să-şi crească copiii).

Pandemia actuală a afectat în mod direct educaţia copiilor şi a tinerilor.

Studiile recente evidenţiază utilitatea, dar şi limitele educaţiei on-line: stres, oboseală mentală, manifestări depresive, pierderea motivaţiei, dificultăţi în gândire, în concentrare şi în luarea deciziilor. O educaţie temeinică pentru viaţă include experienţe nemijlocite, trăite în cadrul unei comunităţi concrete, începând din familie şi continuând în Şcoală, în viaţa Bisericii şi a societăţii.

În contextul tradiţiei româneşti şi europene, este cunoscut rolul determinant al Familiei şi al Bisericii în educarea copiilor şi a tinerilor de-a lungul timpului. Astăzi, când, sub influenţa unor ideologii secularizante, este diminuată contribuţia acestora în domeniul educaţiei, devine şi mai necesară cooperarea dintre Familie, Biserică şi Şcoală, pentru a oferi copiilor şi tinerilor ajutorul necesar dezvoltării lor atât în plan personal, cât şi comunitar.

Cu prilejul începutului anului şcolar 2021-2022, ne rugăm lui Dumnezeu să îi ocrotească pe elevii, părinţii, învăţătorii şi profesorii români din România şi de pretutindeni, să le dăruiască sănătate şi mult ajutor, pace şi bucurie, pentru ca lucrarea lor să fie binecuvântare şi bucurie pentru Biserică, Familie şi Societate!"

”Naşterea Maicii Domnului” sau ”Sfânta Maria Mică”, 8 septembrie 2021

 

Potrivit Sfintei Tradiţii, Drepţii Ioachim şi Ana au dus-o pe Maria la templu atunci când aceasta a împlinit 3 ani. Sfânta Maria a rămas acolo până la adolescenţă.

În calendarul popular, sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului marchează hotarul dintre vară şi toamnă. Potrivit tradiţiei, această sărbătoare anunţă bătutul nucilor, culesul viilor, al ogoarelor şi semănatul grâului, orzului şi secarei de toamnă. Femeile obişnuiesc să împartă struguri şi prune pentru sufletele celor adormiţi, pentru a se bucura şi ei de roadele toamnei şi pentru ca acestora să li se ierte păcatele. Tradiţia spune că cei de dincolo vor veghea pe cei rămaşi pe Pământ.

Este momentul din an în care rândunelele pleacă spre ţările calde, iar insectele încep să se ascundă în pământ.

Din această zi, plantele de leac îşi pierd puterea tămăduitoare, iar apele se răcesc.

Există credinţa că locuinţa în care arde o candelă la icoana Maicii Domnului va fi binecuvântată cu armonie şi întelegere şi ferită de foc, de vijelie sau grindină, de rele şi nenorociri.

Conform tradiţiei populare, de Naşterea Maicii Domnului se spune că sunt ascultate mai ales rugăciunile soţilor care vor să aibă copii, ale femeilor însărcinate, pe care Sfânta Fecioară Maria le va ajuta să aibă o naştere uşoară şi un prunc sănătos. Există credinţa că femeile care nu pot avea copii trebuie să se roage pentru „dezlegarea” pântecelor. Fecioara Maria este protectoarea tuturor mamelor.

Fiind o sărbătoare marcată cu cruce roşie în calendarul ortodox, în această zi este mare păcat să faci treabă în gospodărie. Astfel, nu se spală rufe şi nu se face curăţenie în casă, ca să nu se atragă răul.

Bărbaţii nu au voie să meşterească nimic, iar femeile nu au voie să coasă, pentru a nu atrage răul asupra lor şi a familiilor lor.

În unele zone ale ţării există superstiţia conform căreia dacă găteşti înainte sau după Sfânta Maria Mică, ţi se varsă oala cu mâncare şi îi arde pe copii.

De asemenea, nu este bine să se aprindă focul în casă, oricât ar fi de frig, fiindcă aduce ghinion şi boală.

Pe 8 septembrie, oamenii merg la biserică unde înalţă rugăciuni Fecioarei: fetele de măritat pentru un “ursit” bun, femeile pentru temeiul gospodăriei, bărbaţii pentru recolte bogate.

În popor se spune că în această zi vor fi ascultate mai ales rugăciunile femeilor care vor să aibă copii, dar şi ale celor însărcinate, pe care Maica Domnului le va ajuta să aibă o naştere uşoară.

Se spune că Ana, mama Mariei, a rămas însărcinată mirosind o floare. De atunci ar fi rămas vorba: “copil din flori”.

TRADIȚII ROMÂNEȘTI - Tăierea capului Sf Ioan Botezătorul

 

Biserica Ortodoxă sărbătoreşte, anual, pe 29 august, Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Conform credinţelor populare, în această zi nu se bea vin roşu şi nu se mănâncă varză. De asemenea, în această zi se ţine post aspru.

Totodată, în această zi, nu se mănâncă pepeni, dat fiind faptul că forma acestora aduce aminte de cea a capului lui Ioan. Tot în această zi, în unele regiuni rurale, nu se folosește cuțitul, toată mâncarea fiind ruptă cu mâna.

Capul Sfântului Ioan a fost, de-a lungul istoriei, de trei ori pierdut şi de trei ori aflat. Prima şi a doua aflare a capului sunt marcate pe 24 februarie, iar a treia aflare a capului este prăznuită pe 25 mai.

În această zi, pe vremuri se obişnuia să se ţină post până la Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie) cu rolul de a-i curăţi pe cei cu păcate grave.

Există credinţa că, pe 29 august, nu trebuie să se folosească cuţitul, totul se rupe cu mâna, potrivit crestinortodox.ro. De asemenea, există obiceiul de a nu mânca fructe şi legume care au o formă rotundă (nuci, mere, pepene) ce amintesc de capul Sfântului.

Totodată, din ajunul sărbătorii şi în ziua praznicului nu se mănâncă preparate din varză, deoarece Sfântului Ioan i s-a tăiat capul pe varză, de şapte ori, şi iar a înviat. Din același motiv nu se mănâncă nici fructe sau legume roşii.

Se mai spune că din această zi începe şi frigul toamnei: aşa cum fiecare om este cuprins de friguri, de fapt, frisoane, când află felul în care a fost să moară Sfântul Ioan Botezătorul.

Tot un obicei care vine din popor este acela de a ține post „de la cruce până la cruce”, un post care ținea pana pe 14 septembrie (Inaltarea Sfintei Cruci), care avea rolul de a-i curăţi pe cei care au savârșit omoruri sau alte păcate grave, iar cei care decideau să postească în acea zi mâncau doar turte de grâu sau mălai.

Pentru sporul familiei şi pentru alungarea bolilor, în familiile în care au murit rude, în condiţii suspecte sau de moarte năpraznică, se respectă momentele de reculegere şi se împart pachete cu struguri, pâine şi apă.

Tradiția spune că, în ziua de 29 august, creştinii trebuie să ţină post negru sau aspru, în care sunt permişi doar struguri şi apă. Nu se bea vin roşu, deoarece în credinţă acesta reprezintă sângele Botezătorului.

Patriarhul i-a învățat pe tineri că rugăciunea și credința sunt forme de rezistență

 

Patriarhul Daniel a avut un dialog unic cu tinerii participanți la Congresul Studențesc Aniversar al Serbării de la Putna

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Prea Fericitul Daniel, le-a răspuns pe larg tinerilor prezenți la Congresul Studențesc Aniversar al Serbării de la Putna.

În răspunsurile oferite, Patriarhul Daniel a menționat că „rezistența prin credință și cultură este foarte necesară” și a arătat că ”credința nu este o simplă convingere intelectuală, este o relație eternă cu Dumnezeu Cel veșnic viu și această relație începe prin Botez”.

Și alte răspunsuri ale Patriarhului au făcut referire la actualitate :

„Deci este mare nevoie, când ne asaltează ideologii ateiste, să ne întărim și mai mult credința. Și credința se întărește nu doar printr-o crispare voluntaristă, ci mai ales prin rugăciune. Secularizării actuale nu i se poate răspunde decât printr-o sfințenie mai intensă a vieții, nu prin alte forme de secularizare”, a declarat Prea Fericitul Daniel.

Patriarhul a arătat că există acum o revenire spre forme mai subtile de ateism, dar că, atunci când slăbește credința în societate și când se îngustează orizontul spiritual al oamenilor și totul este redus la existența biologică și telurică, este mare nevoie să ne reamintim cuvintele Mântuitorului, Care spune: „Cel ce crede în Mine, chiar de va muri, viu va fi” (Ioan 11, 25).

Tot ca reacție la curentele progresiste, Patriarhul Daniel a atras atenția că toate ideologiile duc pe om până la mormânt, iar ultimul lor cuvânt este moartea, pe când în Biserică ultimul cuvânt este învierea de obște și viața veșnică.

Patriarhul le-a mai explicat tinerilor că acum sunt curente, ideologii, cum au fost tot timpul, au fost vremurile grele ale comunismului, când singura instituție din România care în mod deschis afirma că Dumnezeu există a fost Biserica.

”Pe scurt, trebuie să ne împotrivim prin rezistența aceasta a practicii credinței și a unei culturi creștine profunde. Secularizării actuale nu i se poate răspunde decât printr-o sfințenie mai intensă a vieții, nu prin alte forme de secularizare”, i-a învățat capul Bisericii Ortodoxe pe tinerii prezenți la Putna.

Pelerinaj la Mânăstirea Nicula, de Sfânta Maria. Peste 10.000 de credincioşi au venit să se roage

 

Cel mai mare pelerinaj al creștinilor ortodocși din Transilvania are loc, de Sfânta Maria, la Mănăstirea Nicula din judeţul Cluj. Peste 10.000 de credincioşi au venit să se roage în lăcaşul de cult care îşi serbează hramul, astfel că nu a mai fost loc să arunci un ac pe câmpul din spatele Mânăstirii Nicula.
În numele credinţei, mii de oameni din toate colţurile ţării vin în pelerinaj la Mânăstirea Nicula, de Sfânta Maria. Sfântul lăcaş poartă hramul Adormirea Maicii Domnului, aşa că acesta este considerat cel mai mare pelerinaj ortodox din Ardeal.
Ținuți la distanță anul trecut de pandemie, în acest an, peste 10 000 de credincioși au luat drumul Mănăstirii Nicula, astfel că pe câmpul din spatele lăcașului de cult sâmbătă nu mai era loc de pus nici măcar o pătură, scrie Dejeanul. Momentul cel mai important al pelerinajului are loc în noaptea de sâmbătă spre duminică, când icoana Fecioarei Maria, despre care se spune că este făcătoare de minuni, va fi scoasă din biserică, iar preoții o vor purta pe brațe în jurul lăcașului de cult.
Nu există reguli speciale la mănăstire, însă pelerinilor le este recomandat să poarte masca de protecție sau să păstreze cât de cât distanță, pentru că majoritatea sunt oameni în vârstă, mulți dintre ei nevaccinati, conform sursei citate.
Cei care nu s-au vaccinat, o pot face la un centru de vaccinare amenajat în centrul localității Nicula, însă doritorii nu prea s-au înghesuit. De vineri și până sâmbătă, s-au vaccinat doar aproximativ 20 de persoane.
Mănăstirea de la Nicula, aflată la câțiva kilometri distanță de orașul Gherla, județul Cluj, face parte din topul celor mai frumoase mănăstiri din România.

Lăcașul de cult este cunoscut și ca unul dintre cele mai vechi așezăminte monahale din spațiul românesc. Prima mărturie istorică ce atestă acest așezământ este legată de prezența unei biserici din lemn, cu hramul Sfânta Treime, ce datează din anul 1552.

Biserica se reînnoiește între anii 1712-1714, însă în anul 1973 are loc un incendiu, iar biserica este înlocuită cu o biserică din lemn.
În anul 1659 nu mai este decât chinovie monahală, ci devine și școală împărătească, acolo unde copiii din satele vecine învățau lecții de la călugării care aveau misiunea de dascăli.

În anul 1699, pe 15 februarie, mănăstirea Nicula iese din anonimat și devine unul dintre celebrele locuri alese de Maica Domnului.
Icoana Maicii Domnului pictată de preotul ortodox Luca din Iclod avea să plângă pentru 26 de zile. Aceste eveniment a prevestit evenimentele ce au avut loc în jurul anului 1700, pentru întreaga Ortodoxie românească din Transilvania, dar și pentru viața monahală, conform Alba24.

Icoana Maicii Domnului a fost zugrăvită în anul 1691, de către preotul Luca din Iclod. Este realizată pe scândură din brad, întărită cu două cingătoare de brad și are o grosime de doi centimetri.

Icoana a ajuns prin mâna nobilului roman Ioan Cupșa, care a cumpărat-o de la preotul Luca și a donat-o mănăstirii.

Potrivit unor militari austrieci, icoana Maicii Domnului a lăcrimat încontinuu între 15 februarie și 12 martie 1699.

În ajunul praznicului Adormirii Maicii Domnului, icoana făcătoare de minune este scoasă din biserică, în timpul slujbei Prohodului Maicii Domnului și se face înconjurul bisericii.

TRADIȚII - Sărbătoarea ”Adormirea Maicii Domnului” 2021

 

Anual, pe 15 august, credincioşii prăznuiesc marea sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului. Acestei sărbători îi sunt specifice o serie de tradiţii şi superstiţii pe care credincioşii le respectă pentru a le merge bine şi a fi feriţi de cele rele.
Adormirea Maicii Domnului 2021. Sărbătoarea face referire la mutarea Fecioarei Maria cu trupul și sufletul în Împărăția celor vii, alături de Fiul său. Adormirea Maicii Domnului este privită ca mutarea la viața veșnică, din acest motiv fiind o sărbătoare a bucuriei, şi nu una a tristeţii.
Iar această explicaţie a sărbătorii rezolvă dilema urării de „La mulţi ani” transmisă în această zi celor care poartă numele Sfintei Fecioare. Fiind o sărbătoare a bucuriei, este permis ca în această zi să le transmiţi urări celor dragi.
De sărbătoarea Sfintei Maria Mare nu se muncește, nu se coase și nici nu se spală haine, potrivit traditii-superstitii.ro. Sărbătoarea se ține mai ales pentru sănătate, dar și pentru căsătorie, vindecare, naștere ușoară sau ocrotire de rele.
În multe zone ale țării, mai ales la sate, se obișnuiește ca în ziua de Sfânta Maria Mare să se facă masă comună în curtea bisericii. La această masă participă atât sătenii, cât și străinii din alte sate.
Un alt obicei specific acestei zile de sărbătoare se referă la împărțirea de struguri și prune din noua recoltă, dar și alte bucate pentru sufletul morților. Dimineața se merge la biserică și se sfințesc toate cele ce urmează să fie împărțite.
De asemenea, sărbătoarea Sfintei Maria Mare este prilej pentru bărbați să schimbe pălăria cu căciula, altfel riscă să fie ironizați prin zicala: “A trecut Sântămărie / Te-ai kk în pălărie !”.
De Sfânta Măria Mare, se culeg flori şi se pun la icoana Preacuratei, acestea căpătând virtuţi vindecătoare.
Cele mai multe dintre superstițiile zilei de Sfânta Maria Mare fac referire la vremea ce va urma, dar și la bunăstarea casei și a familiei.

Se spune că dacă înfloresc trandafirii la Sfânta Maria, toamna va fi una lungă și blândă.

În unele sate din România nu se aprinde focul cu două zile înainte de Sfânta Maria Mare. Cei care încalcă această superstiție riscă să se îmbolnăvească sau să le ia foc gospodăria.
15 august este considerată Ziua Marinei, Sfânta Fecioară Maria fiind ocrotitoarea marinarilor de pretutindeni.

Se obișnuiește ca în această zi, în principalele porturi maritime și fluviale, să aibă loc ceremonii militare și religioase, depuneri de coroane, exerciții demonstrative, jocuri marinărești, spectacole artistice, focuri de artificii.

La Târgoviște, sărbătoarea Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului și Mitropolitul Țării Românești

 

Miercuri, 11 august 2021, va avea loc, la Târgovişte, sărbătorirea Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului şi Mitropolitul Ţãrii Româneşti, ocazie cu care va fi săvârșită Utrenia și Sfânta Liturghie, începând cu ora 7.00, pe un podium special amenajat, în incinta Mânăstirii Stelea, unde se vor afla moaştele Sfântului Ierarh.

Ceremoniile vor fi deschise, marți, 10 august 2021, ora 17.00, cu  Pelerinajul tinerilor din Arhiepiscopia Târgoviștei, ce se va desfășura de la Catedrala Mitropolitană din Târgoviște la Mânăstirea Stelea, prin centrul vechi al orașului, după care va fi săvârșită, de la ora 17.30, slujba Vecerniei Sfântului, în incinta complexului monahal.

Pentru a încuraja performanța educațională, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Nifon va premia, în ziua de 11 august, 12 elevi, care au obţinut media generală 10 la Evaluarea Națională și la Bacalaureat, anul acesta, iar în seara zilei de 10 august, Comitetul de tineri al Parohiei Sf. Ioan din Găești, care a obținut locul I la etapa eparhială a Concursului național catehetic, organizat de Patriarhia Română.

Invităm credincioşii să participe la acest eveniment spiritual central al Eparhiei noastre, în zilele de marți, 10 august, ora 17,00, la Catedrala Mitropolitană și apoi la Mănăstirea Stelea, şi miercuri, 11 august, începând cu ora 7.00, în incinta Mănăstirii Stelea din Târgoviște, informează Arhiepiscopia Târgoviștei.

Patriarhul Daniel, mesaj pentru greci: “Vă îmbrățișăm frățește în Hristos Domnul”

 

Astăzi, 8 august 2021, Patriarhul Daniel a transmis un mesaj de compasiune față de suferința celor afectați de incendiile care provoacă dezastru și suferință în Grecia. Mesajul este adresat părintelui Ieronim II, Arhiepiscopul Atenei și al Întregii Elade.

BUCUREȘTI, 8 aug – Sputnik. Situația dezastruoasă din Grecia, determinată de incendiile care par să nu se mai oprească l-a determinat pe Patriarhul Daniel să transmită un mesaj de compasiune față de suferința celor afectați.

Mesajul a fost adresat Arhiepiscopului Atenei și al Întregii Elade, părintele Ieronim II.

Patriarhul Daniel spune că, de câteva zile, urmărește cu mare îngrijorare profunda suferință spirituală și multele pagube materiale provocate de incendiile de vegetație din nordul Atenei, din insula Evia și din alte zone ale Eladei.

”În aceste momente de grea încercare pentru poporul elen, în numele ierarhilor, clerului şi credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române, exprimăm compasiunea noastră faţă de suferinţa tuturor celor afectaţi direct, precum şi solidaritatea noastră cu toţi cei întristaţi din cauza incendiilor”, a transmis acesta, potrivit basilica.ro.

În opinia Patriarhului Daniel, în această perioadă dificilă din viața poporului elen, credința în Dumnezeu, precum și solidaritatea dintre oameni sunt de mare folos.

El a adăugat că românii se roagă lui Dumnezeu pentru a-i ocroti pe toți cei care se luptă pentru stingerea incendiilor, iar celor care și-au pierdut viața să le dăruiască odihnă sufletelor în pacea și iubirea Lui Hristos Cel răstignit și înviat.

”Având convingerea că, în această perioadă foarte dificilă din viaţa poporului elen, credinţa în Dumnezeu, exprimată în rugăciunea către El, şi solidaritatea dintre oameni sunt de mare folos, vă îmbrăţişăm frăţeşte în Hristos Domnul”, a mai afirmat Patriarhul Daniel.

Reamintim că, din România, a plecat un convoi de 100 de pompieri salvatori care au mers în Grecia pentru a sprijini autoritățile elene să stingă incendiile de vegetație. Potrivit reprezentanților Departamentului pentru Situații de Urgență, acest convoi a ajuns la Atena.

Părinţii Paisie Olaru, Ilie Cleopa şi Dionisie de la Colciu, propuşi spre canonizare

 

Părinţii Paisie Olaru, Ilie Cleopa şi Dionisie cel orb de la Colciu, toţi trei originari din judeţul Botoşani, vor fi propuşi spre canonizare, a declarat mitropolitul Teofan al Moldovei şi Bucovinei, la ceremonia de comemorare a 14 ani de la trecerea la cele veşnice a Patriarhului Teoctist Arăpaşu. Teofan a mai spus, cu prilejul unei vizite la Biserica Sfântul Gheorghe din municipiul Botoşani, aflată în proces de reabilitare, că toţi cei trei ar urma să fie canonizaţi în anul 2025. 

„Nădăjduim, nu în cel mai scurt timp, că nu ardem etapele, să avem încă trei case memoriale legate de părintele Paisie Olaru, de părintele Ilie Cleopa şi de părintele Dionisie cel orb de la Colciu, toţi trei pornind din această zonă, trei părinţi care sunt deja propuşi pentru a fi canonizaţi în anul 2025, peste patru ani, când se împlinesc 100 de ani de la obţinerea rangului de patriarhie şi cred că 140 de ani de la obţinerea autocefaliei. Şi se va marca, dacă Dumnezeu rânduieşte acest moment, prin canonizarea mai multor personalităţi ale vieţii noastre bisericeşti, printre care cei trei pe care i-am amintit şi care s-au născut în această zonă„, a afirmat mitropolitul Teofan.
Înaltul ierarh şi-a mai manifestat speranţa că, până la momentul canonizării, toate cele trei case memoriale vor fi finalizate, pentru a se alătura astfel caselor memoriale dedicate fostului Patriarh Teoctist, de la Tocileni, şi Sfântului Ioan Iacob Hozevitul, de la Crăiniceni-Horodiştea.

ÎPS Teofan a transmis un mesaj cu prilejul împlinirii a 14 ani de la moartea patriarhului Teoctist Arăpașu, din Tocileni. El a vorbit despre importanța acestei zile pentru creștinătate și mai ales pentru locuitorii Botoșaniului, pentru că Teoctist Arăpașu s-a născut în județul Botoşani

„Să nu fie botoșănean care, cel puțin o dată în viață, să nu meargă la mormântul său  de la București, să nu meargă la mormântul părinților săi de aici, din Botoșani, să nu meargă la casa memorială, pe care o vedem ca un lanț de case memoriale aici, în județul Botoșani : Casa Memorială a patriarhului Teoctist, a Sf. Ioan Iacob de la Hlipiceni și nădăjduim să avem încă trei case memoriale legate de părintele Paisie Olaru, părintele Cleopa Ilie și părintele Dionisie cel orb, toți trei pornind din această zonă, trei părinți care sunt propuși să fie canonizați”, a spus ÎPS Teofan, potrivit botosaninews.ro

Ierarhii nu vor mai avea dreptul să ocupe funcţii de demnitari şi de înalţi funcţionari publici

 

Arhiereul, preotul, diaconul, monahia și monahul din Biserica Ortodoxă Română nu vor avea dreptul să ocupe funcții de demnitar/înalt funcționar public la nivel central sau local, în România sau în alt stat, s-a decis în ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Ierarhii nu vor mai avea dreptul să ocupe funcţii de demnitari şi de funcţionari publici, au decis mai-marii BOR. Pe lângă aceasta, Sfântul Sinod a luat o serie întreagă de hotărâri, printre care:

1. Înscrierea numelui Sfântului Cuvios Nichifor cel Lepros în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, în ziua de 4 ianuarie și aprobarea textului Sinaxarului, Troparului, Condacului, Slujbei, Acatistului și Paraclisului

2. Aprobarea hotărârii Permanenței Consiliului Național Bisericesc din ziua de joi, 4 martie 2021, referitoare la incompatibilitatea slujirii clericale cu funcțiile și/sau demnitățile publice, în conformitate cu hotărârea Sfântului Sinod nr. 1676 din 6 martie 2008, care precizează că „arhiereului, preotului, diaconului, monahiei și monahului din Biserica Ortodoxă Română, le este interzis să ocupe funcții de demnitar/înalt funcționar public la nivel central sau local, în Statul român sau în alte state”.

3. Sfântul Sinod a reamintit că, potrivit sfintelor canoane, hirotoniile în treptele de diacon și de preot în Biserica Ortodoxă Română se pot săvârși de către chiriarh doar pentru parohii și mănăstiri din eparhia pe care o păstorește conform prevederilor statutare. Ierarhul care va hirotoni un candidat aparținând altei eparhii decât cea pe care o păstorește, fără încuviințarea ierarhului de la care provine candidatul, va fi trimis în judecata Consistoriului arhieresc prim, iar hirotonia va fi declarată nulă.

4. A fost aprobată înfiinţarea a două noi parohii pentru comunitățile ortodoxe române din Ljubljana (Slovenia) şi din Dubai (Emiratele Arabe Unite). Ambele parohii vor fi sub directa autoritate a Patriarhiei Române.

5. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat act cu îngrijorare de recentele încercări de implementare a „educației sexuale”, cu caracter obligatoriu, în învățământul românesc, precum şi de rezoluția Parlamentului European, din ziua de 24 iunie 2021, intitulată: Situaţia sănătăţii sexuale şi reproductive şi a drepturilor aferente în UE, în contextul sănătăţii femeilor (Raportul Matić).

Patriarhia Română își reafirmă poziția sa cu privire la păstrarea caracterului opțional al orelor care vizează „educaţia pentru viaţă” și avertizează asupra riscurilor unei „educaţii sexuale” cu un conținut ideologic potrivnic valorilor familiei creștine și inadecvat vârstei copiilor, transmite basilica.ro

”Sfântul Ilie” 2021 - Semnificație, tradiții, obiceiuri

 

Anual, pe 20 iulie, prăznuim unul dintre cei mai mari sfinţi ai creştinătăţii, Sfântul Proroc Ilie, ocrotitorul aviatorilor. Acestei mari sărbători îi sunt specifice o serie de tradiţii şi superstiţii menite să aducă noroc, bunăstare şi sănătate celor care le respectă întocmai. Mai mult de 100.000 de români îşi serbează onomastica de sărbătoarea Sfântului Ilie.

Sfântul Ilie este cunoscut ca ocrotitor al recoltelor și aducător de ploi, de asemenea poate arunca grindină sau provoca fulgere și tunete. Tot el alungă canicula şi seceta de pe ogoare şi răcoreşte pământul, potivit traditii-superstitii.ro.

Cunoscut în credinţa ortodoxă ca fiind un Sfânt drept, corect, bun la suflet, acesta a fost ispitit de diavol pentru a-şi ucide părinţii. După ce a făcut-o, s-a căit amarnic şi I-a cerut lui Dumnezeu puterea de a lupta împotriva demonilor. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunile şi, dăruindu-i un car tras de cai albi, l-a făcut puternic şi biruitor în faţa acestora.

În popor, există credinţa că, atunci când tună şi fulgeră, Sfântul Ilie pleacă la vânătoare de demoni. Fulgerele sale cad pe pământ, dărâmă copaci şi incendiază acoperişurile caselor. Se spune că, acolo unde loveşte fulgerul, este ascuns un demon căruia, astfel, Sfântul îi vine de hac. Se spune că tunetul este provocat de roţile carului şi de viteza cu care acesta aleargă.

Se spune, de asemenea, că, datorită puterii mari pe care Dumnezeu i-o dăruise pentru a-i înlătura pe demoni, atunci când mergea cu carul prin cer, Sfântul Ilie zguduia tronul lui Dumnezeu. Din acest motiv, Dumnezeu i-a luat puterea dintr-o mână și dintr-un picior.

De Sfântul Ilie, tradiţia ne relatează că se mănâncă primele roade ale verii, nuci şi mere, al căror consum este interzis până în această zi, pentru a nu aduce grindina asupra pomilor şi pentru a nu primejdia recoltele.

De Sfântul Ilie, femeile de la sate culeg busuioc şi îl duc la Biserică, aşezându-l la icoane. Tot ele pregătesc pachete pe care le dau de pomană pentru sufletul copilaşilor morţi devreme. De asemenea, se pot împărți fructe, apă, flori de câmp şi alte bucate.

Mormane de bani, lăsate la mormântul lui Arsenie Boca

 

Duminică, de Rusalii, peste 5.000 de oameni au venit să se închine la cel supranumit "Sfântul Ardealului".

Credincioşii au venit cu miile de Rusalii la mânăstire Prislop din Ţara Haţegului, iar unii dintre ei au lăsat în urmă mormane de bani la mormântul lui Arsenie Boca deoarece au ţinut cont de superstiţiile legate de acest lăcaş de cult.

Pârâul Silvaş, care trece pe sub stâncile unde se află grota sfântului Ioan de le Prislop şi formează un mic lac în vecinătatea bisericii medievale, străluceşte după ce în apele sale au ajuns banii aruncaţi de vizitatori. În crăpăturile chiliei călugărului şi ale bisericii, oamenii înfig monede, punându-şi dorinţe sau rugându-se, iar la rădăcina unui copac aflat lângă mormântul lui Arsenie Boca, duminică s-a strâns o poală de bancnote, care, pentru a nu fi luate de vânt au fost proptite cu bolovani, conform Adevărul.

Oamenii au fost darnici, însă nu au ţinut cont de mesajele menite să-i descurajeze pe turişti să arunce bani în locuri nepermise. Nu aruncaţi bani pe pârâu. Darurile se primesc la biserică” şi „Nu puneţi monede între crăpăturile bisericii şi ale chiliei”

De asemenea, cutiile milei şi pentru pomelnice ale bisericii s-au umplut şi ele cu bani, duminică, de Rusalii.

De Rusalii, la mânăstire Prislop, şirul de maşini parcate s-a întins pe trei kilometri. Oamenii au aşteptat ore-n şir deoarece au venit să se închine la mormântul lui Arsenie Boca.

Aproape un deceniu a trecut de când miturile despre minunile călugărului Arsenie Boca (1910 – 1989) au început să se răspândească în România. Din acest motiv, mormântul său de la mănăstirea Prislop a fost transformat în loc de pelerinaj.

Cu toate acestea, reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române au amânat decizia de canonizare a duhovnicului. Mai mult, în ultimul an pandemia de COVID 19 a diminuat pelerinajele organizate, mănăstirea din Ţara Haţegului a rămas una dintre cele mai aglomerate destinaţii turistice şi religioase din România.

„După vaccinare, pielea oamenilor se va umple de solzi”

 

Stareţul Mănăstirii Nechit din Neamţ i-a îndemnat pe oameni să nu se vaccineze întrucât efectele adverse ar fi teribile, în opinia sa. Cei vaccinaţi ar deveni zombi şi s-ar acoperi de solzi, prevede Înaltul prelat.

„Este orice, vaccin nu este. Toți cei care și-au făcut vaccinul să se aștepte la următoarele boli: boli teribile de piele, insuficiență renală, accidente vasculare cerebrale, boli cardiace, boli neurologice, paralizie. Nu vor avea putere să meargă, vor fi zombi, exact cum îi vedem pe cei drogați.

Dacă mintea nu va mai funcționa la capacitatea normală, ai atentat la Dumnezeu. După vaccinare și în combinație cu noua boală, pielea oamenilor se va umple de solzi, ca la pești. Nu va exista nici o explicație cu privire la originea acestei boli. Oamenii se vor umple de solzi și cancere de sânge. Se vor umple cu răni, din care va curge lichid. Sfinţii părinţi ne profeţesc: Copiii mei, oamenii îşi vor pierde libertatea de gândire, vor fi inactivi, lucrarea celui rău va rezista, oamenii vor muri după vaccinare. Planul lor criminal, de genocid în lume, te va face să nu mai fii conştient de tine însuţi şi nici de Creatorul tău”, spune părintele.

Reamintim că, la începutul acestui an, Patriarhul Daniel le-a cerut preoţilor să se informeze despre vaccinarea anti-covid. Patriarhia a trimis un document în care se precizează că fiecare eparhie va primi un material informativ referitor la vaccinarea anti-covid.

Decizia a fost luată de Patriarhia Română după ce Secretariatul de Stat pentru Culte a trimis la Cancelaria Sfântului Sinod un material informativ intitulat ”Vaccinarea împotriva COVID-19 în România. Gratuită. Voluntară. Sigură”, o broșură de 18 pagini care clarifică, din punct de vedere medical, mai multe aspecte cu privire la subiectul vaccinării românilor împotriva virusului SARS­ CoV-2.

Patriarhul le-a cerut ierarhilor din Sfântul Sinod să transmită broșura către ”personalul clerical și neclerical din eparhie (ierarhi, preoți, diaconi, cântăreți bisericești, vânzători/gestionari, asistenți sociali etc., de la centrul eparhial, parohii și mănăstiri), astfel încât aceștia să aibă acces în cel mai scurt timp la informațiile și clarificările oferite de specialiști pentru a putea decide în cunoștință de cauză dacă doresc să se vaccineze”.

Mesajul Părintelui Patriarh Daniel cu prilejul Duminicii Parintilor si a copiilor, 2021

 

Aprobată prin hotărârea nr. 629/12 martie 2009 a Sfântului Sinod al Bisericii noastre, Duminica Părinţilor şi a Copiilor, prima duminică după data de 1 iunie – Ziua Internaţională a Copilului, este prilej de a reafirma rolul principal al familiei în creşterea şi educaţia copiilor pentru viaţă.

"Hristos a înviat !

Familia este cununa creației lui Dumnezeu şi mediul binecuvântat de El în care omul-copil începe să înțeleagă taina iubirii părintești a lui Dumnezeu pentru toți oamenii. Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, a binecuvântat familia la nunta din Cana Galileii, făcând „început al minunilor” Sale (cf. Ioan 2, 2-11), a ajutat părinți aflați în suferință (cf. Marcu 5, 22-43; Luca 7, 11-17), i-a binecuvântat pe copii (cf. Luca 18, 16) şi a descoperit oamenilor iubirea Tatălui din ceruri pentru întreaga lume (cf. Ioan 3, 16).

Familia este „biserica de acasă”, după cum a fost numită de Sfântul Ioan Gură de Aur, în care se cultivă iubirea conjugală, părintească, fiască şi frăţească. Cu ajutorul părinţilor, copilul începe să simtă iubirea lui Dumnezeu pentru el şi să cultive iubirea faţă de cei din jurul său. Iubirea copiilor faţă de părinţi se arată mai ales în comunicarea cu ei. Domnul Iisus Hristos a fost copil, crescând în ascultare de Dumnezeu Tatăl din ceruri, de Mama Sa, Sfânta Fecioară Maria şi de Dreptul Iosif, ocrotitorul Său. Sfânta Evanghelie spune că „Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta şi cu harul la Dumnezeu şi la oameni” (Luca 2, 52).

Caracterul copiilor se formează mai ales prin iubirea părinţilor faţă de ei şi prin modul de vieţuire al părinţilor. De aceea, părinţii sunt chemaţi să trăiască adevărata credinţă, să cultive iubirea în familie, libertatea și demnitatea persoanei umane, create după chipul lui Dumnezeu. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: „Învață-ți copilul să nu pună preț pe bani, nici pe slavă lumească, nici numai pe viața de aici. Dacă va avea astfel de gânduri, va fi un înțelept”[1].

Copiii născuți în familie și botezați de Biserică în numele Preasfintei Treimi pot deveni cetățeni ai Împărăției cerești veșnice, dacă în viața lor pământească au cultivat darurile duhovnicești primite la Sfântul Botez, după cum ne arată familiile care au dăruit Bisericii mai mulți sfinți, înscriși în calendar.

În ultimele decenii, în contextul multor provocări la adresa familiei creştine, Biserica a intensificat activitățile ei privind consolidarea acesteia. În Patriarhia Română, câțiva ani au fost dedicați familiei și educației. De exemplu: 2011 – Anul omagial al Sfântului Botez și al Sfintei Cununii; 2016 – Anul omagial al educaţiei religioase a tineretului creştin ortodox; 2020 – Anul omagial al pastorației părinților și copiilor. Anul 2021 este în mod deosebit dedicat pastoraţiei românilor din afara României, părinți și copii aflați adesea printre străini. În acest context, în perioada 21 decembrie 2020 – 22 august 2021, în Patriarhia Română se desfășoară Concursul Național Catehetic Biserica: familia românilor de pretutindeni, care se adresează copiilor din grupele catehetice parohiale din țară și din diaspora, înscrise în Programul Național Catehetic Hristos împărtășit copiilor. Scopul concursului este crearea unor legături spirituale între grupurile catehetice din țară și cele din diaspora română. Grupurile de cateheză participante au realizat și au implementat miniproiecte având caracter cultural şi filantropic, adresate cu preponderență familiei.

Pandemia actuală a afectat în mod direct familiile din țară și din diaspora, precum și educaţia copiilor. Studiile recente evidențiază utilitatea, dar și limitele educației on-line: stres, oboseală mentală, manifestări depresive, pierderea motivației, dificultăți în gândire, în concentrare și în luarea deciziilor. O educație temeinică pentru viață include experiențe nemijlocite, trăite în cadrul unei comunități concrete, începând din familie și continuând în școală, în viaţa Bisericii şi a societăţii.

În contextul secularizării tot mai accentuate a societății actuale, este necesară reafirmarea rolului principal al familiei în creşterea şi educaţia copiilor pentru viaţă, precum şi susţinerea spirituală şi materială a familiilor defavorizate şi a familiilor care au mulţi copii. Totodată, pentru a răspunde nevoilor spirituale profunde ale generațiilor de copii și de tineri din societatea actuală, este foarte necesară cooperarea dintre Biserică, Familie și Şcoală, pentru a fi cultivate vocațiile specifice ale copiilor şi tinerilor.

Adresăm părinților și copiilor români de pretutindeni un mesaj părintesc de multă prețuire, precum și îndemnul de a păstra și de a cultiva credința creștină ortodoxă, împreună cu valorile spiritualității românești în familie, în biserică şi în societate, spre bucuria tuturor copiilor şi a părinților!"

Cu aleasă preţuire şi binecuvântare,

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Cine lucrează împotriva BOR

 

Asistăm îngrijorați, în ultimele săptămâni, la un schimb de săgeți între unii dintre cei care trebuie să fie cei mai respectați și iubiți ierarhi ai BOR. O pădure de camere de luat vederi care, cu certitudine, nu au putut fi mobilizate acolo de către participanții direcți la controversă, poartă imaginea caricaturizată a acesteia în întreaga lume.

Judecători autoproclamați, care au șiretenia, dar nu și buna credință a înțeleptului Solomon, încearcă să o determine pe fiecare din părțile aflate în dispută să renunțe la “copilul” său – “libertatea jertfelnică” și “disciplina ziditoare” – ocultând adevărul că în acest caz, supraviețuirea formală are prețul pierii esențiale. Respectivii judecători nu sunt din biserică și nu sunt ai bisericii, ci o adunare de lupi moraliști și cai troieni. Cu scopul de a dezbina BOR și a o scoate astfel din joc, ei acreditează ideea că acela care se încăpățânează a nu renunța la viziunea sa asupra a ceea ce ar trebui să fie sau să facă BOR, acela lucrează de fapt împotriva BOR.

La vedere, ținta atacului principal este Arhiepiscopul Tomisului, aceasta având o dublă finalitate. Pe de o parte, să îi descurajeze pe ierarhii care, fără a-l simpatiza neapărat sau a dori să îl susțină cu titlu personal pe ÎPS Teodosie, sunt gata să îi urmeze modelul opoziției la abuzurile guvernului anticreștin, nemaivoind să accepte compromisuri care compromit credința poporului, inclusiv în instituția bisericii. Pe de altă parte, scopul este ca, prin contrast cu Vlădica de la Pontul Euxin, PF Daniel să apară a fi un colaboraționist care desparte funcția de Patriarh al sufletului de aceea de Patriarh al patrimoniului.

În taină, desigur, după ce au fost drastic amputate ajutoarele bugetare, asupra Patriarhului se fac presiuni pentru a-l determina să reprime sever și exemplar sfidarea poruncilor guvernamentale de către creștinii de la malul mării, cu iluzoria promisiune că asta va conferi bisericii mai multă siguranță politică.

Când de la nivelul cancelariei patriarhale se fac IPS Teodosie, nesancționațe, reproșuri în limbajul și cu tezele lui CTP, fie asta și ca replică la unele afirmații contondente ale unor apropiați ai Arhiepiscopului, înseamnă că mai mulți lucrează împotriva BOR.

Acțiunile IPS Teodosie împotriva dictaturii covidiste au fost exemplare. Și aproape singulare. A-i reproșa “duhul răzvrătirii” înseamnă a fi de partea covidismului și a covidocrației. Iar asta înseamnă ratificarea încălcărilor neconstituționale ale libertății religioase și blamarea “bisericii luptătoare”, adică condamnarea publică a credincioșilor care o formează – ierarhi, preoți și mireni.

Primul om ajuns în Rai, potrivit Evangheliei, a fost un tâlhar. Mafia italiană din SUA a fost implicată cu succes împotriva “ciumei negre” și a “ciumei brune”, din Italia fascistă și Germania nazistă. Toate însușirile mafioților, care în timp de pace au fost defecte, în timp de război au devenit calități.

Eu nu am nici informația nici căderea pentru a judeca păcatele (de ordin contabil, administrativ, didactic, pedagogic etc.) ÎPS Teodosie, eventual săvârșite în ordinea internă a ierarhiei bisericești. Sunt sigur că PF Părinte Patriarh și Sfântul Sinod au suficiente remedii la care să apeleze cu eficientă discreție, fără asocierea opiniei publice inflamate de presa inamicilor bisericii.

Ceea ce ar trebui să ne preocupe acum, în primul rând, nu este nici problema reînființării Mitropoliei Tomisului. Oportunitatea și fezabilitatea din punct de vedere canonic ale acestei decizii aparțin Sfântului Sinod. Nefiindu-i membru, din perspectivă seculară, mă interesează adevărul istoric, pe care îl judec în baza argumentelor și documentelor, indiferent de persoana celui care îmi aduce informația (Troia a fost descoperită de un amator, nu de un arheolog profesionist), iar ca om al cetății (om politic, dacă vreți) îmi doresc să mă pot sprijini, în dialogul cu interlocutorii externi, pe vechimea creștinismului înaintașilor noștri și pe contribuția acestora la edificarea identității creștine a Europei, într-un moment în care unii exprimă dubii cu privire la caracterul deplin european al civilizației noastre, iar alții ne consideră minori în istoria creștinătății.

Dincolo de toate acestea, însă, și mai presus de ele, sfidarea principală este aceea a războiului purtat pe față nu de atei, ci de forțele anticreștine care sunt, totodată și antinaționale, împotriva BOR, rămasă ultim aliniament de apărare și factor de coeziune de ultim recurs ale națiunii române. În fața acestui pericol de moarte BOR trebuie să rămână unită și în nici un caz nu are voie să se lase tentată de “duhul excluderii” celor mai curajoși dintre fiii săi care, la vreme de pandemie, au înțeles să se lupte cu Anticristul pe baricade, refuzând orice compromis cu acesta.

Opoziția pasivă, diplomatică, de catifea, are și ea meritele ei. Este adevărat că mai ușor poți prinde muște cu o linguriță de miere decât cu un butoi de oțet. Inclusiv astfel de tactici cer nu doar inteligență, ci și curaj.

Istoria ne arată că ambele sunt necesare. Britanicii au acceptat să dea câștig de cauză pacifismului lui Ghandi, pentru că erau speriați de confruntarea cu mișcările violente pentru independența Indiei, desfășurate simultan.

Iisus a manifestat “duhul răzvrătirii” când i-a gonit cu biciul pe negustori și pe zarafi din Templu, și tot El a dat lecția smereniei atunci când a îndemnat să îi oferim obrazul celălalt celui care ne-a pălmuit. În ambele cazuri a fost același Iisus și ambele modele sunt de urmat.

Iisus a spus să dăm Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Acum Cezarul ne-a cerut să îi dăm ce era al lui Dumnezeu, și asemenea cereri nu se negociază, singurul răspuns posibil fiind alungarea Cezarului din biserică.

Când puterea seculară ne-a cerut să credem în dr. Arafat mai mult decât în Dumnezeu, să ne temem de Covid mai mult decât în Judecata de apoi, și să renunțăm la comuniunea eclezială și la cea euharistică, adică la esența ordinii creștine, a vieții bisericești și a Sfintei Liturghii, mânia cu care, din păcate, prea puțini credincioși au reacționat, nu a fost provocatoare, ci răspunsul la provocare. Un răspuns nu doar legitim, ci și necesar; și, în cele din urmă, biruitor.

Acestor mărturisitori nu li se poate pune acum eticheta de “tradiționaliști radicali”, cum o face un jurnalist de la DW, sau de “conservatori veleitari”, cum o fac unii comunicatori publici infectați de virusul globalismului științific. Și lor nu li se poate opune exemplul “ierarhilor luminați”, lăudați cu un suspect entuziasm și urmăriți cu un interes complet nefiresc de presa fidelă și liderii de opinie ai celor care s-au plasat în afara, dacă nu chiar împotriva BOR. Acestora le pasă de mitropolia Tomisului numai întrucât ea ar fi poarta prin care duhul dezbinării ar pătrunde în biserică.

Revoluționarul francez Gracchus Babeuf se întreba înțelept: “Cu ce ai greșit Babeuf de te laudă opoziția?” Poate și unii ierarhi BOR, de a căror totală bună credință nu avem a ne îndoi, ar trebui să se întrebe cu ce au greșit de îi laudă presa progresismului luciferic?

Iată de ce trebuie să fim foarte atenți în evaluările noastre și în raportarea la o dezbatere internă a BOR, transformată neatent și neînțelept în dispută. Ambele părți trebuie să înceteze conflictul, dar este posibil ca ambelor părți să le fie interzis acest lucru de forțe exterioare BOR și care nu sunt forțele binelui.

Prin amenințări sau prin promisiuni de daruri otrăvite, aceste forțe (posibil aceleași și posibil sub comenzi din afara României) îi împing pe ierarhii BOR să se contrazică între ei, epuizându-și astfel energia și atuurile morale necesare în lupta cu adevăratul inamic. Cei care procedează astfel știu bine că din interior zidurile cetății sunt mai ușor de dărâmat. Și mai știu că, rămase ziduri fără suflete, lăcașele de cult devin ușor obiective turistice și exponate în muzee de istorie, folosibile ca material didactic pentru conferințele “științifice” dedicate “zeului rațiunii moarte”.

Noi nu trebuie să lăsăm să se întâmple asta, căci chiar dacă nu am fi creștini ortodocși, suntem români și știm, asemenea lui Mihai Eminescu, că BOR este mama neamului românesc. Și chiar dacă suntem internaționaliști, nu suntem și nu vrem să fim internaționaliști de nicăieri, ci cetățeni ai universului cu rădăcinile în România. Și chiar de suntem pro-europeni, știm că nu putem fi buni europeni fără să fim buni români.

prof. dr. Adrian Severin

Gând de duminică : Apa, simbol primordial a tot cuprinzător

 

Dialogul Mântuitorului purtat cu cărturarul Nicodim, devenit mai apoi apostol, se termină proniator: ”Tatăl iubește pe Fiul și toate Le-a dat Lui/Cel ce crede în Fiul are viață veșnică, iar cel ce nu-L ascultă pe Fiul, nu va vedea viață, ci mânia lui Dumnezeu rămâne în el.” Cum este cu putință a-L vedea oamenilor” cum o spusese lui Moise: ”Fața Mea însă nu o vei putea vedea, că nu poate vedea omul fața Mea și să rămână viu” și i-a fost dat a-L vedea doar prin spate.  Când Dumnezeu s-a arătat Sfântului Ilie, proorocul a trebuit să se dea de-o parte și să-și acopere ochii cu mantia pentru ca astfel să fie ferit de urmările unei asemenea întâlniri ce depășește cu mult capacitatea omului de a percepe și cunoaște. Spunea David: ”Minunată este știința Ta, mai presus de mine; este înaltă și nu o pot ajunge./ Unde mă voi duce de la Duhul și de la fața Ta unde voi fugi?  

Apa, simbol primordial a tot cuprinzător

Ca simbol, apa este socotit unul primordial de-ar fi să-l evocăm doar pe Tales care spunea că ”apa nu era o formă a începutului, ci începutul însuși”.De aici spectru de semnificații s-a extins relaționat cu întreaga complexitate a  vieții, copleșitoare ca dimensiuni și varietate. Ce element primordial al vieții îl aflăm și în Biblie după cum citim că la început ”Duhul lui Dumnezeu se purta deasupra apelor”. În basmele noastre se vorbește adesea de ”apa vie”, element al regenerării și învierii,  chiar  al nemuririi, al tinereții veșnice și invincibilității. Există o apă vie și una moartă. Apa este, de asemenea  și un element al distrugerii de am aminti potopul lui Noe, sau un element al metamorfozei și amintim   doar legenda lui Narcis, eroul din mitologia greacă îndrăgostit de propriul chip văzut în apă. Dorind să ajungă la cel iubit s-a privit în apă, a sfârșit dramatic  în moarte pentru că nu a putut ajunge la imaginea reflectată din apă. Nu în ultimul rând, apa mai semnifică  transcendența cum este în cazul luntrașului Caron, singurul personaj care trecea pe cel mort dincolo de Styx.  Am mai putea continua într-o  fascinată odisee a condiției umane, în căutarea absolutului care-l fascinează și a cărui imagine o găsește în el însuși.  

În Noul Testament, apa semnifică felul în care Dumnezeu, Unime în treime,  fiind mediul în care a fost  descoperit  ca Fiul al lui Dumnezeu, când Botezat în Iordan de Ioan Înaintemergătorul, din cer s-a auzit glasul Făcătorului a toate spunând: ”Acesta este Fiul Meu Cel Iubit întru am binevoit”.  Apa astfel sfințită devine simbol al Duhului și sfințește întreaga creație izbăvită de moarte prin voia Părintelui Ceresc împlinită de Fiul Său.   Din această apă a cerut Hristos femeii samarinene să bea deoarece deopotrivă Fiu al lui Dumnezeu și Fiu al Omului, cunoaște pe deplin omul și știe mai bine decât oricine ce anume este prielnic pentru a-l îndruma spre dreapta credință. Hristos, Fiul lui Dumnezeu și al Omului, prea bine știind ce anume este necesar fiecăruia s-a folosit  de o adevărată ”maieutică”. Cuvântul Său  are darul de a îndrepta femeia, în felul ei cunoscătoare a celor ce trebuiau să se petreacă pentru a primi Marea Veste Bună. Mai mult chiar, când s-a convins că este Hristos, s-a grăbit să vestească pe cei din cetate iar ei au venit să asculte cuvântul mântuitor. E uimitor câtă vreme se spune că până atunci a avut cinci bărbați și cu cel de era acum, al șaselea, era în afara Legii.  Cu toate acestea, oamenii au dat  curs cuvintelor ei, au urmat-o și presimțind Adevărul coexistând cu viața și  dorind  a cunoaște mai multe. Mai mult, dacă cei din Gadara l-au rugat să plece, ei   L-au rugat să mai rămână împreună.  Cei obsedați de bogăția materială repede stricăcioasă l-au izgonit condamnându-se singuri la o existență absurdă. Preocupați doar  bogăția pământească, acea  de porci în care intraseră demonii să nu-și afle sfârșitul în apă, păgubindu-i, și-au mărturisit pe față preferința pentru Mamona. Au ajuns până acolo încât au desconsiderat că unul dintre ai lor care ajunsese teroare a fost vindecat și pericolul fusese înlăturat.

Hristos nu a spus nimic și s-a pornit  spre Samaria, cetate ce nu avea un nume prea bun de când locuitori ei se depărtaseră de Dumnezeu  cu toate că  mai târziu aveau să se apropie. Cu toate acestea, iudeii i-au considerat mereu inferiori și, geloși că Dumnezeu i-a primit, i-au numit după muntele Samara unde locuiau.

Fără pocăință nu există mântuire

Mântuitorul a poposit la fântâna lui Iosif și Sf. Chiril al Alexandriei scrie că asta înseamnă că predicarea trebuia să plece din Ierusalim de unde să se răspândească în lume. În orizont cognitiv, se poate afirma că dialogul femeii samarinene are valoare paradigmatică pentru cuvintele lui Hristos, adresate femeii din Canaan după care era trimis doar după  oile cele pierdute ale lui Israel. Pentru    nu ostenea a învăța pe cei de atunci ca și pe noi cei de astăzi, cuvintele fiind ca un izvor de apă vie cum a făcut și cu această. E nevoie ca Adevărul să ajungă la toți oamenii, chiar și la această femeie care nu era doar de alt neam, ci mai avea și obiceiuri necuvioase – avusese cinci bărbați și nici cu cel cu care era nu era după Lege. Vedem cum Fiul lui Dumnezeu s-a coborât ca Fiu al Omului până la cei aflați în latura și umbra morții, s-a smerit ca pe noi să ne înalțe redându-ne demnitatea cea dintâi. El, Cuvântul prin care toate s-au făcut a cerut  apă femeii anume pentru a ajunge singură la conștiința nevoii de a se curăța de păcatele cele multe, trimițând gândul la Sf. Ioan și botezul pocăinței. Femeia, contrar cutumei l-a ascultat și tulburată a lăsat  a lăsat găleata, care nu-i era de nici o trebuință. A făcut chiar mai mult și a plecat să-i cheme pe ceilalți locuitori a-i cetății, pentru că Adevărul se cere a fi cunoscut ca oamenii să se poată bucura de adevărata libertate. Omul nu se poate mântui de unul singur, iubirea eliberatoare are nevoie de ceilalți asupra cărora să-și reverse binefacerile.

Nu  orice asociere era  folositoare și femeia îi spune deschis  că iudeii nu au a vorbi cu samarinenii: ”Cum tu, care ești iudeu, ceri să bei de la mine care sunt samarineană”. Îl cunoștea după haina cu care era îmbrăcat și răspunsul a venit cumva neașteptat: ”Dacă ai fi știut darul lui Dumnezeu” și cine este Cel care-ți vorbește ai fi zis ”tu ai fi cerut de la El și El ți-ar fi dat apă vie”. Cele două firi erau una fără ca să se amestece însă fiind împreună lucrătoare.  Ca Fiu al Omului cerea apă obișnuită iar ca Fiu al Celui Preaînalt dăruia apă vie, căci  darul lui Dumnezeu era Sfântul Duh, cum profețise Sf. Ioan Botezătorul: ”Eu vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu-i sunt vrednic a-i dezlega cureaua încălțămintei. El vă v-a boteza cu Duh Sfânt și cu foc”. Apa cea vie este aceea a duhului, după cum mâncarea Mântuitorului este, singur a spus-o, a face Voia lui Dumnezeu Care L-a trimis. S-a împlinit cuvântul și apa vie a izvorât din Ierusalim ca toți cei care beau să fie feriți de demonii cei care vor să ucidă omul luându-și aliat minciuna.  Apa din fântână era una curgătoare, se împrospăta mereu ca o făptură vie, câtă vreme  apa stătută, închisă în sine  nu are cum să fie vie, rămânând  incompatibilă cu devenirea proprie ființei. Cum era o singură fântână, fiecare trebuia să vină  cu  găleata proprie ca semn al purtării de grijă dar și ca manifestarea a egoismului, a înstrăinării de iubirea lui Dumnezeu înlocuită cu iubirea de sine. Pe vremuri, țăranul nostru avea obiceiul să pună la poartă o găleată cu apă cu o cană ca trecătorul să-și poată astâmpăra setea.

Vremea când firea omului se întoarce la starea dintâi

Era ”ceasul” când, după cuvântul  Sfântului Chiril al Alexandriei, ”firea umană se întoarce se întoarce la frumusețea ei cea dintâi și, bând ceea ce este izvor de viață dătător este frumoasă prin varietatea faptelor bune și aduce slavă lui Dumnezeu”. Neîndoielnic, Mântuitorul nu avea nevoie de găleată și era doar un pretext anume folosit  pentru a da El apa  vie în sufletul celui care nu este conștient de câtă nevoie are de ea. Fântâna, simbol al vieții și nemuririi, al căutărilor febrile semnifică Duhul Sfânt, ”Domnul de viață dătătorul”. Poetul filosof Blaga chema: Sapă frate, sapă, sapă /până dai de stele-n apă lumina din adâncul cel mai adânc …venită de când Dumnezeu a zis ”să se facă lumină”.  

Tot el scrie în poezia ”Învierea cea de toate zilele” că ”ochi-mi sunt umezi/ și sunt împăcat ca fântânile din imperiul lutului”. Uimirea femeii, semn al capacității omului de a cunoaște și mărturie a forței creatoare care îi este proprie  a îndemnat-o să spună: ”Nu cumva ești Tu mai mare decât părintele nostru Iacob, care a dat această fântână și el însușii a băut din ea și fiii lui și turmele lui?” Adică, Tu spui  că ești mai mare ca Iacob care a dat fântâna, însuși împreună cu familia și animalele lui astâmpărându-și setea? Întrebarea devine  o punte între  Vechiul și Noul Testament. Oricine bea din apa aceea își potolea setea numai pentru o vreme după care  revenea nu mai puțin chinuitoare. Și, apoi, dacă susții că ai, de unde poți avea o asemenea apă din care vrei să dăruiești? Asta pentru că este  una să ai apă și cu totul altceva s-o dăruiești mai ales unei femei care era și samarineană. Este prefigurat caracterul universal al religiei creștine, al Legi celei noi, nu odată comparată cu o plămadă, care  așezată deasupra culturilor existente, le păstrează specificitatea și face posibilă armonia ca  recuperarea unității din diversitate.

Ceea ce este apă pentru trupul vremelnic  este cunoașterea pentru suflet, organul veșniciei și spune Hristos că viața veșnică este a-l cunoaște pe singurul Dumnezeu adevărat - acel ”Eu sunt Cel ce sunt” - și pe Hristos pe care L-a trimis - Cale, Adevăr și Viață. El este Cel despre care David spunea ”Că la Tine este izvorul vieții”…Întru lumina Ta vom vedea lumină”. Izvorul vieții este Hristos și tot El ”Lumina lumii”. El este acea ”Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut” întru care vedem lumina. Apa era vie fiindcă este , Duhul Sfânt, ”Domnul de viață dătătorul Care din Tatăl purcede” și a coborât la cincizecime sub forma unor limbi de foc asupra apostolilor. El înmlădiază lupta încrâncenată a contrariilor,  căci coborârea Duhului anulează lucrarea vrăjmașului și, prin El este cunoscută, după cuvintele Sf. Grigorie de Nazianz, ”singura învățătură de credință”, El având toate atributele Fiului în afară de naștere, fiindcă ”purcede”, merge înainte.

Adevărata închinăciune este în Duh și Adevăr

Fără să înțeleagă prea bine cuvintele Mântuitorului, femeia se roagă să-i dea apa minunată cu gândul doar la oboseala trupului și răspunsul iar surprinde: ”Mergi și cheamă pe bărbatul tău și vino aici”. Fără să  ascundă adevărul, femeia îi spune că nu are bărbat, fapt desigur știut de Mântuitor care astfel arată că nu orice legătură este bineplăcută lui Dumnezeu. Cei cinci bărbați din trecutul femeii și cel de al șaselea cu care era acum nu erau după Lege iar Mântuitorul anume întreabă spre a o curății de păcatele trupești. ”Doamne văd că Tu ești prooroc”, recunoscând că, în fapt, era dornică de Învățătura adevărată și, de aceea continuă aducând în discuție locul unde este închinăciunea este bine primită lui Dumnezeu – samarinenii închinându-se la muntele Garizim, cu înțeles de ”separație” iar iudeii în Sion, ”turn veghe”, Ierusalimul, cetatea marelui împărat. Se plinise vremea când oamenii erau pregătiți să primească adevărul care să facă dispărută separația și să-i unească. Era chiar ”ceasul” când, încredințează Hristos, adevărații credincioși se vor închina Tatălui în Duh și Adevăr.  De aceea Tatăl este închinat în Duhul și Fiul cu Duhul, împlinind-se Treimea cea de o Ființă și nedespărțită. Cum Tatăl își dorește și caută închinători adevărați, L-a trimis pe Fiul. Analizând ”primele principii”, Origen scrie că ”cei care se închină în Ierusalim, nu o fac nici lui Dumnezeu și nici Duhului pentru că Ziditorul a toate nu poate fi cuprins de niciuna dintre ele. Domnul este Duh și ca să te poți închina trebuie ca, mai înainte, să fii luminat și abia  în lumina Lui putem vedea Lumina cea neapropiată. Pentru asta, El nu are nevoie nici de templu anume construit, nici de loc special.

Cunoscătoare, femeia spune: ”Știm că va veni Mesia, care se cheamă Hristos, când va veni acela, El ne va vesti nouă toate”. Acum urcușul paideic se află pe culmea adevărului odată cu mărturisirea lui Hristos: ”Eu sunt. Cel ce vorbesc cu tine”. Mai întâi Hristos s-a arătat ca om însetat, apoi iudeu, ca profet și la sfârșit ca  Mesia când femeia, recunoscându-L, i s-a închinat. După ce a fost vindecat, orbul din naștere, întrebat fiind dacă crede în ”Fiul lui Dumnezeu” și-a mărturisit credința dar nu știa ”cine este” și Hristos i-a spus: ”L-ai și văzut. Eu sunt, Cel care vorbește cu tine” iar el s-a închinat după cuviință. Femeia a lăsat găleata, căci nu mu-i mai era de trebuință, apăruse Adevărul și s-a grăbit să înștiințeze pe toți de cele întâmplate că  să vină la ”cunoștința adevărului”. Femeia samarineană e  o pildă vie pentru noi toți cei trăind ”sub vremi”:să lăsăm toate lucrurile materiale și să râvnim spre cunoașterea ”Adevărului care ne face liberi” pentru a ne închina închinăm lui Hristos, ”Cale, Adevăr și Viață”. La pescuirea cea minunată, așa au făcut Andrei care l-a chemat pe fratele său mai mare Petru și apoi pe toți apostolii. 

”Acesta este cu adevărat Hristos, Mântuitorul lumii”

În femeia samarineană sunt preînchipuite  toate neamurile ce aveau să vină la creștinism; ea și-a abandonat nevoia trupească de apă pentru aceea duhovnicească și de aceea îl primește pe Hristos ca proroc. Apoi și-a lăsat găleata și a alergat în cetate ca să spună tuturor fără să se gândească la faptul că reputația ei nu era dintre cele bune după cum nici locuitorii cetății nu au desconsiderat spusele ei. După aceea, când ucenicii L-au îndemnat să mănânce, Iisus le-a spus: ”Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe mine și să săvârșesc lucrul lui”. În virtutea acestor cuvinte, Mântuitorul avea să spună că ”Eu și Tatăl Una suntem”. Deci El pilduiește cum să lucrăm rugăciunea ”Tatăl nostru” lucrându-i voia cum îngerii o fac în ceruri, convertind firea omenească aplecată spre păcat și făcându-se Fiu al Omului ca noi să devenim Fiii ai lui Dumnezeu. Așa L-au recunoscut samarinenii cei care se abătuseră de la credința dreaptă. Ceva mai târziu locuitorii Samariei aveau să spună că ei cred nu doar pentru cuvântul femeii, ci ”că noi înșine am auzit și știm că Acesta este cu adevărat Hristos, Mântuitorul lumii”. Sf. Chiril al Alexandriei scrie hotărât că ” Mântuitorul numește apă harul lui Dumnezeu. Căci oricine bea din apa aceasta va avea darul învățăturilor dumnezeiești izvorând din sine în mod stăruitor. El nu mai are nevoie de mustrare de la alții. Mai mult, este nevoie doar să îndemni pe cei care însetează după Cuvântul lui Dumnezeu ca ei să trăiască viața de aici de pe pământ împreună cu sfinții și profeții și cu apostolii. Ei sunt moștenitorii acestei misiuni despre care Isaia scria ”Scoateți apă cu bucurie din izvoarele mântuirii”. Numit când ”foc”, când ”apă” harul Duhului Sfânt nu desemnează substanța Duhului ci lucrarea Lui – foc pentru arderea păcatelor, apă pentru curățirea lor; distrugere și împrospătare care face să se stingă toate săgețile otrăvite al lui Veliar.

Și toată această lucrare sfântă și sfințitoare este făcută de Hristos într-o absolută smerenie, El nu găsește compromițător să vorbească unei femei de alt neam și cu obiceiuri reprobabile, învățându-ne că astfel numai  ”Întru lumina Ta vom vedea Lumina”. Sf. Siluan Atonitul se ruga:  ”Doamne, dă-mi puterea de a mă smeri înaintea măreției Tale. Doamne, Ție Ți se cuvine slavă în cer și pe pământ, mie însă, micuței Tale zidiri, dăruiește-mi smeritul Tău Duh. Mă rog bunătății Tale, Doamne, privește asupra mea din înălțimea slavei Tale și dă-mi puterea de a Te slăvi ziua și noaptea, căci sufletul meu s-a îndrăgostit de Tine prin Duhul Tău Cel Sfânt și tânjesc după Tine și cu lacrimi Te caut. Doamne, dă-ne Duhul Sfânt; prin El Te vom slăvi ziua și noaptea, căci dacă trupul nostru e neputincios, Duhul Tău e vioi, El dă sufletului puterea de a Te sluji cu râvnă și întărește mintea în iubirea Ta și o odihnește întru Tine cu o odihnă desăvârșită și nu mai vrea să se gândească la nimic altceva decât la iubirea Ta.” Principiul este cel al cunoașterii despre care Valeriu Gafencu, sfântul închisorilor, afirma:  ”Cunoaștem tot ceea ce poate fi cunoscut și stăpânim tot ceea ce poate fi stăpânit spre folosul, înălțarea și mântuirea omului. Cercetăm totul ca din toate să alegem ce e bun.” Femeia samarineană dă pildă  ca și noi, cercetându-ne sufletul, să-L aflăm pe Hristos spunând: ”Eu sunt Cel ce vorbesc cu tine”. Cu îndreptățire, poetul-gânditor Lucian Blaga scria:Iisus grăbea spre sat și soarele spre-apus când a întâlnit-o pe Magdalena care striga după El: ”Și-n minei-i Dumnezeu”:

Iisus visa

Și ochii s-au oprit o clipă

Pe luciul mocirlos ce ascundea în trestie Iordanul….

O undă de blândețe-i înecă deodată fața:

O soarele divinul, te orbește cu lumina-i

Și-atunci când se răsfrânge în noroi

Peste 40.000 de oameni au participat la pelerinajul de Rusalii, la Şumuleu Ciuc

 

La pelerinaj au fost prezenţi ministrul Tineretului şi Sportului, Eduard Novak, şi primarul oraşului Miercurea Ciuc, Attila Korodi.

Peste 40.000 de credincioşi au venit la pelerinajul organizat cu prilejul Rusaliilor la Şumuleu Ciuc. Evenimentul a fost anulat anul trecut, în contextul masurilor de prevenire a extinderii pandemiei de coronavirus, conform Aleph News.

Eduard Novak, ministrul Tineretului şi Sportului, a fost prezent la evenimentul care s-a desfășurat sâmbătă, la Şumuleu Ciuc. Acesta a menţionat că pelerinajul reprezintă un pas important către normalitate şi îndeamnă oamenii să meargă la vaccinare.

"Este o imensă bucurie să fiu astăzi aici la Pelerinajul de Rusalii, de la Şumuleu Ciuc, să fiu iarăşi parte a acestei tradiţii atât de importante pentru noi. Pelerinajul de la Şumuleu Ciuc este cel mai important eveniment pentru maghiarii de pretutindeni, găzduind anual sute de mii de oameni.

Chiar dacă anul acesta nu suntem atât de mulţi cum ne-am obişnuit, energia locului este una aparte. Bucuria este cu atât mai mare, cu cât anul trecut evenimentul a fost suspendat din cauza pandemiei. Mă bucur că UDMR a făcut posibil acest lucru. Le mulţumesc colegilor din Coaliţie, Consiliului Local şi Consiliului Judeţean”, a scris Novak pe Facebook.

"Este un pas important către normalitatea căreia i-am dus dorul cu toţii. Haideţi să ne-o recâştigăm, fiind responsabili! Vaccinarea este soluţia de a reveni la vieţile noastre de dinainte de pandemie”, a completat el.

La eveniment a fost prezent şi primarul din Miercurea Ciuc, Attila Korodi, notează Mediafax.

Pelerinajul Rusaliilor catolice organizat la Şumuleu Ciuc este considerat cel mai mare din Europa Centrală şi de Est şi a început în urmă cu aproape patru secole şi jumătate.

Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii, Kirill, le-a cerut femeilor să evite avortul

 

Patriarhul rus cere interzicerea avorturilor. Înaltul Ierarh vrea, totodată, prin această doleanţă să contribuie la reducerea crizei demografice cu care se confruntă Rusia, relatează vineri dpa, citată de Agerpres.

„Dă naştere copilului şi dă-ni-l nouă, Bisericii, şi noi vom face tot ce putem pentru a-l creşte şi a-l pune pe picioare. Suntem o ţară mare şi trebuie să devenim mai mare„, a spus Patriarhul Kirill.

Patriarhul a identificat, ca principală modalitate de creştere demografică, scăderea numărului de avorturi.

Patriarhul rus cere interzicerea avorturilor. Biserica Rusă a înfiinţat zeci de centre de criză pentru gravidele aflate în dificultate

Liderul Bisericii Ortodoxe Ruse le-a asigurat pe femeile care se gândesc să facă avort că Biserica Rusă „acceptă pe toată lumea, indiferent de religie şi cetăţenie„.

Înaltul Prelat a subliniat faptul că femeile însărcinate aflate în dificultate pot cere ajutor la cele 77 de centre de criză înfiinţate de biserică între Kaliningrad şi Kamciatka.

La rândul său, preşedintele Vladimir Putin a amintit, recent, de schemele de sprijin prin care va oferi ajutoare financiare familiilor ruse greu încercate. Liderul de la Kremlin este de părere că principalul obstacol în calea unui număr mai mare de naşteri îl reprezintă veniturile mici.

Rusia, în declin demografic de la căderea URSS

Populaţia Rusiei a înregistrat cea mai mare scădere a populaţiei de la mijlocul anilor 2000, diminuându-se cu peste 510.000 de persoane pe parcursul unui an, potrivit statisticilor oficiale. Conform unor estimări preliminare, Rusia avea 146.238.185 de locuitori la 1 ianuarie 2021.

La fel ca multe alte ţări, Rusia este afectată de numeroase decese cauzate de infectarea cu coronavirus. Totodată, această ţară a suferit un declin demografic aproape permanent de la căderea URSS, în 1991, din cauza situaţiei economice dificile cu care se confruntă multe familii.

În paralel a scăzut şi numărul de avorturi înregistrate. În timp ce, după prăbuşirea URSS, în 1992, au avut loc circa 3,5 milioane de avorturi, numărul acestora a scăzut la aproximativ jumătate de milion în 2020.