6.08.2018

Poveste cu tâlc - Să ne păstrăm curată fereastra sufletului ...





Am citit zilele acestea o poveste despre o familie care a primit de la o rudă in varstă o casă intr-un cartier foarte linistit. 
Inainte de a se muta mama, tatal si fiica lor mergeau cateva ore in fiecare zi pentru a scoate din casa lucrurile vechi, pentru a face curatenie si a pregati cât mai bine locuinta.
In prima dimineata cand au ajuns in casă fiica a observat, privind pe fereastra, o doamna in vârsta care isi intindea hainele, abia spalate, in balcon.

- Mama, priveste ce haine murdare intinde vecina noastra in balcon ! Pana si eu stiu sa spal mai bine decat ea ! Poate ar trebui sa merg s-o invăt cum se face ! Sau poate sa-i spun ce săpun să foloseasca…

Mama a privit la doamna in varsta care isi intindea rufele, a privit apoi la fiica ei si n-a spus nici un cuvant.

Si asa, la fiecare doua sau trei zile fiica repeta observatiile, in timp ce vecina isi întindea rufele la soare.

Dupa vreo lună, fiica a ramas surprinsa vazand ca vecina sa intindea pe sârma cearceafuri mult mai curate, asa ca i-a spus mamei sale:

- Priveste, a invatat să spele rufele, cu toate ca n-am avut timp sa trec pe la ea sa-i spun cum se face !

Mama s-a uitat zâmbind la ea si i-a raspuns:

- Nu, astazi am reusit să vin ceva mai devreme decat tine si am spălat geamurile casei noastre !

Si in viată se intâmplă de multe ori la fel… Totul depinde de cât de curată este fereastra sufletului nostru, cea prin care observăm faptele celorlalti.

Inainte de a critica, potrivit ar fi sa ne uitam la noi insine si sa ne curațăm sufletul pentru a putea vedea clar ceea ce se intamplă in jurul nostru. Atunci am reusi in sfarsit să vedem si curatenia sufletească a celorlalti, chiar daca ei nu sunt niciodata perfecti…

Fie ca “afara” este ploaie, vant sau soare… eu ma straduiesc in fiecare zi, atât cât imi stă in puteri, sa-mi pastrez curată fereastra sufletului. Si fara indoiala… azi te vad mult mai bine decat ieri !

O zi fericita, in care sa intre cat mai multa lumina prin fereastra ta !


Autor, Corina Marin
sursa: www.damaideparte.ro

Poveste cu tâlc - Cât timp suntem pe pământ trebuie să facem ce avem de făcut...






Un ţăran îşi lucra pământul, pe o căldură dogoritoare.

Un tânăr trecu pe lângă el şi îl întrebă:

“Câţi ani ai ?”

“77″, i-a răspuns țăranul.

“Mulţi înainte. E o vârstă venerabilă. Dar de ce mai lucrezi încă pământul ?” îl întrebă mirat tânărul.

“Păi, pentru că sunt aici !”

“Şi cum de lucrezi pe o căldură așa mare ca aceasta ?”

“Pentru că soarele e acolo !”

Într-adevăr, cât suntem pe pământ trebuie să facem ce avem de făcut, şi cele “de musai” cum spun ardelenii, şi cele de plăcere. 

Şi dacă tot suntem aici, pe pământ, haideți să punem suflet în ceea ce facem şi să renunţăm să ne mai văietăm atunci când lucrurile nu sunt aşa cum am prefera noi să fie.


sursa: http://povestiri-cu-talc.blogspot.com