Iohannis, pus în situație dificilă de pretențiile PNL și USR

 

Nu mai e zvon: unul dintre participanții la negocierile dintre PNL, USR și UDMR recunoaște că liberalii și useriștii nu s-au înțeles și nu cedează – i-au aruncat lui Iohannis ”cartoful fierbinte” în mâini.

BUCUREȘTI, 13 dec – Sputnik. Dacă ieri părea că se va ajunge la o înțelegere între partidele care vor să facă o coaliție ”de dreapta”, azi unul dintre participanți a recunoscut – demersul de azi nu a reușit.

Informația a fost dată chiar de purtătorul de cuvânt al UDMR, Hegedus Csilla, la finalul  rundei de negocieri de azi, cu reprezentanţii PNL şi USR PLUS de la Vila Lac.

”Negocierile coaliţiei s-au încheiat astăzi, nu am putut conveni asupra persoanei premierului”, arată reprezentanta UDMR. ”PNL şi USR-PLUS îşi susțin candidaţii proprii de prim-ministru pentru mâine, la negocierile cu şeful statului”.

În aceste condiții, ”UDMR va lua decizia în privinţa Consiliului Reprezentanţilor Unionali pentru mâine dimineaţă”, a anunțat Hegedus Csilla pe Facebook.

Cu alte cuvinte, președintele Iohannis va fi obligat să-și impună mâine voința, ceea ce va nemulțumi mai mult ca sigur tabăra USR-PLUS, și așa extrem de critică la adresa lui Iohannis și a PNL.

De remarcat că la discuțiilor de ieri negociatorii au ajuns totuși la un punct comun, stabilind o așa zisă structură a programului de guvernare, și s-au convenit ”coordonatele activităţii comune la nivel parlamentar care stau la baza funcţionării majorităţii”, conform unui comunicat transmis ieri de liderii celor trei partide.

Cât de reale și aplicabile sunt aceste negocieri se va vedea în curând.

Reamintim că mâine, la Palatul Cotroceni, vor avea loc consultările constituționale ale președintelui cu partidele politice parlamentare, în vederea desemnării unui prim-ministru. Iohannis se va întâlni, în ordine, cu reprezentanţii PSD, PNL, USR PLUS, AUR, UDMR, și ai minorităţilor naţionale.

sursa: https://ro.sputnik.md/politics/20201213/32878025/Iohannis-pus-n-situatie-dificila-de-pretentiile-PNL-i-USR.html

Ce spune un astronom cunoscut despre ploaia de stele din zilele următoare

 

Românii vor putea fi martorii unor fenomene astronomice extrem de rare. Evenimentele impresionante vor fi vizibile cu ochiul liber, timp de câteva nopți. O ploaie de stele va putea fi obervată în fiecare noapte, până joi. De asemenea, în câteva zile vom avea parte de un alt eveniment extrem de rar. Adrian Sonca, observator astronomic, a oferit informaţii preţioase, în exclusivitate la Antena 3.

Atronomul Adrian Sonca a vorbit în exclusivitate despre evenimentele astronomice care vor apărea pe cer în următoarele zile.

Se întâmplă ca anul să se termine frumos, din punct de vedere astronomic

''În primul rând avem în următoarele două nopți, maximul unui curent de meteori, sau mai pe românește, se văd mai multe stele căzătoare decât s-ar vedea în mod normal. Practic, în perioada asta, între 4 și 17 decembrie, cu maximul în noaptea următoare și în cealaltă, Pământul trece printr-un loc pe unde a trecut un asteroid mai ciudat așa, de kilometri în diametru care pierde materii și el se rotește în jurul Soarelui, pe orbita lui, numai că Pământul trece pe unde trece el, în fiecare an, în decembrie. Și se înâmplă ca maeria lăsată de asteroid, praful acela, bucățele mici de roci cad și intră în atmosfera Pământului, și de aceea se văd ca niște dâre luminoase, dar mai frumos este să spunem stea căzătoare sau meteor.

Când vor putea fi vizibile stele căzătoare

În primul rând trebuie să fie senin și nu trebuie să te uiți prin telescopuri sau bineclouri și cel mai bine este de observat după miezul nopții, până dimineață. Se estimează că ar fi cam 100 și ceva de stele căzătoare pe oră și dacă nu stai să te uiți o oră, nu le vei vedea pe toate. Deci, practic, după miezul nopții poți să te uiți oriunde pe cer, cu ochiul liber și dacă avem răbdare vom vedea stelele căzătoare care provin de la acest asteroid'”, a spus Adrian Sonca, observator astronomic, în exclusivitate la Antena 3.

sursa: https://www.antena3.ro/actualitate/fenomene-astronomice-ploaie-de-stele-adrian-sonca-588727.html

Singura soluţie rezonabilă pentru România - social-democraţii să strângă o majoritate în jurul lui Rafila

 

PSD susţine că "singura soluţie rezonabilă" pentru România este ca preşedintele Iohannis "să nu mai ignore" Constituţia şi să permită acestui partid să strângă o majoritate în jurul profesorului Alexandru Rafila, propunerea social-democraţilor pentru funcţia de premier, scrie Agerpres.

"Se demonstrează că fumul alb anunţat ieri cu mare pompa de reprezentanţii #CDR2.0 era, de fapt, de la trabucurile pufăite la negocieri. Oricât de priceput ar fi bucătarul de la Vila Lac 1, foamea de funcţii şi setea de putere nu s-au stins nici după 2 zile de discuţii! Singura şansă pentru ca gaşca pierzătorilor să ajungă la consens este formarea unui Guvern cu 2 premieri şi a unui Parlament cu cel puţin 3 camere, să ajungă la toată lumea! Singura soluţie rezonabilă pentru România este ca Iohannis să nu mai ignore Constituţia şi să lase #PSD, partidul care a câştigat alegerile, să strângă o majoritate în jurul profesorului Alexandru Rafila. #România are nevoie de un guvern capabil, nu de o adunătură de politruci care se bat pe ciolan!", se arată într-un mesaj al PSD postat, duminică, pe pagina de Facebook a partidului.

Reprezentanţii PNL, USR PLUS şi UDMR au negociat sâmbătă şi duminică, la Vila Lac 1, formarea unei coaliţii de guvernare.

Purtătorul de cuvânt al UDMR, Hegedus Csilla, a anunţat că runda de negocieri de duminică s-a încheiat, în condiţiile în care nu s-a putut conveni asupra persoanei premierului, astfel încât liberalii şi USR PLUS îşi vor prezenta candidaţi proprii pentru funcţia de prim-ministru la consultările convocate pentru luni, la Palatul Cotroceni, de către preşedintele Klaus Iohannis.

Liderii PNL, USR-PLUS și UDMR s-au reîntors duminică la masa negocierilor, însă doar pentru două ore și pentru a consemna un nou blocaj în discuții. Nu a fost înregistrat niciun progres după ce sâmbătă liderii celor trei partide nu au reușit să cadă de acord asupra împărțirii funcțiilor de premier, președinte al Camerei Deputaților și președinte al Senatului.

sursa: https://www.hotnews.ro/stiri-politic-24481146-psd-singura-solutie-rezonabila-pentru-romania-social-democratii-stranga-majoritate-jurul-lui-rafila.htm

UDMR sau deriva parlamentară

 

UDMR participă abuziv, printr-o suspectă lipsă de diligență constituită la nivelul statului, la scrutinul electoral, de 30 de ani, beneficiind de avantaje pe care alte organizații ale minorităților sau ale societății civile nu le au potrivit legii.

UDMR funcționează în sistemul propriu CPUN, de la începutul anului 1990, monolitul reprezentativ dominat de forțele fostei Securități și fostului partid unic, contrar legislației actuale.

În mod bizar UDMR se întemeiază tocmai pe faptul că legile României privind constituirea Parlamentului nu îi sunt aplicabile, beneficiind pentru clica sa conducătoare nestânjenit de poziții publice prejudiciante pentru democrație și chiar siguranța publică în reprezentarea minorităților.

Nu este de mirare că mulți politicieni, aflați chiar în avangarda reformei consideră total eronat UDMR partid politic, constituit pe baze etnice, încât problema UDMR este implicit clarificată. Ca organizație culturală privind protejarea minorității maghiare UDMR urmează legislația asociațiilor, care nu au dreptul să participe la procesul electoral și nici să susțină extremismul. Pe de altă parte, în vederea protejării drepturilor UDMR, ca orice altă asociație, sau orice alt cetățean român are la îndemână dreptul inițiativelor legislative. UDMR ar putea avea acces la protejarea drepturilor legale în Parlament numai prin reprezentanții minorității, în numărul stabilit de lege, și nu prin prezența UDMR ca actor politic.

UDMR nu este înscrisă în Registrul partidelor politice, nu are avizul instanței pentru a funcționa ca atare, și în consecință nu îndeplinește condițiile pentru a face parte din structura Parlamentului României.

Actorii politici care constituie noua configurare a Parlamentului României ar trebui în principal să aibă pe ordinea de zi lămurirea aspectelor în baza cărora își vor desfășura activitatea legislativă. Când și un singur vot poate fi decisiv, indiferent în ce context este exercitat, faptul că minoritatea maghiară are un număr abuziv de parlamentari, neconform prevederilor, obligă Curtea Constituțională, sesizată în acest scop, la stoparea acestui abuz.

UDMR nu este constituită ca partid politic și nici nu poate fi recunoscută ca atare. Faptul că acționează ca partid politic, cu declarat profil etnic, reprezintă una dintre componentele degradării României.

Cred că participarea UDMR la validarea majorității parlamentare și constituirea în consecință a Guvernului trebuie să înceteze, iar validarea mandatelor altfel decât pentru o minoritate este imperativă. Altfel, oricine poate constata că UDMR conduce pur și simplu România, manipulând statul român

Stabilirea faptului că UDMR nu poate face legal parte din Parlamentul României, ci doar minoritatea maghiară, reprezintă o simplă realizare a legii electorale, nimic altceva, iar acest fapt trebuie aplicat fără abatere și de îndată.

sursa: https://www.cotidianul.ro/udmr-sau-deriva-parlamentara/

Începutul sfârşitului pentru PNL şi PSD ?

 

Absenteismul masiv, de aproape 70%, fără precedent în perioada postdecembristă, înregistrat la alegerile parlamentare de duminică, constituie un vot de blam pentru actuala clasă politică din România, atât pentru partidele mainstream, PNL şi PSD, cât ţi pentru partidele balama, Pro Romania şi PMP.

Prin prisma acestui absenteism, primul clasat, PSD, care a obtinut 29% din voturile valabil exprimate, are susţinerea a doar 9% din intregul electorat, iar al doilea clasat, PNL, cu 25% din voturile valabil exprimate, are suportul a doar 8% din acesta.

În aceeasi cheie, a treia formatiune clasata, USR-PLUS, cu 15% din voturi, are suportul a doar aproximativ 5% dintre toti alegatorii din tara noastra.

Marii perdanti: preşedintele Iohannis şi PNL

Marele perdant al acestor alegeri parlamentare este incontestabil PNL, care-si propusese şi se astepta la un scor cu cel putin 10 procente mai mare, pentru a realiza o majoritate parlamentara solida impreuna cu celelalte partide de centru-dreapta.

Socoteala de acasa nu s-a potrivit insa cu cea din targ, PNL fiind depasit de PSD cu patru procente. Numai liderul liberal Ludovic Orban a clamat duminica seara, dupa anuntarea exit-poll-urilor, sub privirile aprobatoare ale primului sau adjunct Rares Bogdan, ca PNL este castigatorul alegerilor. Iar luni seara, cu o logica ridicola, dovedindu-ne inca odata ca sufera de autism cronic, presedintele Klaus Iohannis ne-a anuntat ca PNL si USR-PLUS au castigat alegerile parlamentare intrucat au obtinut mai multe procente decat la scrutinul precedent din 2016, respectiv liberalii au obtinut 5 procente in plus, iar useristii si-au adjudecat 6 procente in plus, in timp ce PSD ar fi pierdut 15 procente raportat la acesta. Presedintele fizician si logician a uitat insa sa faca o comparatie si cu rezultatele obtinute de PNL si USR-PLUS la alegerile europarlamentare de anul trecut, 27% respectiv 22%, raportat la care liberalii au pierdut doua procente, iar useristii 7 procente.

Un mare infrant este si presedintele Klaus Iohannis dupa ce a facut o campanie electorala asiduua si fatisa pentru PNL, cum nu si-a permis niciun presedinte al Romaniei pana acum, nici macar predecesorul sau jucator Traian Basescu. Declaratiile si inaugurarile aproape zilnice au avut insa efect de bumerang asupra partidului prezidential, care a pierdut multe procente din cauza fixatiilor, ifoselor si scrasnetelor lui Iohannis, care au agasat o mare parte a electoratului. Prestatia telemecanica agasanta a presedintelui Iohannis a constituit principala cauza a infrangerii PNL. Pierderea alegerilor parlamentare de catre partidul prezidential dupa numai un an de la castigarea alegerilor prezidentiale en-fanfare, cu 66%, constituie o palma rusinoasa pentru principalul locatar de la Cotroceni. Partidul lui Iohannis nu a obtinut victoria visata, iar coalitia de guvernare antamata de acesta se bazeaza pe o majoritate parlamentara fragila de 46%, care va trece putin peste 50% dupa redistribuirea mandatelor. Nici principalul partener politic al liberalilor, USR-PLUS, nu se simte prea bine, avand in vedere ca-si fixase un obiectiv de 23-25% si a inregistrat un scor de doar 15%. Dupa ce a obtinut rezultatul cel mai spectaculos la alegerile europarlamentare din mai 2019 (22%), USR-PLUS a inregistrat un regres si o stabilizare in jurul a 15%, conform scorurilor obtinute in primul tur al scrutinului prezidential din noiembrie 2019 si la recentul scrutin parlamentar. Numai UDMR a realizat scorul cu care pe care si l-a propus ( aproape 6%), cu care, de altfel, ne-a obisnuit.

Un PSD greu de invins, dar si de reformat

PSD se inseala amarnic daca se crede un mare invingator cu un suport electoral atat de redus (9%), riscand sa ramana iar socat si in ofsaid, in ipoteza putin probabila a accederii la guvernare, daca ar iesi in strada impotriva sa sute de mii de oameni ca dupa Ordonanta 13. Pe de alta parte, PSD pierdut 16 procente fata de rezultatul inregistrat la alegerile parlamentare din 2016 (45%), cel mai bun din istoria sa, desi, la fel de adevarat este, a crescut cu 7 procente fata de rezultatul inregistrat la alegerile europarlamentare din 2019 (22%), cel mai slab din istoria sa. PSD fost spulberat din nou in Transilvania, fapt ce denota o adancire a prapastiei fata de oamenii din aceasta zona si problemele lor. PSD a avut cel mai slab rezultat in judetul Cluj (14%), unde organizatia judeteana este condusa de angajati si amici ai fostului ministru de interne Ioan Rus, care si-a dobandit in ultimii ani o reputatie de capo di tutti capi in capitala simbolica a Transilvaniei. PSD a pierdut inclusiv in fieful baronului Radu Moldovan, presedintele Consiliului Judetean Bistrita-Nasaud si vicepresedinte national al partidului pentru Transilvania. Sansele ca PSD sa se reformeze sunt reduse avand in vedere ca faptic controlul partidului a fost preluat de fosti locotenenti ai ex-presedintelui damnat si condamnat Liviu Dragnea (Marcel Ciolacu, Paul Stanescu, Sorin Grindeanu, Mihai Tudose), care l-au tradat la un moment dat in urma ordinelor primite de la papusarii lor din anumite servicii secrete. Toti acestia sunt politicieni provinciali, marginiti si santajabili, fara charisma si fara viziune.

Cum sa atraga tinerii sau intelectualii un partid care este condus de un politruc nescolit (detine o diploma universitara falsa si nu poate prezenta o diploma de bacalaureat), cu un trecut mai mult decat dubios (fara o ocupatie serioasa pana la varsta de 37 de ani, cand a devenit jurist nepracticant, cu afaceri necurate si cu flirturi cu lumea interlopa, cercetat pentru fapte de coruptie de DNA, colaborator al Militiei si Securitatii, iar mai recent doctorand la SRI). Este rusinos ca, dupa trei decenii de la caderea comunismului, principalul partid din Romania sa fie condus de un personaj ca Marcel Ciolacu, care ne aminteste de analfabetii din jurul lui Ceausescu, de genul Emil Bobu si Tudor Postelnicu (un exemplu care are legatura cu Buzaul lui Ciolacu, unde a fost prim-secretar PCR). Ajuns sef al Securitatii si ministru de Interne in ultimul deceniu al regimului comunist, a treia fiara in partid si in stat dupa Nicolae si Elena Ceausescu, Postelnicu a declarat, cu ocazia anchetarii si judecarii sale in 1990, ca el a facut doar cinci clase si ca diplomele de bacalaureat, de licenta si de doctorat i-au fost facute de altii. Vrea PSD sa revina la politicieni nescoliti, sulfurosi si vicleni care sa faca rau tarii si societatii? Niciodata PSD nu a avut un lider national atat de precar sub aspect intelectual si moral, ca sa folosesc un termen mai elegant.

Romanii scapa de toxinele Basescu, Ponta si Oprea

Dupa depasirea PNL de catre PSD, o alta surpriza a recentelor alegeri parlamentare o constituie eliminarea din forul legiuitor a celor doua partide balama, Pro Romania si PMP, care nu au realizat pragul parlamentar. Astfel au fost scosi din joc cei mai toxici politicieni din perioada postdecembrista, fostul presedinte Traian Basescu si fostul premier Victor Ponta, iar ex-premierul Calin Popescu-Tariceanu, devenit camaradul politic al lui Ponta, a fost trimis in pensie. Se naruie visele de marire ale lui Ponta, printr-o revenire in forta la alegerile prezidentiale din 2024, impreuna cu nasii sai George Maior si Gabriel Oprea. Iar principalii sai consilieri, fostul sef operativ al SIE Silviu Predoiu si fostul ministru de interne Ioan Rus, raman in negurile istoriei. Pleaca cu coada intre picioare din politica si generalul sfertodoct Gabriel Oprea, ex-presedintele UNPR, un alt produs deosebit de toxic al ultimelor doua decenii. Fostul parlamentar, ministru, vicepremier si premier interimar a obtinut un numar rusinos de voturi, 796 (0,01%), in Bucuresti, unde a candidat ca independent pentru Camera Deputatilor. Un rezultat ridicol dupa ce marele aparator declarat al interesului national si al sigurantei nationale a anuntat cu tam-tam ca i-au solicitat sa candideze zeci de mii de militari si politisti, pe care vrea sa-i reprezinte. Cu atatea voturi, pricopsitul si vopsitul general nu ajungea nici macar primar in localitatea sa natala Fundulea. Cu scoruri intre 1-2%, recentele alegeri parlamentare au pus cruce si unor partidulete de pripas, ca PER si PP-USL, in care s-au aciuat politicieni de toate culorile, pentru a-si asigura supravietuirea politica.

Surpriza si spaima de AUR

Dar, marea surpriza a recentului scrutin parlamentar a fost accederea in Parlament, cu un scor de aproape 10%, a Aliantei pentru Unitatea Romanilor (AUR), un partid infiintat cu un an in urma si aproape necunoscut pana zilele trecute. O sumedenie de politicieni si jurnalisti, comentatori si moderatori s-au grabit sa caracterizeze noul partid parlamentar drept ultranationalist, neolegionar sau neofascist, antisemit si antimaghiar, antioccidental si antieuropean, creatie a serviciilor secrete romanesti sau rusesti. Probabil ca din cauza portiei depasite de cubulete de gheata, fostul presedinte Traian Basescu a afirmat ca a observat din partea AUR o campanie de o agresivitate extrema pe internet, care nu este de sorginte romaneasca, in spatele careia a vazut „multe figuri cu ochii oblici”. Am cunoscut activitatea din ultimii ani a copresedintelui AUR, George Simion, in fruntea organizatiei civice Actiunea 2012, si in niciun caz acesta nu poate fi etichetat drept neolegionar sau neofascist.

El nu poate fi omul rusilor din moment ce principalul obiectiv al organizatiei civice pe care a condus-o este unirea Basarabiei cu Romania. Si Simion si alti lideri ai AUR au declarat ca partidul lor este un partid conservator, nationalist si crestin, mai patriotic si mai suveranist, in genul partidului conservator (Partidul Lege si Justitie) care se afla la guvernare in Polonia. Liderii AUR nu pun in discutie apartenenta Romaniei la Uniunea Europeana si la NATO, ci vor mai multa verticalitate si demnitate in raporturile cu instititutiile euroatlantice. AUR nu este nicidecum mai radical decat partidele mai nationaliste si mai suveraniste din tarile cu democratii consolidate din Uniunea Europeana, ca Liga din Italia, Partidul Libertatii din Austria, Alternativa Germaniei sau Frontul National din Franta, care sunt prezente in parlamentele nationale si in Parlamentul European, iar unele s-au aflat si la guvernare.

Noul partid parlamentar nu este nici creatia vreunui serviciu secret autohton (ca UNPR, Pro Romania sau USR-PLUS), nici macar a SRI, care a fost luat prin surprindere de evolutia fulminanta a acestei formatiuni in cursul recentei campanii electorale. Pe listele AUR au candidat si au fost alesi parlamentari trei ofiteri de armata in rezerva (generalul Mircea Chelaru, seful Marelui Stat Major al Armatei in ultimul an al regimului Constantinescu, generalul Nicolae Roman, consilierul mai multor ministri ai apararii in anii 90, si colonelul Francisc Toba, fost deputat FDSN si consilier al premierului Adrian Nastase), care au venit din Partidul Neamul Romanesc si nu detin functii de conducere in noul partid. Generalul Roman si colonelul Toba au fost acuzati ca ar fi fost implicati in represiune in decembrie 1989, la Timisoara respectiv la Sibiu, dar au fost absolviti de raspundere penala. Pe de alta parte, cei trei ofiteri nu au facut parte in decembrie 1989 din gruparea promoscovita din Armata Romana. AUR nu poate etichetat drept un partid antisemit doar pentru ca unii dintre membrii sai si-au exprimat admiratia sau respectul fata de maresalul Ion Antonescu. La fel, nu poate fi etichetat drept un partid antimaghiar doar pentru ca unii dintre membrii sai au fost implicati in actiuni civice pentru respectarea legii de catre sefii administratiei publice locale din judetele Harghita si Covasna ori pentru apararea drepturilor romanilor din aceste judete. Lideri ai UDMR, ca presedintele Kelemen Hunor si senatorul Tanczos Barna, au sarit ca arsi dupa anuntarea succesului electoral al AUR, declarand ca un astfel de partid n-ar avea ce cauta in Parlamentul Romaniei. Nu i-am auzit insa niciodata pe liderii UDMR sa critice si sa spuna ca nu are ce cauta in Parlamentul Ungariei partidul Jobbik, care este cu adevarat un partid extremist, ultranationalist, sovin si antisemit.

PSD si PNL risca sa devina partide minore

AUR nu poate fi acuzat ca ar fi un partid care promoveaza nepotismul si nu meritocratia doar pentru ca, la inceput de drum, datorita numarului redus de membri si grabei alegerilor, au fosti trecuti pe unele liste de candidati mai multi membri din aceeasi familie pentru ca acestea sa fie complete, conform legii electorale. Daca tot veni vorba de meritocratie, este de semnalat ca, pe lista AUR a candidat si a fost ales senator eminentul profesor Florian Colceag, cunoscut ca descoperitor si antrenor de genii in domeniul matematicii. De asemenea, este de semnalat ca proaspatul partid parlamentar a desemnat un candidat foarte serios pentru functia de prim-ministru, in persoana lui Calin Georgescu, expert in dezvoltare durabila recunoscut pe plan intern si international si membru al Clubului de la Roma, care a activat in jur de doua decenii in sistemul ONU si a fost, la un moment dat, in vizorul principalelor partide pentru functia de premier. Departe de mine gandul ca AUR si liderii sai ar fi providentiali, dar cred ca sunt bineveniti si necesari pentru asanarea clasei noastre politice. Obiectivul sau declarat de a disloca in patru ani partidele mainstream a starnit cu siguranta frisoane in randurile PNL si PSD, precum si in unele cancelarii interne si externe. Demonizarea sau marginalizarea acestui partid vor fi contraproductive pentru ca-i vor aduce un spor rapid si substantial in preferintele politice ale romanilor.

PSD a obtinut o victorie pe care nu o poate fructifica de niciun fel in conditiile in care toate actualele partide parlamentare au anuntat, intr-un mod categoric, ca nu vor sa intre intr-o coalitie de guvernare cu acest partid. PNL, USR-PLUS si UDMR vor sa constituie o coalitie de guvernare de centru-dreapta, iar AUR a anuntat ca vrea sa ramana in opozitie si nu se va alia cu niciunul din actualele partide parlamentare. 

Asa cum am aratat, coalitia PNL-USR-PLUS-UDMR va avea o sustinere parlamentara fragila, cu un suport putin peste 50% in viitorul Parlament. PNL va avea mari probleme intr-o astfel de coalitie cu un partid antisistem ca USR-PLUS si cu o formatiune abila in atingerea scopurilor sale ca UDMR, profilandu-se o guvernare esuata precum a coalitiei constituite in jurul CDR perioada 1996-2000, care a favorizat cresterea PRM la 25% la alegerile parlamentare ce au urmat. Desi PSD si PNL si-au improspatat cam doua treimi din vechile garnituri parlamentare, calitatea noilor senatori si deputati lasa in continuare de dorit sub aspectul competentei si probitatii. Si PSD si PNL au pus pe locuri eligibile persoane care au avut probleme penale ori au probleme de integritate. Personal cunosc proaspeti parlamentari din ambele partide care au fost implicati in activitati de contrabanda sau in tot felul de escrocherii. Dintre parlamentarii vechi au ramas multi oameni stersi si obedienti, fara personalitate, fara vana necesara. Pe de alta parte, cele doua mari partide mainstream, PSD si PNL, vor fi prinse in viitoarea legislatura intre focurile celor doua partide antisistem, USR-PLUS si AUR, care si-au propus ambele inlaturarea vechii clase politice, si se vor eroda si mai tare, riscand sa ajunga dupa urmatoarele alegeri parlamentare, programate in 2024, partide minore, cu o audienta electorala de 10-15 %.

sursa; https://www.cotidianul.ro/inceputul-sfarsitului-pentru-pnl-si-psd/

Soros, foc și pară pe Angela Merkel

 

Joi, spre miezul nopții, mecanismul care condiționează accesul la fondurile UE de respectarea unui slab definit ”stat de drept” a fost suspendat. Asta până ce Comisia Europeană va stabili în mod clar cum va fi folosit și ce încălcări anume din partea statelor membre ar putea declanșa acest mecanism. În plus, Curtea Europeană de Justiție va avea ultimul cuvânt – se aplică această condiționalitate sau nu –, la solicitarea unui stat membru. Odată stabilite aceste aspecte, Polonia și Ungaria au dat undă verde bugetului european pentru următorii șapte ani și planului de refacere economică a UE, în valoare totală de 1.800 de miliarde de euro.

Acesta este compromisul la care s-a ajuns după disputa dintre UE și Polonia și Ungaria, statele care s-au opus acestei condiționări, pe care au numit-o șantaj politic și clauză ideologică. Compromisul a fost mediat de Germania, stat care ar fi făcut acest lucru și în cazul în care nu ar fi deținut președinția rotativă a Consiliului UE, câtă vreme are interese economice în Europa Centrală și de Est care nu de puține ori depășesc sfera ideologică.

 George Soros este mânios din cauza acestui compromis. Premierii de la Varșovia si Budapesta îl consideră o victorie.

”Avem un buget și un fond de reconstrucție, ceea ce înseamnă fonduri mari pentru investiții, fonduri mari pentru susținerea dezvoltării economice a Poloniei, pentru noi tehnologii, pentru multe obiective care trebuie să fie implementate în special acum, când trebuie să ne revenim repede după pandemie. Este important pentru noi”, a spus premierul polonez Mateusz Morawiecki.

”Putem spune, cu modestie bineînțeles, că am salvat unitatea Uniunii. Să nu uitați că această dispută nu a fost doar despre statul de drept, despre regulamente și aspecte financiare, ci a fost despre viitorul UE și despre întrebarea care este centrul de putere în UE – instituțiile europene, precum Parlamentul și Comisia, sau statele membre?”, a spus premierul Ungariei, Viktor Orban. ”Astăzi am dovedit că UE nu este nimic altceva decât comunitatea și alianța popoarelor și statelor. Și nimeni nu poate trece peste intențiile și voința guvernelor alese ale țărilor, nici măcar Parlamentul European sau Comisia Europeană, nimeni, pentru că UE este uniunea acestor națiuni”.

 Susținătorii condiționalității statului de drept sunt extrem de nemulțumiți. Pentru ei, compromisul la care s-a ajuns face ca orice evoluție viitoare să nu sublinieze decât impotența acestui mecanism. Compromisul negociat de Germania ”a distrus un mecanism care trebuie să garanteze statul de drept” și ”l-a transformat într-un instrument de ultimă instanță”, spune Alberto Alemano, profesor de drept la HEC Business Scholl din Paris, citat de Euronews.

Însă cel mai supărat este George Soros, care își varsă furia chiar și asupra cancelarei Angela Merkel, într-un articol publicat de Project Syndicate, o publicație care a refuzat recent un editorial scris de Viktor Orban în replică la acuzațiile pe care i le-a adus miliardarul american.

Soros scrie că acest compromis negociat de Merkel este cea mai rea dintre toate variantele posibile și că oferă legitimitate politică amenințărilor de până acum ale Poloniei și Ungariei. Soros încearcă să incite statele care au susținut condiția statului de drept să nu renunțe la luptă și să se opună înțelegerii. Iar Soros, șeful rețelei de ONG-uri finanțate de Fundația pentru o Societate Deschisă (pentru care editorialele sale, inclusiv cel de față pot să însemne ordin de zi pe unitate), este foc și pară pentru că premierul Viktor Orban înființează și el fundații. Din cele scris de Soros reiese și ceea ce ar trebui să fie condiționalitatea statului de drept – un nou MCV instituit nu prin unanimitate, ci prin vot majoritar de membrii UE, împotriva unui stat membru.

Soros își începe articolul cu ideea sa fixă din ultimii ani – ”UE se află în fața unei amenințări existențiale”.

 ”Regimul cleptocratic al premierului Viktor Orban și, într-o măsură mai mică, guvernul iliberal al partidului Lege și Justiție din Polonia, au contrazis cu tupeu valorile pe care s-a construit UE. A trata provocarea aceasta ca pe o poziție politică legitimă, care merită recunoaștere și o soluție de compromis nu face decât să creeze foarte multe riscuri, pe lângă cele cu care se confruntă acum UE.

Recunosc și înțeleg uriașa presiune sub care lucrează cancelara Angela Merkel. Este cancelara Germaniei de 15 ani și acum se apropie de retragerea din septembrie 2021. Cum președintele francez Emmanuel Macron este distras acum de chestiunea laicității statului și de alte preocupări grave privind securitatea din Franța, Merkel a devenit singurul factor de decizie din UE.

Înțeleg și de ce cancelara nu vrea ca altă țară, Ungaria, să-și anunțe intenția de a părăsi UE în timp ce ea este încă la putere. Pentru că asta a pregătit Orban în ultimele zile, pentru că el nu poate lăsa ca întreaga corupție a regimului său să fie expusă, căci asta ar fi făcut condiționarea accesului la banii europeni de  respectarea statului de drept.

Orban a furat sume mari de bani în deceniul petrecut la putere, inclusiv fonduri UE care ar fi trebuit folosite în beneficiul poporului ungar. El nu-și permite să i se impună limite ale corupției personale și politice, pentru că aceste practici ilicite sunt lubrifiantul care unge rotițele regimului său.

Amenințarea de a arunca în aer finanțele UE prin opoziția față de bugetul european a fost un pariu disperat al lui Orban. A fost o cacealma care ar fi trebuit dejucată. Din păcate, se pare că Merkel a cedat în fața șantajului Poloniei și Ungariei.

Se pare că Merkel a ajuns la un compromis cu Orban și cu liderul de facto al Poloniei, Jaroslaw Kaczynski. Înțelegerea făcută de Germania cu cele două state rele ale UE este cea mai proastă variantă dintre toate. Textul compromisului publicat de presă, cel care va fi inclus în concluziile Consiliului European de la finalul săptămânii, are trei hibe fundamentale.

Prima, declarația alterează substanța și intenția textului regulamentului care a fost stabilit de instituțiile europene pe 5 noiembrie, slăbind considerabil condiționalitatea statului de drept. Nici PE, nici Comisia Europeană, pentru a nu mai vorbi despre guvernele naționale care au luptat pentru acest regulament, nu ar trebui să permită să fie date la o parte în acest fel.

A doua, unele prevederi din această înțelegere pot amâna implementarea condiționalității statului de drept cu până la doi ani. Asta ar fi victorie mare pentru Orban, pentru că ar amâna orice acțiune posibilă până după alegerile parlamentare din Ungaria, programate în 2022. Această amânare îi poate da partidului Fidesz al lui Orban ocazia de a schimba legile și prevederile constituționale, pentru a-i permite lui Orban să redefinească conceptul de „fonduri publice”, astfel încât să le poată canaliza de la instituțiile publice către ”fundațiile” private controlate de aliații lui. Principalele victime ale înțelegerii mediate de Merkel vor fi cetățenii Ungariei.

În cele din urmă, prin declarația propusă la summit, Consiliul European și-a depășit autoritatea, reducând abilitatea Comisiei Europene de a interpreta și de acționa în baza unei legi europene. Acesta este un precedent periculos, pentru că reduce independența legală a Comisiei și poate contraveni Tratatului Uniunii Europene, cel puțin spiritului său.

Înțelegerea negociată de Germania este urâtă și își bate joc de dorința exprimată de Parlamentul European. Însă, din cauza nevoii urgente a fondului de 750 de miliarde de euro pentru refacerea după pandemie, Parlamentul European ar putea să aprobe această înțelegere.

Nu pot decât să exprim furia morală pe care o simt oamenii care au crezut că UE este un protector al valorilor universale. Vreau să avertizez că acest compromis ar putea să reducă mult din încrederea pe care au câștigat-o instituțiile europene prin crearea fondului de recuperare”.

sursa:https://www.cotidianul.ro/soros-foc-si-para-pe-angela-merkel/

Țara arde și EI se scarpină

 

De la Klaus Iohannis pînă la cel mai pîrlit membru de partid și pînă la cel mai împiedicat ziarist, toți se zdobesc să gloseze, să tragă sfori sau să chibițeze pe seama negocierilor pentru formarea guvernului. Mare brînză! Este o poveste de partid, mizerabilă în toată istoria sa postdecembristă. Se împarte ciolanul în funcție de putere și de banii investiți în campanie (oficial sau cu sarsanaua).

Ce ne privește pe noi, dincolo de bîrfă? Excepție fac oamenii de afaceri care au cotizat la unii sau la alții (cel mai adesea, la ambele tabere) și care au făcut-o cu gîndul să-și intreiască, dacă nu cumva să-și înzecească profitul.

Pentru noi, ceilalți, nimic! Tot una este! Vom avea un guvern fragil, mîncat de ambiții și dispute, bazat pe recuperarea banilor împrumutați, nu pe investițiile din banii primiți sub formă de credite. Va fi guvernul care va toca o mare parte din cele 60 de miliarde de euro împrumutate pentru România (credit de la Uniunea Europeană) cu care Klaus Iohannis se dă cu capul prin tufele de trandafiri ca să viseze frumos. Şi din care vis lăudăros al împrumutrilor vom ieși zgîriați, învinețiți, sărăciți si răniți pînă la os.

De ce să ne agităm pe seama mîrîielior și mușcăturilor de la negocieri. N-ar fi mai folositor pentru toți să vedem ce-i cu îndatorarea făcută de Cîțu pe la toate băncile și organismele externe? Înțeleg că am împrumutat 6 miliarde de euro de la banca Națională pe bază de titluri de stat, ceea ce este egal cu împrumutul buzunarului stîng al Romaniei la cel de la piept.

Sau la cel din dreapta, pus pe hainele bugetarilor. Dar despre asta, nimic! N-avem oameni care să scrie despre situația catastrofală a finanțelor și despre pericolul pe termen lung pentru țară.

Mai mult, n-avem nici guvern și nici ziariști, nici grup pntru situații de urgență care să comunice populației felul cum va fi reglementat comportamentul populației pentru perioada de sărbători. Stiți pînă la ce oră ține acel Revelion care nu e nici revelion, nici izolare? Conform reglementărilor de acum, pînă la 21? Pînă cînd și cum? Cu cazarea în hoteluri și cu petrecerile de Crăciun și de Revelion cum procedăm? Să-l întrebăm pe Raed Arafat? Noul mare specialist în terase, mese de restaurant și așezarea călătorilor în autobuze (căci la metrou i se înnoadă experiența cu logica!), adică faimosul comandant al bramburelii sanitare schimbă planul și descrie pe la televiziuni tot felul de situații închipuite. Parcă ar fi un fel de vornic de nunți imaginare!

Vin sărbătorile de iarnă și populația încă nu știe ce poate face. Se introduc noi restricții sau se abandonează cele vechi? Ce se întîmplă cu localitățile aflate în carantină? Cum vor petrece Revelionul? Cum va funcționa economia în această perioadă? Care sunt ultimele decizii în privința funcționării hotelurilor, restaurantelor și a facilităților turistice? Se suspendă activitatea acestora sau se limitează? Care sunt reglementările şi recomandările pentru Crăciunul și Revelionul în familie?

Cum va funcționa libertatea de călătorie? Pînă acum, Agerpres și Mediafax au distribuit cîteva prevederi, dar presa, în special televiziunile, leșinate după profeții și declarații politice și după super-plătitul spălat pe mîini și bumbăceala celor care au umblat fără mască, nu a preluat comunicatele Comandantului Arafat. Probabil că reglementările se schimbă mereu (se îmbunătățesc, ce naiba!?) iar grupul acela fantomatic al lui Manciu (școală secretă, ce Dracu!) anunță doar cifrele morților și ale contaminaților.

Bănuiesc că nu toate modificările au fost prevăzute în contractele plătite de guvern. Pentru cei care nu știu încă ce vor face și încotro să o apuce de sfîrșitul anului și, mai ales, cum, vom reproduce în zilele următoare o listă a obligațiilor și recomandărilor emise de zisele ”autorități”. Este vorba de obligațiile tuturor cetățenilor (nu numai pentru ”români”) în perioada sărbătorilor de iarnă.

Descrierea în detaliu a tîrguielilor politice seamană doar cu o numărare a cîrnaților și a jumărilor de la tăiatul porcilor!

sursa:https://www.cotidianul.ro/tara-arde-si-ei-se-scarpina/

Andrei Marga - INTERPRETAREA BIBLIEI

 

Biblia a rămas, de departe, cea mai citită carte. Cu inevitabile variații, de aproape două mii de ani, din generație în generație, oamenii și-o aproprie și se raportează la ea. De aceea, orice efort de explicitare, explicare și interpretare a ceea ce conține Biblia capătă importanță culturală crucială.

Nu este un secret emergența Bibliei din viața poporului evreu. Cel mai notoriu teolog al anilor noștri, Joseph Ratzinger-Benedict al XVI-lea, a argumentat mereu că a fost alegerea lui Dumnezeu să încredințeze poporului evreu revelația pe care o exprimă Biblia, iar acest fapt trebuie respectat. A-l respecta înseamnă inclusiv a ține cont de ceea ce au spus în materie biblică, de-a lungul timpului, învățații evrei, aflați prin forța lucrurilor mai aproape de limbajul originar al Bibliei.

De aceea, atunci când mari rabini procedează la explicitarea, explicarea și interpretarea Bibliei, se cuvine să salutăm faptul ca fiind unul de importanță culturală majoră. Așa stau lucrurile și în cazul cărții marelui rabin Menachen Hacohen, Tora. Explicații și interpretări (Editura Hasefer, București, 2020, volumul I, Geneza, 470 p. ),tocmai publicată în românește.

Importanța cărții nu se oprește însă aici. Dacă vrei să ajungi să vorbești la obiect despre Biblie, este mai mult decât imperativ să cauți să-i cunoști îndeaproape înțelegerea ei evreiască.

Este elocventă în acest sens împrejurarea că, așa cum am mai spus și altădată, suficiența le era cel mai străin dintre lucrurile de pe Pământ fiecăruia dintre cei mai mari teologi creștini ai vremurilor noastre. Ei au considerat că lectura evreiască a Bibliei rămâne un reper al interpretărilor acestei capodopere a culturii umanității și, desigur, prin numeroase implicații, al conștiinței de sine a creștinismului.

De pildă, Rudolf Bultmann s-a pronunțat energic contra alunecării înțelegerii creștinismului în afara tradițiilor iudaismului, în care învățătura lui Isus a luat naștere și fără de care nu poate fi înțeles la propriu (Glauben und Verstehen, J.C.B.Mohr, Paul Siebeck, Tübingen, 1980, pp.313-336). Rudolf Bultmann argumenta că ceea ce este propriu creștinismului a putut să se constituie în relație cu tradiția evreiască.

În discuția radiodifuzată dintre Hans Küng și Pinhas Lapide, din care a rezultat un volum deschizător de orizonturi și de epocă, vestitul rabin a arătat cât de indispensabile sunt pentru cunoașterea lui Isus cele „cinci legături cu iudaismul” – mediul înconjurător, limba ebraică, înțelegerea Bibliei ebraice, gândirea în imagini și parabole, grija pentru Israel. În replică, Hans Küng nu a ezitat să remarce cerința traducerii exacte a izvoarelor scrise și a înțelegerii propriu-zise a lui Isus. Cunoscutul teolog încheia cu un apel ce a rămas actual: „eu cred că voi puteți, ca evrei, să ne ajutați încât noi să-l vedem pe Isus în originaritatea (Ursprünglichkeit) sa și să-l descoperim, ca imperativ actual” (Hans Küng, Pinhas Lapide, Jesus im Wiederstreit. Ein jüdisch-christlicher Dialog, Calwer, Stuttgart, 1981, p.10).

Joseph Ratzinger-Benedict al XVI-lea a lansat în creștinism formula lui Isus „veritabil israelit” (vezi monografia Jesus von Nazareth, Herder, Freiburg, Basel, Wien, 2006, I, p.87), spre a sublinia cât de importantă este înțelegerea lui Isus înăuntrul iudaismului. Înainte de aceasta, strălucitul teolog a scris că în relația dintre creștinism și iudaism nu este vorba de două religii diferite, ci de una și aceeași religie, cu două căi ale „mântuirii (redempțiunii)” profilate. Ideea lui Franz Rosenzweig, din impresionantul său opus de cotitură în filosofie și religie, Der Stern der Erlösung (1927), și, în ultimă instanță, metafora apostolului Pavel, a copacului cu un singur trunchi, dar cu ramuri diferențiate, sunt istoricește recunoscute de tot mai mulți teologi dătători de ton în creștinismul de astăzi.

Tot mai mulți istorici și teologi aduc în prim plan ascendența creștinismului în iudaism. Ei amintesc că Apostolul Pavel punea credința în legătură cu credința lui Abraham (Romani, 4, Galateeni, 3) și că discipolul său, evanghelistul Luca, îl concepea pe Isus plecând de la canonul Vechiului Testament, care era oarecum de la sine înțeles (Evanghelia după Luca, 24-25-32). Învățătura lui Isus nu poate fi înțeleasă fără Vechiul Testament (vezi, de pildă, Hans Walter Wolff, Günther Bornkamm, Zugang zur Bibel. Eine Einführung in die Schriften des Alten und Neuen Testaments, Kreuz Verlag, Stuttgart, Berlin, 1980).

Cei mai mulți teologi creștini au înaintat în deceniile recente până la a revendica explicit Dumnezeul lui Israel ca Dumnezeu al credinței creștine, ca ducere până la capăt a unui proces salutar de asumare a înțelegerii istorice profunde a emergenței creștinismului. Ei au arătat, cu argumente temeinice și integre, că „Dumnezeu nu a rupt alianța sa cu Israel, ci păstrează încrederea sa în poporul său, iar creștinele și creștinii sunt legați prin Isus Hristos cu acest Dumnezeu al lui Israel” (Frank Crüsemann, Udo Theissmann, Hrsg., Ich glaube an den Gott Israel. Fragen und Antworten zu einem Thema, das im christlichen Glaubenbekenntnis fehlt, Chr. Kaiser, Gütersloh, 1998, p.10). Creștinismul nu are nevoie de desconsiderarea istoriei pentru a fi autentic.

Iar din toate acestea rezultă o anumită poziționare a Bisericii înseși. Nu se mai poate contribui la elaborarea Bibliei, care s-a încheiat demult, dar se poate înțelege până la capăt istoria (Peter Wagner, Warum sollen sich Christen mit dem Judentum beschäftigen?, în op. cit., p.94). Nicăieri în Noul Testament nu s-a scris că Biserica va lua locul Israelului și nu există nici o probă că „alianța (berit)” dintre Dumnezeu și poporul evreu ar fi fost vreodată ruptă. Dimpotrivă, „istoria relației lui Dumnezeu din Vechiul Testament arată clar că alianța dintre Dumnezeu și poporul său nu se rupe vreodată și nu poate fi ruptă, căci Dumnezeu s-a îndatorat să o mențină pentru toate timpurile” (Rolf Rendtorff, Hat das neue Bund den alten ersetzt?, în op.cit., p.101). Nu altcineva decât evanghelistul Ioan scria că „mântuirea vine de la evrei” (Evanghelia după Ioan, 4,22).

În deceniile din urmă, religia crește în importanță pe terenul vieții și în sfera culturii, ca efect al noilor desfășurări de pe scena istoriei și de pe scena științelor și a filosofiei. Odată cu aceasta, tema Dumnezeului biblic a revenit în centrul filosofării. Chiar esteticieni și filosofi și au arătat cât de dependente sunt soluțiile la crizele și dificultățile lumii de azi de religie și de asumarea existenței lui Dumnezeu al tradiției biblice, în conjuncție cu științele și filosofia de astăzi.

Literatura acestor argumentări – a emergenței creștinismului din iudaism, a condiționării înțelegerii creștinismului de cunoașterea Vechiului Testament, a nevoii restabilirii în cultura actuală a conceptului biblic al lui Dumnezeu – este deja enormă. Pe fondul ei, cartea de față capătă o semnificație în plus.

Așa cum am arătat în alt loc (Andrei Marga, Filosofi și teologi, Editura Meteor, București, 2019, pp.70-79), de partea teologilor iudei se promovează în viața culturală tot mai multe scrieri consacrate interpretării Bibliei, în modul cel mai profitabil pentru aceasta. Am citit nu demult cu nesaț, de exemplu, cartea vestitului Manitou – marele rabin Leon Askenazi (Lecons sur la Torah, Albin Michel, Paris, 2007) – o foarte doctă prezentare a Pentateuch-ului, exponențială pentru „lectura iudaică a Bibliei“, cum s-a și spus foarte bine.

Avem, odată cu opera de față a marelui rabin Menachem Hacohen, un nou comentariu autorizat la ceea ce s-a consacrat drept Biblia ebraică sau celebrul corpus Tanah, în limbajul demult adoptat de evrei. Acest comentariu urmează să fie secondat de traducerea Bibliei ebraice, făcută de acum, desigur, din ebraică, și de tipărirea comentariului care a modelat de-a lungul vremurilor înțelegerea acestei opere – comentariul lui Rași (Rabinul Şlomo Iţhachi).

Publicarea cărții marelui rabin Menachem Hacohen este parte a unui mai mult decât lăudabil proiect al Editurii Hasefer din București. Este vorba de proiectul de a face cunoscută, prin exegeze de înaltă calificare, în coordonarea neobositului și mereu inspiratului Baruch Tercatin, cartea fondatoare a civilizației și culturii timpului nostru. Odată cu volumul prezent, cititorul are la dispoziție exegeza primei părți a Pentateuch-ului – care este, cum se știe, Geneza.

Nietzsche spunea că nici o literatură a lumii nu poate pune alături personaje de anvergura celor din Vechiul Testament. Azi putem spune că această operă a culturii evreilor a împrumutat cel mai mult trăsături lumii civilizate. De aceea, este profitabil să aruncăm din capul locului o privire cuprinzătoare asupra Bibliei ebraice și să ne facem o idee despre amploarea acesteia.

Biblia ebraică sau Tanah acoperă mari categorii de texte sacre ale evreilor. Cu unele dintre aceste din urmă cărți, iudeul se întâlnește și la sinagogă, cu prilejul sărbătorilor principale ale anului. Cu Cântarea cântărilor, el se întâlnește la Pesah, cu Cartea lui Rut, la Sivan, cu Lamentațiile sau Plângerile, la Tişa be-Av, cu Eclesiastul, la Sucot şi cu Cartea Esterei, la Purim.

Conform tradiţiei, Dumnezeu (Hașem) a dat poporului lui Israel pe muntele Sinai întreaga Toră. Aceasta cuprinde atât Tora Scrisă (Şe-bi-Htav), cât şi Tora Orală (Şebe-al-Pe), adică întreaga „învăţătură“. Se spune că atunci când oamenii nu au mai rezistat în ascultarea directă a Vocii lui Dumnezeu, Moise a devenit intermediarul. Ulterior, tradiția spune că Moise a înmânat Tora înțelepților, iar aceștia au dat-o mai departe poporului.

Multă vreme, a funcționat tradiția explicării Torei prin grai viu, de la înțelepți la discipoli. Ulterior, după distrugerea celui de-al doilea Templu din Ierusalim, de către romanii conduși de Titus (anul 70), şi răspândirea evreilor în alte ținuturi decât Țara Israelului de odinioară, exista pericolul pierderii acestei tradiții. În acest context, înţelepţii iudei au decis să păstreze Tora într-o formă scrisă. Aceasta a fost destul de repede asamblată în apropiere de Ierusalim și s-a numit Mişna.

Potrivit opiniei istoricilor, Mişna a fost editată în ebraică, de-a lungul anilor, în perioada înţelepţilor Tanaimi (100 î.e.n – 200 e.n), în Galileea. După unele date, Isus din Nazaret a fost familiarizat tocmai cu acest grup de înțelepți – formarea lui s-ar fi petrecut la tanaimiți.

Înțelegerea oricărui text este condiționată de interpretare. În cazul Torei, învățații evrei au delimitat patru feluri de interpretare, care s-au diversificat, la rândul lor, încât ei vorbesc de numeroase (se estimează în jur de 70) chipuri sub care se prezintă Tora. Cele patru feluri sunt interpretările “literală sau textuală”, “simbolică”, “omiletică” și “ezoterică sau mistică”.

Fiecare fel de interpretare are un clasic care a consacrat-o și multiple versiuni. Învățații evrei ne spun că “interpretarea literală”, care este precumpănitor filologică, s-a datorat lui Ibn Ezra, dar de ea s-au detașat interpretarea dată de Moise Maimonide sau cea din prezentările mai recente ale Bibliei. “Interpretarea simbolică” a reprezentat-o Filon din Alexandria, dar nu a rămas la alegoriile acestuia, ci a cunoscut schimbări. “Interpretarea omiletică” au ilustrat-o tot versiuni diferite, precum cele legate de înțelepții Hazal, Halaha și Agada, care au satisfăcut exigențe cultice în contexte diferite, cu vederi filosofice și morale variate. ”Interpretarea mistică“ nu a fost nici ea exceptată de la diversificare.

Volumul Torat Am, datorat marelui rabin Menachem Hacohen, pe care îl avem acum la dispoziție, propune, la rândul său, o interpretare în cadrul marii tradiții rabinice din iudaism. Care sunt particularitățile ei?

Gândul de început al marelui rabin Menachem Hacohen a fost acela de a oferi o “Tora pe înțelesul tuturor” – o Torat Am, adică “Tora pentru popor”. Nu se poate decât sublinia ingenioasa folosire a unei tradiții dintre cele mai impunătoare pentru a facilita lămuriri pentru oamenii de astăzi, care suntem fiecare!

În scopul asigurării “unei înțelegeri atotcuprinzătoare și captivantă”, marele rabin Menachem Hacohen aruncă punți între diversele interpretări, voind să păstreze atuuri ale fiecăreia. Accentul interpretării pe care o elaborează cade pe aducerea în relief a moștenirii hasidice și pe valorificarea contribuțiilor înaltelor școli (ieșivoturi) ale iudaismului în degajarea de consecințe în primul rând etice.

Temele Bibliei ebraice sunt preluate de marele rabin Menachem Hacohen pe pericope și versete cheie, în succesiunea organizării textului biblic ca urmare a muncii cărturarului Ibn Ezra și a unor rabini care l-au urmat. Știm bine că, în tradiția iudaismului, pildele sunt folosite cu măiestrie ca mod de exprimare a ideilor, iar eminența sa stăpânește cu brio acest mod și-l face convingător.

Această linie se conturează deja odată cu explicitarea termenului central – este vorba de geneza lumii. Marele rabin Menachem Hacohen observă, tot în impresionanta tradiție a iudaismului, că pericopa despre începutul lumii începe cu “Dumnezeu a creat” și se încheie cu “lucrarea hotărâtă de Dumnezeu că trebuie făcută”. Așadar, conchide autorul cărții de față, “două cuvinte cheie – <a creat> şi <trebuie făcut> – ne arată că scopul creării lumii a fost creaţia şi lucrarea, deoarece fără creaţie şi acţiune, în lume n-ar fi fost decât haos şi întuneric peste abis”. Crearea de către Dumnezeu a lumii include astfel din capul locului acțiunea omului spre desăvârșirea creației înseși.

Natura omului este explicitată, de asemenea, printr-o deschidere spre ceea ce este activ și deschizător de noi orizonturi în om. Faptul că „Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Lui” se explică prin aceea că Dumnezeu l-a vrut pe om încărcat cu “aspirația” de a se ridica cât mai sus în ordinea întruchipării valorilor. Omul este om având această “aspirație”, dezvoltându-și “imaginația” și “dând întâietate simțului frumosului față de simțul gustului”. Căci “nu faptul că omul a fost creat de Dumnezeu este important, ci faptul că el știe acest fapt și se comportă ca atare”. Desigur, în viață se petrec și degradări, încât “omul este doar om, dar uneori nici chiar atât”.

Marele rabin Menachem Hacohen reperează actualitatea pericopelor și versetelor Genezei mai ales pe planul eticii. Eminența sa formulează maxime elocvente în prelungirea sau în marginea textelor scripturale. De pildă, „neajunsul cel mai mare al omului este că învață să vorbească înainte de a ști să tacă”. Sau „există oameni care au mulți ani, dar zilele lor sunt scurte. Când își fac socoteala vieții, ei constată că în viața lor lungă nu au ajuns la nici un rezultat. Spre deosebire de aceștia, sunt oameni care nu au beneficiat de bătrânețe, dar în puținii lor ani au ajuns la rezultate importante. Noi îi urăm omului să i se lungească atât zilele cât și anii”. Cartea pe care o comentăm oferă la fiecare pas astfel de maxime care bat adânc.

Cu volumul Torat Am, al marelui rabin Menachem Hacohen, avem o înalt calificată introducere în istoria biblică a Israelului. Avem, totodată, o explicitare a Genezei bine ancorată în tradiția interpretărilor rabinice și, în același timp, deschisă spre viața actuală a oamenilor și nevoile ei de călăuzire. Avem, în același timp, o operă intelectuală erudită și reflexivă în cel mai înalt grad. Din toate aceste rațiuni și, desigur, din multe altele ce țin de competența și viziunea largă puse în joc de către prestigiosul autor, cartea este un eveniment major pe scena culturii din România și din afara ei. (Din Andrei Marga, prefață la volumul Menachem Hacohen, Tora. Explicații și interpretări, Editura Hasefer, București, 2020, volumul I, Geneza, 470 p.)

sursa:https://www.cotidianul.ro/interpretarea-bibliei/