2.06.2021

André Rieu, pe pagina sa de Facebook NE TRANSMITE ”O sâmbătă fericită”





BILANȚUL NEGRU, la ”Matei Balș”, a ajuns la 14 DECEDAȚI

 


Alți doi pacienți transferați după incendiul de la Matei Balș au murit. Bilanțul ajunge la 14 decese.

Ministerul Sănătății a anunțat două decese în rândul pacienților care s-au aflat în Pavilionul V al Institutului Național de Boli Infecțioase „Matei Balș” din București în timpul incendiului din 29 ianuarie 2021.

În primul caz este vorba despre un bărbat în vârstă de 73 de ani, transferat după incendiu la Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Ioan” din București. Pacientul a fost diagnosticat cu o formă severă SARS Cov-2 și prezenta multiple afecțiuni asociate.

În al doilea caz este vorba despre un bărbat în vârstă de 91 de ani, transferat după incendiu la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase și Tropicale „Dr Victor Babeș”. Pacientul, care se afla în secția de ATI, a fost diagnosticat cu o formă severă SARS COV-2 și avea comorbidități.

În ambele cazuri, ancheta medico-legală va stabili cauzele decesului. Bilanțul tragediei de la Matei Balș a ajuns la 14 decese.

sursa:https://www.cotidianul.ro/noi-decese-in-randul-pacientilor-transferati-de-la-matei-bals/

Greta Thunberg este vizată de o anchetă a poliției din New Delhi, pentru „conspirație criminală”

 


Este un fapt rarisim ca ziare precum The New York Times, The Washington Post sau posturi precum BBC și CNN să critice liberalizarea prețurilor și privatizarea. Le promovează peste tot in lume, în lungi analize și interviuri. Ei bine, acum presa occidentală critică liberalizarea în India. Iar ONG-iștii se ocupă cu mobilizarea ”străzii”.

Greta Thunberg, militanta ecologistă ajunsă acum la vârsta majoratului, a vrut să-și spună opinia despre protestele agricultorilor indieni, însă a publicat din greșeală un ghid despre acțiunile pe care trebuie să le întreprindă militanții pentru a agita ”strada”. Pe 3 februarie, suedeza a încercat să se implice în protestele din India și a publicat un ghid care detalia o listă de ”mesaje sugerate” privind manifestațiile din India. Este vorba despre mesajele pe Twitter pe care activiștii trebuie să le posteze, să le redistribuie, inclusiv menționând numele celebrităților care i-au îndemnat pe indieni la proteste până în acest moment, amintind și de protestele prevăzute în fața ambasedelor Indiei din anumite țări, pentru ca ele să adune cât mai mulți participanți.

Cât o privește pe Greta Thunberg, nu este pentru prima dată când platformele sociale o „trădează”. În urmă cu o lună, un bug Facebook a făcut vizibil pentru scurt timp cine sunt adevărații autori ai mesajelor de pe această platformă. În cazul Gretei Thunberg, autorii celor mai multe mesaje postate în numele ei erau tatăl său, Svante Thunberg, și militantul ecologist Indian Adarsh Prathap (care a fost și membru în comisia pentru schimbări climatice a ONU). Acum, Greta Thunberg este vizată de o anchetă a poliției din New Delhi, pentru „conspirație criminală”, acuzată că face parte dintr-o conspirație împotriva puterii legitime din India.

Ghidul pentru incitare la proteste pe care l-a publicat accidental Thunberg a fost redactat de organizația ”Poetic Justice Foundation”, din Canada. Este o organizație care promovează o mișcare a indienilor sikh, care vor să creeze un stat separat în Punjab. Site-ul acestei fundații nu spune nicio vorbă despre sursele de finanțare sau despre programele pe care le desfășoară.

Thunberg susține protestele din India, deși legile împotriva cărora s-au revoltat fermierii indieni conțin masuri de protecție a mediului destul de importante.

Cât privește dubla măsură cu care este judecată liberalizarea, trebuie spus că legile agrare din India sunt promovate în același fel ca și liberalizările din Europa de Est: se arată că ele vor moderniza agricultura, vor proteja mediul, vor spori competiția și producția, vor crește calitatea. Oamenii se tem însă de una dintre măsurile majore – eliminarea piețelor de stat pentru comercializarea produselor agricole, o măsură care a salvat India de la foamete în anii 1960. Dacă legile intră în vigoare, vor apărea piețe nereglementate care vor concura cu cele existente, însă vor oferi condiții mult mai avantajoase pentru compărător și îl vor ruina pe micul fermier. Pe aceste piețe vor putea intra mari corporații, iar fermierii se tem că, în timp, vor ajunge la mila acestora din urmă.

Noua administrație Biden semnalează că îi va susține pe protestatari, deși reformele propuse de guvernul Indian sunt pe placul Statelor Unite. SUA au criticat guvernul Indiei pentru că a întrerupt serviciile de internet, încercând să pună capăt protestelor. Sunt mișcări care pot duce la ruperea punților dintre SUA și India, un aliat extrem de important, dacă Joe Biden va dori să continue politica lui Donald Trump pentru îndiguirea Chinei.

Se poate ca noua administrație SUA să fie deranjată de orientarea politica a premierului Narendra Modi. Modi este un politician naționalist, care a avut o relație foarte apropiată cu Donald Trump, care a „furat” puterea din mâinile partidului Congresul Național Indian (partid dominat de familia Gandhi), în 2014.  A câștigat un al doilea mandat mizând pe tensiunile cu Pakistanul (a anulat autonomia Kashmirului indian și a împărțit teritoriul cu pricina în două state), a introdus o lege care îi poate lăsa fără cetățenie pe indienii musulmani și s-a lansat într-o riscantă disputa de frontieră cu China, în Himalaya. Presa indiană proguvernamentală a criticat deja atitudinea administrației Biden și a comparat protestele din India cu cele care au dus la invadarea clădirii Capitoliului, la Washington, subliniind dubla măsură a guvernului SUA. Unii analiști speculează că în spatele susținerii paradoxale a unor proteste antiliberalizare se află o strategie de reducere a popularității lui Narendra Modi, pentru a impiedica realegerea sa. Până la urmă, Modi este primul premier din afara Congresului Național Indian care a avut două mandate. Cu siguranță, liderul opoziției, Rahul Gandhi, nu este străin de această strategie.

sursa:https://www.cotidianul.ro/cum-se-mobilizeaza-strada/

Primul lot de vaccin AstraZeneca în România. Vaccinul va fi folosit doar pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 18 și 55 de ani

 


O mașină care transportă lotul de 81.600 de doze vaccin AstraZeneca a intrat în România sâmbătă la prânz prin Vama Nădlac II, a informat ISU Arad.

Transportul este asigurat de firma producătoare, au precizat autoritățile de la București. Dozele de vaccin vor fi transportate pe cale terestră și vor fi depozitate la Centrul Național de Stocare.

În perioada următoare, dozele vor fi distribuite centrelor regionale existente la nivel național. Vaccinul AstraZeneca este al treilea vaccin împotriva COVID-19 disponibil pentru derularea campaniilor de vaccinare în statele membre ale Uniunii Europene și, implicit, în România.

Vaccinul AstraZeneca va fi folosit doar pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 18 și 55 de ani. Premierul Florin Cîțu a dezvăluit faptul că în următoarele zile vaccinul va fi distribuit centrelor de vaccinare, iar programarea pe platformă va fi posibilă de pe 10 februarie. Astfel, în România se va accelera procedura de vaccinare, iar în luna martie vor fi vaccinate peste 50.000 de persoane în fiecare zi.

„Cred că luna februarie a fost o provocare pentru campania de vaccinare, deși am rămas în topul UE în ceea ce privește numărul de vaccinări, dar începând cu luna martie primim din ce mai multe doze și programul de vaccinare se va accelera. Vom trece în luna martie de 50.000 de vaccinuri pe zi și vom merge spre ținta de 100.000 de vaccinuri pe zi, pe care ne-am propus-o de la început”, a declarat premierul Florin Cîțu.

Pentru imunizarea cu AstraZeneca, autoritățile vor amenaja 180 de centre de vaccinare.

sursa:https://www.cotidianul.ro/primul-lot-de-vaccin-astrazeneca-ajunge-in-romania/

Val de proteste. DEZORDINE mondială. Statele occidentale se implică în politica internă a altor țări

 


Invitat la emisiunea „Pe Plan Extern“ de la DC News, Adrian Severin a vorbit despre mișcările de stradă din mai multe state ale lumii:

„E un fenomen care caracterizează întreaga omenire, mai ales emisfera nordică. În Rusia există forțe de opoziție care se exprimă în diverse modalități, așa cum se exprimă și în Statele Unite ale Americii. Au fost niște imagini zguduitoare privitoare la manifestarea forțelor de opoziție. Nu mă refer doar la ocuparea Capitoliului, ceea ce ar fi exclus să se întâmple la Moscova, mă refer și la celelalte mișcări care au precedat, protestele BlackLivesMatter și Antifa de vara trecută“, a precizat fostul ministru de Externe.

Statele occidentale se implică în politica internă a altor țări

„Evenimentele de la Moscova se întâmplă și la Paris, manifestații blocate cu gaze lacrimogene de forțele de ordine. Cred că avem de a face cu o mișcare a opoziției care trebuie notată, trebuie luat act de ea. Statele occidentale au luat acest obicei de a sprijini forțele de opoziție din alte țări. Chiar și în România acestea au fost sprijinite, alte dăți a fost sprijinit Guvernul. E o chestiune care nu prea e în regulă“, a punctat Adrian Severin.

E o dezordine mondială, fiecare stat merge după propriile reguli

„Ceea ce e special în Rusia e participarea statelor străine în susținerea unor manifestări ale opoziției. Se trezește o reacție obiectivă în opinia mea și apar anumite elemente de accent mai dramatic, de exemplu arestarea și condamnarea lui Aleksei Navalnîi. Sunt mari frământări, dar doar niște proiecții la nivel național al dezordinii mondiale. Dacă am avea ordine mondială, așa cum a fost în timpul Războiului Rece, când marile puteri s-au înțeles, lucrurile ar fi fost mai puțin dramatice. Marile puteri nu mai au în aplicare un sistem de reguli convenit. Fiecare stat merge după propriile reguli și vedem dezordine la nivel mondial și la nivel național“, a conchis fostul ministru de Externe.

sursa:https://www.dcnews.ro/proteste-pentru-sustinerea-lui-navalnii-adrian-severin-e-o-dezordine-mondiala-se-intampla-peste-tot_800097.html

Cod portocaliu de inundaţii în mai multe zone din ţară

 


Hidrologii au emis, sâmbătă, noi alerte de inundații. Un Cod portocaliu vizează râuri din trei județe, iar un Cod galben atenționează asupra pericolului de pe râuri din 11 județe. Avertizările sunt în vigoare până luni.

Hidrologii anunță scurgeri importante pe versanţi, torenţi şi pâraie, viituri rapide pe râurile mici cu posibile efecte de inundaţii locale şi creşteri de debite şi niveluri pe unele râuri din bazinele hidrografice menţionate, cu posibile depăşiri ale cotelor de apărare în bazinele: Tisa, Vişeu, Iza, Tur, Someş, Crasna, Crişul Negru, Mureş și Bistriţa.

În intervalul sâmbătă ora 11:00 – luni ora 12:00 este Cod galben pe râuri din bazinele hidrografice: Tisa – sector aferent S.H. Valea Vişeului (intrarea ȋn ţară), Vişeu, Iza, Tur – bazin amonte Ac. Cӑlineşti şi afluenţii aferenţi sectorului aval Ac. Cӑlineşti (judeţele: Maramureş şi Satu Mare), Someşul Mare (judeţul Bistriţa Năsăud), Someş – afluenții aferenți sectorului aval S.H. Dej (judeţele: Cluj, Sălaj, Maramureş şi Satu Mare), Someşul Mic – bazin superior (judeţele Cluj şi Bihor), Crasna (judeţele: Sӑlaj şi Satu Mare), Crişul Negru – bazin superior (judeţul Bihor), Mureş – bazin amonte S.H. Glodeni şi afluenţii aferenţi sectorului aval S.H. Glodeni – amonte confluenţă Arieş (judeţele: Harghita, Mureş şi Bistriţa Năsăud), Bistriţa – afluenţii aferenţi sectorului amonte S.H. Straja (judeţele: Suceava, Harghita şi Neamţ).

A fost emisă şi o alertă Cod galben

O alertă alertă Cod galben a fost emisă de duminică ora 12:00 până luni ora 12:00 pe râul Someş pe sectorul aval S.H. Dej (judeţele: Cluj, Sălaj, Maramureş şi Satu Mare). Codul portocaliu va fi în vigoare în intervalul sâmbătă ora 11:00 – luni ora 12:00 pe râul Tur – sector aval Ac. Cӑlineşti (sector ȋndiguit - judeţul Satu Mare).

De asemenea, alerta vizează, de sâmbătă ora 11:00 până duminică ora 14:00, râuri din bazinele hidrografice: Vişeu, Iza (judeţele: Maramureş şi Satu Mare), Someşul Mare (judeţul Bistriţa Năsăud), Lăpuş (judeţul Maramureş).

Avertizarea hidrologicӑ Cod portocaliu vizeazӑ în principal fenomenele de scurgeri importante pe versanţi, torenţi şi pâraie, viituri rapide pe râurile mici cu posibile efecte severe de inundaţii locale, care se pot produce cu probabilitate mai mare în intervalul 06.02.2021 ora 18:00 – 07.02.2021 ora 09:00 pe unele râuri din judeţele: Bistriţa Năsăud şi Maramureş, transmite Mediafax.

sursa:https://www.dcnews.ro/cod-portocaliu-de-inundatii-in-mai-multe-zone-din-tara_800214.html

Muntele pe care doar ZEII RĂZBUNĂTORI au dreptul să stea

 


Kangchenjunga este al treilea cel mai înalt vârf al lumii și niciun alt munte din Himalaya nu este atât de încărcat de legende. Se crede că cel mai înalt punct este sălașul unui zeu irascibil care nu vrea să fie deranjat de oameni, iar în 1955, când pe vârf au ajuns pentru prima oară alpiniștii, s-au oprit la câțiva metri de cota maximă, pentru a respecta promisiunea făcută. 

Mai jos puteți citi despre cum s-au apropiat oamenii de acest munte situat între India și Nepal, un munte la care este greu de ajuns și față de care Everestul pare lesne de atins. Și în prezent o parte dintre cei care izbutesc să ajungă pe vârf se opresc la câțiva metri, din respect pentru acest loc sacru unde, spun budiștii, lumile fizice și spirituale se întrepătrund.



Informația pe scurt:

Dintre toate marile vârfuri ale lumii, Kangchenjunga este cel mai încărcat de mitologie. Este considerat munte sacru și ”sălaș al zeilor”, iar șerpașii au considerat avalanșele din zonă ca fiind semne clare cum că zeii nu vor să fie deranjați. Controversele pe subiect persistă și în prezent, mulți cerând să nu mai fie permise ascensiunile.

Dacă pe Everest în anii buni urcă și peste 300 de oameni, pe Kangchenjunga urcă în general 20-25 de oameni în anii buni. A doua ascensiune reușită a fost la 22 de ani după prima. Pe al treilea cel mai înalt munte al lumii au ajuns de peste 20 de ori mai puțini oameni decât pe Everest.

Este extrem de greu de ajuns la vârf: se merge timp de câteva zile pe ghețar, ceea ce este dificil dacă vremea este rea. Nu există niciun fel de rută mai ușoară spre vârf, toate variantele sunt extrem de lungi și ninge mult, mai ales primăvara. Primii oameni care au acum peste 100 de ani în zonă nu aveau nicio șansă să urce.




Doi englezi au fost primii oameni care au ajuns pe vârf, în 1955, dar s-au oprit la câțiva metri pentru a respecta credințele localnicilor. A doua expediție a ajuns abia 22 de ani mai târziu.

La începutul anilor 30 germanii au încercat să urce pe vârf prin două expediții, dar nu au reușit, deși au trecut de 7.500 m altitudine. Germanii s-au concentrat după 1932 pe un vârf celebru, Nanga Parbat, dar au urmat tragedii: în 1937 au murit 16 oameni.

Prima femeie a ajuns pe vârf în 1998, în timp ce pe Everest premiera a fost în 1975, pe K2 în 1986 și pe Nanga Parbat în 1984.

În timpul perioadei de lockdown, dat fiind că poluarea scăzuse enorm, muntele s-a putut vedea și de la peste 110 km depărtare, în India. În unele locuri a fost pentru prima oară după 30 de ani când se întâmpla așa ceva.




Când zeii se supără, nimeni nu se apropie

Vârful este al treilea cel mai înalt din lume, 8.586 m, fiind depășit doar de Everest și K2. Până la jumătatea secolului 19, când primii topografi au măsurat piscurile himalayene, s-a crezut că era cel mai înalt vârf din lume. Până în prezent au ajuns aproximativ 350 de alpiniști pe vârful situat la granița dintre India și Nepal.

”Impresionant prin masivitatea și prin suprafața versanților, Kangchenjunga a fost cunoscut din cele mai vechi timpuri, păstrându-și în continuare faima de munte sacru pentru locuitorii Sikkim-ului, Nepalului, Indiei și ai Tibetului. Adorat de toate sectele religioase, ”Tronul zeilor” a reprezentat un teren greu accesibil pentru europeni. Șerpașii erau atât de influențați de credințele lor religioase, încât cu mare greutate puteau să-i însoțească pe europeni în ascensiuni, sau să nu fugă din taberele de bază de câte ori pornea o avalanșă sau se abătea un viscol. Acestea erau semne de supărare ale zeităților supreme care-și aveau sălașul pe vârful muntelui”, se spune în cartea ”Himalaya - Cucerirea giganților lumii” (M. Bleahu, M. Bogdan, G. Epuran)




”Conform credințelor locale, fiecare dintre cele cinci vârfuri ale muntelui posedă câte o comoară: argint, aur, pietre prețioase, cereale și cărți sacre. Zeul muntelui are corp roșu și este reprezentat în armură, călare pe un leu alb. Este considerată o divinitate irascibilă care distruge recoltele și uneori sate întregi, provocând furtuni sau inundații”

Alpinistul englez Frank Smythe scria cu teamă în 1930, după ce un șerpaș a fost omorât și expediția era la ananghie, că avea impresia că se găsește în preajma unui spirit malefic. ”Kangchenjunga nu este un simplu munte ostil, ci este îmbibat de o ură oarbă îndreptată împotriva alpinistului”.

Kangchenjunga este pentru populațiile din zonă, nu doar locul unde sălășluiește un zeu căruia i se spune Dzö-nga, dar și locul unde se află un ”beyul”, un teritoriu mitic și ascuns binecuvântat ca spațiu de refugiu de un guru tibetan de secol 8 numit Padmasambhāva, guru mai bine cunoscut sub numele de Guru Rinpoche. Beyul-urile sunt locuri în care lumile fizice și spirituale se întrepătrund, spun credințele locale, dar aceste locuri sunt greu de atins, fiindcă sunt sălbatice, îndepărtate și foarte accidentate.




Vârful principal este vizibil în zilele senine de la Darjeeling, celebra stațiune indiană situată la aproape 80 de km, iar în timpul pandemiei, când India era în lockdown și poluarea se redusese masiv, muntele a putut fi văzut și mai de departe.

Numele muntelui a fost scris în extrem de multe feluri: Kanchenjunga, Kangchenjunga, Kinchinjunga, Khangchendzonga sau, în unele lucrări românești mai vechi: Cancendjonga.

Numele vine din tibetană: Kang-chen-dzo-nga sau Yang-chhen-dzö-nga și înseamnă ”cele cinci tezaure ale zăpezii mari”, referire probabil la cele cinci vârfuri vizibile din depărtare sau la cei cinci ghețari uriași ce brăzdează masivul.

Cum s-au apropiat oamenii de munte - Un vârf irezistibil care inspiră teamă

Interesul europenilor pentru acest munte formidabil a fost stârnit de un explorator britanic pe nume Joseph Dalton Hooker care a ajuns în 1848 - 49 în nordul Sikkimului și în estul Nepalului, dorind să urce și un vârf de peste 7.000 m. La poalele lui Kangchenjunga a ajuns aproape de 5.000 m alt.

Un deceniu mai târziu, Hermann Schlagintweit, unul dintre cei mai mari exploratori de la mijloc de secol 19 a ajuns la celebra stațiune indiană Darjeeling, dar nu i s-a permis să meargă spre nord, fiindcă atunci era război între tibetani și nepalezi.

În 1885 și 1886 echipa unui indian pe nume Rinzin Namgyal a făcut înconjurul masivului, a cartografiat zona și plasat pe hartă vârful și văile din zonă, măsurătorile sale fiind folosite ulterior și pentru a defini granițele dintre Sikkim, Nepal și Tibet.

În 1899, o expediție condusă de Douglas Freshfield a plecat cu vaporul de la Marsilia către India și de la Darjeeling a explorat timp de aproape două luni zona masivului, l-a înconjurat și a căutat să găsească drumul cel mai clar spre vârf, analizând căile de acces, zonele mărginașe și clima zonei. Din expediție a făcut parte celebrul fotograf italian Vittorio Sella. Expediția a urcat pasul Jogsang, deloc ușor de realizat cu porteri ce nu erau inițiați în tehnici alpine.




Referindu-se la fața nord-vestică (North-West Face), D W Freshfieldo descria ca fiind probabil ”construită de Demonul de pe Kangchenjunga în scopul clar de apărare în fața oricărui asalt din partea oamenilor”.

În 1905 a venit pe masiv prima expediție care-și propunea să urce pe vârf, chiar dacă se va dovedi ulterior că era o sarcină mult prea grea pentru ce se putea face la vremea aceea. Era condusă de Aleister Crowley, un personaj controversat care încercase să urce pe K2 cu trei ani înainte. A fost atinsă o altitudine maximă de cel puțin 6.300 de metri, dar un elvețian și trei șerpași au murit la coborâre, după ce, din cauza terenului stâncos au declanșat o avalanșă. O bună parte dintre porteri au urcat desculți și deci nu au putut trece de tabăra 5. Era departe vremea marilor expediții. Expediția a încercat să urce pe versantul Yalung, dar a fost organizată lamentabil.

Anii 30 și lupta germanilor în ”război” cu un munte de necucerit

În 1929 a venit prima expediție serioasă care avea măcar în mică măsură sorți de izbândă și era organizată de Clubul Academic Alpin din Munchen, era condusă de Paul Bauer și cuprindea alpiniști cu experiență în Alpi. Au reușit să ajungă la 7.200 m alt pe ruta crestei estice, după ce au depășit o porțiune extrem de grea, practic o succesiune de turnuri uriașe cu pereți verticali ce trebuiau escaladați sau ocoliți. Vremea s-a stricat brusc în ziua în care alpiniștii au vrut să urce și mai sus, a nins enorm și retragerea a fost cu adevărat eroică, pericolul de avalanșă fiind mare.

În 1930 a sosit pe munte o expediție internațională condusă de elvețianul Günter O. Dyhrenfurth care a încercat să urce prin zona ghețarului Kangchenjunga, dar nu au avut nicio șansă din cauza vremii rele, a vânturilor și a zăpezii. Un șerpaș a murit sufocat sub zăpadă. Muntele devenea și mai faimos, fiindcă i se pusese eticheta de ”imposibil de cucerit”.

În 1931 au revenit germanii conduși de Bauer și au ajuns la o altitudine record pe Kangchenjunga: 7.700 metri. Nu au mai putut continua din cauza dificultăților tehnice, dar și fiindcă vremea a fost oribilă și trei oameni din expediție au murit: doi din cădere și unul de boală. Muntele continua să adauge la faima sa deja câștigată de ”fortăreață” extrem de dificilă. Expediția a avut peste 200 de porteri, deloc puțin pentru vremea aceea.

Trebuie spus că pentru germanii muntele avea o mare importanță și din punct de vedere politic, fiind vorba de un naționalism și de dorința germanilor de a ”bifa” premiere în diverse locuri ale lumii, pentru a arăta că națiunea germană a renăscut după dezastrul din Primul Război Mondial și că a redevenit o putere.

Scriind despre expediții, Bauer a comparat lupta alpiniștilor pe munte cu lupta soldaților germani cărora le pasă doar de datorie și de camaraderie, nu de foloase financiare. Din 1932 germanii au încercat prin patru expediții să cucerească un alt munte extrem de greu, Nanga Parbat, unde au trimis mai multe expediții în anii 30, cu numeroase pierderi umane.

În 1937 ajunge pe munte și John Hunt, cel care în 1953 avea să conducă prima expediție victorioasă pe Everest. Rămâne impresionat de ce constată pe al treilea munte al lumii:

”Nu este nicio îndoială că cei care vor reuși prima ascensiune pe Kangchenjunga vor izbuti cea mai mare ispravă a alpinismului, pentru că este un munte care combină în apărarea sa nu doar severele handicapuri legate de vânt, vreme și altitudine foarte mare, ci și probleme tehnice de ascensiune și pericole obiective de o magnitudine superioară decât cele de pe Everest”.




1955 - Vârful este cucerit, dar rămâne neatins

În 1955 venea pe ”fiorosul” munte o expediție engleză care purta numele foarte prudent de ”expediție de recunoaștere”, deși era mult mai mult decât atât: era o expediție venită să câștige. Everestul fusese cucerit cu doi ani înainte tot de o expediție engleză, iar Kangchenjunga rămăsese neatins, deși se încercaseră toate traseele. Gigantul rămăsese invincibil, deși era cu peste 200 de metri mai ”scund” decât Everest și englezii care au venit pentru a urca pe vârf erau prudenți, fiindcă erau conștienți pe ce munte vin, se explică în cartea ”Himalaya - Cucerirea giganților lumii”.

Expediția a fost condusă de profesorul Charles Evans (prezent și în expediția victorioasă de pe Everest) și a fost organizată cu ajutorul Royal Geographical Society și a Alpine Club (London).

Fiind cel puțin pe hârtie o ”misiune de recunoaștere”, cei de la British Alpine Club au fost ceva mai relaxați în alegerea celor nouă alpiniști, astfel că pe lista s-a aflat și Joe Brown care avea doar 24 de ani și lucra în construcții la Manchester. În general, alpiniștii britanici din marile expediții himalayene de până atunci fie studiaseră la universități celebre, fie erau din familii foarte bogate, dar Brown era o excepție. S-a dovedit o alegere inspirată, fiindcă a ajuns pe vârf (împreună cu George Band care avea 26 de ani).

Aveau să fie angajați peste 300 de porteri și au fost aduse multe aparate de oxigen grele, dar foarte performante. Expediția a avut la Darjeeling o surpriză neplăcută fiindcă a trebuit să facă un ocol de 160 km pentru a ajunge pe limba ghețarului Yalung din cauză că premierul Sikkimului a revocat autorizația expediției de a trece prin zonă, pentru a-i împiedica pe englezi să ”profaneze” vârful sfânt considerat de localnici ca fiind lăcaș al zeilor.




După negocieri complicate, Evans l-a convins pe oficial să-i dea autorizația de a urca spre vârf, în schimbul promisiuni că înălțimea maximă - piscul propriu-zis- nu va fi călcat de nimeni, în ipoteza că oamenii vor reuși să ajungă acolo sus. Cei din Sikkim nu au dat însă și autorizația de a trece prin provincie, de aici venind și ocolul menționat puțin mai sus.

Provincia indiană Sikkim a interzis mulți ani expedițiilor să urce pe vârf dinspre India, motivând că este un munte sfânt. De exemplu, în aprilie 2000 a fost un scandal uriaș când unei expediții din Austria i s-a permis să urce muntele contra unei taxe de 20.000 de dolari. Pentru a-i împăca pe buddhiști, austriecii au fost de acord să se oprească la 10 metri de vârf.

Revenind la expediția din 1955, după începerea instalării taberelor pe munte o furtună extrem de puternică a smuls un cort de 40 kg și l-a mutat 200 de metri, furtuna durând două săptămâni, timp în care orice acțiune a expediției a fost blocată, iar șerpașii se puteau gândi că este vorba de răzbunarea zeilor care sunt potrivnici expediției.

Înaintarea a fost grea și montarea taberelor de înălțime a durat din cauza viscolului, a stratului mare de zăpadă și a terenului extrem de dificil.

Primii care au ajuns pe vârf, pe 25 mai au fost Joe Brown și George Band, iar a doua zi au izbutit și alți doi colegi ai lor: Norman Hardie și Tony Streather. Toți au mers doar până la câțiva metri de vârf pentru a respecta promisiunea făcută.

Brown și Band au petrecut în cort la 8.200 metri noaptea de dinaintea victoriei și au mâncat supă de roșii și tocană de carne cu cartofi copți, iar la desert au avut plăcintă cu cremă de ou și ananas și au băut punch de lămâie.

”În emoțiile provocate de victorie se amestecă, după părerea mea, un sentiment de tristețe. La cucerirea vârfului va rămâne totdeauna acea diferență mică neurcată, el va rămâne mereu cel necucerit”, spunea mai târziu George Band.

Jow Brown a murit în 2020, iar George Band, în 2011.

Premiere muncite din greu

A doua ascensiune a fost la 22 de ani după prima, fiind vorba de o expediție a armatei din India care a urcat pornind din Sikkim.

”Am înfipt steagul la 2 metri de vârf. Nimeni nu face un deserviciu divinității. Muntele este extrem de dur. Este atât de abrupt încât zăpada nu se lipește de el, dar m-am simțit minunat când am fost în vârf”, spunea în 2000 colonelul Narinder Kumar, unul dintre învingătorii din 1977.

În 1979 o echipă formată din trei britanici și un francez a încercat să urce un opt-miar în ”stil alpin”, adică fără tabere aprovizionate în prealabil, fără porteri și șerpași mai sus de tabăra 1 și fără oxigen suplimentar. Trei dintre ei au ajuns pe vârf: Doug Scott, Peter Boardman și Joe Tasker, dovedind că se poate urca pe o nouă rută pe un munte super-greu, fără să fie nevoie de expediții uriașe.

”Mereu am considerat că muntele ne arată o splendidă indiferență, dar în acel an am început să mă întreb în ce mod percepția noastră fizică despre un munte, depinde de atitudinea noastră mentală. În unele momente mi s-a părut că muntele poseda un spirit și dacă nu te prezinți la înălțimea lui, te va respinge imediat. Dar dacă îl abordezi cu o combinație de încredere, respect și prudență, ai putea, în principiu, să depășești ce este mai greu și recompensa va fi cu totul ieșită din comun”, spunea Peter Boardman.

În 1981, Pierre Beghin a reușit prima ascensiune solo, iar în 1986 doi super-alpiniști polonezi, Jerry Kukuczka și Krzysztof Wielicki, au reușit prima ascensiune pe timp de iarnă, o realizare fantastică.

În 1992 murea încercând să escaladeze vârful Wanda Rutkiewicz, cea mai cunoscută alpinistă poloneză și prima femeie care a urcat pe K2 (cu șase ani înainte).

Prima femeie care a ieșit victorioasă pe muntele sacru a fost britanica Ginette Harrison, abia în 1998.

În 2000 provincia Sikkim interzicea alpiniștilor să urce pe vârf pentru a respecta credințele religioase ale oamenilor din zonă și deci rămânea doar partea nepaleză. India a revenit în 2019, anunțând că va acorda permise de ascensiune pentru 137 de vârfuri, inclusiv Kangchenjunga.




Bibliografie

Himalaya - Cucerirea gigantilor lumii” (M. Bleahu, M. Bogdan, G. Epuran)

Joseph Poindexter - A LA CONQUETE DES SOMMETS. Cinquante montagnes pour autant de défis.

Site-urile suumitpost.com, Enciclopedia Britannica, British Mountaineering Council, theconversation.com, news18.com, Indian Times, Guardian, Wikipedia, The Indian Express

sursa:https://science.hotnews.ro/stiri-terra-24587515-muntele-care-doar-zeii-razbunatori-dreptul-stea-istoria-complicata-celui-treilea-varf-lumii.htm

FOARTE INTERESANTĂ EXPLICAȚIE ! La o săptămână după vaccinare, poți muri fie din cauze naturale, fie lovit de mașină, fie din orice alt motiv, dar NICIODATĂ din CAUZA VACCINULUI !!!!!!

 


O asistentă medicală, în vârstă de 55 de ani, a fost vaccinată la 21 ianuarie, cu doza de rapel, și a decedat la 28 ianuarie. Ministerul Sănătății a transmis că nu au existat reacții adverse nici după prima doză de vaccin, nici după rapel. Dar de ce a murit, de fapt ?

În România, zilnic, mor, în medie, între 700 și 750 oameni, conform datelor oficiale. Într-un an, mor aproximativ 252.000 de români. De asemenea, se vaccinează cam 30.000-40.000 de români pe zi, așadar dacă vaccinezi într-un astfel de ritm, șansele ca, în ziua vaccinării, să moară cineva din cauze naturale sunt destul de mari.

Șansa de a câștiga la Loto 6 din 49 este de una la 13 milioane. Comparativ, dacă ai 700 decese pe zi în România, șansele sunt mult mai ridicate să moară cineva din cauze naturale, în ziua vaccinării, decât să câștigi la Loto, mai ales că, în etapa a doua, se vaccinează vârstnicii de peste 65 ani, populație în rândul căreia rata deceselor este mult mai mare decât în rândul populației generale.

Așadar, la o săptămână după vaccinare, statistica ne învață că se poate întâmpla orice. Adică poți muri fie din cauze naturale, fie lovit de mașină, fie din orice alt motiv, dar fără a avea legătură cu vaccinul Covid-19. Este normal să moară oameni ”după vaccin”. Vaccinul nu ne face nemuritori. Nu e ca și când vaccinul Covid-19 - sau orice alt vaccin - va opri o mașină să intre în noi sau va opri să murim de cauza naturale. Statistica ne va arăta că vor mai fi decese la o săptămână ”după vaccin”, nu ”din cauza vaccinului” pentru că numărul deceselor zilnice în România - cele 700 - 750 - nu pot fi oprite de nimic.

sursa:https://www.dcnews.ro/de-ce-a-murit-asistenta-medicala-vaccinata-cu-doza-de-rapel-covid-19_800175.html