9.28.2022
Gazoductele Nord Stream, niște conducte enorme rusești care transportă gazele naturale spre Europa occidentală au fost găurite. De cine credeți ?
Încă un editorial formidabil al lui Tucker Carlson la Fox News
”Urăsc să încep seara de marți într-o notă sumbră, dar una dintre marile catastrofe de mediu se desfășoară chiar acum în largul coastelor Danemarcei.
Gazoductele Nord Stream, niște conducte enorme rusești care transportă gazele naturale spre Europa occidentală au fost găurite.
În momentul în care vorbim, Nord Stream 1 și Nord Stream 2 emană milioane de metri cubi de gaze naturale în Marea Baltică.
Imaginile aeriene pe care le puteți vedea pe ecran arată o suprafață cu bule toxice de o jumătate de milă lățime.
Putem doar să ne imaginăm câte mamifere marine sunt ucise în acest moment – un număr incalculabil.
Însă marile distrugeri pe termen lung ar putea fi cele din atmosferă.
Gazul natural conține 90% metan. Metanul, așa cum Joe Biden v-a spus deseori, este factorul determinant al încălzirii globale, care, evident, reprezintă o amenințare existențială la adresa omenirii și a planetei.
Așa că dacă vă făceați griji în legătură cu schimbarea climatică, ceea ce tocmai s-a întâmplat cu conductele Nord Stream este o apropiere de Apocalipsă mai mare ca niciodată.
Întrebarea este: cum s-a petrecut? Se pare că nu a fost un accident.
Exact în același timp în care au fost detectate scurgerile la conducte, oficialii suedezi au înregistrat două puternice explozii submarine, fiecare dintre ele având echivalentul a sute de kilograme de TNT.
Nimic natural nu poate provoca așa ceva. Aproape imediat după explozii, conductele au început să aibă scurgeri în trei locuri.
Prin urmare, există o singură explicație pentru ce s-a întâmplat. A fost un act de terorism industrial. Lucru evident pentru premierul Poloniei, care nu a întârziat să o spună.
Mateusz Morawiecki, prim-ministrul Poloniei: Astăzi, avem de-a face cu un gest de sabotaj. Nu cunoaștem încă amănuntele privind ceea ce s-a petrecut, dar se vede limpede că e vorba de un act de sabotaj, un act care marchează probabil etapa următoare în escaladarea situației cu care ne confruntăm în Ucraina.
„Se vede limpede, spune el, că e vorba de un act de sabotaj”, de un act de terorism.
Ei da, vedem. Întrebarea este cine l-a făcut?
Desigur, suspectul principal este evident. Același om care a provocat inflația aici, în Statele Unite, și i-a furat în 2016 alegerile lui Hillary Clinton. Este Vladimir Putin,
Washington Post are dreptate. „Putin, proclamă ziarul, este pe punctul de a folosi conductele Nord Stream ca arme.”
Potrivit ambasadorului Canadei la ONU, Vladimir Putin a decis să utilizeze „poluarea ca un act de război”.
Twitterimea progresistă a aprobat cu entuziasm această concluzie: „Putin a făcut-o”.
Chestia poate părea logică până stai și te gândești un moment.
Vladimir Putin poate că este rău. Așa ni se spune. Dar este și stupid?
Dacă ai fi Vladimir Putin, atunci înseamnă că ai fi un imbecil sinucigaș să îți arunci în aer propria conductă energetică. Dacă ești întreg la cap, e singurul lucru pe care nu l-ai face niciodată.
Gazoductele sunt principala ta sursă de energie și de bogăție. Și, nu în ultimul rând, cel mai important instrument prin care poți influența alte țări.
Europa are mai mult ca niciodată nevoie de energia ta pe măsură ce se apropie iarna.
Dacă nu poți furniza această energie, atunci țări ca Germania nu mai sunt interesate de ce dorești tu.
Ești în mijlocul unui război total, așa că ai nevoie de toate pârghiile posibile.
În aceste condiții, nu ai cum să îți arunci în aer Nord Stream 1 și 2.
Este atât de evident încât până și faimosul nostru secretar de stat, Tony Blinken, a părut să recunoască. Sabotarea Nord Stream, a declarat el azi, „evident, nu este în interesul nimănui”.
Adevărat, însă numai pe jumătate.
Este adevărat că aruncarea în aer a Nord Stream nu îl ajută pe Vladimir Putin. De ce ar face-o?
Dar asta nu înseamnă că alte țări nu ar putea lua în considerare să o facă. Știm că este așa pentru că cel puțin una dintre ele a spus-o public.
La începutul lui februarie, când nu trecuseră trei săptămâni de la începutul Războiului din Ucraina, Joe Biden a afirmat în fața camerelor că ar putea distruge aceste conducte.
Priviți:
Joe Biden: O invazie a Rusiei înseamnă ca tancuri sau trupe să treacă frontiera Ucrainei din nou. Atunci nu va mai exista un Nord Stream 2. Îi punem capăt.
Reporter: Dar cum? Cum veți proceda exact, dat fiind că proiectul și controlul asupra lui se află sub controlul Germaniei?
Fiți atenți la cuvinte! Și este președinte. Nu spune aceste cuvinte la întâmplare, mai ales că are cartonașe pentru citit.
Nu a spus: „Voi opri temporar livrarea de gaze din Rusia către Germania”.
A spus: „Nu va mai exista un Nord Stream 2”.
„Cum veți face asta?”, a fost întrebat.
„Vă promit, vom fi capabili să o facem.”
Ei s-au gândit la asta și totuși cei care au privit, inclusiv noi, nu l-am luat pe Biden în serios când a spus-o.
Este același președinte care a declarat că schimbarea climatică este cea mai cea urgență din lume.
Este același om care vă oprea să folosiți sobe cu lemne sau să conduceți un SUV din cauza emisiilor.
Este același tip care a cheltuit miliarde încercând să combată flatulența la vaci din cauza metanului.
Ar fi capabil omul ăsta să arunce în aer o conductă cu metan în Marea Baltică?
E greu de imaginat.
Ar fi un act incredibil de iresponsabil. Ar fi genul de lucruri pe care le-ai face dacă ai dori să declanșezi un război nuclear.
Ar fi un gest nebunesc și totuși, privind înapoi, este evident că se gândeau la asta, pentru că Joe Biden nu este singurul care a spus-o.
Victoria Nuland, de la Departamentul de Stat, a zis cam același lucru. Toată viața ei, Nuland a fost o adeptă a războiului.
A făcut tot ce a putut pentru a provoca invazia din Irak.
A participat la punerea la cale a răsturnării guvernului din Ucraina în 2014.
Așadar, e limpede, e capabilă de orice... Dar terorism de mediu?
Până și pentru Toria Nuland ar fi părut prea mult.
Și totuși iat-o, în luna ianuarie:
Victoria Nuland: Cu privire la Nord Stream 2, continuăm să avem discuții foarte solide și clare cu aliații germani și doresc să fiu clară astăzi cu dvs. Dacă Rusia invadează Ucraina, într-un fel sau altul, Nord Stream 2 nu va merge mai departe.
„Într-un fel sau altul”, vom opri Nord Stream 2.
Privind retrospectiv, aceste cuvinte din urmă cu opt luni par terifiante, acum când gazul natural curge în Marea Baltică și se duce apoi în atmosferă.
Trebuie deci să te întrebi: ar putea administrația Biden realmente să facă așa ceva?
Nu putem spune cu certitudine. Nu știm cu siguranță.
Putem doar să vă spunem că aliați apropiați de Casa Albă a lui Biden sunt convinși că a făcut-o.
Radek Sikorski este un politician polonez, președintele delegației UE-SUA din Parlamentul European.
Are conexiuni. Este și soțul ziaristei Anne Applebaum de la The Atlantic, o cântăreață a administrației Biden.
Sikorski este atât de apropiat de Joe Biden încât are la profilul de pe Twitter o poză cu ei doi.
Deci, când conducta a explodat, Sikorski a reacționat imediat. Iată ce a scris: „Thank you, USA”.
Încă o dată: a făcut administrația Biden realmente așa ceva?
Este greu de crezut. Dar fiind că este o monstruozitate, efectiv un act de terorism, nu dorim să facem această acuzație.
Dar trebuie să vă spunem că, poate nu printr-o coincidență, tocmai astăzi a fost inaugurată o nouă conductă. Una care transportă gaze naturale nerusești în aproximativ aceleași zone ca Nord Stream 1 și 2.
I se spune Conducta Baltică. A fost inaugurată în Polonia.
Va transporta gaze naturale din Norvegia, prin Danemarca, către Polonia și alte țări vecine.
Și care probabil va avea succes, pentru că acum are mai puțină concurență.
Dar Casa Albă ce spune? Cum comentează ce s-a întâmplat azi?
Ei bine, nu manifestă prea mult entuziasm pentru a-și nega responsabilitatea. Dimpotrivă, vorbește de avantajele apărute.
Iat-o pe purtătoarea de cuvânt prezidențială remarcând că distrugerea unei conducte energetice este o nouă oportunitate pentru noi să ne cumpărăm o mașină electrică:
Karine Jean-Pierre: Așa cum știți cu toții, aceste conducte nu pompau gaze în Europa, iar NS2 nu a fost niciodată operațională. NS1 nu era operațională de câteva săptămâni, pentru că Putin folosește energia ca pe o armă, lucru pe care l-am spus de multe ori. Aceasta nu face decât să sublinieze importanța eforturilor noastre de a colabora pentru a avea aprovizionări alternative cu gaze în Europa și pentru a susține eforturile vizând reducerea consumului de gaze și a ajunge mai repede la o veritabilă independență energetică, trecând la o economie pe bază de energie curată.
Așa, deci... „Să trecem la energie curată” înseamnă că indivizii care ar putea foarte bine fi responsabili de eliberarea metanului în Marea Baltică și în atmosferă la un nivel pe care majoritatea oamenilor nici măcar nu și-l pot imagina, tipii care vă vorbesc de SUV-ul vostru este posibil să fi aruncat în aer un gazoduct și să fi creat una dintre cele mai mari catastrofe ale epocii noastre, din cauza efectelor produse asupra mediului.
Dacă într-adevăr au făcut-o, ar fi unul din lucrurile cele mai nebunești și mai distrugătoare pe care le-a făcut o administrație americană de-a lungul istoriei.
Și totuși ar fi în totală coerență cu tot ceea ce această administrație face.
Ce face ea? Distruge. Oamenii ăștia nu au construit nimic, absolut nimic.
În schimb, demolează și profanează, de la statui istorice la Constituție și la infrastructura energetică. Și nimeni din Congres nu încearcă să oprească distrugerile.
Se pregătesc pentru inevitabila prăbușire.
În această seară, Senatul a înaintat un proiect de lege cu cheltuieli în valoare de 35 de milioane de dolari Departamentului Energiei „pentru a se pregăti și reacționa la potențiale incidente nucleare și radiologice în Ucraina”.
CUM?
Proiectul de lege aduce cheltuielile totale ale Statelor Unite în Ucraina, cu războiul, dar și cu finanțarea guvernului de la Kiev sau cu livrările de energie la 67 de miliarde de dolari.
Ce înseamnă asta? Este mai mult decât întregul buget militar al Rusiei pe anul trecut.
Iar Congresul se așteaptă să adopte acest proiect de lege până la sfârșitul săptămânii, cu Republicanii dând din cap ca niște zombi ce sunt.
Care vor fi efectele sabotajului? Orice acțiune are și o reacțiune, de forță egală și opusă.
Aruncarea în aer a conductelor din Marea Baltică anunță că am intrat într-o nouă fază. Una în care Statele Unite sunt implicate direct în război cu cea mai mare putere nucleară a lumii.
Asta nu înseamnă că vom ajunge imediat la un conflict nuclear, dar consecințe vor fi.
Dacă noi aruncăm în aer conductele Nord Stream, de ce Rusia nu ne-ar tăia cablurile transoceanice de internet?
Ce s-ar întâmpla dacă ar face asta? Ce s-ar întâmpla dacă băncile din Londra nu ar mai putea comunica cu băncile din New York?
Doar atât, lăsând deoparte efectele potențiale asupra rețelei noastre electrice... Să zicem doar că băncile nu ar putea comunica între ele timp de o zi. Care ar fi efectul economic?
Unul în cascadă, mergând până la casa voastră. Am putea asista la o prăbușire generală. Am putea foarte rapid ajunge în niște condiții similare unei țări din lumea a treia. Atât de mare este miza.
Tipii din spatele acestei afaceri, geniile ca Toria Nuland, s-au gândit măcar la consecințe?
Poate că au făcut-o.
Poate că tocmai ăsta este și scopul.
SE CLATINĂ JURĂMÂNTUL CELOR TREI ”CRIMINALI” din U.E. care au dorit și încă mai doresc DISTRUGEREA ȚĂRILOR din EUROPA
Ați auzit de Ventotene? Ar fi trebuit: este locul unde s-a făcut jurământ să se distrugă Europa.
Pe 22 august 2016, elicopterul Garibaldi aparținând pazei de coastă italiene a aterizat pe insula Ventotene, aflatată la vreo 45 de kilometri de coasta Italiei, în Marea Tireniană.
Din pântecele elicopterului au coborât doi bărbați și o femeie, mărunți de statură, cu figuri sobre, rigide, menite să transmită siguranță și determinare: Angela Merkel, François Hollande, Matteo Renzi.
Liderii Germaniei, Franței și Italiei, rămase cele mai puternice trei țări din UE, după ce Marea Britanie votase părăsirea blocului.
Trecuseră exact două luni de la marele șoc al Referendumului pentru Brexit, care pusese sub semnul întrebării viitorul UE.
Uniunea trebuia să dea un semn de unitate.
Cu mutre scorțoase ca niște mape de birou, cei trei au depus câte un buchețel de flori galben-albastre (culorile UE) la mormântul comunistului Altiero Spinelli. Apoi s-au recules privind lung marmura criptei.
El a înțeles că războaiele, domiciliile forțate pentru comuniști și în general toate relele de pe lume sunt din cauza popoarelor care se bat între ele.
Poporul este răul suprem. Singura cale de eradicare a răului este să existe o singură țară și un singur popor.
Pentru măreața sa idee de a federaliza Europa, Spinelli și-a căpătat un binemeritat loc în istorie și în hora căpățânilor din Parcul Herăstrău (fost Stalin).
După momentul buchetului, cei trei lideri au ținut o conferință de presă – tot pe insulă - în fața unui puhoi de ziariști aduși cu o navă de război italiană.
Cu această ocazie, ei și-au exprimat hotărârea neabătută de a duce Uniunea Europeană pe noi culmi de progres și civilizație. Dar mai ales să continue procesul de integrare. Fără dezbinări, fisuri și alte exituri.
Pe 22 august 2016, la Ventotene, am asistat la un ritual cvasi-religios. Ceva asemănător depunerilor solemne de jurământ ale pionierilor la Doftana.
În fața criptei lui Spinelli, liderii Germaniei, Franței și Italiei au făcut legământ să ducă mai departe moștenirea comunistului convertit la globalism. Să lanseze un proces galopant de federalizare, prin care țările să se dizolve într-una singură. Popoarele – capabile de barbarisme istorice precum Brexitul – să dispară, transformându-se într-o gloată inofensivă.
Europa însăși să devină un mare Komintern.
*
De multă vreme, popoarele îi incomodează pe conducători. Au o tendință manifestă de a vota aiurea și de a feșteli toate planurile oamenilor deștepți care le vor binele.
În cazul dictatorilor, lucrurile se rezolvă ceva mai simplu: ucazul, bocancul pe grumaz, glonțul.
În regimurile zise „democrate”, însă, popoarele sunt o adevărată pacoste. Trebuie simulată libertatea votului, mimată puterea populară și reprezentativitatea, camuflate pârghiile contondente. Vulgul trebuie căutat în coarne.
*
În 1992, Tratatul de la Maastricht pentru crearea Uniunii Europene trebuia aprobat prin referendum de țările componente.
Danezii au însă o îndoială că le-ar fi mai bine la grămadă și, pe 2 iunie 1992, 50,7% dintre ei votează împotriva Tratatului, cu o prezență la urne de 83,1%.
Câteva pulane pe spinare ar fi rezolvat ușor problema. Dar într-o democrație, poporul trebuie luat cu șoșele și momele până votează „cum trebuie”: danezilor (doar lor) li se garantează câteva excepții de la Tratat, drept care, pe 18 mai 1993, documentul este votat cu 56,7% și o prezență la urne de 86,7%.
În 2001, Tratatul de la Nisa, care îl amenda pe cel de la Maastricht, urma să pregătească lărgirea UE spre Est.
Irlanda a fost singura țară din cele 15 membre obligată de Constituție să organizeze un referendum pentru adoptarea amendamentelor.
În iunie 2001, irlandezii resping Tratatul de la Nisa, cu 53,9% și cu o prezență la urne de numai 34%.
Cum UE nu putea să rămână neextinsă din cauza capriciilor unui popor mic de la capătul Europei, în Irlanda se organizează un al doilea referendum.
După o campanie mediatică și politică furibundă, ca să le intre bine în cap irlandezilor ce fericire a dat peste ei, în octombrie 2002, aceștia votează amendamentele cu 62,9%.
În 2005, vine rândul Constituției Europene să fie aprobată.
Pe 29 mai 2005, la referendumul organizat în acest scop, francezii trântesc propunerea cu 55% din voturi și o prezență la urne de 69%.
Peste două zile, vine și replica la seismul francez: pe 1 iunie, olandezii resping și ei Constituția Europeană, cu 61,5% și o prezentă la vot de 63,3%.
Pentru a evita un nou eșec, Constituția Europeană este trimisă de pe Edgar Quinet pe Academiei și este rebotezată Tratatul de la Lisabona. Majoritatea țărilor stabilesc că pentru aprobarea noului-vechi document nu mai e nevoie de referendum. Inclusiv francezii și olandezii să facă bine să stea acasă: aprobă Parlamentele pentru ei.
Rămânea însă vechea noastră cunoștință, căpoasa Irlandă.
Aici, legea nu lăsa loc de întors: musai trebuia organizat un referendum.
Și irlandezii recidivează: pe 12 iunie 2008, resping Tratatul de la Lisabona cu 53,4% și o prezență de 53,1%.
După o nouă campanie, în care poporului i se promite tot ce dorea să audă, pe 2 octombrie 2009, irlandezii votează pentru în proporție de 67,1% și cu o prezență de 59%.
În 2015, Grecia intră într-o gravă criză financiară și nu mai poate să-și achite ratele la datoria națională.
Troika formată din principalii creditori ai Atenei – Comisia Europeană, Fondul Monetar Internațional și Banca Centrală Europeană pun Greciei niște condiții de-a dreptul înrobitoare pentru a o „ajuta” să evite falimentul.
După grave tulburări de stradă, guvernul Tsipras organizează un referendum pentru ca grecii să se pronunțe dacă trebuie acceptate sau nu condițiile Troikăi.
Pe 5 iulie 2015, poporul elen respinge într-o proporție zdrobitoare condiția de sclavi: 61% NU (faimosul OXI) cu o prezență de 62,5%.
Prin această decizie, Grecia ieșea practic din Uniunea Europeană.
Trădarea premierului Alexis Tsipras, care a plecat la Bruxelles cu mandatul încredințat de popor să respingă teribilele condiții, și care a sfârșit prin a accepta altele și mai împovărătoare, rămâne până azi una dintre cele mai mari enigme ale istoriei recente.
La nici un an după ce Grecia a fost la un pas să iasă din UE, pe 23 iunie 2016, poporul britanic votează pentru Brexit cu 51,9% și o prezență la referendum de peste 72%.
Rezultatul votului este în sine un miracol. Niciodată până atunci în istorie nu s-a purtat o asemenea campanie de teroare împotriva unui popor.
Presa locală, europeană și mondială, politicienii s-au întrecut să-i amenințe pe britanici cu toate grozăviile pământului, dacă îndrăznesc să iasă din UE.
Foamete, terorism, molime, faliment național, ba chiar și un război nuclear, toate acestea ar fi fost consecințele Brexitului.
(Ulterior, această Campanie a Fricii a servit ca model în campaniile de propagandă următoare: COVID, schimbare climatică, războiul din Ucraina.)
Chiar și după referendum, o colosală mașinărie politică și mediatică, internă și externă, a făcut tot ce i-a stat în puteri pentru a împiedica punerea în aplicare a voinței poporului și a bloca Brexitul.
Ieșirea până la urmă din UE a Marii Britanii, cu toate bețele în roate de premierul Theresa May, de Parlamentul de la Londra, de Bruxelles și de toate celelalte 27 de state membre constituie și ea un miracol.
*
Cei trei de la Ventotene aveau cu siguranță în cap tot acest pomelnic de belele provocate de capriciile popoarelor când s-au închinat la mormântul lui Spinelli, kominternistul. Federatorul. Dizolvantul națiilor.
Nu poate fi o întâmplare că, după Recviemul de la Ventotene, democrația europeană a fost marcată tot mai pregnant de două aspecte:
1. Uniforma politică
Recentele cazuri ale Suediei și Italiei sunt singurele excepții notabile, care nu fac decât să confirme regula.
În rest, în timp ce popoarele mârâie, toate guvernele care ies din urne sunt la fel. Toate vorbesc aceeași limbă. Toate sunt obsedate de fantasmagorice probleme globale și ambiționează să salveze planeta, decât să rezolve problemele simple ale celor care le-au ales.
Partidele și politicienii „antisistem” (cum sunt de pildă Frații Italiei și Giorgia Meloni) sunt etichetați ca extremiști și supuși oprobriului creat de mașinăria de propagandă.
Oricine vorbește altă limbă decât „globaleza” este urmărit, vânat, cenzurat, ostracizat. I se pune pumnul în gură.
Într-o democrație autentică, grijile, preocupările, temerile, aspirațiile poporului sunt preluate de politicieni care le aduc în spațiul public, le asumă și le reprezintă.
Însă, prin scoaterea opozanților din spațiul public, se suprimă și ideile considerate „neconforme”. Astfel că, pe scena politică, toate ideile care ajung sunt la fel. Otova. Ciumpăvite într-un Pat al lui Procust.
Deci, și partidele sunt la fel. Guvernele seamănă toate între ele și au programe identice. Iar liderii politici par toți ieșiți dintr-o fabrică de clone.
2. „Elitele”
Conducătorii noștri și-au schimbat numele pe nesimțite. De pe la Ventotene încoace li se spun „Elite”.
Nici măcar lui Ceaușescu nu i-a venit o asemenea idee genială. Termenul „Elită” sugerează „superioritate”, „ascendent” asupra celorlalte categorii sociale. Stabilește din start „distanța” și „autoritatea”.
„Elita” știe MAI BINE decât plebea ce are nevoie o societate. Ba chiar, „Elita” știe mai bine decât TINE ce ai nevoie.
Superioritatea „Elitelor” este zdrobitoare în TOATE domeniile vieții: de la politică la sănătate, de la agricultură la sex, de la cultură la religie.
Prin urmare, ele sunt ÎNDREPTĂȚITE să dea nu doar îndrumări, ci și reglementări.
Când Elita Sanitară îți spune să porți mască și să te vaccinezi, trebuie să o faci, chiar dacă te sufoci și în jurul tău vaccinații mor pe capete.
Când Elita Climatică îți spune să mergi pe trotinetă și să nu mai mănânci carne, trebuie să te supui, chiar dacă nu ai echilibru și nu îți plac greierii fripți.
Când Elita Educațională îți spune că e mai bine pentru copilul tău să învețe despre Harari decât despre Eminescu, și că Limba Română, Istoria, Geografia și, în general, să știi pe ce lume te afli sunt chestiuni inutile, nu ai căderea să te opui, chiar dacă vezi în jurul tău cum îndobitocirea crește ca bălăria după ploaie.
Pe nesimțite (sic!), Elitele au răsturnat Democrația. Principiile Reprezentativității și Delegării Puterii au fost întoarse pe dos ca un palton vechi.
Cei pe care îi alegi și ar trebui să fie Reprezentanții tăi, sunt de fapt adevărații Reprezentați.
Iar pe tine, Plebe, pe tine, Popor, nu te mai reprezintă nimeni. De aceea, în realitate, Tu NU delegi nici o putere. Pentru că nu mai ai nici una.
În caz că ai uitat, Votul tău a devenit inutil, pentru că trierea/alegerea a fost făcută dinainte, prin Uniformizarea Politică de la punctul 1.
*
Așa s-a ajuns ca Annalena Baerbock, ministrul de Externe al Germaniei, cea mai mare putere a UE, să anunțe cu mândrie că opinia alegătorilor nu mai contează.
Așa s-a ajuns ca Ursula von der Leyen, șefa Comisiei Europene de la Bruxelles, buricul democrației , să amenințe un popor pentru a-l dresa să voteze „corect”.
Votul de ieri din Italia nu trebuie să îmbete pe nimeni. (Deși merită subliniată ironia istoriei, care face ca evenimentul să aibă loc în țara natală a lui Spinelli și Meloni să fie acuzată de fascism.)
Nici cel de săptămânile trecute din Suedia. Sunt accidente de parcurs ale Elitei.
O fi Von der Leyen cinică, dar a spus adevărul: „avem instrumente” care pot înnăbuși răzmerița de la urne a italienilor.
Cum au avut în anii trecuți „instrumente” pentru a răsturna sau ocoli sau ignora voturile danezilor, francezilor, olandezilor, irlandezilor, grecilor.
*
Potrivit spiritului de la Ventotene, asistăm azi la Dizolvarea Popoarelor.
*
Repet: rezultatele alegerilor din Suedia și Italia nu trebuie să ne îmbete cu apă rece. Prin comparație cu Meloni, Trump părea un colos și totuși a fost răsturnat de Sistem.
Altceva este însă realmente important și entuziasmant. Că popoarele NU cedează. Nu se lasă „dizolvate”. Dau semne de trezire. Și se luptă până la capăt.
Iar Sistemul ia apă prin tot mai multe găuri pe care nu mai prididește să le astupe.
Episoade precum Brexit, Trump, Suedia, Italia au meritul că întârzie Resetarea. Fac găuri noi în fundul Luntrii Globale și o încetinesc.
Or, timpul este esențial. Orice zi câștigată înseamnă aur.
Pentru că ne aflăm într-o teribilă luptă contracronometru.
Ce se va produce mai rapid: Marea Resetare sau Marea Trezire?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)