1.09.2021

Un avion cu 59 de persoane la bord s-a prăbușit în Indonezia

 


Un avion de tip Boeing cu 59 de persoane la bord s-a prăbuşit sâmbătă în Marea Java, în apropierea Insulelor Seribu din Indonezia.

Avionul de pasageri de tip Boeing 737-500 a dispărut la scurt timp după decolarea din Jakarta. Aeronava efectua o cursă spre oraşul indonezian Pontianak, conform site-ului de profil FlightRadar24.

Avionul aparţine companiei aeriene Sriwijaya Air.

Autorităţile indoneziene au anunţat, potrivit agenţiei Bloomberg, că au pierdut contactul cu piloţii aeronavei. Au fost declanşate operaţiunile de căutare şi salvare.

Conform site-ului FlightRadar24, înainte de a dispărea, avionul a pierdut aproximativ 3.000 de metri din altitudine în mai puţin de un minut, la patru minute după decolare.

Nu există informații cu privire la numărul pasagerilor de la bord, dar o astfel de navă poate transporta până la 219 de pasageri. 

"Aceste aeronave ar fi trebuit să fie prevăzute cu un sistem ce permitea urmărirea aparatului de zbor, indiferent unde s-ar afla. Faptul că a dispărut brusc de pe radar poate indica o coliziune, o defecțiune tehnică sau chiar o manevră tehnică greșită. Nava este în acest moment într-o zonă necunoscută în zona Mării Java"- a declarat Sorin Stoicescu, expert în aviație, în direct la Antena 3.

Update 13.15: Televiziunile locale care difuzează în direct imagini de la operațiunile de căutare a navei au prezentat deja primele imagini cu fragmente ale aparatului de zbor. Potrivit Metro TV, primele rămășițe au fost descoperite deja.

Un oficial local a declarat pentru site-ul News.Detik.com că aeronava s-a prăbuşit în Marea Java, în apropierea Insulelor Seribu (Kepulauan). La bordul aeronavei erau cel puţin 50 de persoane.

Update 14.15: Resturi ale avionului şi fragmente umane au fost descoperite în mare de o navă a Pazei de Coastă din Indonezia. 

La bord erau doi piloți, 4 stewardese. Printre pasageri se numărau 46 de adulți, 7 copii și 3 bebeluși.


sursa:https://www.antena3.ro/actualitate/avion-disparut-indonezia-590660.html

Noi arme nucleare testate de Coreea de Nord

 


Liderul nord-coreean Kim Jong Un a anunțat că țara sa dezvoltă noi arme, inclusiv un submarin cu propulsie nucleară, arme nucleare tactice și focoase avansate concepute să treacă de sistemele de apărare antirachetă, anunță CNN.

În comentariile publicate sâmbătă, Kim a declarat că Coreea de Nord continuă înarmarea pentru a descuraja Statele Unite, comentarii care par să arate că strategia președintelui Donald Trump de angajament la nivel înalt cu Phenianul – inclusiv trei întâlniri între Trump și Kim – nu a reușit să convingă Phenianul să se oprească din constituirea unui arsenal nuclear modern.

„Indiferent cine este la putere în SUA, adevărata natură și adevăratul spirit al politicii anti-Coreea de Nord nu se vor schimba niciodată”, a spus Kim, potrivit Agenției Centrale de Știri Coreene (KCNA).

Potrivit lui Kim, proiectele se află în diferite stadii de dezvoltare. El a spus că „tehnologia de ghidare cu focoase multiple” se află în etapa finală, în timp ce studiile asupra zborului hipersonic „sunt complete”, Coreea de Nord pregătind testarea și producția rachetelor.

Îmbunătățirile armelor nucleare tactice, menite să fie utilizate la distanță mai scurtă și care sunt adesea mai puțin distructive decât armele nucleare strategice, sunt, de asemenea, finalizate, a spus Kim. Cercetările în domeniul submarinelor cu energie nucleară sunt complete și în „etapele finale ale examinării”, a spus Kim.

În iulie 2019, KCNA a prezentat fotografii ale lui Kim care inspectează un submarin în construcție. La acea vreme, Statele Unite au crezut că imaginile arătau probabil un submarin recondiționat de care Washingtonul știa de mai bine de un an, potrivit unui înalt oficial american. Imaginile prin satelit din septembrie același an au arătat că Phenianul ar fi pregătit să dezvolte un submarin capabil să lanseze rachete.

sursa:https://www.cotidianul.ro/noi-arme-nucleare-testate-de-coreea-de-nord/

Ce s-a întîmplat în America în realitate ? Unde e Lovitura de stat ? Unde e terorismul de stat ? Unde e insurecţia ?

 


Vîlvătaia stîrnită de incidentele din 6 ianuarie 2021 din Capitala Americii, Washington, aproape că s-a stins. Mai ţîşneşte ici-colo cîte o flacără, consecinţă a strofocării din partea CNN şi a altor alte posturi tv anti-Trump, numai că ea nu reuşeşte să aprindă incendiul, scrie Ion Cristoiu pe blog.
E un bun prilej de a aborda cu calm, cu luciditate şi cu distanţarea cerută de obiectivitatea jurnalistică întîmplările din 6 ianuarie 2021.
Formula de geniu folosită de Nae Ionescu în comentarea realităţilor avea drept esenţă exclamaţia:
Iată faptele!
Ce însemna asta?
În anii interbelici, şi nu numai, ceea se petrecuse de fapt în realitate (în realităţi, spunea publicistul) se pierdea sub avalanşa de opinii care de care mai pretenţioase şi mai sentenţioase ale politicienilor, jurnaliştilor, aşa zişilor specialişti şi nu în ultimul rînd ale părereologilor.
Confruntat cu manipularea opiniei publice româneşti prin acoperirea cu vorbe a faptelor, Nae Ionescu propunea din start întoarcerea la fapte.
Altfel spus, el propunea cititorului luarea în considerare a faptelor fără a ţine cont de ce s-a spus şi se spune despre ele.
Această formulă de descoperire a adevărului trebuie aplicată – se impune cu necesitate – în comentarea întîmplărilor din 6 ianuarie 2021 din capitala Americii.
 Despre aceste întîmplări s-au spus în America, ba chiar şi la noi, lucruri grozave:
 Terorism de stat, lovitură de stat, insurecţie, una dintre cele mai întunecate zile din istoria ţării, compromiterea democraţiei americane.
Brrr!
Ce-a fost în realitate?
În timp ce se desfăşura o şedinţă a Congresului pentru validarea alegerii lui Joe Biden ca preşedinte, mai mulţi susţinători ai lui Donald Trump, furioşi că se valida ceea ce ei numeau , au intrat în clădirea Capitoliului, ba chiar şi în sala de şedinţă. Congresmenii au fost evacuaţi. O intervenţie hotărîtă a forţelor de ordine i-a scos pe protestatari din clădire. Altceva deosebit nu s-a întîmplat. Năvălitorii n-au omorît sau rănit pe nimeni, n-au dat foc la clădire şi nu s-au constituit în Congres popular pentru a-l valida pe Donald Trump. Congresul şi-a reluat la scurt timp activitatea şi Joe Biden a fost validat fără probleme, într-o viteză mult mai mare dacă nu ar fi avut loc incidentele.
Unde e Lovitura de stat? Unde e terorismul de stat? Unde e insurecţia?
Am fi putut vorbi de o insurecţie dacă respectiva clădire ar fi fost păzită de tancuri şi mitraliere şi dacă trumpiştii ar fi intrat în sediu folosind şi ei tancuri şi mitraliere.
Protestatarii au intrat în clădire, pentru că nu li s-a opus nici cea mai mică rezistenţă. După ce-au intrat, în afară de selfie, n-au făcut nimic deosebit. De unde se vede că ei au intrat pur şi simplu pentru că n-au fost descurajaţi să intre de forţele de ordine. Din acest punct de vedere, între năvălirea într-un mall şi năvălirea în clădirea Capitoliului prea mare diferenţă nu e. Da, dar ei trebuiau să ştie că e vorba de un loc sacrosant. Păi, protestatarii de la 10 august n-au vrut să intre în clădirea Guvernului României? Au vrut. Ceea ce înseamnă că respectiva clădire nu era pentru ei sacrosantă. Pentru PSD-işti da, era sacrosantă. Ei bine, pentru trumpişti nici clădirea şi nici congresmenii nu erau de tip sacrosant.
Lovitură de stat?
Ar fi fost dacă protestatarii ar fi fost aduşi cu autobuzele de administraţia prezidenţială.
Dacă protestatarii ar fi intrat în sediu după ce Donald Trump ar fi ordonat poliţiştilor să se dea la o parte.
Dacă Donald Trump îi folosea pe protestatari, aşa cum a făcut Ion Iliescu cu minerii, pentru a-şi pedepsi adversarii politici.
De precizat că protestatarii n-au intrat în sediile CNN, nu l-au căutat pe Joe Biden ca să-i administreze câţiva pumni şi nici nu au ţinut să ocupe clădirea.
Din acest punct de vedere, nu văd prin ce e vinovat din punct de vedere juridic Donald Trump.
Fireşte, în clădirea cu pricina nu se poate intra fără bilet de voie. De aceea ea e păzită de forţe de ordine. Aşa spune Legea. Da, dar legea spune că protestatarii nu pot sparge geamuri şi vitrine, nu pot incendia maşini şi nu pot dărîma statui. Şi cu toate acestea protestele violente din vară ale organizaţiilor Black Lives Matter şi LM şi Antifa au avut loc oferind lumii imagini de haos. Pe parcursul protestelor au fost ocupate primării, sedii de Poliţie. Şi în acest caz s-a intrat sfidîndu-se Legea. Le putem spune terorism de stat, insurecţie ? Nu, le putem spune doar ceea ce au fost:
Încălcări ale Legii.
America a fost zguduită de masacre produse de adolescenţi demenţi, care au tras cu puşca mitralieră în colegii de şcoală.
Acestea nu sînt pete pe obrazul Americii ?
Trumpiştii n-au omorît pe nimeni. N-au dat foc la Capitoliu. Nu s-au baricadat în clădire ocupînd cu forţa sediul Congresului. În urma acţiunii lor în realitatea politică a Americii nu s-a întîmplat nimic deosebit. Joe Biden a fost validat ca preşedinte. Poliţia a sporit arestarea în rîndurile celor care au pătruns în Capitoliu.
Altfel au stat lucrurile în alte ţări unde americanii au declanşat operaţiuni menite a răsturna rezultatele alegerilor: în Republica Moldova, în Ucraina, în Georgia.
Cei nemulţumiţi de rezultatul alegerilor au luat cu asalt sediul Parlamentului. În consecinţă, rezultatul alegerilor a fost răsturnat. Americanii, care au regizat aceste violenţe, au fost de acord şi chiar au încurajat contrazicerea alegerilor libere şi democratice. A fost invalidat Joe Biden şi validat Donald Trump ? Şi atunci de unde şi pînă unde Lovitură de stat, insurecţie, cea mai ruşinoasă pată.
Incidentele au dat o lovitură imaginii pe care o are America în lume, şi anume de model de democraţie – se spune şi se scrie.
Păi, de ce ?
A fost răsturnat rezultatul alegerilor, altfel spus a fost pus la îndoială un moment al democraţiei ? Putem vorbi cel mult de o lovitură de imagine dată Poliţiei americane care n-a fost capabilă să contracareze năvala, dar nu democraţiei americane. Democraţia americană n-a fost pusă o clipă la îndoială, pentru că năvălitorii nu şi-au propus să schimbe rezultatul alegerilor.
Şi chiar dacă – să zicem – incidentele au făcut ca mulţi cetăţeni din alte ţări să nu mai respecte America, sînt convins că America e respectată mai departe.
Şi nu pentru democraţia ei, ci pentru portavioanele ei. Dacă ar fi să vorbim de respect sincer, ar trebuie să ne referim la Elveţia.
Altă nerozie: Întîmplările l-au făcut pulbere pe Donald Trump.
În ochii cui ?
Ai alegătorilor lui Joe Biden ?
Cei care l-au ales (74 milioane de americani, care au stat la coadă ca să-l voteze) au fost şi sînt convinşi că votul lui a fost fraudat.
Prin urmare, tot ceea ce a făcut Donald Trump prin refuzul de a-şi recunoaşte înfrîngerea, chiar prin cel de a fi prezent la ceremonia investirii lui Joe Biden a fost pe placul celor care l-au votat.
Indiscutabil, dacă America ar fi România, asupra României s-ar abate mînia Marilor Puteri, admiţînd că Joe Biden ar fi un Klaus Iohannis.
Asupra Americii a cui mînie să se reverse ?

(articol preluat de pe cristoiublog.ro)

sursa:https://www.cotidianul.ro/ion-cristoiu-ce-s-a-intimplat-in-america-in-realitate-mai-multi-cetateni-au-intrat-in-capitoliu-fara-bilet-de-voie/


Prognoză meteo specială pentru București

 


ANM a emis o prognoză specială pentru zona municipiului București, valabilă în intervalul 9 - 13 ianuarie, de ninsoare, lapoviță și polei.

ANM a emis o prognoză meteo specială pentru București, valabilă în intervalul 9 - 13 ianuarie. Atenție! Urmează zile cu ninsoare, lapoviță și polei.

Prognoza meteo pentru București. În intervalul 09.01 ora 10:00 -10.01 ora 08:00 vremea va fi în general închisă, iar pe parcursul nopții temporar vor fi precipitații slabe mai ales sub formă de ninsoare. Vântul va sufla slab și moderat. Temperatura maximă va fi de 3...4 grade, iar cea minimă de -2...-1 grad.

Între 10.01 ora 08:00 și 11.01 ora 08:00 cerul va fi noros și vor fi precipitații mai ales sub formă de ninsoare, în general moderat cantitativ. Se va depune strat de zăpadă neuniform, cu grosime în general de 8...15 cm. Vântul va sufla moderat, cu unele intensificări noaptea, când la rafală se vor înregistra viteze în general de 35...45 km/h. Temperatura maximă va fi de 1...2 grade, iar cea minimă se va situa în jurul valorii de -1 grad.

Prognoza meteo pentru București. Între 11.01 ora 08:00 și 13.01 ora 08:00 înnorările vor persista și temporar vor mai fi precipitații. Pe parcursul zilei de luni (11 ianuarie) va ninge, apoi ninsorile se vor transforma treptat în lapoviță și ploaie și se va depune polei. Vântul va avea unele intensificări, cu viteze la rafală în general de 35 ...45 km/h. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de 1 grad, luni (11 ianuarie), iar marți, la amiză se vor înregistra 1...3 grade.

Temperatura minimă va fi de -2...0 grade în noaptea de luni spre marți (11/ 12 ianuarie), iar în noaptea de marți spre miercuri(12/ 13 ianuarie) se va situa în jurul valorii de 0 grade.

Prognoza meteo 11 ianuarie - 8 februarie 2021. Va fi mai frig decât normalul perioadei şi vor fi precipitaţii abundente

Vremea începe să se apropie de temperaturile normale pentru această perioadă, ceea ce înseamnă că mercurul din termometre va scădea faţă de cum a fost până acum.

sursa:https://www.antena3.ro/actualitate/prognoza-meteo-bucuresti-ninsoare-590651.html


Anul 2020 a fost cel mai greu an de după Al Doilea Război Mondial

 


Să întocmești retrospectiva unui an devenise de multă ceva banal. Anii prezentau repetiții, încât ce se putea spune părea rutină. Retrospectivele erau reflexe, oarecum contabile.

2020 a fost, însă, din nefericire, un an care a ieșit din șir mai mult decât toți anii de după Al Doilea Război Mondial. A fost un an care a aruncat comportamentele în “purtatul măștii”, “distanțarea fizică”, “statul în casă” și “lockdown”, fără șanse sigure de revenire la normal, un an greu suportabil. Aproape toate interacțiunile ce dăduseră conținut vieții oamenilor și formaseră frumusețea acesteia au dispărut peste noapte. 2020 a transformat tacit anii anteriori în ceva de vis. A făcut-o nu sub un aspect sau altul, ci aproape sub toate aspectele.

Este loc comun că anul 2020 a fost anul începerii pandemiei covid- 19. Conoravirusul respectiv, semnalat internațional în 29 decembrie 2019, în succesiunea altor viruși, s-a răspândit cu iuțeală pe glob prin transmiteri de la om la om și face și acum ravagii. Cu noile mutații observate, el atacă orice vârstă și pare să reziste vaccinurilor existente. Istoriile maladiilor și ale spitalizărilor au început să-l găsească în trecut, dar cunoașterea pare abia la început.

Anul 2020 rămâne și anul începerii luptei pentru a stăvili pandemia. Nu a putut fi, din nefericire, și anul găsirii unei căi de combatere directă.

Ceea ce este însă și mai trist este faptul că anul 2020 a fost anul unui șir întreg de prăbușiri. Unele au fost legate de coronavirusul-19, altele au suplimentat doar necazurile.

S-a prăbușit încrederea în capacitatea instrumentelor analitice existente. Nici o teorie – afară de proza science fiction – nu a anticipat virusul și efectele lui. Și puținele avertizări privind “răzbunarea” naturii pentru violentarea ei (Adorno, Horkheimer, Heidegger, O’Neill) nu au putut înainta dincoace de un semnal de alarmă. Nici o teorie nu a captat până azi ceea ce are mai propriu virusul și permite combaterea lui directă.

S-a prăbușit încrederea în cunoaștere. Ne obișnuiserăm cu un optimism încât nu mai trăiam, ca umanitate, sentimentul limitei de netrecut în cunoaștere. Ca niciodată în viața generațiilor active astăzi, cercetarea științifică a fost, însă, surprinsă. Universitățile, altădată inovative, au cam amuțit. Coronavirusul-19 este probă că necunoașterea este mult mai mare decât s-a crezut.

S-a prăbușit încrederea în reziliența economiei. A fost destul șocul unui virus ca cea mai diferențiată economie a tuturor timpurilor să fie pusă pe butuci. Aproape 280 000 miliarde de dolari sunt pierderile anului 2020. Până și cea mai puternică economie, cea a SUA, a pierdut preț de cel puțin 60% din produsul intern brut. Aruncarea în șomaj a peste 20 de milioane de lucrători este dramatică.

S-a prăbușit încrederea în continuitatea educației. Trecerea la educația online, ce venea din anii anteriori, nu are cum să fie, totuși, soluția. Deocamdată, chiar alfabetizarea revine la ordinea zilei. Practica pregătirii – în laborator sau în industria reală – s-a subțiat până la dispariție. Studiul individual era deja în criză, iar acum s-a cam stins. Idealul profesional, nu mai vorbim de cel universitar, sunt înlocuite în fapt cu descurcarea. În țările de referință se recunoaște că în 2020 s-au pierdut în jur de 60% din rezultatele așteptate din partea educației. Ne dăm seama ce este în celelalte țări.

S-a prăbușit încrederea în dreptatea socială. Dincolo de asprimea societății competiționale, se mai păstra vaga convingere că dreptatea triumfă până la urmă. Pandemia i-a îmbogățit însă nemăsurat pe unii, iar la împărțirea poverilor tocmai profitorii lipsesc. 2020 a fost un an dezamăgitor pentru dreptate în societate.

Anul 2020 a dezvăluit nemilos precaritatea democrațiilor. Se știa demult că democrația fără resurse culturale sau cu decidenți mediocri nu este decât butaforică, dar continuam să sperăm că cetățenii reuniți de instituții decid. Sub cel puțin patru aspecte, democrațiile s-au arătat în 2020 mai vulnerabile decât s-a crezut.

În multe locuri din lume, chiar în numele democrației, s-a consolidat de fapt statul polițienesc. Se înțelege greu că poliția nu are de a face, la propriu, cu democrația, chiar dacă nu poți contesta utilitatea polițistului în a fluidiza circulația și a apăra cetățeanul pe stradă. În prea multe locuri se crede că poliția apără democrația – pe care, la drept vorbind, o pot apăra doar cetățenii. De la această credință eronată se ajunge la bădărănie, la victime și la reacții, ieșindu-se de fapt din democrație și intrându-se în statul bastoanelor, amenzilor și abuzurilor.

În unele societăți, s-a profitat de pandemie pentru a instaura “stări de urgență” și alte stări abuzive, spre a se perpetua inși la putere, în pofida cadrului democratic. Apelul Vigano a semnalat, pe bună dreptate, la timp, faptul că decidenți mediocri caută în vremuri de pandemie să-și lărgească puterea limitând drepturi și libertăți fundamentale și reducând democrația la o vorbă între altele.

În multe democrații au ajuns la decizii inși nepregătiți, inculți și lipsiți de scrupule civice și morale. Aceștia au convertit pe nesimțite funcțiile în proprietăți și și-au luat atributul de a a desemna șefi la armată, servicii secrete, sistemul judiciar ca justificare pentru a numi în funcții tot mediocri, dar oameni de casă, mai curând decât valori din societate. Astfel de parveniți au lovit cel mai mult democrațiile existente.

De la origine se considera că în democrație reprezentanții se aleg, dar se aleg dintre cei mai pregătiți, mai devotați, mai vrednici din societate. Democrația era legată intim cu meritocrația. De mulți ani se semnalează, însă (începând cu Nietzsche), înlocuirea meritocrației cu mediocrația și mai nou (pe urmele lui Stendhal și Thomas Mann) cu prostocrația. Nici nu este cel mai mare pericol ochlocrația, căci manipulările sunt atât de vaste încât cei ignoranți ajung greu la cuvânt. Ajung, în schimb, sfertodocții, sprijiniți eventual de serviciile secrete.

Democrația nu a intrat prima oară în criză. 2020 a arătat însă unde sunt chestiunile nerezolvate. Marea ei problemă este că ignoră legitimarea – care nici nu a apucat să fie înțeleasă în noile democrații.

Ca să ne dăm seama de situație, este destul să observăm că legitimarea democratică, pe care James Madison o plasa în voința cetățenilor (“poporul este singurul izvor legitim al puterii”, se scrie în The Federalist, nr.49, 1788), se circumstanțiază. S-a recurs, în fapt, la alte legitimări de politici și decizii. De exemplu, „legitimarea prin încredințare”, prin care nu voința populară, ci voința președintelui devine decisivă, societatea punându-se fără precauție în mâna unui ins. Sau „legitimarea prin pericol național”, care, putând fi stabilit arbitrar, este un expedient pentru impostori. Sau “legitimarea prin pregătirea științifică”, care ar transformă ilicit guvernanții în “tehnocrați”, iar democrația devine superfluă.

Neoliberalismul a făcut trecerea la legitimări și mai improvizate. Un exemplu este „legitimarea prin utilitatea operei”, cum este, de exemplu, „lupta cu corupția”. S-au câștigat alegeri și se caută menținerea la putere a unor forțe sub pretextul că doar așa s-ar stârpi flagelul real al corupției. Numai că în felul acesta nu se reduce corupția, ci se lovesc concurenți, nu se atacă corupția din fața ochilor, ci doar trecutul ei, nu se recuperează pagube, ci se înlătură rivali. Un alt exemplu este actualizarea „legitimării prin comanda instituțiilor de forță”, inspirată de Carl Schmitt, cel care a pavat juridic ascensiunea lui Hitler. „Legitimarea prin comanda instituțiilor de forță” rămâne unul dintre cele mai penibile și mai degradante momente din istoria României, care imprimă și astăzi caractere de „stat securist” statului actual. În acest fel s-a ajuns la acorduri de cooperare între servicii secrete, procuratură, judecători, cu infiltrarea presei, a unor universități, a culturii și cercetării și la condamnări politice, la comportamente și decizii neconstituționale ale însăși celor care jură pe Biblie.

Mai nou, tot o formă improvizată este „legitimarea prin ce spune Europa”. La această legitimare presează profitori care nu au contribuit cu ceva la reformele proeuropene, iar dacă sunt puși în situația de a decide nu știu să facă ceva. Ei cer însă Europei să-i ia drept autentici proeuropeni, iar populației îi pretind să se stea smirnă în fața a ceea ce spun funcționari de la Bruxelles, fie ei și de mâna a treia. În loc să facă din valorile europene punctul de sprijin al unei democratizări capabile să reînsuflețească societatea, aceasta cade sub impostori.

2020 a arătat precaritatea umanismului. De pildă, în loc să se rezolve chestiuni sanitare, s-a recurs la un amestec vulgar de considerente medicale și motive politice, care împiedică și acum combaterea pandemiei. S-a ajuns la înlocuirea argumentării în orizontul umanității cu optici de partid, pe fondul unei noi polarizări a societății. Justiția se concepe nu ca valoare în sine, ci ca ceva îndreptat neapărat împotriva cuiva. Se formează curente ba ale “progresismului”, ba ale “conservatorismului”, vindicative, oportuniste și fără viziune, dar vehemente și gata să distrugă sau măcar să împiedice dezvoltarea generală.

Cel mai bun istoric contemporanist al acestor ani, Niall Ferguson, a reluat tema “statului staționar”, pe care Adam Smith îl imputa Chinei secolului al optsprezecelea: stat cu venituri joase pentru cei mai mulți, dominat de o elită coruptă, ce exploatează legi și poziții în administrație în avantajul ei. Doar că, între timp, China s-a schimbat, iar “statele staționare” proliferează în alte părți ale lumii. “Marea degenerare” s-a produs (The Great Degeneration. How Institutions Decay and Economies Die, Allen Lane, London, New York, 2012, p.10), iar economiștii, sociologii, istoricii cei mai calificați o discută.

Între timp s-a petrecut ceea ce se poate numi “marea degradare”. Nu intru aici în amănunte, dar sugerez aspectul cheie.

Max Weber observa, în Etica protestantă și spiritul capitalismului, că ceea ce numim capitalism nu se caracterizează prin avariție, ci prin calcul rațional. Altfel, capitalismul apărea în Orient sau la Veneția; a apărut, însă, cum bine știm, în Anglia, apoi în SUA și Europa.

Au avut loc, desigur, “revoluții conservatoare” în istoria ultimelor decenii. Dar acestea au mărit de fapt cupiditatea, pe fondul prăbușirii aspirației la o societate rațională. Excitarea pentru obiective pe termen scurt a înlocuit preocuparea pentru construcție durabilă. Deja Hannah Arendt argumenta, în Originea totalitarismului, că în societățile europene s-a trecut de la comportamentul persoanelor nutrit de interese comune, la comportamentul de masă axat pe oportunism.

În anii șaptezeci, când eram asistent, ne-a făcut o vizită la catedra de la Universitatea clujeană unul dintre economiștii cei mai prizați în lume – Jean Fourastie. Acesta publicase deja Grand Espoir du XXe-siecle, cu o perspectivă candidă: lumea trece de la “societatea agrară”, la “societatea industrială” și apoi la “societatea serviciilor”, în care oamenii se vor dedica, în sfârșit, culturii, autoeducației, lecturii.

Cu timpul, faptele au fost pe dos. S-a trecut la avariție, nu la cultivare de sine. După 2020, cupiditatea a inundat până și viziunile. Nu faptele contează, cât zvonul plauzibil, nu argumentarea, cât asertarea mediatizată, nu probele, cât reaua credință cu aplomb. Digitalizarea leagă acum lumea în noi conexiuni și creează ușor impresia unei intervenții din exterior, inclusiv în ceea ce părea inexpugnabil – în alegerile democratice. Lumea s-a umplut de conspiraționism, încât mentalitatea “epocii postadevărului”, care se acuză deja, triumfă.

Nu este prima oară în istorie când se prăbușesc siguranțe. În definitiv, siguranța exprimată de Leibniz că trăim în cea mai bună dintre lumile posibile, a fost ruinată de cutremurul de la Lisabona (1755). Siguranța iluminiștilor, că oamenii procedează fundamental rațional, a fost infirmată de Primul Război Mondial și de ceea ce a urmat. Siguranța că economia de piață va fi fără cusururi au risipit-o crizele din 1929 și 2008. Siguranța că democrațiile pacifică societățile a fost pusă la îndoială de alunecarea democrațiilor în dictatură, în perioada interbelică, și, mai nou, de alunecarea unora în formalism. Siguranța că oamenii iau ca limită a luptelor lor viața altor oameni și nu devin bestii a infirmat-o Auschwitz-ul. Siguranța că, odată libere, popoarele vor lua decizii înțelepte au contrazis-o tranzițiile eșuate. Siguranța că lumea se îndreaptă, după 1989, spre societăți ale libertăților, democrației și dreptății se circumstanțiază zi de zi.

Pentru timpul pe care-l trăim, diagnoza „societății nesigure” (vezi A. Marga, Societatea nesigură, Niculescu, București, 2016) s-a confirmat. S-a confirmat și anticiparea că, după 2010, s-a intrat în lume într-o geometrie variabilă a supraputerilor, care controlează soarta oamenilor (Vezi A. Marga, Ordinea viitoare a lumii, Niculescu, București, 2017). 2020 confirmă din plin ambele anticipări – doar că acum se prăbușesc deodată mai multe siguranțe.

O abordare sistematică este datoare, știm bine, cu rezolvări, măcar în principiu. Ce se poate spune încât 2021 și anii care urmează să aducă totuși o schimbare în bine? Am în vedere două considerente.

Primul este acela că abordări pe fragmente dau soluții fragmentare. Or, deja întregul vieții și societăților are nevoie de examinare și reconstrucție. Este nevoie, în orice caz, de integrarea tehnicilor de stăpânire a evenimenelor deja abundente în abordări reflexive, holiste.

Al doilea considerent este acela că trebuie ieșit din mărginirea de gândire care a ocupat deja terenul. Suntem, istoricește, după un lung efort de a „naturaliza” omul și lumea, ceea ce înseamnă a le aborda științific. Numai că a lua în seamă doar fapte, nu și valori, precum libertatea, responsabilitatea, conștiința, rațiunea, comunitatea, credința, spiritul, face să nu se rezolve probleme, ci să se capituleze în fața lor.

Prăbușirile și nesiguranțele lui 2020 sunt tot atâtea provocări pentru 2021. De ce nu s-ar lărgi perspectiva în cele două direcții – holismul și valorile? În definitiv, nu se poate ajunge la viață cu sens fără a privi mereu ceea ce este ca întreg și fără un idealism al valorilor.

sursa:https://www.cotidianul.ro/provocari-pentru-2021/


Tunuri de sute de milioane de euro date în pandemie: Cinci anchete jurnalistice arată cum s-a furat prin contracte cu statul

 


În emisiunea Exces de Putere de vineri seara, la Antena 3, s-au prezentat cinci anchete jurnalistice care scot la iveala tunuri de sute de milioane de euro, date în Romania, de când a inceput pandemia de coronavirus. Una dintre anchete, îl vizează pe "Regele pandemiei", asa cum l-au numit jurnalistii de la Recorder pe Adrian Ionel, fostul Director Unifarm.

Peste 25 de milioane de măști de protecție, aproape 3.5 milioane de combinezoane, mii de kit-uri de testare pentru coronavirus și aproape 200 de ventilatoare pentru secțiile AȚI, toate blocate în depozitele Unifarm. Mai exact, marfă în valoare de 800 de milioane de lei, plătite din banii statului. Același stat care a continuat să facă achiziții de milioane, în timp ce depozitele erau pline.

Investigația Recorder a arătat cine este Adrian Ionel, fostul director al Companiei Naționale Unifarm, cel care a ajuns să conducă o companie de importantă strategică, cine a luat cele mai mari felii din miliardul de euro care trebuia să ajute sistemul medical în lupta cu pandemia și ce se ascunde în spatele declarației de avere a omului de afaceri.

Recorder a intrat în decembrie în posesia inventarului Unifarm, care arată că în depozitele companiei se așterne praful pe cantități imense de echipamente medicale care nu mai pot fi valorificate: 26 de milioane de măști, 2,3 milioane de combinezoane, aproape 200 de tone de dezinfectant, peste un milion de mănuși, sute de ventilatoare de terapie intensivă sau de transport.

O parte din această marfă va expira în curând, o parte e de proastă calitate, iar restul este prea scumpă. Unifarm a cumpărat-o cu sume exorbitante, iar legea nu-i permite să vândă la prețuri mai mici. Din acest motiv, niciun spital nu vrea să cumpere de la ei.

Ce s-ar întampla daca Unifarm ar intra în faliment

Unifarm se află, astfel, într-o situație fără ieșire: a primit de la Trezoreria Statului un împrumut de 1,15 miliarde de lei pentru achiziția de echipamente. A cumpărat echipamente scumpe și proaste, așa că a rămas cu ele în depozite și acum nu mai poate returna împrumutul. Fiscul a pus între timp sechestru pe birourile și pe depozitele Unifarm, iar surse din Ministerul Sănătății au spus că se ia în calcul declararea falimentului.

Jurnaliștii Recorder au obținut documente care arată că ministrul Sănătății, conducerea Guvernului și președintele României au fost înștiințați încă din luna aprilie despre situația delicată în care se află Unifarm. După ce, la începutul pandemiei, i-au dat bani pe mână și s-au lăudat cu achizițiile pe care le făcea, politicienii nu vor acum să-și mai asume nicio răspundere pentru dezastrul produs de Adrian Ionel. „A făcut totul de capul lui și va răspunde în fața legii“,a declarat ministrul Sănătății, Nelu Tătaru, pentru Recorder.

Ionel are în acest moment un dosar penal, însă acesta vizează acuzații de șpagă pentru atribuirea unor contracte și nu felul în care a administrat Unifarm. Pentru acest dezastru pur și simplu nu poate fi tras la răspundere.

Compania Națională Unifarm a rămas în pragul falimentului, iar firmele cărora Adrian Ionel le-a împărțit contracte de sute de milioane au rămas cu banii.

sursa:https://www.antena3.ro/actualitate/tunuri-de-sute-de-milioane-de-euro-date-in-pandemie-regele-pandemiei-contracte-cu-statul-590632.html

Cel mai elaborat act criminal care a afectat alegerile din SUA - Dovezi care arată că alegerile americane au fost furate

 


Informația că rezultatul alegerilor americane ar fi fost influențat  și că Trump ar fi pierdut funcția de președinte după intervenția unor forțe străine circulă deja de câteva luni. Recent, un angajat al celui de-al optulea cel mai mare contractor global de apărare a mărturisit, nici mai mult nici mai puțin că „el și alții au schimbat voturile în toată America în cursa prezidențială a SUA“. Dezvăluirea a fost furnizată pe siteul nationsinaction.org.

Sursa citată precizează că angajatul a furnizat o dezvăluire șocantă care detaliază rolul său în cel mai elaborat act criminal care a afectat alegerile din SUA. Coroborând raportul DNI Ratcliff privind intruziunea internațională, Arturo D’elio a subliniat schema care s-a dovedit a avea succes în utilizarea sistemelor informatice Leonardo și a sateliților militari situați în Pescara, Italia. Rapoartele recente despre un hacking la Leonardo par să fi fost acum o acoperire orchestrată pentru a atenua revenirea asupra corporației care este parțial deținută de guvernul italian.

Nations In Action, o organizație guvernamentală pentru transparență, a colaborat cu Institute for Good Governance pentru a investiga și cerceta amănunțit neregulile electorale care au dat dovada mult așteptată că un complot impecabil pentru a doborî America a fost executat cu resurse extraordinare și implicare globală. Americanii și aleșii au acum dovezi că alegerile au fost într-adevăr furate.

Aceasta prevede mecanismul pentru fiecare stat de a-și reaminti imediat lista de alegători sau de a se adresa proceselor și de a solicita tuturor agențiilor guvernamentale federale să blocheze toate comunicațiile interne, echipamentele și documentația de la Ambasada Romei.

„Nu vă înșelați, aceasta este o lovitură de stat pe care o vom opri în numele justiției și a alegerilor libere și corecte”, a declarat Maria Strollo Zack, președintele Nations In Action

Și Institute for Good Governance a emis următoarea declarație:

Misiunea noastră este să oferim adevărul deplin, să expunem autorii acestei infracțiuni oribile și să ne asigurăm că fiecare persoană implicată, indiferent de poziție, va fi urmărită penal în cea mai mare măsură a legii.

Nations In Action și Institute for Good Governance  fac o serie de cereri oficialilor aleși, printre care:

• Îndepărtați imediat Leonardo SpA din toate contractele și confiscați activele

• Toți membrii congresului trebuie să se pronunțe împotriva acestei interferențe străine și interne sau să facă față amintirilor și suspiciunilor de implicare

• Implementați cele mai severe sancțiuni pentru participanții care aveau cunoștințe sau au participat și refuzați să asiste la anchetă.

Maria Strollo Zack, fondatorul Nations In Action, a adăugat:

„Statele trebuie să judece toate activitățile de vot ilegal și să ofere remedii legislative imediate. La alegerile americane nu poate exista toleranță zero decât pentru intervenția criminală. Această conspirație internațională trebuie să fie întâmpinată de o acțiune rapidă a președintelui și să fie susținută pe deplin de oficiali aleși pentru protejarea integrității votului și a prosperității marii noastre națiuni ”.

sursa:https://www.cotidianul.ro/dovezi-care-arata-ca-alegerile-americane-au-fost-furate/