De câte ori văd filmul sau citesc povestea lui Hachiko, lacrimile îmi curg pe obraji. Îmi aduc aminte de toate animalele care sunt chinuite sau ucise de bestiile cu chip de om. De fiecare dată, fac și o rugăciune la Dumnezeu și îi cer să le îmbuneze sufletele și să le lumineze mințile acelor bestii.
Actorul Richard Gere vorbeste despre filmul în care a apărut, un remake al filmului japonez “Hachiko Monogatari” din anul 1987, care spune povestea lui Hachiko, câinele credincios care a murit așteptandu-și 10 ani cel mai bun prieten.
R.Gere a mărturisit că nu a fost el actorul principal din film, ci câinele, el se află în umbra patrupedului: “În filmul asta, eu sunt in mod clar inferior”, a declarat actorul.
În 1987, povestea a fost transpusă într-o peliculă care astăzi este resuscitată sub forma unui film care îl are în rolul principal pe Richard Gere și a carui acțiune se petrece în Rhode Island.
Actorul a povestit că rasa de câini folosita în film, numita Akita este foarte greu de dresat: “Ei fac ceva doar pentru ca vor. Nu-i poti pacali cu mancare”.
FILMUL ”HACHIKO” - PARTEA I ȘI A II-A
Pentru cei ce nu știu povestea adevăratului câine Hachiko, câinele care și-a așteptat stăpânul un deceniu, vă amintim:
Câinele din rasa Akita s-a născut pe 10 noiembrie 1923, în apropierea oraşului Ōdate din Prefectura Akita, Japonia și a murit pe 8 martie 1935.
Începând din 1924 Hidesaburō Ueno, profesor la catedra de agricultură a Universităţii din Tokio, l-a avut pe Hachikō ca animal de companie.
În comportamentul câinelui sunt reliefate perfect cele trei mari virtuti crestine: credinta, nădejdea si dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.
Statuia originala a fost folosita pentru fabricarea de munitie, in cadrul celui de-al Doilea Razboi Mondial, aceasta fiind inlocuita mai apoi de una similara, lucrata de Takeshi Ando, fiul artistului original.
s
surse: http://www.evzmonden.ro; https://www.crestinortodox.ro
Pentru cei ce nu știu povestea adevăratului câine Hachiko, câinele care și-a așteptat stăpânul un deceniu, vă amintim:
Câinele din rasa Akita s-a născut pe 10 noiembrie 1923, în apropierea oraşului Ōdate din Prefectura Akita, Japonia și a murit pe 8 martie 1935.
HACHIKO cel real
Pe durata vieţii stăpânului său, Hachikō îl însoţea dimineaţă la Gara Shibuya, iar la întoarcerea acestuia de la serviciu, îl aştepta în acelaşi loc în gară.
Cei doi şi-au continuat rutina zilnică până pe 21 mai 1925, când profesorul Ueno a suferit un atac cerebral și a murit.
În fiecare zi, Hachikō a aşteptat întoarcerea stăpânului său, dar niciodată nu l-a mai văzut.
Hachiko, așteptându-și îndurerat stăpânul în gară, timp de 10 ani
Mult ne putem folosi de pilda cainelui !
În comportamentul câinelui sunt reliefate perfect cele trei mari virtuti crestine: credinta, nădejdea si dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.
Credinta cainelui in bunatatea stapanului său l-a facut să aibe o nadejde statornica si o dragoste nețarmurita.
Zilnic, vreme de 10 ani, in acelasi loc din fata garii, la aceeasi ora, cainele si-a asteptat rabdator stapanul să se intoarca de la serviciu... chiar daca acesta nu avea sa se mai intoarca vreodata cu acel tren.
Zilnic, vreme de 10 ani, in acelasi loc din fata garii, la aceeasi ora, cainele si-a asteptat rabdator stapanul să se intoarca de la serviciu... chiar daca acesta nu avea sa se mai intoarca vreodata cu acel tren.
Oare, noi oamenii avem o asemenea răbdare de piatră si nădejde neclintită, in incercarile vietii ?!
Iubirea nu dureaza ceva vreme, ci iubirea dureaza cât vrem noi să dureze.
Iubirea nu dureaza ceva vreme, ci iubirea dureaza cât vrem noi să dureze.
Aflând despre Hachiko, am aflat despre toate logodnicele care si-au asteptat bărbatii să vină inapoi din razboi, despre toate mamele care isi asteaptă fiii in fiecare zi cu masa pusa, despre toti oamenii ale căror asteptări sunt inșelate in fiecare zi, dar nu isi pierd nadejdea. Pentru că iubirea te face să astepti atunci când nu mai e nimic de asteptat, până la capăt.
Filmul american dedicat lui Hachiko, regizat de Lasse Hallstrom, dupa scenariul lui Stephen Lindsey, undeva in insula Rhode, a fost lansat in august 2009, rolul profesorului fiind interpretat de Richard Gere.
Filmul american dedicat lui Hachiko, regizat de Lasse Hallstrom, dupa scenariul lui Stephen Lindsey, undeva in insula Rhode, a fost lansat in august 2009, rolul profesorului fiind interpretat de Richard Gere.
Primul film care a fost realizat dupa aceasta poveste reala este insa cel japonez, din anul 1987, numit "Hachiko Monogatari".
In anul 2004, a aparut si cartea pentru copii numita "Hachiko: Povestea reala a unui caine loial", scrisa de Pamela Turner si ilustrata de Yan Nascimbene.
Rudele profesorului, mutandu-se din casa in care viețuisera pana atunci, spre a putea trece mai usor peste pierderea celui drag, au cautat sa-l țină cu ei pe Hachiko, ba chiar sa-l dea altor prieteni, foarte iubitori si grijulii, insa nimic nu a putut sa-l tina departe de casa profesorului si de gara locala.
Rudele profesorului, mutandu-se din casa in care viețuisera pana atunci, spre a putea trece mai usor peste pierderea celui drag, au cautat sa-l țină cu ei pe Hachiko, ba chiar sa-l dea altor prieteni, foarte iubitori si grijulii, insa nimic nu a putut sa-l tina departe de casa profesorului si de gara locala.
Cand si-a dat seama ca stapanul sau nu mai locuieste in casa in care crescuse si el, cainele nu s-a mai indepartat de gara, dormind adesea pe sub vechile vagoane.
Toti localnicii au ramas uimiti si profund impresionati de credincioșia si de dragostea cainelui fața de stapanul sau.
Toti localnicii au ramas uimiti si profund impresionati de credincioșia si de dragostea cainelui fața de stapanul sau.
Calatorii navetisti ajunsesera si ei sa-l cunoasca foarte bine pe caine, drept pentru care l-au si hranit de-a lungul vietii sale, vreme de 10 ani.
Cazul a ajuns sa fie vazut drept o adevarata lectie despre iubire, loialitate si nadejde rabdatoare.
In anul 1925, un student al lui Ueno l-a vazut pe caine in gara si l-a urmarit, la plecarea acestuia, pana la casa fostului gradinar al profesorului.
In anul 1925, un student al lui Ueno l-a vazut pe caine in gara si l-a urmarit, la plecarea acestuia, pana la casa fostului gradinar al profesorului.
Gradinarul, pe numele sau Kikuzaboro Kobayashi, îi va povesti tanarului intreaga poveste.
La scurt timp, studentul va scrie o serie de articole despre caine, cat si o lucrare ampla asupra rasei japoneze Akita, potrivit careia mai existau decat 30 de exemplare pure din aceasta rasa canina. Batranul Hachiko, cainele din gara Shibuya, era unul dintre acestea.
In data de 4 octombrie 1932, un articol despre cainele Hachiko a fost publicat intr-unul dintre cele mai mari ziare din Tokyo, ziar numit "Asashi Shinbun".
In data de 4 octombrie 1932, un articol despre cainele Hachiko a fost publicat intr-unul dintre cele mai mari ziare din Tokyo, ziar numit "Asashi Shinbun".
In scurt timp, cainele a ajuns sa fie dat exemplu de conduita prin scoli si familii, devotamentul lui devenind un simbol national al loialitatii.
Un artist japonez a executat o statuie a lui Hachiko, din bronz, iar dezvoltarea rasei Akita a cunoscut un avant printre crescatorii de animale.
In aprilie 1934, o statuie de bronz a fost ridicata in fata Gării Shibuya, la ceremonia de dezvelire fiind prezent chiar si Hachiko cel adevărat.
In aprilie 1934, o statuie de bronz a fost ridicata in fata Gării Shibuya, la ceremonia de dezvelire fiind prezent chiar si Hachiko cel adevărat.
Una dintre cele cinci căi de acces catre Gara Shibuya, cea in fata careia se afla si statuia, se numeste "Intrarea Hachiko".
Cainele a murit in ziua de 8 martie 1935, pe o strada din Shibuya.
Funerariile lui Hachiko
Statuia originala a fost folosita pentru fabricarea de munitie, in cadrul celui de-al Doilea Razboi Mondial, aceasta fiind inlocuita mai apoi de una similara, lucrata de Takeshi Ando, fiul artistului original.
Statuia a fost asezata in fata garii, pe locul original, in august 1948. Statui asemanatoare au mai fost ridicate si in fata garii din Odate, localitatea natala a cainelui, in anul 2004, cat si in fata Muzeului Cainelui Akita, din aceeasi localitate.
Cainele a fost împăiat si asezat in Muzeul National de Stiinte al Japoniei din Ueno, Tokio.
s
”Câinele Hachiko” - simbolul credinței, nădejdii, loialității si dragostei față de stăpân
Printre oameni a existat sau există oare un asemenea simbol, la care poți găsi toate acele trăsături pe care le-a avut Hachiko ?
Spuneți-mi și mie dacă știți un asemenea simbol în lumea oamenilor.
În lumea animalelor am găsit numeroase alte exemple, asemănătoare lui Hachiko, dar în lumea oamenilor încă nu am găsit ceva asemănător ...
În lumea animalelor am găsit numeroase alte exemple, asemănătoare lui Hachiko, dar în lumea oamenilor încă nu am găsit ceva asemănător ...
surse: http://www.evzmonden.ro; https://www.crestinortodox.ro
