Mihai Caraman
Super spionul român, Mihai Caraman, s-a născut la data de 11 noiembrie 1928, în comuna Oancea, județul Galați, din România.
A fost ofițer în cadrul Direcției de Informații Externe a Securității Statului.
În perioada anilor 1958-1968, în calitate de șef, al rezidenței de spionaj din Paris, a organizat și a condus așa numita Rețea Caraman, care a reușit să sustragă și să aducă în țară, unele documente, din Cartierul General al NATO, provocând daune grele Alianței Nord Atlantice.
Asupra lui Mihai Caraman a planat bănuiala că, ar fi lucrat și pentru KGB, deoarece a fost singurul ofițer al Securității decorat de KGB, pentru rezultate excepționale împotriva NATO.
Minciuna și arta de a minți, sunt trăsături esențiale, pentru cineva care lucrează în lumea serviciilor secrete. Ofițerii de spionaj, trebuie să fie foarte buni la acest aspect, dar trebuie să fie capabili să identifice și când altcineva, este la fel de bun. Pregătirea în această direcție, începe din ziua întâi. Prietenii și familia, sunt printre primii care sunt mințiți, cu zâmbetul pe buze sau printre lacrimi amare, în funcție de situație.
Nu degeaba se spune că, cel mai bun Oscar pentru actorie, ar trebui dat unui spion.
Pentru a minți cât mai bine, este necesar să fii cât mai creativ. Ofițerii inventează povești elaborate, pentru a le fi de folos în tot felul de situații.
Antrenamentele cu armele de foc, nu sunt chiar cea mai frumoasă amintire pentru un agent. Cine trebuie să folosească o armă de foc, o va face pentru că, un anumit aspect din misiunea sa, nu a decurs conform planului.
Un bun agent secret, trebuie să aibă cunoștințe solide de psihologie, de limbi străine, de drept, de geografie, de observație și de tehnologie fotografică, și de încă multe alte cunoștințe. Este posibil ca Mihai Caraman, să fi avut o pregătire temeinică, altfel n-ar fi reușit să bântuie alianța NATO, timp de 11 ani.
Rețeaua de spioni, organizată de Mihai Caraman, a fost stafia care a bântuit prin NATO, timp de 11 ani și a sustras zeci de informații ultrasecrete.
A fost cea mai mare lovitură, dată Organizației Nord-Atlantice și a rămas, una dintre cele mai cunoscute și mai enigmatice misiuni de spionaj, în care a fost implicată România.
Cei treisprezece români, ai rețelei Caraman, reușiseră o penetrare fără precedent, care expunea complet NATO.
Charles de Gaulle și Mihai Caraman
Au reușit să afle totul, de la detalii strategico-militare, la chestiuni economice, și chiar la aspecte domestice, cum ar fi localizarea buncărului, în care trebuia adăpostit Parlamentul federal, în caz de conflict nuclear.
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord începuse să se clatine.
Sediul NATO de la Paris
Primul semnal de alarmă, că Alianța Nord-Atlantică este șubrezită, a venit în anul 1966. Pe 9 martie 1966, Franța și-a anunțat celelalte 14 țări aliate NATO, printr-un memorandum, că dorește să se retragă, din comandamentele militare ale alianței. Așadar, a cerut Cartierului General al NATO, ca unitățile Aliaților să părăsească teritoriul țării. Era vorba, despre 14 baze americane, 40 de depozite și 26.000 de soldați americani.
Sediul NATO din Europa, era la Paris, iar guvernul francez, a cerut ca și acesta să fie mutat.
Retragerea Franței din Alianța Nord-Atlantică era o dorință a președintelui, de la acea vreme, Charles de Gaulle, care urcase pe scaunul prezidențial, în anul 1958, când a fondat cea de-a Cincea Republică. Ideea lui Charles de Gaulle, era ca Franța, să își dezvolte singură, programul de apărare militară, să preia sub comandă națională forțele integrate, de pe teritoriul Germaniei, precum și ca ieșirea din structurile militare ale NATO, să nu presupună o părăsire a alianței.
Charles de Gaulle
Cu constituţia sa atletică, Mihai Caraman ar fi putut, de exemplu, să fie o glorie a stadioanelor. Regizorii în căutare de talente native, n-ar fi rămas insensibili la prestanţa lui. Acest bărbat, incontestabil fermecător, cu păr aspru, sprâncene bine conturate, gură senzuală şi o privire insistentă, care atrăgea atenţia, avea mare succes la femei. În aparenţă, degajat până la nonşalanţă, avea o cultură solidă, pe care o etala cu plăcere.
Mihai Caraman
Oficial, Mihai Caraman, era cunoscut ca prim-secretar şi consilier comercial, al Ambasadei României de la Paris. Însă, în buzunarul interior al paltonului de diplomat, Caraman ascundea cartea de muncă, de la Direcţia de Informaţii Externe a Departamentul Securităţii Statului, Secţia Franţa-Benelux-Italia. Era chiar coordonatorul spionajului românesc în Franţa, şi avea toate calităţile pentru acest serviciu.
În decembrie 1958, a coborât din avion, pe aeroportul Bourget şi s-a instalat comod, în casa de pe strada Expoziţiei numărul 7. Misiunea sa secretă era clară, însă de unde venea comanda, a rămas supus dezbaterilor. Cei mai mulţi dintre cercetători, afirmă că Mihai Caraman era exclusiv o unealtă a KGB. Sunt aduse argumente greu de combătut, legăturile cu serviciile de informaţii sovietice, s-ar fi putut lega, în perioada stagiului de pregătire de la Moscova, şi superiorul său ierarhic din direcția de informați externe, era Mihai Gavriliuc, un acoperit al KGB în Securitate, conform istoricului Marius Oprea, iar finanţarea venea tot de la Moscova. Numai schimbul de informaţii, s-ar fi făcut prin intermediul Bucureştiului.
Pionii lui Caraman, Mihail Simula şi Ion Păduraru, Secretari 2 UNESCO, Mihail Georgescu, Eugen Vişan, Constantin Mirea şi Gheorghe Ionescu, Secretari 2 la Ambasada României în Franţa, Pavel Cismaru, Secretar unu la Ambasada României, Mihai Ilie, primconsilier la Ambasada României. Aceştia erau o parte dintre cei 12 agenţi, de care dispunea Mihai Caraman la Paris, şi alături de care trebuia să penetreze Organizaţia Atlanticului de Nord, dar şi alte instituţii, precum ministerele franceze de Externe şi de Finanţe, Poliţia, Banca Mondială, Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică.
La sfârşitul lunii august, în 1969, era ultimul dintre spionii români detaşaţi în Franţa, care lua avionul înapoi spre casă.
Chiar dacă sfârşitul misiunii fusese unul dramatic, Mihai Caraman a fost singurul ofiţer român de securitate, medaliat de KGB, pentru rezultate excepţionale.
În România, a fost înaintat în grad, în 1973, fiind numit şi adjunct de şef de brigadă, la unitatea specială şi apoi şef al brigăzii, din cadrul Direcţiei Generale de Informaţii Externe.
În 1979, odată cu fuga lui Pacepa, a fost trecut în rezervă, cu drept de pensie.
După câţiva ani de marginalizare, Mihai Caraman a revenit în atenţia publicului, abia în ianuarie 1990, când guvernul postdecembrist al lui Petre Roman l-a numit, iniţial, adjunct al ministrului Apărării, apoi director la Serviciului de Informaţii Externe.
În anul 1992, a fost programată vizita în România, a Secretarului General al NATO, Manfred Wörner, care a solicitat demiterea lui Mihai Caraman, ca semn de respect faţă de relaţiile România-NATO, care erau abia la început de drum.
La 22 aprilie 1992, președintele de atunci, Ion Iliescu, a fost de acord cu demiterea, dar a aprobat totuși, pensionarea lui Mihai Caraman, avansându-l la gradul de general-colonel.
În luna iunie 2019, cu prilejul lansării, la Fundația Titulescu, a cărții cu titlul, ”Mihai Caraman, un spion român în războiul rece”, și-a făcut apariția în public, și chiar a ținut un discurs, generalul Mihai Caraman, o legendă vie a spionajului românesc din toate timpurile, dar și un mare patriot.
Mihai Caraman, 2019
Astăzi, din păcate, nu se mai poate vorbi despre astfel de oameni, România se află sub presiunea nefastă a unui grup care apără interese străine de țară și de poporul român.
sursa: https://adevarul.ro/cultura/istorie/mihai-caraman-superspionul-roman-areusit-afle-secretele-cosmice-nato-1_5b9a9b78df52022f756841b1/index.html?fbclid=IwAR24x7qmVYiImto7ek_Q1g6U6WHZjsP3SJU46xgtFbiwIolwaT7rdOGJ0nQ
