Uneori copilul din mine mai coboară sfios !
Își aranjează rochița albă cu brăduți verzi, își netezește codițele care niciodată nu rămân complet împletite, și mă privește uimită....
- Dar tu ce ai de stai bosumflată ?
- Eu... nimic... așa sunt oamenii mari, au diferite probleme...
- Dar tu nu ești un om mare... ești o fetiță care din neatenție a crescut mare !
- Da... din neatenție am crescut, bine c-am scăpat de școală, am făcut câțiva copii... așa din neatenție... și nu mai port codițe, oricum am pătimit destul din cauza lor !
- Știu, aveai un coleg de școală care își făcuse o distracție din a te trage de codițe... avea el un nume mai celebru... Columbo... el te-a supărat ?
De-ar fi fost așa... acum am alte gânduri, nu problema codițelor !
O seară zâmbitoare îți doresc... și mai lasă copilul din tine să coboare... să nu moară de plictiseală !
- Eu... nimic... așa sunt oamenii mari, au diferite probleme...
- Dar tu nu ești un om mare... ești o fetiță care din neatenție a crescut mare !
- Da... din neatenție am crescut, bine c-am scăpat de școală, am făcut câțiva copii... așa din neatenție... și nu mai port codițe, oricum am pătimit destul din cauza lor !
- Știu, aveai un coleg de școală care își făcuse o distracție din a te trage de codițe... avea el un nume mai celebru... Columbo... el te-a supărat ?
De-ar fi fost așa... acum am alte gânduri, nu problema codițelor !
Fiecare etapă a vieții cu problemele ei !
Dar nu pot sta serioasă când îi văd zâmbetul întins pe toată fața !
Cum să vorbești de lucruri serioase cu fața asta !
O seară zâmbitoare îți doresc... și mai lasă copilul din tine să coboare... să nu moară de plictiseală !
Autor, Zenovia Priboi
