12.02.2020

”Nesimțitul național”

 


”Pregătiți-vă de ce e mai rău!”. Răzvan Savaliuc a scris un text incendiar, în care îl acuză pe Iohannis va constitui ”o teroare națională, de pe urma căreia totul va fi posibil”.

Cunoscutul investigator de presă Răzvan Savaliuc publică un text distrugător la adresa președintelui Iohannis, pe care îl numește ”Nesimțitul național„ și îl acuză că ”ne-a furat Ziua Națională, Biserica și târgul de Crăciun”!

Savaliuc descrie momentul de la Arcul de Triumf: ”Nesimțitul național coboară plin de morgă din limuzina Mercedes S500. Stă preț de mai bine de un minut să-si aranjeze mânușile și cravata, imaginea lui e tot ce contează”, scrie acid Răzvan Savaliuc. ”Apoi se urnește din loc, cu un băț în fund, spre șleahta de ciocli din Guvernul Meu, care se frâng cu slugărnicie și apoi râd prostește”.

E Sărbătoarea lor – scrie Savaliuc, parafrazând expresia favorită a președintelui. ”Nesimțitul național își citește discursul compus de alții (primul fără PSD de anul acesta) apoi întoarce spatele și pleacă brusc, obosit de marele efort făcut”.

”S-a deranjat destul pentru români - trebuie să meargă la masă, să mănânce bio”, scrie Savaliuc, arătând că, ”în urma lui, cioclii de la PNL se râd între ei, se ciocnesc cu cotul - niște măscărici!”.

Jurnalistul îi observă critic pe liberali: ”Sunt plini de ei, de parcă au făcut cine știe ce ispravă, în timp ce milioane de români aflați în fata televizoarelor le-au dat toate plăcutele suedeze din lume”.

Și, amintește Savaliuc – acum 102 ani, când era tot pandemie, de gripa spaniolă, la Alba Iulia ”românii s-au adunat cu sutele de mii din toata țara, la 1 Decembrie 2018”, să decidă Marea Unire. ”Nimeni nu ar fi îndrăznit să tulbure uriașul sentiment de libertate și identitate națională”.

Un fapt cert: de atunci încoace, vreme de peste 100 ani ”nimeni nu a îndrăznit, nici măcar comuniștii (care au mutat-o pe 23 august), să pună bariere Zilei Naționale” – asta pentru că până și comuniștii ”și-au fundamentat regimul pe patriotism și dragoste de țară”, supă cum recunoaște și Răzvan Savaliuc.

”S-a găsit Nesimțitul național, cu Guvernul Meu (total nelegitim în raport de votul popular, pentru că PNL nu a avut majoritate la ultimele alegeri din noiembrie 2016) să ne spună că ne îmbolnăvim daca ieșim să sărbătorim Marea Unire - că anul acesta nu mai facem nicio Sărbătoare”, scrie incendiar Savaliuc.

Mai mult, Savaliuc constată că ”Nesimțitul național nu agreează religia ortodoxă a acestui neam”. Și că a ordonat închiderea târgurilor de Crăciun!

”La Craiova, unde curajoasa primăriță Lia Olguțe Vasilescu a deschis un târg în centrul urbei, zbirii statului polițienesc instaurat de Iohannis au dat iama în bieții comercianți, care aveau toate aprobările legale, sa-i șantajeze că îi amendează dacă nu trag mediat obloanele”.

O altă constatare: „Aproape nimeni nu mai spune în presă despre abuzurile contra drepturilor omului” – deoarece ”Guvernul Meu a cumpărat aproape toată presa cu bani publici”.

În fapt, ”trăim într-o uriașă cenzură”, spune Savaliuc, subliniind că statul polițienesc se întărește”.

”Anul trecut, de 1 Decembrie, Iohannis a făcut 25 de generali numai de la SRI și SIE”, amintește Savaliuc – pe când anul acesta a făcut 8 generali numai de la STS... ”îi știți bine, sunt aia cu tabletele de la alegeri”.

Altfel spus, ”merită băieții! Alegerile se fură bine!”, scrie ironic Savaliuc, punctând: ”să creadă mutu' că mai votează romanii în țara lor de câteva alegeri încoace!”

Avansarea în grad, la acest 1 decembrie a 21 de chestori (echivalentul gradului de general) în structurile Ministerului de Interne, și alți 3 generali la Serviciul de Paza și Protecție reprezintă, consideră investigatorul, ”semnele clare ale renașterii statului polițienesc”, care are rolul ”să-l apere, să-l păzească de popor”.

În fine, Biserica Ortodoxă este o țintă pentru Iohannis, spune Savaliuc, deoarece ”a devenit un ghimpe pentru guvernanți”.

Atenție la formula–argument folosită de jurnalist: ”Românii cred și deci gândesc. Nu pot fi manipulați cum se dorește”.

Așa că, gata, ”li s-a interzis să mai facă pelerinaj de Sfântul Andrei. Cum s-a tot interzis anul acesta și în alte mari zile religioase”.

”Noroc că nu ne pot fura și credința”, scrie Savaliuc, arătând că ”acest neam românesc e dintre cele mai credincioase popoare - românul de când se naște, când se căsătorește sau când moare, o face la Biserica. De peste 2000 ani”.

De cealaltă parte, ”Guvernul Meu, condus de un neamț, un ungur și un sirian, vede în orice intrare în Biserica lui Iisus un factor de răspândire a virușilor!” – și nici în piețele țărănești nu mai au voie românii, ca se infectează!”.

Ca atare, românul mai are voie să meargă în “pelerinaj”, doar ”la supermarket-urile străine, la cozile de la Fisc, la cules de sparanghel... și bineînțeles la VOT, în număr cât mai mare!”

În schimb, în viața de zi cu zi, ”dacă ne abatem de la program: amenzi. Cât mai multe și imposibil de plătit dacă se poate”.

”Miliția lui Vela și mardeiașii de la Jandarmerie atât așteaptă - că doar au scos credincioșii cu forța, cu mascații din biserici, în timp ce pe interlopi îi păzeau”, scrie Savaliuc revoltat!

În acest context și a strategiei lui Iohannis, ”frica a năpădit națiunea”, scrie Savaliuc. ”Frica de amenzi, frica de încătușare, frica de pierderea mijloacelor de subzistență”.

”Am mai trăit același sentiment doar pe vremea comunistă, până în decembrie 1989 când a venit marea descătușare și marea bucurie populară”, scrie Savaliuc, mărturisind convingerea că ”voi mai apuca acel sentiment de imensă și indescriptibilă bucurie, când vom scapă de Iohannis și Guvernul Meu”.

Dar, deocamdată ”ne pregătim de Dictatură”. Scrie Savaliuc, care consideră că ”mai au un pas, să câștige cu STS și “specialiștii electorali” aduși de afară alegerile din 6 decembrie 2020”.

”Votul nostru nu va conta”, declară Savaliuc. ”Apoi încă 4 ani cu Nesimțitul național și Guvernul Meu sunt convins ca vor constitui o teroare națională”, de pe urma căreia „totul va fi posibil”, deci ”Pregătiți-vă de ce e mai rău”.

De ce ”pentru ce e mai rău”? Pentru că, explică Savaliuc – ”Cine a putut opri lumea să meargă la Biserica – fără să încerce să găsească o cale de protecție sanitară – nu poate avea niciun Dumnezeu!”.

Fulminantul editorial al lui Răzvan Savaliuc îl puteți citi în ”Lumea Justiției”

sursa: https://ro.sputnik.md/analytics/20201202/32724076/Savaliuc-l-face-praf-pe-Iohannis-Nesimtitul-national.htm

În buza alegerilor Lui Iohannis i-a intrat morcovul în piață: „Să fie redeschise”

 


Ce nu face frica de vot din politicieni! După ce și-au atras numeroase critici pentru închiderea piețelor acoperite, guvernanții o dau acum la întors, când s-a apropiat ziua votului.

Astfel, Klaus Iohannis a anunțat miercuri că piețele vor fi redeschise de la sfârșitul săptămânii, invocând scăderea numărului de noi cazuri de infectare cu COVID-19 din ultimele săptămâni.

„Am putut să constatăm că în ultima săptămână numărul de persoane nou infectate în fiecare zi a scăzut semnificativ. Este adevărat că în perioada sărbătorilor poate s-a testat un pic mai puţin, totuşi scăderea este clară. Fiindcă şi aici sunt tot felul de interpreţi politici, această scădere se poate constata cam peste tot în Europa. Deci, nu numai noi am luat măsurile juste, corecte, ci şi alţii şi această scădere nu este o întâmplare, nu este o şurubare la date, ci este o realitate în Europa şi, din fericire, facem parte din ţările în care se constată o reducere. Asta fiind constatată, am discutat aceste chestiuni cu experţii, cu specialiştii şi am decis ca de la sfârşitul acestei săptămâni să fie redeschise pieţele”, a spus Iohannis, la deschiderea tronsonului de autostradă A 7 – varianta ocolitoare Bacău.

Liderul PSD, Marcel Ciolacu, a reacționat, miercuri, afirmând că deschiderea pieţelor anunţată de preşedintele Klaus Iohannis este un ”gest electoral” înainte de alegeri.

”Iohannis mai avea puțin și dădea cu pălăria de pământ că PNL-ul va deschide piețele electoral fix înainte de alegeri. Așa cum au făcut și cu școlile. Și cu restaurantele. Le deschid în dispreț doar pentru a le închide iar!

Iohannis uită voit că Orban a contestat (după aproape 20 de zile!!!) legea votată în Parlament prin care redeschideam piețele în siguranță. Un gest sinistru doar ca să poată regiza o scenetă de prost gust cu Iohannis spunând că n-a avut legea la promulgare, deși o primise încă din 12 noiembrie!
Dacă e făcut de PSD nu e bine, dacă e de la PNL – e minunat! Este un gest cinic caracteristic liberalilor, o mare bătaie de joc pentru cei care au înghețat săptămâni în șir în frig pentru ca Iohannis să facă acum gesturi penibile în campanie. Și sunt sigur că românii au înțeles asta și nu mai înghit asemenea mizerii electorale!
PS: Dacă tot e la Bacău și taie panglici la proiectele PSD, Iohannis să încerce să inaugureze și așa zisul spital modular pe care Orban a cheltuit 3 milioane de euro și care s-a dezumflat la prima ploaie!!!!”, a scris pe Facebook, Marcel Ciolacu.

sursa:https://www.cotidianul.ro/lui-iohannis-i-a-intrat-morcovul-in-piata-sa-fie-redeschise/

România alegerilor fără alegere

 


Democrația presupune pluralism al abordărilor, alternative elaborate și dezbaterea lor publică, înainte de vot. După vot, ea cere aleșilor să dea seama.

Democrația nu se reduce la alegeri, dar rămâne procedurală. Informarea alegătorilor, examinarea soluțiilor preconizate de candidați, votarea, prelucrarea buletinelor și stabilirea rezultatului sunt calea de urmat.
În lume sunt, totuși, alegeri și alegeri. Alegeri democratice sunt sub trei condiții aparte. Alternativele trebuie să fie clare, cum spune din capul locului binecunoscuta „definiție minimală” a democrației (Norberto Bobbio, Il futuro della democrazia, Einaudi, Torino, 1995). Cetățenii trebuie să fie informați asupra alternativelor și să le dezbată în prealabil. Ei pot alege nu doar oferte consacrate, ci și ceva nou.

Dacă nu se întrunesc aceste condiții, nu se poate vorbi de alegeri democratice. Numai într-o înțelegere primitivă, pe care, din nefericire, o practică decidenții actuali din România, democrația se mutilează prin reducere la mecanica votului.
Desigur, pandemia covid-19 a dat peste cap alegerile. Fiind angajate demult într-un proces de amploare fără egal, cu pluralism și premise mai asigurate decât oriunde, SUA au desfășurat, într-adevăr, alegeri parlamentare și prezidențiale în 3 noiembrie 2020. Acestea au dus, însă, deocamdată, cum arată datele, la extinderea infectărilor cu coronavirus 19. În schimb, Franța a amânat alegeri din grija de a nu infecta și mai mult populația. Alegerile multiplică inevitabil infectările.

Gestionată vizibil de activiști mediocri, într-o Românie care nu este, totuși, la marea circulație, pandemia a atins deja mai mulți oameni, proporțional, decât oriunde în Europa. La decese, țara bate recordul. Decidenții ei dirijează testări în dorul lelii și falsifică sesizabil datele.

Nu altcuiva decât „președintelui”, în diletantismul său, îi revine răspunderea pentru crima de proporții care are loc. Acesta aruncă, așa cum se vede, vina pe alții, dar procedeul este doar penibil, căci cine a uneltit să aibă “guvernul meu”, răspunde, oriunde în lume! „Corupția ucide”, spunea el după tragedia de la „Colectiv”. Dar „corupția unită cu prostia ucide la pătrat!” – așa îi arată bilanțul!
România este trimisă în forță la alegeri pe 6 decembrie 2020, când este clar că nu le dorește decât o mână de impostori fără scrupule. Și că decidenții nu știu ce înseamnă alegeri. De aceea, merită cântărit, cu argumente, ce fel de alegeri pot fi în România zilelor ce vin.
Un prim argument într-o astfel de analiză este „argumentul istoriei recente”. Toate scrutinurile din 2019-2020 au fost compromise din incultură, fușereală și securism. O spune lectura documentelor timpului.

Cum se știe, în 2019 s-au organizat alegeri europarlamentare. Nu s-a discutat ce năzuiește o țară, dar s-a diabolizat din greu. Nicăieri diabolizarea nu ține de alegeri, știindu-se bine că, lipsiți de soluții, impostorii de regulă atacă orbește.
Nu a fost în 2019 nici referendum la propriu. Un referendum se face pentru ca electoratul să se pronunțe într-o chestiune ce depășește reglementările existente. În România se recurge la referendum pentru a justifica abuzuri. Așa cum atestă banda magnetică, întrebarea referendumului nu s-a înțeles nici măcar de cel care a formulat-o.
Nu au fost în 2019 nici alegeri prezidențiale curate. Ce alegeri când s-au eliminat din timp contracandidați care însemnau ceva, cu „justiția” aservită și noua Securitate? Când s-a fugit de dezbatere ca de foc?

„Alegerile locale” din 2020 au fost cu mișcarea flotanților, cu plimbatul sacilor de voturi și cu numărări după ochi. „Alegerile” n-au făcut decât să demaște mai mult “tehnici” de falsificare: liste siluite, manipularea diasporei, comisii preocupate mai curând de remunerație decât de corectitudine, prelucrări „greșite”, computerizări anapoda, rolul sts-ului.
În nicio altă țară din Europa campaniile pentru scrutinuri nu i-au ignorat pe cetățeni. Niciodată nu s-a conturat mai puțin viitorul. Niciodată „candidatul” nu s-a opus atât de îndârjit dezbaterii.
Iar dovada cea mai bună a eșecului scrutinurilor din 2019-20 este rezultatul: nu a ieșit din ele o schimbare în bine. Până și copiilor li s-au luat din alocații, cetățenilor li s-au redus salariile și pensiile prevăzute de lege, s-a instituit „stare de ugență” pentru a nu fi dat jos „guvernul meu”, bieții producători agricoli au fost izgoniți din piețe, drepturile sunt socotite daruri „guvernamentale” etc.. S-au extins, în schimb, impostura, fraudele și minciuna fățișă, de la „președinte” până jos. Iar țara a luat hotărât în brațe ultimul loc în UE.

Așa arată realitatea creată de „alegeri” în România ultimilor ani – de fapt, de alegeri fără alegere, de alegeri mutilate! Merită continuat astfel? Eu cred că nu, decât dacă, fiind deja, după criteriile dreptului constituțional, „președinție africană”, se vrea și restul.
Acum, se forțează alegeri în 6 decembrie 2020. Nu este adevărat că trebuie alegeri în contextul expansiunii covit-19, când grijile cetățeanului sunt altele. Constituția permite ca alegerile să fie în condiții ameliorate, cum au procedat și alte țări. Analogiile care se fac oficial sunt doar inepții, dintr-un lung șir. America este pluralistă, cu doctrine conturate, pe care le percepe orice american – campania electorală nu trebuie decât să le reamintească. România actuală este departe de așa ceva.
„Argumentul crizei sanitare” este puternic, chiar dacă decidenții îl bagatelizează. Nu se pot face alegeri demne de încredere în vreme ce, în România, în unele zile, 30-35% dintre cei testați sunt infectați, iar decesele sunt proporțional mai multe ca oriunde. Oricine poate face extrapolarea și poate sesiza fața reală a infectării. Cetățeanului nu i se poate cere să se îmbolnăvească.
Nicio Constituție de referință nu reduce democrația la alegeri și alegerile la votare, încât „argumentul legalității” se opune înțelegerii primitive a democrației de către decidenții României actuale. Căci ceea precede alegerile (profilarea programelor și a formațiunilor) și ceea ce se face în preajma lor (dezbaterea publică și confruntarea candidaților) sunt la fel de importante ca alegerile însele. În definitiv, alegerile țin și de respectul demnității persoanelor!

Nicăieri în lumea civilizată nu se fac alegeri pentru a păcăli alegătorii, încât păcălitorul să poată pune șaua pe ei a doua zi. Niciun politician civilizat nu aspiră la funcții pe seama acurateței, știind, de altfel, că examenul se dă nu doar la vot.
Legislația electorală s-a îngrijit și în România să ferească votul de meschinării. De pildă, Legea 208/2015 spune, la articolul 12/4, că „prin fraudă electorală se înțelege, în sensul prezentei legi, orice faptă incriminată de lege care are loc înaintea, în timpul sau după încheierea votării ori în timpul numărării voturilor și încheierii proceselor verbale și care are ca rezultat denaturarea voinței alegătorilor și crearea de avantaje concretizate prin mandate în plus pentru un competitor electoral”. Nici în România legile nu detaliază premisele alegerilor, dar prevăd, totuși, „întâlniri cu alegătorii” și pretind ca „electoratul să primească informații corecte” și să aibă loc „dezbateri electorale”.

Nici „argumentul organizațional” nu este satisfăcut în România actuală. Dincolo de vorbe, lipsesc programe propriu-zise, nu este nici o preocupare serioasă pentru informarea alegătorilor, nu s-a ajuns nici la competiția argumentativă și nici la cunoașterea alternativelor. Că astfel poate ajunge să fie aleasă o maimuță, nu mai este doar un banc simpatic! De aceea, bătutul în piept cu „am învins”, după ce ai smuls, prin măsluiri din vreme, de fapt voturile unei treimi a electoratului, cum s-au petrecut lucrurile la „prezidențiale”, nu-i spune nimic cetățeanului matur.
Comunicarea online nu este înlocuitor nici de educație și nici de alegeri, cum perorează decidenți ai României actuale. „Argumentul limitelor onlinearizării” se opune la aceste „alegeri”. Nici securismul nu poate crea aparența normalității, oricât se străduie un „președinte” depășit de funcție și rătăcit în meschinării.

În Anglia, există tradiția ca un guvern – instalat, însă, legitim – să-i ceară electoratului un mandat. Procedeu corect într-o țară în care sunt tot timpul întrunite condițiile democrației. Ceea ce, din nefericire, nu este cazul României actuale. De aceea, „argumentul nevoii de a valida un guvern” nu ține aici. De fapt, aici avem de a face cu un partid minoritar, adus la guvernare încălcând de fapt cerința legitimității, care nu are vreo reușită, dar are un eșec limpede în stăvilirea pandemiei, care a supraîndatorat țara, un partid sărac în profesioniști și, peste orice, umplut acum cu neisprăviți.
De altfel, în ultimii deja șase ani, nimic nu a ieșit din mâna decidenților actuali. „Argumentul lipsei de performanță” este zdrobitor.
Cum se vede pe orice indicator, performanța economică nu intră în discuție. Acum se mută accentul de pe motorul consumului intern, folosit după 2016, pe stimularea companiilor. Lipsind priceperea, nu se va rezolva ceva nici pentru capital (cum remarca un finanțist reputat: nici nu se înțelege că fără capital nu merge!), dar s-a oprit o dezvoltare!
Performanță instituțională? Trebuie cunoștințe pentru așa ceva. Deocamdată, s-a dezvoltat cel mai securist stat după 1989. Nicio instituție nu mai funcționează conform menirii ei. Deșertificarea lovește viața publică, justiția, sănătatea, educația, politica externă.
Performanța socială nici nu mai este vizată. Funcționarea se bizuie pe aceea că social-democrații, care au guvernat până mai ieri, au ameliorat veniturile populației, înviorând, în același timp, economia.

Performanța politică nu este nici atât, căci țara este mai scindată ca oricând după 1989. Iar emigrarea cetățenilor proprii și comerțul cu ființe umane face din România actuală campioană. Mai nou, se adaugă fuga tinerilor de învățământul din țară.
Țara este pusă să înghită aiurelile unui om lipsit de civism, despre cât de rea este social-democrația și cât de slabi i-au fost înaintașii. Acesta reia „tehnicile” anilor treizeci – „distincția amic-inamic” ca politică, eliminarea „definitivă” a rivalilor, contestarea oricărui merit acestora, recursul la limbajul patologiei – care au mai distrus democrația, în vreme ce România are nevoie de pluralism politic și democratizare ca de oxigen.
Performanță culturală, nicicum. Cu fiecare zi se umflă demagogia, dar scade competența. Degradarea ia forma adâncirii confuziei valorilor și a aducerii nepregătiților la decizii. Albia dezbaterilor a secat sub loviturile acestora.
Performanța europeană este de fapt aproape de zero. Vătafii de azi nici măcar nu cunosc frământările Uniunii Europene, decum să le și priceapă. „Președintele” se opintește să impună iluzia că „a adus bani țării”, înțelegând pesemne Europa ca pe un fel de târg de lemne.
Performanța pregătirii viitorului este nulă. Nu se vede la decidenți capacitatea de a proiecta dezvoltarea și de a o feri de propria lor corupție. Vorbe însăilate pentru școlari nu țin loc de program.

Performanța morală? Atunci când nu restitui bani necuveniți, când fugi de cetățeni loviți, când te lauzi că te opui la grațiere și amnistie chiar la sărbătoarea Centenarului statului, după ce ai insistat ca rivalii să fie arestați, după ce încalci orice meritocrație, când te temi până și de biserici, unde să fie morală?
S-a reușit însă, în șase ani, ceva aparte. Se dau funcții unor nepricepuți pe care nimeni nu i-a angajat, iar aceștia luptă apoi, cu orice mijloc, pentru aberații. Se creează peste noapte generali – cineva i-a socotit deunăzi la peste 1100 (!!), încât devine trivial și gradul care merita respect maxim. Unii spun că sunt mai mulți generali în România actuală decât în armata americană! Se alocă bugete serviciilor secrete mai mari decât în țări care sunt puteri ale Europei. Toate pentru excursii, din care ies poze! Se poate găsi ceva mai fraudulos?
În democrații se face temă din semnificația votului. Cetățeanul merge la vot, înainte de toate, nu pentru rezultatul scrutinului, care nu depinde doar de el ca individ, „ci deoarece consideră democrația ca un regim bun și alegerile ca instituție fundamentală a democrației” (Raymond Boudon, Renouveler la démocratie. Eloge du sens commun, Odile Jacob, Paris, 2006, p. 207). Alegerile nu se fac doar pentru a vota. Practic, trebuie distins între „semnificația funcțională” a votului – aceea de a contribui la o statistică – și „semnificația deliberativă” – aceea de a comunica o voință și de a cere respectarea ei.
Așa stând lucrurile, și „argumentul semnificației votului” se îndreaptă împotriva „alegerilor” din România actuală. Alegerile demne de nume iau „semnificația deliberativă” a votului ca primordială. Unde-i această semnificație când „președintele” nu prididește să anunțe deja cine va câștiga alegerile? Ca și cum funcțiile publice s-ar fi privatizat!
Acum se vor iute alegeri parlamentare, până nu se trezesc cetățenii înșelați cu „guvernul meu” și cu celelalte aberații. Cu asemenea „alegeri”, „liberalii” se fac numai de râs, fie și când trepădușii îi aplaudă.

„Liberalii” vor „alegeri” azi pentru ca nu cumva să se ajungă la alegeri curate. „Argumentul scopului absurd” al alegerilor din 6 decembrie 2020, evident pentru minți sănătoase, este împotriva lor. De fapt, la ce bun alegeri mutilate? Îi este frică „presedintelui” de un parlament care ar fi capabil să se opună aberațiilor și să-l demită? Îi este frică de o justiție care și-ar face datoria? Se vrea cumva al treilea mandat? Nu ar fi cazul să se realizeze că nimic fals nu rezistă?
Justiția a validat „alegerile” – se spune cu pretenția unei înțelepciuni! Da, dar o asemenea validare nu spune nimic câtă vreme verificările sunt superficiale, iar puținii judecători care au făcut opinie separată în numele conștiinței juridice nu au fost ascultați. În România actuală, se poate vorbi de „argumentul irelevanței <justiției> care validează asemenea alegeri” – faptele îl susțin. Mai toate „alegerile” s-au validat, iar efectele se văd în degradarea din societate!
“Argumentul sociologic” este disprețuit, dar rămâne redutabil. Nici ca structură socială a României de azi, nici ca valoare a exponenților, nici ca program, „liberalii”, așa cum se prezintă acum, nu au cum câștiga „alegeri”, la care forțează din motive străine de interesul public. Iar dacă vor „câștiga”, atunci totul sugerează scenarii sinistre. Numai că oamenii de bună credință nu au luptat în 1989 și după aceea pentru malversațiunile unor impostori!
La cele invocate, se adaugă “argumentul obligației istorice”. Din păcate, în România actuală, prea mulți cetățeni tolerează – din necunoaștere, din oboseală, poate din lehamite – înțelegerea primitivă a democrației. Unii cred că cel ales are dreptul să ia orice decizie, fie ea și ineptă, fără să răspundă. Prea mulți își imaginează că de la noua Securitate și „justiția” aservită vine legitimarea.
Or, legitimarea nu poate veni din asemenea surse. Cum spunea James Madison, ea vine de la oameni care votează în cunoștință de cauză în alegeri democratice (Method of Guarding…, în „The Federalist”, 49, February, 1788). Legitimarea vine din alegeri curate – ca să reluăm expresia mereu citată, dar grav neglijată, din Proclamația de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918.
Toate, absolut toate argumentele se opun alegerilor din 6 decembrie 2020. Lămurindu-le, eu nu vreau să afectez decizia vreunui alegător. Sper că fiecare cetățean decide autonom, conform sieși.
Atâta vreme cât ținta forțării alegerilor pe 6 martie 2020 este, pentru minți lucide, distrugerea pluralismului și, literalmente, o nouă împilarea a cetățenilor, abstinența o socotesc condamnabilă. Nu se pot apăra pluralismul și democrația decât mergând la vot și apărându-le.

Pentru oricare cetățean onest, situația în care a fost adusă România este mai gravă decât se crede. Iar pentru cei care, profesional, ne ocupăm de conceptualizări, este limpede că, în vreme ce colegi din alte țări europene se pot ocupa de cercetări rafinate și soluții avansate, în România actuală urgența este evitarea penibilităților și mai mari.
Am mai spus, dar repet: se pot „cîștiga alegeri”, se poate da „guvernul meu” pe oricât și nu iese nimic, căci, evident, nu are de unde să iasă. Rămâne însă răscolitoare întrebarea: O țară întreagă trebuie lăsată pradă rătăcirilor unor incapabili?
Dacă, totuși, se ajunge la rezultatul nefast, atunci decidenții își iau o răspundere căreia nu au cum să-i facă față. Va fi nevoie de o vastă mișcare de forțe parlamentare și de cetățeni responsabili pentru a mai salva ce se poate și pentru a reveni la Constituție și la statul de drept democratic, ca pas de început.

sursa:https://www.cotidianul.ro/romania-alegerilor-fara-alegere/

Noua haină prăfuită a PSD sau Cum ”noul” PSD și-a dat singur foc la valiză

 


Mai sunt două zile pline de campanie electorală. Nu văd ce minuni ar mai putea aduce PSD-ul pentru a face un salt uriaș de la ce a făcut pînă acum. Este de crezut că rămîne cam cu ce-a arătat pînă în momentul de față. Partidul pe care președintele îl vrea eliminat de pe scena politică a intrat în cursa electorală cu o conducere nouă. Chiar pretinde o înnoire. Sondajele îl prezintă într-un fel de ascensiune, ca fiind într-o înnoire politică. Așadar, vorbim de o echipă nouă la conducerea PSD, de candidați noi, de o altă atitudine, plus de o pretinsă detașare de practicile autoritare de pe vremea lui Liviu Dragnea.

Este vorba de un progres la PSD? Creșterea în sondaje nu cred că are la bază noutățile invocate de Marcel Ciolacu și nici de comentariile împulicite ale lui Vasile Dîncu. Creșterea în sondaje a PSD-ului vine din nenumăratele greșeli și gafe ale PNL și de la, din ce în ce mai vizibila, nemulțumire față de aroganța președintelui Iohannis. Aș zic că toate chiflele puterii (Iohannis plus PNL și Binom) au scăpat, chiar mai ușor, decît ar fi meritat. PSD-ul cu a sa nouă conducere se poartă fomfăit și neconvingător. Secretarul general Paul Stănescu este ca și inexistent. Cînd apare, produce pagube și antipatii. Același lucru cu Gabriela Firea. Oricît de bățoasă și de culturală se crede moderatoarea ajunsă primăriță, ea nu depășește nici cum spiritul primarului și al învîrtelilor din Voluntari. Gabriela Firea contaminată și păpușată de lumea afaceriștilor din Ilfov se mătuiește pe zi ce trece, în ciuda țîfnei și a coafurii de nuntă balcanică nesfîrșită.

Ce este nou la PSD? Majorări de pensii și salarii. Majorările sunt cheia gîndirii unui partid care nu se poate ridica mai sus de promisiunile privind protecția socială. Viziune europeană-ioc, spirit euro-atlantic neconvingător, modernitate absentă, distanță mare de intelectuali și de lumea culturală și continuă bolmojire a exceselor comise de Binom. Să nu mai vorbim de puterea exagerată a serviciior secrete, inclusiv de prezența lor periculoasă în economie. Dreptul acesta a fost acordat de guvernul Năstase și PSD-ul de azi se face că nu vede și nu pricepe. De fapt, dacă ne întoarcem în timp, de la Ion Iliescu și pînă mîine, PSD-ul n-a zis niciodată nimic critic la adresa serviciilor secrete. Nici atunci cînd Victor Ponta era terfelit de binom. Cum o să zică Marcel Ciolacu, cel care apare pe lista de doctoranzi de la SRI?
Ce să facă PSD-ul la Bruxelles și la Washington? Cum trece de Curtici și Nădlac începe să se bîlbîie. PSD-ul are voce numai în Romania și flutură idei numai cînd este vorba de majorări. Vorbim de o infirmitate de gîndire și de un merit. Cei care trăiesc pe seama celor defavorizați le sunt devotați și înceracă să-i apere, uneori, mai mult decît poate duce economia. Dar, idei serioase de reformare a instituțiilor, un proiect de țară, un ideal de stînga ridicat pe catarg, un lider care să mobilizeze populația, nici vorbă! Noul PSD este la fel de prăfuit și de plastelinat ca și cel de pe vremea lui Liviu Dragnea. Aș zice că atunci era mai hotărît în apărarea intereselor românești. E drept, cu zero abilitate și coerență.
Multă lume acuză PSD-ul de blat cu președintele Iohannis! Asta ar explica lipsa de ofensivă și de construcție politică majoră. Nu subscriu. Eu cred că atîta pot și Marcel Ciolacu și Vasile Dîncu, și Gabirela Firea și Paul Stănescu. Dacă Vasile Dîncu ar fi putut mai mult, ar fi lansat idei și doctrine și nu s-ar fi mulțumit numai cu firimituri de la mesele adversarilor și ale binomului. Chiar și acum, în campanie, Vasile Dîncu, în loc să dea PSD-ului anvergură, s-a retras bolnăvior la Cluj, de unde vorbește pe o ferstruică. Hop și el, cu cîte o replică și cu cîte un răspuns fără rost ca să nu-l uite lumea. Socotit de alții mare sforar politic, Vasile Dîncu este departe de a aduce un beneficiu partidului care se tot luaudă cu el. Ba, mă aștept să-l păgubească sau să-l îngroape mai rău decît a făcut-o Liviu Dragnea!

Mă așteptam la o ofensivă PSD. Klaus Iohannis și PNL o cer! Din păcate, cu războinici de plastelină la conducere, PSD-ul le ține hangul și face același tip de politică. Pare, chiar, un semn că echipa de la putere este mulțumită cu ce are și că a decis să stea o tură pe margine!

sursa:https://www.cotidianul.ro/noua-haina-prafuita-a-psd/

Ce planuri îşi fac românii pentru Crăciun

 


Romania s-a aflat mereu în topul țărilor ce iubesc Crăciunul și nici anul acesta nu se dezminte, chiar dacă situația la nivel mondial s-a schimbat din cauza pandemiei.

România se află pe locul 2 într-un clasament realziat de Ferratum Grup, românii planificând să aloce 24% din venitul lunar cheltuielilor cu sărbătorile de iarnă. Dintre cei aproape 4000 de români ce au participat la studiul de piață Ferratum Grup, doar 15% se află printre cei ce au avut parte de o scădere salarială în această perioada, 73% declarând că sunt în continuare angajați și venitul lor lunar nu a avut de suferit.

Barometrul de Crăciun 2020 al grupului Ferratum arată că respondenții din cele 12 tări participante la sondaj, își stabilesc bugete ceva mai mici pentru sărbătorile din acest an, peste jumătate dintre ei recunoscând că vor cheltui mai puțin comparativ cu Crăciunul trecut. Sunt mult mai precauți în cheltuirea resurselor pe perioada crizei, mai ales în contextul în care 10% dintre aceștia și-au pierdut locul de muncă iar 17% au suferit reduceri salariale. Dacă la Barometrul de Vară 28% dintre respondenți alocau un maxim de 200 de euro pentru cheltuielile cu vacanta de vară, acum procentul a ajuns la 57% după încă o jumătate de an de pandemie. Doar 19% dintre cei intervievați au răspuns că vor ajunge să cheltuie intre 200 si 400 de euro în următoarele câteva luni.

Nu reprezintă o surpriză faptul că principalele cheltuieli din acest an au fost produselor alimentare, iar 21% dintre cei intervievați au răspuns că același lucru va fi valabil și pentru lunile ce urmează. Pe locul următor se situează achiziționarea de bunuri de uz casnic (10%), a hainelor pentru iarnă (10%), a jucăriilor (9%), a dulciurilor și a delicateselor (9%), deoarece sezonul cadourilor bate la ușă.

70% dintre respondenți au fost de părere că deși pandemia a redus călătoriile, precum și cumpărarea de produse scumpe, cel mai mare cadou va fi petrecerea Sărbătorilor alături de cei dragi, precum și celebrarea Nașterii Domnului (19%). Barometrul Ferratum arată că pandemia a zdruncinat serios modul în care respondenții se gândeau să petreacă sărbătorile, anulându-se călătoriile, dar ținându-i acasă, alături de cei dragi. Cei întrebați au răspuns că au început să-și gestioneze mai bine resursele, să-și descopere noi hobby-uri și să învețe să lucreze de la distanță.

Când au fost întrebați despre ceea ce-și doresc de la noul an, 22% dintre respondenți au spus ”Sănătate”, precum și prevenirea reducerii răspândirii COVID-19 ca principală dorință. A urmat petrecerea timpului alături de cei dragi (16%), aprecierea lucrurilor mărunte (11%) și mai multă mișcare (10%). La celălalt capăt al graficului, cu un interes scăzut, s-au aflat cumpărarea unei case sau a unei mașini, lucruri considerate mai puțin importante în acest an.

Din cele 12 țări care au luat parte la Barometrul de Crăciun Ferratum 2020, cetățenii cei mai cheltuitori sunt cei din Bulgaria, unde respondenții au declarat că 25% din venitul lor lunar se va duce pe sărăbătorile de Craciun, urmați de cei din România (24%), Croația și Australia (23%). La celălalt capăt al graficului găsim Finlanda (cu doar 12% din venitul lunar cheltuit pentru Sărbători) și Olanda, cu 11%.

Atunci când comandă online, 54% dintre cei intrebați au spus că preferă plățile cu cardul, 26% pe cele în numerar, iar 20% optează pentru transferul bancar. Când vine vorba despre lumea digitală și de plățile cu cardul, norvegienii sunt în frunte, 93% plătind în acest fel, urmați de danezi (80%) și de suedezi (79%). La celălalt capăt al diagramei se găsesc bulgarii, unde 71% dintre ei aleg, încă, plățile în numerar, în detrimentul cardurile online.

sursa:https://www.cotidianul.ro/barometru-ce-planuri-isi-fac-romanii-pentru-craciun/