Margot Robbie - frumusețe și talent actoricesc

Margot Elise Robbie s-a nascut in 2 iulie 1990 in Australia. 

Si-a inceput cariera prin aparitiile sale in filme independente din tara sa natala. 

Dupa ce a ajuns in Statele Unite, a ajuns cunoscuta datorita serialului tv ”Pan Am”, difuzat de ABC, in periaoda 2011-2012. 

In 2013, a aparut pe marele ecran prin rolul din ”About Time”. 

A impresionat prin rolul din ”The Wolf of Wall Street” in care a jucat alaturi de Leonardo DiCaprio si Jonah Hill.

RĂSFĂȚATA CASEI

IUBIRE NECONDIȚIONATĂ

IARNA, LÂNGĂ SOBĂ ESTE CEL MAI BINE !

O CAFEA FIERBINTE PENTRU ZILE ÎNGHEȚATE

TRANDAFIRUL DESERTULUI

TRANDAFIRUL DESERTULUI, denumit și  ADENIUM OBESUM, este o plantă perenă, de origine africană. 

Înflorește începând cu luna aprilie și până în septembrie. 

Trandafirul are nevoie, pentru înflorire, de un loc cu mult soare. Poate fi cultivat în ghivece, dar pe parcursul timpului, planta se dezvoltă având nevoie de ghivece mai mari. În cazul în care are lumină și soare numai dintr-un unghi, ghiveciul trebuie rotit pentru ca planta să crească uniform.

Pentru trandafirul deșertului o fertilizare pe an este suficientă și asta se aplică de regulă primăvara.
Din când în când se adaugă puțin var în sol pentru a crește alcalinitatea la nivelul ideal de 7,0 - 7,5 pH.
Dacă se aplică tăieri scurte se va obține o coroană ramificată și mult mai compactă decât se formează în mod natural. În timpul tăierii ramurilor se vor folosi mănuși de protecție, deoarece seva ramurilor este toxică. 

Trandafirul desertului poate rezista perioade lungi de timp fără a fi udat. În acest caz planta va suferi doar un regres în creștere iar sănătatea plantei nu va avea de suferit. Trandafirul deșertului are capacitatea de a stoca apa în tulpină și în frunze.

IATĂ ȘI ”SCARA MÂȚEI” !

Animalele sunt inteligente, au constiintă, au limbaj si mai ales au emotii ...

"Există, la cele mai multe dintre celelalte animale, urme ale unor stări sufletesti care se deosebesc foarte limpede la oameni, căci blandetea si salbaticia, gingasia si asprimea, curajul si timiditatea, teama si indrazneala, impetuozitatea si firea rautacioasa, dar si o inteligenta care implica discernamant sunt, multe dintre ele, similitudini, la fel cum spuneam despre partile corpului." - spune Aristotel în ”Continuitatea regnului”

In cea mai vestita opera zoologica a sa, ”Historia Animalium”, Aristotel vorbea despre asemanarile dintre emotiile pe care le incearca si le exprima animalele si cele pe care le simt si le manifesta oamenii ca despre ceva firesc. Asta se intampla in urma cu 2.300 ani.

Apoi, intre om si restul regnului animal pare ca s-a deschis o prapastie. Multa vreme, ideologia crestina nu a admis faptul ca oamenii, fii ai Creatorului, inzestrati cu un suflet nemuritor, puteau fi asemanati animalelor, simple creaturi fara suflet, fara ratiune si fara sentimente. 

Totusi, interesul oamenilor fata de simțamintele animalelor nu s-a stins. 

Diversi autori, mai mult sau mai putin celebri, s-au aplecat asupra subiectului, si-au ascutit penele si au intrat in polemică, pentru a raspunde cu DA sau cu NU la intrebarea daca animalele au emotii si sentimente.

Numerosi cercetatori considera ca animalele sunt capabile sa incerce emotii – si nu numai emotii primare, precum teama, ci si emotii mai complexe, de pilda dragostea sau mâhnirea. 
Ei afirmă ca intre creierul omului si creierul altor animale exista numeroase similitudini – structurale si fiziologice –, indeajuns de multe pentru a ne duce cu gandul la similitudini de ordin psihologic. De pildă, sediul principal al emotiilor este sistemul limbic, o zona a creierului care exista la toate mamiferele. Acest sistem este o componenta straveche a creierului nostru.

Ceea ce au in plus mamiferele mai evoluate este un neocortex foarte dezvoltat, fapt ce explica de ce exprimarea emotiilor in cazul lor este mai vizibila si mai accesibila intelegerii noastre. 

Cercetatori care au petrecut mult timp studiind elefantii vorbesc despre profunzimea emotionala a acestor animale, despre surprinzatoarea intelegere a fenomenului mortii si despre durerea pe care par sa o incerce la pierderea unui membru al grupului.

Emotiile sunt insotite de schimbari biochimice. Bucuria jocului e insotita de descarcari de dopamina la nivelul creierului – modificare constatata in cursul unor cercetari efectuate pe sobolani.

Teama are ca „asociat“ adrenalina, produsa de glandele suprarenale, care pune corpul in stare de alerta la amenintarea unui pericol. 

Astfel de substante sunt prezente si au aceleasi functii atat la om, cat si la alte mamifere. 

Asadar, asemanarile exista in suficienta masura pentru a ne da de gandit. 

Dar de ce pe unii nu îi intereseaza problema ?

Poate că simt, cumva, ca daca ar trebui sa admita ca animalele au emotii, ar trebui sa le trateze altfel decat pana acum. 

Daca ne gandim la modul in care sunt tratate acestea in anumite laboratoare de cercetare sau in anumite crescatorii, nu e de mirare ca oamenii implicati in asemenea experiente prefera sa creada ca animalele nu au sentimente. 
Poate ca, datorita educatiei primite, nu pot crede ceva fara dovezi stiintifice.

La intrebarea „Au animalele sentimente, emotii ?“, numerosi savanti raspund prudent: „Nu exista dovezi stiintifice solide că ar fi asa“. 
Dovezi solide – adica acelea obtinute prin metode stiintifice standardizate: observatii repetabile in cadrul unor experimente controlate. 

La drept vorbind, abia de vreo trei decenii incoace stim ceva mai multe despre felul in care functioneaza propriul nostru creier, odata cu dezvoltarea tehnicilor de cercetare in neurobiologie si neuropsihologie si, mai ales, a metodelor de scanare a creierului, fapt ce a facut posibila observarea functionarii lui „in direct“. 

Va trebui sa mai asteptam (poate doar cativa ani, la actualul ritm al progresului stiintific si tehnologic) pana la dezvoltarea unor tehnici si echipamente care sa ne permita sa realizam pe scara larga experimente de scanare a creierului si la animale.

Disputa este, oricum, la ordinea zilei. Scepticii sustin ca, in cazul animalelor, nu se poate vorbi de emotii, ci doar de reactii hormonale la stimuli externi si acuza cealalta tabara de antropomorfism – un păcat foarte grav pentru un cercetator –, adica de tendinta de a atribui insusiri umane altor animale.

Daca un leu ar putea vorbi, multe am avea de aflat ...

Oricum, s-a castigat ceva: mediul stiintific se preocupa de acest aspect al vietii animalelor, iar ideea existentei emotiilor animale nu mai este o erezie absurda, ci un domeniu de cercetare pe cat de interesant, pe atat de respectabil. 

Oamenii par pregatiti sa accepte faptul ca animalele sunt fiinte sensibile, ca au inteligenta, constiinta, limbaj si mai ales emotii. 

Desigur, capacitatea de a incerca diverse emotii este variabila de la o specie la alta si trebuie analizata in contextul caracteristicilor speciei, dar ar fi o simplificare grosolana sa consideram ca, la animale, comportamentele insemna doar instincte si reflexe conditionate.

Daca acceptam ideea ca animalele au emotii, urmatoarea intrebare ar fi: sunt ele constiente de acestea ? 

Steven Budiansky, autorul unei carti intitulate ”Daca un leu ar putea vorbi”, crede ca animalele sunt constiente de emotiile lor, dar sunt mai mult sau mai putin limitate in exprimarea acestora. Sediul emotiilor este sistemul limbic, dar exprimarea lor depinde in mare masura de neocortex – partea cea mai noua, cea mai recent dezvoltata si deci cea mai evoluata a creierului. Cu cat legaturile dintre sistemul limbic si neocortex sunt mai complexe, cu atat fiinta este mai evoluata, deci mai capabila sa-si controleze si sa-si exprime emotiile mai nuantat si mai subtil.

Ca orice lucru insuficient cunoscut, preocuparea pentru emotiile animalelor este un drum plin de capcane. Daca oamenii de stiinta, in general, incearca sa se fereasca de speculatiile „antropomorfizante“, in schimb, simplii iubitori de animale au tendinta de a proiecta asupra acestora propriile trairi, de a le atribui ganduri si sentimente pe care animalele nu le au si de a astepta de la animale ceva ce acestea nu pot oferi.

Lassie, zi-mi ca ma iubesti !

Pisicile si cainii ajung sa fie priviti ca niste mici umanoizi cu blana, in loc de a fi intelese si acceptate asa cum sunt. 

Dorintele oamenilor sar peste bariera fireasca a diferentei dintre specii, asa incat, uneori, proprietarii de animale ajung sa se simta frustrati cand pisicile sau cainii nu-si exprima sentimentele mai „omeneste“. Absurd. Nici n-ar avea cum.

Animalele au si modalitati speciale de exprimare: mirosul le spune foarte multe mamiferelor macrosmatice (cu simtul mirosului foarte dezvoltat). 

Omul e o biata specie microsmatica, avand simtul mirosului jalnic de subdezvoltat in comparatie cu cel al cainilor, de pilda. Noi ne bazam mai mult pe vaz. Asta e, fiecare cu dotarea lui.

Dupa cum se vede, problema existentei sau nonexistentei emotiilor la animale e complicata si controversata. Nici nu avea cum sa fie altfel, de vreme ce psihicul inca e „ceva“ extrem de misterios chiar cand vine vorba de specia umana. 

Etologia (studiul comportamentului) este o stiinta matură, in plina dezvoltare, iar cercetarile etologice au adus la lumina nenumarate aspecte fascinante ale comportamentului animal. Este o stiinta spectaculoasa prin metodele si prin rezultatele ei si se bucura de un interes remarcabil in randul publicului.

In schimb, psihologia animala este o stiinta aflata, deocamdata, abia in faza copilariei. Putem prevedea că rezultatele cercetarilor in acest nou domeniu vor fi, de asemenea, spectaculoase, dar e nevoie de timp. Si, mai ales, de multe cercetari efectuate pe teren, pentru a studia psihicul animal in conditiile traiului in libertate. 

Experimentele efectuate in mediul artificial al laboratorului nu sunt de ajuns, caci in aceste conditii raspunsurile pot fi inselatoare. 

Acumularea de noi date va modifica in mod sigur perceptia noastra asupra lumii animale. Va influenta modul in care privim animalele si va avea (va trebui sa aiba) ca efect o schimbare in felul in care sunt tratate animalele in gradini zoologice, in circuri, dar si in laboratoare de cercetare, crescatorii etc.

Daca sentimentele, emotiile reprezinta expresia activitatii unui sistem nervos evoluat, atunci trebuie sa admitem, chiar mulțumindu-ne doar cu ceea ce stim pana acum, ca animalele nu sunt doar niste „masinarii vii“ programate pentru supravietuire si reproducere, ci au o viata interioara bogata si intensa. Cu alte cuvinte, sunt mult mai aproape de noi decat credeam.

Nu e nevoie sa fii Aristotel sau Darwin ca sa simti si sa intelegi emotiile animalelor. Orice om adult, chiar daca nu a avut, nu are si nici nu intentioneaza sa-si ia un caine, intelege in buna masura emotiile si limbajul cainilor.

Cainele este primul animal domesticit de om, acum circa 15.000 de ani, relatia cu acesta fiind veche si statornica, si poate nu intamplator este specia pe care o intelegem cel mai bine. Iar cainele, ca animal social, traind in grupuri, si-a dezvoltat o gama extinsa de semnale pentru a exprima ceea ce simte.

Mai putini oameni cunosc si inteleg, de pilda, comportamentul pisicilor; pisica este un animal mai degraba solitar, a fost domesticita mai tarziu, deci relatia cu ea este de data mai recenta si, pesemne, trebuie sa mai conviețuim cateva mii de ani ca sa ne cunoastem mai bine.

Diverse probleme psihice sunt comune oamenilor si altor mamifere. 
Stresul posttraumatic se manifesta surprinzator de asemanator la oameni, cai, pisici, maimute si caini. 
Animalele pot suferi si ele de boli produse de stres, de pilda de ulcer sau de depresie, iar medicamentele antidepresive pot fi prescrise fie de doctorul veterinar, fie de medicul de familie.

Cum isi exprima animalele emotiile ? In buna masura, ca si noi: prin glas si prin limbajul corpului, adica prin postùri, miscari, mimica, adesea diferite de la o specie la alta. 
Acelasi gest (miscarea cozii dintr-o parte in alta, sa zicem) inseamna altceva la pisica decat la caine. 
La cimpanzei, care nu numai ca sunt foarte expresivi, dar au fost si foarte bine studiati, specialistii identifica multe emotii interpretand vocalizarile, expresiile chipului, pozitia corpului, gesturile. Jane Goodall, care a studiat timp de patru decenii cimpanzeii in Africa, a deslusit la ei o multime de semnale exprimand furia, bucuria, curiozitatea, afectiunea, frica sau tristetea.

Descrie chiar o expresie neobisnuita de pe chipul unei tinere femele, expresie ce insotea un comportament de asemenea neobisnuit: femela atacase un mascul cu vreun an mai mare decat ea. Cateva clipe mai tarziu, cercetatoarea si-a dat seama ce o determinase pe Pooch (acesta era numele femelei) sa se poarte astfel: il vazuse in apropiere pe Huxley – un mascul batran, de care Pooch se atasase de cand isi pierduse mama – si, la adapostul autoritatii acestuia, capatase curaj sa se razbune pe tanarul Evered, care o lovise ceva mai devreme, cand se certasera din pricina bananelor date de cercetatori.
Huxley a intervenit in incaierarea celor doi adolescenti (se pare ca le-a dat cate o scatoalca, pentru a-i potoli), iar Pooch, incantata ca Evered o incasase, a plecat, uitandu-se la el „cu o expresie pe care n-o mai vazusem pana atunci si nici de atunci incoace la un cimpanzeu“, scrie Jane Goodall. „Arata exact ca strâmbatura unei fetiscane care face in ciuda cuiva."



”CREATORUL” NU A FĂCUT NIMIC LA ÎNTÂMPLARE  ! 

CU SIGURANȚĂ, ANIMALELE AU ROSTUL LOR PE PĂMÂNT, ROST PE CARE NOI OAMENII AR TREBUI SĂ-L DECOPERIM ... DIN PĂCATE, MULȚI OAMENI NU CUNOSC NICI MĂCAR PROPRIUL ROST PE PĂMÂNT... 

sursa: https://www.descopera.ro/natura/929141-au-animalele-sentimente

M-AM SĂTURAT DE GER ! ÎMI ESTE DOR DE SOARE ȘI DE IARBA VERDE ...

ELENA CĂRUNTU - o româncă plecată să muncească în altă țară și care ne face cinste

SUNT BOGATĂ


Sunt bogată mamă, am o rădăcină,
Undeva o vatră, cald mereu să-mi țină
Am într-o pădure înverzit, un ram,
Și izvorul jur, mi-l socot de neam.

Am pe lunca vieții, un întins zăvoi
Oameni liniștiți, cum sunt pe la noi,
Și mai am măicuță, din strămoși-un grai
Râuri de pe ie, cel mai frumos strai.

Sunt bogată-ți zic, chiar fără hectare,
Pot să dau binețe, zilelor sub soare
Unde-mi calcă talpa, numai oseminte,
Cerul îmi stropește, ploi din raiuri sfinte.

Și mai am în suflet, bob de gingășie,
Amintirea dulce din copilărie
Mamă n-am avere, n-am nicio cetate
Însă am voința și crez în dreptate.

N-am strâns eu podoabe, nici aur nu am,
Însă n-am mânie, mamă, niciun gram
Câte-adună palma, toate-s la vedere,
Inima mea știe să dea mângâiere.

Sunt bogată mamă, cum n-aș fi visat
Le cuprind-n mine și mă-ntorc în sat
Și-mi tremură pasul, simt lacrima-n mână,
Când la o răscruce, iubirea-mi îngână.

Că sunt neam cu toți și-s cea mai bogată !
Uite, vezi măicuță, zâmbetul arată
Că sunt mulțumită și spun mulțumesc,
Clipelor de-acum, vieții ce-o trăiesc !


Autor, Elena Căruntu

Elena Căruntu

Elena Căruntu, o româncă din judetul Vâlcea şi-a descoperit pasiunea pentru poezie în Italia. 

A publicat primul său volum de poezii, intitulat "Gânduri", la o editură din Vâlcea. 

Elena a plecat din ţară fără să se gândească că departe de casă va scrie o carte de poezii şi îşi va găsi liniştea sufletească.
Italia a devenit nu doar a doua casă, ci şi ţara în care "a găsit timp şi pentru ea". 

"Mă simt uneori singură şi parcă mi-ar fi mai bine în satul meu de munte, în rest pot spune că sunt o persoană fericită", ne-a declarat ea când ne-a arătat cartea sa cu poezii şi am întrebat-o ce şi-ar dori mai mult.

Are 51 de ani şi este originară din judeţul Vâlcea, "de lângă renumita localitate Horezu". 

Părinţii au fost ciobani, oameni muncitori, iar Elena e foarte mândră de familia ei. «Multora le-ar fi greu să spună, dar asta nu e o ruşine pentru mine. Părinţii mei au fost nişte oameni deosebit de muncitori, respectaţi de toată lumea.»
În ţară a lucrat în diferite locuri, niciunul însă nu i-a adus vreo satisfacţie. «Trebuia să muncesc, dar nimic nu făceam cu drag», ne-a spus Elena.
A ales calea străinătăţii, în anul 2006 fiind adusă de o prietenă în Italia. 

«Am ajuns în Italia, într-o localitate mică, de lângă Aquila, acolo unde a fost cutremurul. Eu am plecat după un an, la Jesi, în regiunea Marche, acolo unde m-am şi stabilit şi nu am prins nenorocirea din anul 2009.»
De când a ajuns în Italia, Elena s-a simţit respectată de cei pentru care a lucrat şi nu a avut probleme de integrare. 

«Eu mereu am fost respectată, pentru că mi-am făcut munca aşa cum trebuie, am fost cinstită şi conform unui principiu de-al meu, dacă respecţi vei fi respectat. Am auzit şi citit tot felul de întâmplări, cu românce venite la muncă în Italia, care au trecut prin tot felul de grozăvii. Eu am fost poate norocoasă, nu am avut parte de angajatori răi.»
În ultimii trei ani Elena a lucrat la o familie "de intelectuali", persoane care i-au deschis "apetitul" pentru lectură şi poezie. «Două persoane extraordinare pentru care am toată recunoştinţa. M-au învăţat să vorbesc bine limba italiană şi m-au încurajat foarte mult când au înţeles că îmi place poezia, că scriu poezii. Pentru ei a fost un lucru deosebit când le-am spus că în această vară am reuşit să adun poeziile mele într-un volum şi să-l public. Oricum, pot să spun că datorită Italiei mi-am descoperit pasiunea pentru poezie.»

Despre poeziile sale, Elena ne-a spus că le scrie când "îi vine inspiraţia". «Merg pe stradă, privesc plantele, o floare, un chip uman şi îmi vine câte o idee, câte o rimă. Atunci simt că am ceva de spus. Mă opresc, îmi notez ideea sau când ajung acasă pun pe hârtie. Scriu poeziile cu mare pasiune şi poate de aceea, zic eu, reuşesc să transmit anumite trăiri cititorilor mei"

Am scris versuri de dragoste, despre natură, despre amintirile mele sau despre anumite evenimente. Poeziile mele au titluri precum "Crăciunul", "Valea copilăriei", "Trădarea", "Lacrimă de dor", "Recunoştinţă", etc., iar volumul l-am intitulat "Gânduri".»

Chiar dacă în Italia se simte bine şi are timp şi pentru pasiunile sale, Elena e sigură că se va întoarce acasă, în România. «Eu mă simt legată de locurile mele natale. Eu vin dintr-o zonă de munte, deosebit de frumoasă, cu păduri şi natură necontaminată. Acolo vreau să mă reîntorc.» Elena mai are un "of". «Mi-e ciudă când văd că poporul român se destramă, că oamenii devin tot mai răi, dispar respectul şi valorile. Iar asta datorită politicii ultimilor ani."

"Oare cum am putea să-i facem pe politicienii români să se gândească la popor, la noi, ăştia care am fost nevoiţi să plecăm prin lume. Ar trebui să se gândească la cum să ne aducă acasă pe toţi, să refacem acea Românie rotundă, pentru care s-au jertfit strămoşii noştri.»

Un material de Andi Rădiu, Gazeta Românească, Italia

sursa: http://www.rgnpress.ro

Lămâia și usturoiul, după 4 ore de la administrare reduce colesterolul cu 10%

Colesterolul mărit are drept consecință obstruarea arterelor. 

Simptomele arterelor obstruate sunt durerea în piept, respirația greoaie, palpitații, slăbiciune, amețeli, grețuri sau transpirație abundentă. Blocarea arterelor se face vinovată, printre altele, de crize cardiace și de accidente vasculare cerebrale.

Remediul pe bază de usturoi și lămâie poate detoxifia organismul și preveni apariția bolilor, în special a colesterolului mărit. 

Multe persoane suferă de probleme cardiovasculare și colesterol mărit după o anumită vârstă și au nevoie de tratament medicamentos.


Beneficiile acestui remediu pentru colesterol mărit


Usturoiul este bogat în antioxidanți care ajută la regenerarea celulelor. În combinație cu lămâia, usturoiul curăță vasele sanguine și le întărește pereții, favorizând reducerea nivelurilor colesterolului rău.

Dacă vă decideți să urmați acest remediu cu lămâie și usturoi pentru colesterol mărit, iată ce rezultate veți obține:

Elimină depozitele de grăsime acumulate în organism.

Reduce valorile colesterolului rău (LDL) și crește valorile colesterolului bun (HDL).

Reduce numărul de trigliceride din sânge.

Previne formarea cheagurilor.

Scade tensiunea arterială.

Îmbunătățește funcțiile ficatului și puterea acestuia de a se detoxifia.

Îmbunătățește funcțiile rinichilor și reduce cantitatea de fluide reținute în organism.

Îmbunătățește circulația.

Întărește sistemul imunitar și capacitatea de apărare a organismului.

Previne formarea tumorilor.

Reînnoiește și reîntinerește celulele datorită proprietăților sale antioxidante.

Acest remediu este recomandat pentru a preveni creșterea nivelului de colesterol sau pentru a detoxifia organismul o dată pe an. 

Veți descoperi că remediul de față este foarte benefic dacă suferiți de una dintre următoarele afecțiuni:

Supraponderalitate 
Ischemie 

Sinuzită

Boli pulmonare
Dureri de cap
Tromboză venoasă cerebrală
Artrită
Artroză
Reumatism
Gastrită
Hemoroizi
Probleme de vedere
Probleme de auz
Ateroscleroză
Anemie

Aveți nevoie de următoarele ingrediente dacă doriți să urmați acest tratament cu lămâie și usturoi:

4 lămâi
4 căței de usturoi
3 litri de apă fiartă

Cel mai indicat este să folosiți ingrediente ecologice. Coaja de lămâie are mai multe beneficii decât fructul în sine, dar, de obicei, lămâile nu sunt ecologice, ci sunt stropite cu pesticide și parafină.
(cumpărați lămâi cu coaja mai groasă pentru a putea să radeți stratul subțire de la suprafață care a fost stropit cu pesticide și parafina).


Cum se prepară ?

Curățați usturoiul și tăiați cățeii de usturoi în jumătăți.

Spălați foarte bine lămâile și tăiați-le în bucățele mici fără a le decoji înainte (eventual cumpărați lămâi cu coaja mai groasă pentru a putea să radeți stratul subțire de la suprafață care a fost stropit cu pesticide și parafina).

Amestecați aceste ingrediente cu apă caldă, după ce a fost fiartă.

Împărțiți amestecul în trei recipiente de sticlă, pe care să le umpleți cu apa rămasă.

Închideți-le ermetic și lăsați-le în frigider timp de trei zile.

După cele trei zile, strecurați amestecul și puneți sucul obținut la loc în frigider.

În primele zile trebuie să consumați o lingură mare din acest remediu cu o jumătate de oră înainte de fiecare masă.

Dacă nu apare niciun efect secundar, puteți crește doza la două linguri pline cu o jumătate de oră înainte de masă.

Continuați să creșteți doza până la 50 ml de trei ori pe zi. Dar nu depășiți 150 ml zilnic.

Acest tratament se întinde pe o perioadă de patruzeci de zile, o dată pe an.

Vă recomandăm să urmați acest tratament sub supraveghere medicală. Acest lucru este foarte important, mai ales dacă aveți probleme de sănătate sau urmați un tratament medicamentos.

Nu uitați că acesta este un tratament de detoxifiere, iar în primele zile puteți observa simptome care se pot agrava (mucozități, dureri de cap, etc). Acestea sunt reacții normale, deoarece organismul începe să elimine toxinele.Acest remediu îmbunătățește circulația, scade tensiunea arterială și, în plus, ajută și la pierderea câtorva kilograme.

Principala calitate a acestui remediu naturist pentru colesterol mărit este aceea că acționează foarte rapid, mai exact în 40 de zile. Pentru aceasta, trebuie să fie administrat corect.

Puteți urma această cură o dată pe an.

Ce contraindicații are remediul naturist care scade colesterolul :

Contraindicațiile se aplică doar în anumite cazuri, cum ar fi cele ale pacienților care au montate stenturi, care au suferit o intervenție de bypass sau angioplastie cu balon.

Sursa: thinkstock.com; https://www.avantaje.ro; https://dozadesanatate.ro

Natura spectaculoasă - Koi, Nishikigoi sau crapii japonezi

Koi, Crapul japonez este o varietate a crapului comun - Cyprinus carpio.

Cel mai vechi stramos al crapului japonez se numeste Magoi, un peste de culoare neagra, iar cele mai vechi dovezi cu privire la existenta lui dateaza cu 2500 de ani in urma.

În timp, mai multe mutatii coloristice au aparut la crapul japonez, initial rosu apoi alb . Pornind de la acestea, Japonezii au crescut crapi japonezi colorati in alb si rosu, foarte familiari astazi.

Cu toate ca in China au actionat mutatii naturale asupra crapului, mutatii care au actionat prin crearea de pete de culoare, Japonezii sunt in general recunoscuti drept creatorii acestor pesti (Koi, Nishikigoi sau crapi japonezi). Japonezii au fost primii care au folosit mutatiile naturale asupra crapului si le-au dezvoltat in mod controlat.

Crapul salbatic este numit "Koi" in Japonia, insa termenul a fost folosit și pentru a descrie crapul colorat.

Crapul japonez poate ajunge la lungimi de 60 - 90 cm și uneori chiar 150 cm. Ei au o durata de viata de 15 - 30 de ani dar pot depași și 100 de ani.

Crapii japonezi sunt una dintre cele mai frumoase specii de pesti pe care ii poti avea ca animale de companie. Acestia sunt usor de intretinut.

Japonezii si chinezii valorifica nishikigoii, deoarece ei cred ca aduc noroc si energie pozitiva in casele lor.

Un numar mare de oameni au un iaz cu koi, pur si simplu pentru ca ei doresc sa isi decoreze casele si gradinile.


În videoclipul de mai jos puteți admira un frumos iaz cu crapi Koi 

 


Un lucru interesant de retinut despre koi este ca simbolismul lor in sine, se bazeaza in principal, pe calitatile exterioare si anume, pe cele comportamentale. Atunci cand este observat intr-un iaz , crapul japonez tinde sa fie foarte activ si curios. Ei sunt intr-o continua miscare si aparent cotrobaind prin namol facand deranj prin ghivecele cu plante din iaz. Atunci cand construiti unui iaz cu koi este o idee buna sa pastrati plantele in spatele unei plase sau adanc inradacinate, in caz contrar, sigur le vor smulge. Acest comportament al crapului japonez simbolizeaza masculinitatea si puterea.

Crapul koi este cunoscut pentru curajul sau de a innota in amonte, in a depasi obstacole. Deoarece koii sunt suficient de indrazneti sa inoate in directia opusa fluxului puternic de apa, ei reprezinta dorinta de a trece peste orice obstacol. Se spune ca sunt niste creaturi atat de independente, incat vor face ce vor indiferent de risc.

Koii sunt creaturi uimitoare pe care le admiri in timp ce cresc si ajung la dimensiuni considerabile, avand o varietate de nuante stralucitoare.

Datorita aspectului lor si a usurintei cu care se misca, ei simbolizeaza frumusetea si rafinamentul.

Se mai spune, de asemenea, ca, atunci cand koii sunt scosi din apa, spre deosebire de majoritatea pestilor care abia se mai lupta, ei se zbat si se lupta puternic. Datorita, acestei caracteristici crapul japonez simbolizeaza curaj si vitejie.

Pentru majoritatea colectionarilor, semnificatia simbolica a crapului japonez nu conteaza, deoarece frumustea lor este coplesitoare.

Sfantul Serafim de Sarov - cuvinte și sfaturi înțelepte

- Bea apă din izvorul de unde beau caii. Calul dintr-o apă rea nu va bea niciodată.

- Așterne-ți acolo unde își face culcuș pisica.

- Casa clădește-o pe locul unde se încălzește șarpele.

- Fântâna sap-o acolo unde se adăpostesc păsările pe timp de arșiță.

- Culcă-te și scoală-te odată cu păsările. Astfel vei culege toate grăunțele de aur ale zilei.

- Mănâncă mult verde. Vei avea picioarele puternice și inima rezistentă precum viețuitoarele pădurii.

- Mănâncă numai fructele atinse de viermi, deoarece acestea nu conțin otrăvuri.

- Privește cât mai des cerul. Gândurile tale vor deveni ușoare și limpezi.

- Taci mult, vorbește puțin și în sufletul tău va poposi tăcerea, iar duhul tău va fi liniștit și plin de pace.


Sfantul Serafim de Sarov (1759-1833) este socotit printre cei mai cunoscuti si mai indragiti sfinti ai Bisericii Ortodoxe. S-a născut în orasul Kursk din Rusia.

HAI SĂ NE AMUZĂM !

POVESTE DESPRE FURNICI, ALBINE SI DESPRE TRANTORII DIN ZILELE NOASTRE

Se spune că era odată o furnică ce venea în fiecare dimineață veselă la muncă. Îi plăcea ce făcea, muncea cu drag și spor și, mai ales, era fericită.

Șeful, Leul era suprins că furnica lucrează așa de bine fără să fie supravegheată. I-a venit o idee: dacă furnica producea așa de mult singură, fără să fie supravegheată sigur va produce și mai mult dacă va avea un șef direct.

Așa a fost angajat Gândacul. Acesta avea experiența în supravegherea muncitorilor și era cunoscut pentru faptul că scria niște rapoarte excelente. Prima decizie a Gândacului a fost să instaleze un ceas de pontaj. Apoi, și-a dat seama că avea nevoie și de o secretară ca să-l ajute să scrie rapoartele lui minuțioase. Astfel, a angajat pe Păianjen.

Păianjenul avea grijă de arhive și răspundea la telefon.

Leul era foarte mulțumit de munca Gândacului, rapoartele lui erau excelente, așa că i-a spus că și-ar dori și rapoarte de producție și analize ale trendului pentru a le putea folosi în ședințele viitoare.

Gândacul și-a luat munca în serios, așa că i-a cerut Leului un computer de ultimă generație, imprimantă modernă și un angajat care să se ocupe de departamentul de IT. Așa a fost angajată Musca.

Între timp, Furnica care demult venea la muncă cu plăcere și era tare productivă a ajuns să semneze tot felul de rapoarte zilnice și să participe la ședințe lungi și plictisitoare care îi luau cea mai mare parte din timpul de lucru.

Leul a considerat că mai are nevoie de o persoană care să se ocupe de departamentul unde lucra Furnica. Astfel a fost angajată Cicada.

Cicada, în prima zi de lucru și-a cumpărat un scaun ergonomic și un covor pentru biroul ei nou. A doua zi a cerut un computer și un asistent personal pentru a putea face planul de optimizare a muncii și bugetului.

Departamentul unde lucra Furnica a ajuns un loc extrem de trist. Nimeni nu mai lucra cu drag și spor, iar stresul afecta productivitatea. 

Leul a observat că în departamentul unde lucra Furnica a scăzut productivitatea, așa că a angajat Bufnița, un expert ce va veni cu soluții de creștere a productivității.

Bufnița a analizat ce a analizat și la sfârșit a ajuns la concluzia că departamentul furnicii are prea mulți angajați. 

Ghiciți pe cine a concediat Leul ? Pe furnică ! Pentru că era un angajat cu o atitudine negativă și îi lipsea motivația.

Oare !? Dar cei care trandaveau si se indopau din munca furnicutei ce motivatie aveau ?

DIN PACATE, LUMEA ESTE PLINA DE FURNICUTE SI DE ALBINUTE CONCEDIATE ... CULMEA ESTE CA TRANTORII CHIAR VOR SA LE EXTERMINE, PENTRU CA SUNT, SPUN EI, PREA MULTE ... 

DAR DUPA CE NU VA MAI EXISTA PICIOR DE FURNICUTA, O SA VA MUTATI PE ALTA PLANETA, MAI TRANTORILOR ?

Adaptare dupa Fabula Furnicii Corporatiste