La orizont - departe - fulgere fără de glas zvâcnesc din când în când ca nişte lungi picioare de păianjen - smulse din trupul care le purta. Dogoare. Pământu-ntreg e numai lan de grâu şi cântec de lăcuste. În soare spicele îşi ţin la sân grăunţele ca nişte prunci ce sug. Iar timpul îşi întinde leneş clipele şi aţipeşte între flori de mac. La ureche-i ţârâie un greier.
VASILE ADAMESCU, ROMÂNUL NUMIT ”SUPRAOMUL” PENTRU CĂ E UNIC PE PĂMÂNT. Vasile Adamescu, de mic copil a fost orb, surd și mut. Cu toate acestea și-a depășit limitele. În prezent înțelege și vorbește cinci limbi străine - franceză, engleză, esperanto, spaniolă, italiană - și sculptează chipuri umane. A absolvit liceul, Facultatea de Psihopedagogie Specială, devenind profesor la Scoala de Nevăzători din Cluj. Recunoaște fiecare stradă după miros, oamenii după o strângere de mână, poate aprecia viteza unui autovehicul cu ajutorul palmelor. Recent Vasile Adamescu și-a scris autobiografia. Undeva, în adâncul apelor, există organisme care trăiesc fără vedere și fără auz, folosindu-se de alte simțuri. Deși e greu de crezut, există și oameni care trăiesc la fel. Cei mai mulți dintre ei sunt condamnați pe viață. Dar din când în când, își depășește uluitor condiția și devine ”supraom”. Chiar dacă vă veți astupa urechile și ochii, nu veți reuși să înțelegeți lumea în care trăiește Vasile Adamescu. Memoria v-ar sări în ajutor. Cum să-ți imaginezi ceva care n-ai văzut și n-ai auzit niciodată. Vasile nu are în memorie nici o imagine și nici un sunet. Și totuși, a reușit să reconstruiască fidel lumea în care trăiește. Cu mâinile plânge, cu mâinile râde, cu mâinile evadează din tăcere. Dar, deși e în continuare orb și surd a reușit să nu mai fie mut. Pentru foarte mulți, inclusiv pentru cercetătorii în domeniu, performanța lui Adamescu e un miracol. Copiii învață să vorbească de la adulți imitându-i, dar el cum ar fi putut să copieze pe cineva dacă de prunc n-a văzut, nu a auzit niciodată. Și astfel lipsit de comunicare nu era capabil nici să gândească. Animalele au instincte și se manifestă ca atare. El, nu putea nici atât pentru că nu înțelegea ce este, cine este. Din fericire, Adamescu a avut o stea norocoasă. A întâlnit, probabil, unicul om din România, pe atunci, care a avut curajul să încerce imposibilul - Profesoara Florica Sandu. O femeie dârză, curajoasă și creativă care a reușit să-l demutizeze și astfel să-l transforme în om. L-a ajutat să pronunțe primul sunet cu ajutorul vibrațiilor produse de gât și de buze, să scrie cu ajutorul semnelor scrise în palmă, să citească, să vorbească. La 14 ani, Adamescu învățase deja să vorbească, să scrie și să citească fără dificultate, ieșind astfel din bezna necunoașterii. După terminarea liceului, Adamescu a intrat la Școala Populară de Arte unde a învățat să sculpteze. Apoi s-a înscris la Facultatea de Psihopedagogie specială. După absolvirea facultății a devenit profesor la Școala de Nevăzători din Cluj.
DUPĂ CE AM AFLAT POVESTEA LUI VASILE ADAMESCU, MI-AM DAT SEAMA DE MULTELE POSIBILITĂȚI ȘI FORȚE CU CARE ESTE ÎNZESTRAT OMUL ȘI DE CARE PUȚINI SUNTEM CONȘTIENȚI !
sursa: Documentar, ” Vasile Adamescu - UN OM NEMAIVAZUT”, autor Carmen Avram
VĂ ROG SĂ URMĂRIȚI, ÎN CONTINUARE, POVESTEA LUI VASILE ADAMESCU ÎNTR-UN DOCUMENTAR REALIZAT DE CARMEN AVRAM.
