O fâșie de crengi rupte care începeau de la sol până la 3 metri înălțime, evidenția trecerea unei fiare uriașe prin pădure.
Ulterior, vânătorul a observat că acele amprente mari s-au alăturat altora cu proporții egale.
Vântul sufla în favoarea lui, ceea ce i-a permis vânătorului să se apropie fără ca animalele să-l poată mirosi, dar când a reușit în sfârșit să contacteze vizual prada, norocul său părea să se schimbe.
Calibrul puștii cu care a vânat urși și lupi, ani de zile, în Taigaua Siberiană era pur și simplu prea mic pentru a înfrunta ceea ce stătea în fața ochilor lui: două animale asemănătoare cu elefanții, cu blană lânoasă și brună, cu colți curbați și spate ghebos.
„ Bărbatul vânător era prea ignorant pentru a ști că a văzut doi mamuți ” , va spune mai târziu un diplomat francez supranumit Gallon, care a cules această poveste de la un țăran rus în anul 1920.
Dar istoria s-a repetat la 28 octombrie 1981, în Regiunea din apropiere de Yakutia, când vânătorii au raportat că au văzut o turmă din acești elefanți preistorici care treceau la aproximativ 300 de metri distanță de unde se aflau ei.
Yakutia se află în Siberia - Rusia
Atât în 1920, cât și în 1981, țăranii ruși au raportat că au observat mai multe exemplare de mamuți lânoși.
Deși specia este declarată dispărută de către oficiali, de aproximativ 14.000 de ani, mulți ruși au susținut că au văzut exemplare din această megafaună care cutreieră inima Tundrei Siberiene.
Deși cauza dispariției animalelor uriașe nu a fost niciodată clară și vegetația care le-a hrănit de milenii crește în continuare în nordul Europei, posibila supraviețuire a mamuților nu pare o problemă relevantă în agenda paleontologilor. Ce se ascunde de fapt ? Cumva comerțul ilegal cu Fildeși de Mamut fosilizați și nefosilizați ?
Comerț ilegal cu Fildeși de Mamut nefosilizați
Comerț ilegal cu Fildeși de Mamut fosilizați
Mulți se întreabă dacă oamenii de știință nu au semnat prea repede stingerea Mamuților, așa cum s-a întâmplat cu așa-numitul ”Celacanth” : o specie de pește care a fost considerată dispărută și a fost redescoperită în 1938 ca piesă obișnuită de pescuit al africanilor autohtoni.
Peștele ”Celacanth”
Dacă descoperirile de Mamuți sunt cu zecile, cele de șopârle mari care zboară sunt cu sutele.
Martorul R.W., un specialist în reptile, a descoperit în august 2002 o turmă de cel puțin 100 de ”pterodactyli” care se deplasau prin pădurile din Viena.
”Nu auzisem niciodată și nu văzusem o poză cu o pasăre de genul acesta. Avea un cap lung și chel și un cioc alungit care se extindea din spatele craniului”, spune martorul.
Pui de ”pterodactyli”
După ce a lucrat pentru mai multe muzee din Europa, R.W. a susținut că a observat lucruri ciudate în cariera sa, dar niciunul ca acele animale care zboară peste Viena : ”M-am gândit de mult timp dacă ar trebui să raportez acest lucru. Dar mi se pare total clar că a apărut o nouă specie.”
”Pterodactyli” - fosilizat
Deși se estimează că ”pterozaurii” au dispărut în urmă cu 60 de milioane de ani, numărul mare de observații ale acestor vertebrate înaripate face posibilă începerea luării în considerare a posibilității ca specia să fi supraviețuit în paradisurile neexplorate, așa cum s-a întâmplat cu dragonul din insula Komodo - o reptilă descoperită în 1910, a cărui anatomie pare a nu avea schimbări, transformări în ultimele milioane de ani.
Dragonul Komodo
Oamenii autohtoni numesc aceste animale agresive Ropen, Kongamato sau Thunderbird, potrivit diferitelor tradiții, și spun că, de obicei, se ascund în peșteri în timpul zilei pentru a merge la vânătoare când se lasă soarele.
Dragonul Komodo își folosește limba pentru a mirosi, a detecta aromele și a percepe stimulii.
Multe povești, imagini reale, secvențe filmate ne vorbesc despre monștrii deja cunoscuți - ”Nahuelito” în Argentina, „Nessie„ în Scoția și „Ogopogo„ în Canada sunt doar câteva exemple de zeci de „plesiozauri„ reperate în apele din întreaga lume.
În Africa, și mai precis în adâncurile pădurilor congoleze, nativii au oferit întotdeauna o descriere foarte exactă a animalelor ale căror caracteristici corespund perfect cu cele ale dinozaurilor presupuși dispăruți.
Mulți oameni de știință, într-adevăr, au îndrăznit chiar să recunoască faptul că, în prezent, habitatul multor specii este în aceleași condiții ca acum milioane de ani, și că la fel ca în cazul peștelui Celacanth și al altor fosile vii, Pământul așteaptă să fie redescoperit în viitorul apropiat.
Ținând cont de fenomenul paleontologic al „ Taxonului Lazaro ”, în care o specie identificată printr-o fosilă pare să reapară după ce a fost considerată dispărută într-un anumit strat geologic și considerând că în fiecare an oamenii de știință descoperă sute de specii noi din cele mai virgine locuri de pe Pământ, poveștile mamutilor, pterozaurilor și alte faune ale preistoriei se vor bucura de un loc sigur în cărțile și mințile fanilor misterelor și ale enigmelor.
sursa: https://www.ancient-origins.es/noticias-general-fen%C3%B3menos-inexplicables/encuentros-bestias-prehist%C3%B3ricas-%C2%BFhechos-reales-sugesti%C3%B3n-colectiva-003316
