Evoluția de pe câmpul de luptă ucrainean și evenimentele de la summit-ul G20 marchează o cotitură importantă. O răsturnare de situație.
Un editorial de Thierry Meyssan de la Voltaire Net pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.
*
Discutând zilele trecute la Bruxelles cu șeful unui grup din Parlamentul European, despre care se zice că este deschis la minte, acesta îmi spunea despre conflictul din Ucraina că este, desigur, complex, dar că un lucru este evident: Rusia a invadat această țară.
I-am răspuns remarcând că dreptul internațional impunea Germaniei, Franței și Rusiei obligația de a aplica Rezoluția 2202 (a Consiliului de Securitate ONU din 2015 de a implementa măsurile prevăzute în Acordurile de la Minsk – A.P.), lucru pe care doar Moscova l-a făcut.
Am continuat, amintindu-i de responsabilitatea de a proteja populațiile în cazul eșecului propriului guvern.
M-a întrerupt, întrebându-mă:
„Dacă guvernul meu se plânge de soarta etnicilor săi din Rusia și atacă această țară, găsiți asta normal?”
Da, i-am răspuns eu, dacă aveți o rezoluție a Consiliului de Securitate. Aveți o rezoluție?
Descumpănit, a schimbat subiectul.
De trei ori l-am întrebat dacă putem aborda chestiunea „naționaliștilor integriști” ucraineni. De trei ori a refuzat.
Ne-am despărțit în relații de curtoazie.
Problema responsabilității protejării populației ar fi trebuit nuanțată. Acest principiu nu dă dreptul la un război, ci la o operațiune de poliție realizată cu mijloace militare.
De aceea, Kremlinul este foarte atent să numească acest conflict nu ca fiind un „război” ci o „operațiune militară specială”.
Cei doi termeni desemnează același lucru, însă „operațiunea militară specială” limitează conflictul. De la intrarea trupelor sale în Ucraina, președintele rus Vladimir Putin a precizat că nu intenționează să anexeze acest teritoriu, ci doar să elibereze populațiile persecutate de „naziștii” ucraineni.
Într-un lung articol precedent arătam că, deși expresia „naziști” este corectă din punct de vedere istoric, ea nu corespunde cu maniera în care acești oameni se referă la ei înșiși.
Ei folosesc expresia „naționaliști integriști”.
Să amintim că Ucraina este singurul stat din lume care are o Constituție explicit rasistă.
Faptul că dreptul internațional îi dă dreptate Rusiei nu înseamnă că îi acordăm un cec în alb, iar modul în care aplică acest drept este criticabil.
La rândul lor, occidentalii califică Rusia ca „asiatică”, „sălbatică” și „brutală”, deși ei înșiși, cu alte ocazii, s-au dovedit mai distrugători.
RĂSTURNARE DE SITUAȚIE
Odată punctele de vedere rusesc și occidental precizate, trebuie constatat că mai multe evenimente au provocat o modificare în Occident.
Intrăm în iarnă, un anotimp aspru în Europa Centrală. De la invazia lui Napoleon, populația rusă a devenit conștientă că este incapabilă să apere o țară atât de mare.
Dar a înțeles și că imensitatea teritoriului său și anotimpurile îi pot învinge pe atacatori.
Odată cu venirea iernii, frontul este înghețat timp de câteva luni. Și oricine poate constata că, în ciuda discursului care îi scoate pe ruși învinși, armata rusă a eliberat Donbasul și o parte din Novorusia.
Înainte de căderea iernii, Kremlinul a retras populația eliberată care locuia la nord de Nipru, apoi și-a retras armata, abandonând partea din Herson situată în nordul fluviului.
Pentru prima dată, o frontieră naturală, Niprul, marchează granița dintre teritoriile controlate de Kiev și cele controlate de Moscova.
Or, în perioada interbelică, tocmai absența granițelor naturale a dus la prăbușirea tuturor regimurilor care s-au succedat în Ucraina. Acum, Rusia este capabilă să reziste.
De la începutul conflictului, Ucraina a putut conta pe ajutorul nelimitat al Statelor Unite și al aliaților lor. Însă, alegerile de la jumătatea mandatului din SUA au dus la pierderea de către administrația Biden a majorității în Camera Reprezentanților. De acum, sprijinul Washingtonului va fi limitat.
În mod similar, Uniunea Europeană a ajuns și ea la limită. Popoarele sale nu acceptă scumpirea energiei, închiderea unor fabrici și imposibilitatea de a se încălzi normal.
În sfârșit, în anumite cercuri de putere, după ce au fost admirate talentele de comunicator ale actorului Volodimir Zelenski, încep să apară semne de întrebare privind zvonurile averii sale uriașe. În opt luni de război, ar fi devenit miliardar.
Acuzația este greu de verificat, însă scandalul Pandora Papers din 2021 o face credibilă.
Este nevoie de sacrificii atât de mari ale Occidentului pentru ca donațiile făcute Ucrainei să dispară în paradisuri fiscale?
Anglo-saxonii (adică Londra și Washington) au dorit să transforme summit-ul G20 din Bali într-un summit anti-Rusia.
Mai întâi, au făcut presiuni pentru ca Moscova să fie exclusă din G20, așa cum au reușit la G8. Însă, dacă Rusia ar fi lipsit, China, de departe cel mai mare exportator mondial, nu ar fi participat nici ea.
În aceste condiții, liderul francez Emmanuel Macron a fost însărcinat să îi convingă pe ceilalți invitați să semneze o declarație nimicitoare la adresa Rusiei.
Timp de două zile, agențiile occidentale au dat ca sigur că afacerea e ca și rezolvată.
Însă, până la urmă, declarația finală, deși rezumă punctul de vedere occidental, închide dezbaterea cu aceste cuvinte:
„Au existat și alte puncte de vedere și diferite evaluări ale situației și sancțiunilor. Recunoscând că G20 nu este forumul pentru rezolvarea problemelor de securitate, suntem conștienți că problemele de securitate pot avea consecințe importante pentru economia mondială.”
Cu alte cuvinte, pentru prima dată, occidentalii nu au reușit să impună restului planetei viziunea lor asupra lumii.
CAPCANA
Mai rău: occidentalii au impus pe ordinea de zi o intervenție video a lui Volodimir Zelenski, așa cum avusese și pe 24 august și 27 septembrie la Consiliul de Securitate al ONU.
Or, în vreme ce Rusia a încercat zadarnic să se opună în septembrie, la New York, ea a acceptat acum, la Bali.
În Consiliul de Securitate, Franța, care deținea președinția, încălcase regulamentul interior pentru a-i da cuvântul unui șef de stat prin video.
Dimpotrivă, la Bali, gazda Indonezia avea o poziție absolut neutră și nu exista riscul să i se dea lui Zelenski oportunitatea de a vorbi fără acceptul Rusiei.
În mod evident, a fost o capcană.
Președintele Zelenski, care nu cunoaște funcționarea acestor organisme, a căzut în ea.
După ce a caricaturizat acțiunea Moscovei, el a făcut apel la excluderea acesteia din... „G19”.
Cu alte cuvinte, micul ucrainean a dat, în numele anglo-americanilor, un ordin șefilor de stat, prim-miniștri și miniștri de Externe străini ale celor mai mari 20 de puteri mondiale, și nu a fost ascultat.
În realitate, litigiul între acești lideri nu era Ucraina, ci supunerea sau nu a lor față de „ordinea mondială americană”.
Toți participanții latino-americani, africani și patru asiatici au dat de înțeles că această dominație s-a încheiat. Că, de acum, ordinea mondială este multipolară.
Probabil că occidentalii au simțit cum le fuge pământul de sub picioare. Nu erau singurii.
Volodimir Zelenski a văzut pentru prima dată că tutorii săi, până atunci stăpâni absoluți ai lumii, îl abandonau fără să clipească pentru a-și mai menține o perioadă poziția.
Este foarte probabil că Washingtonul a fost de conivență cu Moscova. Statele Unite constată că, la scară mondială, lucrurile evoluează în defavoarea lor. Nu vor avea nici o ezitare să lase din brațe regimul ucrainean.
William Burns, directorul CIA și oponent al liniei straussiene, s-a întâlnit deja cu Seghei Narîșkin, directorul SVR, în Turcia.
Aceste întâlniri urmează celei a straussianului Jacob Sullivan, consilier național pentru Securitate al SUA, cu mai mulți oficiali ruși.
Or, Washingtonul nu are nimic de negociat în Ucraina. Cu două luni înainte de conflict explicam că fondul problemei nu are nici o legătură cu această țară, cum nu are vreo legătură nici cu NATO. Este vorba în mod fundamental de sfârșitul lumii unipolare.
De aceea, nu trebuie să ne mirăm că, la câteva zile după scatoalca primită la G20, Volodimir Zelenski și-a contrazis pentru prima dată public tutorele american.
El a acuzat Rusia că a lansat o rachetă asupra Poloniei și și-a menținut această declarație chiar când Pentagonul a declarat că nu este adevărat, că este o rachetă ucraineană.
A fost din partea lui Zelenski un gest în spiritul Tratatului de la Varșovia, încheiat pe 22 aprilie 1920 de către naționaliștii integriști ai lui Simon Petliura cu regimul Pilsudski: de a împinge Polonia să intre în război cu Rusia.
A fost a doua oară când Washingtonul a sunat clopoțelul de avertisment: Zelenski nu l-a auzit.
Este probabil că asemenea contradicții nu se vor mai manifesta în public. Pozițiile occidentale se vor flexibiliza. Ucraina a fost prevenită: în lunile următoare va trebui să negocieze cu Rusia.
Președintele Zelenski își poate pregăti de pe acum fuga: compatrioții răniți nu îl vor ierta pentru că i-a înșelat.
https://www.activenews.ro/opinii/O-capcana-ruso-americana-pentru-Zelenski-177776
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu