ACASĂ
Etichete
1.22.2023
Totul s-a făcut cu acordul nostru - Conducerile Statului de după 1989 au întors țara în urmă cu peste o jumătate de secol
România a înregistrat o scădere a populației cu 4 milioane de persoane în ultimii 30 de ani, iar în 2021 nivelul acesteia era similar cu cel din 1966, a afirmat vineri președintele Institutului Național de Statistică (INS), Tudorel Andrei, la conferința „Îmbătrânirea populației rezidente, un fenomen greu de oprit”, susținută la Academia Română, după cum informează Agerpres și INS.
Statul român de după 1989 nu a făcut absolut nimic pentru a încuraja natalitatea ba dimpotrivă, a aruncat românii peste granițe și a ucis bătrânii pe capete. Directorul Bibliotecii Academiei Române, prof. ing. Nicolae Noica, și-a exprimat surprinderea față de datele prezentate de către specialiști: „Sunt șocat de numărul de decese din perioada 2011-2021, cu 645 000 mai multe decât numărul nașterilor".
„Observăm că pe parcursul ultimilor 30 de ani avem o scădere a populației de aproape 4 milioane, iar dacă ne comparăm cu anul 1966 populația României din 2021 este la nivelul celei din 1966. Piramida vârstelor este un instrument foarte important pentru a vedea nu numai structura pe cele două vârste, dar care este impactul unor decizii politice, al unor schimbări politice sau al unor momente importante din istoria unei țări. Și aici practic ce ar trebui să observăm? În primul rând că avem două piramide. Avem piramida vârstelor de la ultimele două recensăminte și ce observăm. Observăm o scădere a bazei, deci practic o scădere a populației rezidente tinere atât la recensământul din 2011 cât și la recensământul din 2021. Aici aș face o observație. Se observă că la recensământul din 2021 baza este și mai mică și avem la nivelul populației de sub un an o scădere cu 18%. Această cohortă poate să crească în perioada următoare întrucât veți vedea ceva. Efectul migrației internaționale, cel puțin din perioada 2002 - 2013, 2014 este o perioadă de vârf, se concretizează în această perioadă prin copii născuți în străinătate și înregistrați în România după o anumită perioadă. Și veți vedea că este posibil ca această bază să fie ameliorată în perioada următoare întrucât copii care s-au născut în 2021 pot fi înregistrați și pot rămâne în populația rezidentă, că și aici sunt două categorii: îi înregistrezi dar pleacă și atunci sunt considerați persoane care migrează sau sunt înregistrați și rămân și atunci sunt persoane care rămân în populația rezidentă”, a declarat Tudorel Andrei.
El a spus că în 1967 s-au născut peste 527.000 de copii, dublu față de ceea ce s-a născut în perioada următoare. Creșterea are legătură cu hotărârea legislativă care a interzis aproape complet avorturile în România. Pe o perioadă scurtă, de un an sau doi, familiile nu au putut să se adapteze, dar pe o perioadă de câțiva ani numărul de nou născuți a început să scadă. O altă înăsprire a legislației a intervenit în 1973, precum și alta pe parcursul anilor 1980.
Tudorel Andrei a menționat că s-a ajuns în 1990 la 23 de milioane de locuitori, iar "visul" era să se ajungă la 30 de milioane de persoane în anul 2000.
Președintele INS a precizat, de asemenea, că populația rezidentă din 2021 a scăzut în raport cu 2011 cu 5,3%, iar în raport cu 2002 s-a micșorat cu 12,1%. Ritmul scăderii populației rezidente s-a redus, dar este la o valoarea apreciabilă. Fenomenul este prezent la nivelul țărilor din estul Europei. Bulgaria a avut o contracție a populație între cele două recensăminte de peste 11%, iar Croația tot cu 11%. În Polonia contracția a fost de sub 1%, iar Cehia a avut o creștere.
„Reducerea populației rezidente este rezultatul a cel puțin două categorii de factori. Pe de o parte e vorba de tranziția demografică, care este specifică oricărei țări. S-a încercat reducerea ei în anul 1966 și în 1990 automat aceasta a fost reluată. Iar al doilea factor este cel al migrației internaționale, pe cele două categorii: factori economici și posibilitate de mobilitate a persoanelor și probleme legate de aspecte culturale. Eu o spun cu toată convingerea, problema nu este în primul rând a reducerii populației rezidente a unei țări. Problema este asigurarea echilibrului pe cele trei categorii mari de vârstă. Problema e în ce măsură indicele de îmbătrânire demografică se înrăutățește și în ce măsură raportul de dependență demografică iarăși se înrăutățește în urma reducerii acestei populații. Practic atât timp cât nu asiguri echilibrul între persoane de peste 65 de ani și persoanele tinere și între ce avem în grupa de vârstă și persoanele în întreținere aici poate apărea dezechilibrele atât pe termen scurt cât și pe termen lung. La noi în țară indicele de îmbătrânire demografică s-a înrăutățit. Dacă în 2011 era puțin peste 100, acesta ajuns la peste 120 la recensământul din 2021”, a spus Tudorel Andrei.
Populația rezidentă a României era de 19,05 milioane de persoane, din care 9,8 milioane de sex feminin, reprezentând 51,5%, conform primelor date provizorii pentru Recensământul Populației și Locuințelor, runda 2021, a anunțat, la sfârșitul lunii decembrie a anului trecut, Institutul Național de Statistică (INS).
În mediul urban locuiesc 9,941 milioane de persoane, reprezentând 52,2% din totalul populației.
INS menționează că procesul de îmbătrânire demografică s-a adâncit, comparativ cu 10 ani în urmă (recensământul din 2011 - RPL2011), remarcându-se creșterea ponderii populației vârstnice (de 65 ani și peste).
Indicele de îmbătrânire demografică s-a depreciat cu aproape 20 de puncte procentuale, crescând la 121,2 persoane vârstnice la 100 persoane tinere (RPL 2021) comparativ cu 101,8 (RPL2011).
Pentru aprofundarea problemei reproducem și un articolul al președintelui INS, de la ȘtiripeSurse:
Îmbătrânirea populației rezidente, fenomen GREU de oprit!
Articol semnat de prof. univ. dr. Tudorel Andrei, președintele Institutului Național de Statistică
1. Continuă scăderea populației rezidente
Recensământul populației și locuințelor (RPL), cercetare statistică organizată în toate țările lumii o dată la zece ani, ne oferă informații importante privind evoluția populației rezidente dintr-o țară în raport cu diverse aspecte.
Datele statistice obținute la ultimul recensământ ne arată că populația rezidentă a României înregistrată la 1 decembrie 2021 a fost de 19,053 milioane persoane (19.053.815 persoane). Dacă ne comparăm cu recensământul din 2011, vom constata că aceasta s-a redus cu aproape 1,1 milioane persoane, ceea ce înseamnă, în cifre relative, o diminuare a populației rezidente în perioada dintre cele două recensăminte cu 5,3%. Dacă ne uităm la datele înregistrate la alte recensăminte organizate în țara noastră după cel de al Doilea Război Mondial vom constata că, la finele anului 2021, populația rezidentă este:
cu aproape 4,16 milioane persoane mai mică decât în 1990, ceea ce înseamnă o reducere a populației rezidente cu 17,9% (la 1 ianuarie 1990, populația țării a fost de 23.211.395 persoane);
cu puțin mai mult decât cea înregistrată la recensământul populației din 1966 (populația înregistrată la 15 martie 1966 a fost de 19.103.163 persoane);
cu aproape 3,2 milioane persoane mai mare decât cea înregistrată la recensământul din anul 1948 (populația înregistrată la 25 ianuarie 1948 a fost de 15.872.624 persoane).
1.2. Schimbări importante în distribuția pe grupe de vârstă
Piramida vârstelor întocmită pe baza datelor de la un recensământ ne prezintă structura populației de sex masculin și feminin după vârstă și "sintetizează istoria demografică pe o perioadă de 100 de ani”[1]. Din graficele celor două piramide prezentate în figura 1, putem remarca câteva aspecte interesante legate de evoluția populației rezidente a României înregistrate la RPL2011.
În primul rând, prin intermediul piramidei vârstelor, sunt puse în evidență anumite perioade în care dinamica populației a fost marcată direct de evenimente istorice importante la nivel național și mondial, dar și anumite decizii politice care au fost luate la nivel național care au influențat decizia unei familii sau femei cu privire la nașterea unui copil. În acest sens, prin cele două piramide sunt puse în evidență următoarele perioade în decursul ultimilor 100 de ani :
Perioada post 1989 este caracterizată printr-o reducere a numărului de nașteri și a impactului negativ generat de migrația internațională. În aceste condiții, populația rezidentă s-a redus an de an începând din 1990;
Perioada cuprinsă între 1967 – 1989 este marcată de deciziile politice pronataliste. În anul 1967, s-au înregistrat cu 92,8% mai multe nașteri decât în anul 1966. Datorită deceselor și migrației internaționale populația constituită din născuții din anul 1967 s-a diminuat la RPL2021 cu 32,4%;
Perioada 1957 – 1966 este caracterizată printr-o reducere continuă a numărului de nașteri ca urmare a liberalizării avorturilor în România (Decretul 463/1957). Astfel, dacă în anul 1956 numărul de nașteri din România a fost de 425.704, acesta s-a redus la 273.678 în anul 1966. Scăderea în cifre relative a numărului de născuți din 1966 în raport cu cel din 1956 fost de 35,7%;
Perioada celui de al Doilea Război Mondial este caracterizată printr-un număr redus de nașteri. Această perioadă este mult mai bine delimitată în piramida realizată pe baza datelor de la RPL2011.
În al doilea rând, remarcăm o diminuare a dimensiunii piramidei vârstelor la RPL2021 în raport cu cea constituită pe baza datelor de la RPL 2011. La populația cu vârsta mai mică de un an, la RPL2011 au fost identificate 193.261 persoane, în timp ce la RPL2021 efectivul acestora a fost de 158.485 persoane, ceea ce înseamnă o diminuare a populației pentru acestă vârstă cu 18%. La grupa de vârstă sub 5 ani, populația s-a redus de la 1.045.029, la RPL2011, la 956.735, aceasta reprezentând în cifre relative o diminuare a populației din această grupă de vârstă de 8,4%. La grupa de vârstă "sub 10 ani” la ultimul recensământ regăsim mai puțin cu 119 mii persoane, decât la RPL2011. În cifre relative, scăderea populației pentru această grupă de vârstă este de 5,7%, aceasta fiind mai accentuată decât la nivelul întregii populații, pentru care rata de creștere a fost de -5,3%.
În al treilea rând, se remarcă scăderea populației rezidente adulte cu vârsta cuprinsă între 15 și 64 de ani împliniți, cu 1,43 milioane în raport cu cele înregistrate la recensământul din 2011. În aceste condiții, constatăm o diminuare a ponderii populației adulte în populația rezidentă totală. Dacă la RPL2011 ponderea populației adulte a fost de 68,0%, aceasta s-a redus la 64,3% la recensământul din runda 2021. Trebuie remarcat că, la RPL2011, în grupa de vârstă 55-64 ani erau 2,69 milioane persoane (19,7% din populația adultă), iar numărul acestora a scăzut la 2,23 milioane persoane la recensământul din 2021 (18,2%). Dinamica numărului de persoane din această grupă de vârstă este importantă, întrucât mare parte dintre aceste persoane vor fi regăsite peste zece ani în categoria persoanelor vârstice.
În al patrulea rând, menționăm creșterea persoanelor cu vârsta de 65 de ani și peste cu aproape 480 mii persoane la RPL2021 în raport cu RPL2011. Dacă la RPL2011 ponderea acestei categorii de persoane în totalul populației rezidente era de 16,1%, aceasta a crescut la 19,6% la RPL2021. Dacă și în perioada următorilor zece ani vom avea același comportament demografic al populației din perioada 2011 – 2021, atunci estimăm că ponderea populației de peste 65 de ani va fi în jurul valorii de 20%. Această estimare nu ține seama de o posibilă revenire în țară a persoanelor plecate în străinătate pe o perioadă mai lungă de timp și o reîntoarcere în țară după vârsta de pensionare.
Consecințe acestor evoluții demografice le vom regăsi în deprecierea valorilor a doi indicatori importanți pentru evaluarea populației din punct de vedere economic și social:
Indicele de îmbătrânire demografică este 121,2 persoane vârstnice (65 ani și peste) la 100 persoane tinere (sub 15 ani), mai mare cu 20 de puncte procentuale în raport cu valoarea indicatorului determinată la RPL2011 (101,8);
Raportul de dependență demografică (persoane tinere și vârstnice la 100 persoane adulte) a crescut de la 47,0, valoare înregistrată la RPL2011, la 55,5 (RPL2021).
Dincolo de valorile celor doi indicatori înregistrate la ultimul recensământ sunt realități economice și sociale care schimbă caracteristicile pieței muncii, ale serviciilor publice de sănătate și ale multor altor piețe de produse și servicii publice sau private. În dinamica acestor piețe trebuie avut în vedere și alte două aspecte importante. Primul este legat de fenomenul migrației internaționale care a redus substanțial populația rezidentă a României, mai ales în primii 20 de ani ai tranziției. În măsura în care în perioada următoare vom asista la reîntoarcerea în țară a persoanelor care au emigrat și s-au pensionat, atunci cei doi indicatori mai sus menționați vor prezenta o situație demografică a populației rezidente mai precară în următorii zece ani. Al doilea aspect este legat de faptul că, începând cu anul 2031, vor intra în grupa persoanelor vârstnice acelea care s-au născut după anul 1967.
1.3. Îmbătrânește populația rezidentă
Pe parcursul ultimilor zece ani continuă procesul de îmbătrânire accelerată a populației rezidente început în anul 1990. În ultimii zece ani, vârsta medie a populației a crescut cu 1,8 ani, de la 40,6 ani, în 2011, la 42,4 ani, în 2021. Mai mult, procesul de îmbătrânire din ultimii zece ani este mai accentuat la persoanele de sex feminin, caz în care rata medie anuală de îmbătrânire este 0,51%. La persoanele de sex masculin rata medie anuală de îmbătrânire calculată pe baza datelor din ultimii zece ani este de 0,45%. De aici rezultă că, dacă numărul femeilor aflate în perioada fertilă este din ce în ce mai mic, implicit va scădea și numărul de nașteri în perioada următoare. Acest aspect demografic trebuie avut în vedere și în contextul schimbărilor economice și sociale care au intervenit în societate și care au afectat foarte mult decizia unei familii sau a unei femei cu privire la vârsta la care decide să aibă primul copil sau decide asupra numărului de copii pe care să-i aibă familia. Dacă în anul 1990 vârsta medie a mamei la prima naștere a fost de 22,3 ani, aceasta a crescut, în decurs de 30 de ani, la 27,5 ani. În egală măsură, vârsta medie a mamei la toate nașterile a crescut de la 25,0 ani, în 1990, la 28,8 ani, în 2020.
1.4. Dezechilibre majore între județe
Chiar dacă în ultimii zece ani în majoritatea județelor populația a scăzut, totuși diferențele sunt semnificative între județe dacă avem în vedere intensitatea scăderii populației rezidente la nivelul acestora. Din acest motiv, dacă avem în vedere ratele de creștere a populației rezidente din ultimii zece ani, vom clasifica județele în cinci categorii. Astfel, pe baza ratelor de creștere a populației rezidente la RPL2021 în raport cu RPL2011 s-au obținut rezultatele ce sunt prezentate în graficul din figura 3. Astfel, sunt identificate următoarele cinci categorii:
în trei județe, populația rezidentă a înregistrat o creștere în ultimii zece ani: Ilfov (39,6%), Bistrița – Năsăud (3,4%) și Suceava (1,2%);
în cinci județe, scăderea populației este una de dimensiuni reduse: Brașov (-0,5%), Vrancea și Iași (- 1,5%) și Cluj (-1,7%). În cazul județelor Cluj, Iași și Brașov, putem considera că această scădere este una conjuncturală, ținând seama că în aceste județe sunt centre universitare cu un număr mare de studenți;
în a treia clasă sunt incluse județele în care s-a înregistrat o scădere relativ mică a populației rezidente în ultimii zece ani, ritmul de creștere fiind cuprins între valorile - 4,9% și -2,0%: Sibiu (- 2,26%), Bacău (- 2,40%), Neamț (- 3,52%), Satu – Mare (- 3,98%), Constanța (- 4,11%), Bihor (- 4,19), Arad (- 4,76%), Botoșani și Alba (- 4,80%), Covasna (- 4,82) și Timiș (- 4,83);
în a patra clasă sunt incluse județe cu o scădere relativ mare a populației rezidente înregistrate la RPL2021 în raport cu cea consemnată la RPL2011. În acest caz, ratele de creștere sunt incluse în intervalul (-9,9; -5,0):
în ultima clasă sunt incluse șapte județe, care în ultimii zece ani au înregistrat o scădere foarte mare a populației rezidente. În cazul acestor județe, ratele de creștere sunt cuprinse în intervalul (-16,6%; -10,0): Caraș – Severin (-16,6%), Teleorman (-14,9%), Hunedoara (-13,6%), Brăila (-12,4%), Olt (-12,2%), Mehedinți (-11,7%) și Buzău (-10,2%).
Dacă ne raportăm la populația rezidentă din 1966, constatăm că următoarele județe au înregistrat o reducere a populației rezidente mai mare de 20% la ultimul recensământ: Teleorman (37,3%), Caraș – Severin (31,3%), Mehedinți (24,4%) și Hunedoara 23,8%.
Dacă, în schimb, ne raportăm la populația rezidentă consemnată la primul recensământ organizat în România după cel de al Doilea Război Mondial, vom observa că în cinci județe scăderea populației rezidente este cu cel puțin 15%: Teleorman (-33,6%), Mehedinți (-23,1%), Sălaj (-19,2%), Caraș – Severin (-18,4%) și Giurgiu (-16,4%).
1.5. Concluzii
Datele de la ultimul recensământ, agregate la nivel național, dar și cel al numărului de locuitori pe județe, ne arată continuarea declinului populației rezidente a României, fenomen care a început în anul 1990. Totuși, aceste evoluții demografice trebuie privite în context european și ținând seama de câteva aspecte importante.
În primul rând, trebuie subliniat că declinul demografic din România din ultimii zece ani este întâlnit și în alte țări din estul Europei. Câteva exemple sunt relevante în acest sens, dacă comparăm datele înregistrate la recensămintele cu privire la populația rezidentă din anul 2021 (date înregistrate în comunicatele de presă publicate de oficiile de statistică din țările menționate), cu cea din 2011 (https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/cens_11ag_r3/default/table?lang=en) din câteva țări: în Bulgaria, populația rezidentă s-a redus cu - 11,5% (de la 7364,6 mii persoane, la 6520,0 mii persoane), în Croația, cu - 9,6% (de la 4285,0 mii persoane, la 3871,8 mii persoane), în Letonia, cu -8,6% (de la 2070,0 mii persoane, la 1893,2 mii persoane), Lituania, cu -7,6% (de la 3043,4 mii persoane, la 2810,8 mii persoane), Grecia, cu -3,6% (de la 10816,3 mii persoane, la 10432,5 mii persoane), și în Polonia, cu - 0,9% (de la 38511,8 mii persoane, la 38179,8 mii persoane). Totuși, în ultimii zece ani, populația rezidentă a crescut în anumite țări: în Cehia, cu 0,8% (de la 10436,6 mii persoane, la 10524,2 mii persoane), în Slovenia, cu 2,9% (de la 2050,2 mii persoane, la 2109,0 mii persoane). În alte două țări din UE s-a înregistrat o reducere a populației rezidente pe parcursul ultimilor zece ani: în Italia, diminuarea populației rezidente a fost de -0,7% (de la 59433,7 mii persoane în 2011, la 59030,1 mii persoane în 2022) iar în Portugalia, în 2021, populația rezidentă s-a redus cu 2,1% (10562,2 mii persoane în 2011 și 10343,1 mii persoane în 2021).
În al doilea rând, trebuie avut în vedere că, începând cu 1990, a fost reluat procesul tranziției demografice a populației, un proces natural pentru populația oricărei țări, dar care în țara noastră a fost afectat într-o măsură foarte mare în perioada comunistă, prin decizii politice ce au avut ca obiectiv o creștere rapidă a populației țării într-o perioadă scurtă de timp.
Al treilea aspect ce trebuie avut în vedere în evaluarea declinului demografic se referă la migrația internațională, fenomen ce a dus la diminuarea rapidă a populației rezidente a țării pe parcursul ultimilor treizeci de ani. În egală măsură, migrația internațională a diminuat potențialul de creștere pe cale naturală a populației, întrucât, în cea mai mare parte, populația care a făcut obiectul migrației internaționale a fost una tânără. Nu întâmplător, ca urmare a migrației internaționale din primii 20 de ani ai tranziției din România, în perioada 2009 – 2021, s-au înregistrat 367 mii născuți în străinătate și care au fost ulterior înregistrați în țară, din totalul celor 2,68 milioane născuți – vii înregistrați în România în această perioadă. Graficul din figura 4, care prezintă evoluția ponderii născuților – vii din străinătate și înregistrați în România în numărul total de născuți – vii consemnați în țară în perioada 2009 – 2021 ne arată impactul migrației internaționale și asupra fenomenelor demografice din țară. Valorile mai mici ale indicatorului calculat pentru anul 2021 nu ne arată o reducere a fenomenului, ci se datorează faptului că nașterile din străinătate dintr-un an sunt înregistrate în țară, de regulă, chiar și după un anumit număr de ani.
Pe parcursul perioadei de peste treizeci de ani, migrația internațională a avut intensitate diferită în diminuarea populației rezidente. În prima parte a tranziției, migrația internațională a jucat cel mai important rol în diminuarea populației României. Numai în perioada 2003 – 2011, diminuarea populației rezidente pe seama migrației internaționale a fost în proporție de peste 75%, după cum, în ultimii zece ani, diminuarea populației rezidente a fost rezultatul reducerii numărului de nașteri și creșterea semnificativă a numărului de decese. În perioada 2012 – 2021, s-au înregistrat cu aproape 645 mii decese mai multe decât numărul de nașteri, în timp ce migrația internațională a contribuit la reducerea populației rezidente cu 423 mii persoane.
În evaluarea celor doi factori importanți care acționează asupra modificării populației rezidente dintr-o țară, trebuie avut în vedere că "natalitate și mortalitate, fenomene extrem de complexe la care factorii și mecanismele de schimbare se acumulează și își pun amprenta pe nivelul fenomenului acționând rigid, lent și cu decalaj în timp”[2]. Evoluția numărului de nașteri și de decese din ultimii zece ani nu creează premisa unei diminuări în perioada următoare a ratei anuale negative de creștere a populației rezidente a României. Evoluția numărului de nașteri și a deceselor, cel puțin din ultimii zece ani, nu ne dau un mesaj optimist cu privire la reducerea declinului demografic.
Evoluția populației rezidente la nivel de județe ne arată diferențe semnificative între acestea. În general, în județele în care s-a înregistrat o diminuare semnificativă a activității economice pe parcursul ultimilor treizeci de ani, consemnăm o diminuare la același nivel a populației rezidente pe parcursul perioadei de tranziție. În județele caracterizate prin activitate economică semnificativă, sau în care există centre universitare puternice, se constată o stabilizare a populației rezidente pe parcursul ultimilor zece ani.
Datele ce vor fi publicate în perioada următoare pot permite identificarea și a altor caracteristici cu privire la evoluția populației rezidente și a fondului de locuințe din țara noastră.
[1] Trebici, V., Demografie – Excerpta et Selecta, Editura Enciclopedică, București, 1996
[2] Vasile Ghețău, Primele rezultate ale Recensământului Populației 2021 Să pierzi 1,1 milioane de locuitori în 10 ani! (https://www.contributors.ro/primele-rezultate-ale-recensamantului-populatiei-2021-sa-pierzi-11-milioane-delocuitori-in-10-ani/)
Magdalena Radu : Escrocii în halate albe
Escroaca in halat alb ar trebui sa zică bodaproste ca a fost prinsă și ca decontarea se face pe bani pentru ca ce face ea e o treaba strigătoare la cer. Știu niște cazuri cutremurătoare pe linia asta și de-aia zic, ce poate fi plătit cu bani e excelent. Cu altele e crâncen.
Doua dintre poveștile cu escroci in halate albe pe care le știu sunt așa: o escroaca de asta, tot oncoloaga, se duce cu o punga cu 100.000 de euro la o firma de asta de așa-zis brokeraj ca sa ii înmulțească aia banii ca nu se mai satura. Bineînțeles ca aia i-au pierdut banii și faza demențială e ca nici nu a putut reclama pentru ca ar fi trebuit sa ii justifice așa ca a rămas cu banii de șpaga dați.
Alt bătrânel a fost condiționat de chirurgul cardiolog care se dădea in Porsche ca nu îl pune pe masa de operație pana nu vine cu banii. Bătrânelul s-a conformat și s-a operat pe banii DNA-ului pentru ca aia i-au pus escrocului la cale un flagrant frumos și l-au tarat ani de zile prin anchete.
Alta escroaca de asta care isi spolia pacienții și ii baga in seama doar după banii pe care ii dădeau a pățit-o însă și mai și pe toată linia. Aia și-a achiziționat din banii de șpaga o vila intr-un cartier care s-ar fi vrut pricopsit și bineînțeles ca a dat o parte din bani dezvoltatorului in punga. Ăla a luat punga și p-aci ti-e drumul. A dat binețe la tot cartierul după ce in prealabil i-a lăsat pe aia cu casele neterminate și in bălți de noroaie. Și biata escroaca nu a terminat aici. Fi-su a ajuns internat la Obregia la pavilioanele de consumatori, dar nu de de-alea ușoare ci de de-alea grele injectabile.
Mai știu și altele spectaculoase. Ideea e ca lucrurile astea se decontează aproximativ dur și pe escrocii ăștia ii mai satura doar pământul, la propriu.
1.21.2023
1.20.2023
Artin Side : ”Nu acceptați actele electronice ! Veți fi discriminați și vi se va refuza accesul în multe locuri. Rezistați !”
Lupte intestine la Kiev – se înmulțesc ”Semnele”
Denis Kireev a fost finanțist și ofițer în serviciile de informații ale armatei ucrainene.
A fost găsit anul trecut, în martie, aruncat pe un trotuar din Kiev, „cu o gaură de glonț în ceafă”. Avea 45 de ani.
La vremea respectivă, presa ucraineană a relatat că Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) ar fi avut probe „clare” că Denis Kireev este un trădător și, din acest motiv, a fost lichidat.
Kireev participase la negocierile de pace dintre delegațiile rusă și ucraineană, de la Gomel (Belarus), din 28 februarie (la patru zile după invazia Rusiei).
Zilele trecute, Wall Street Journal a publicat o amplă investigație privind asasinarea lui Kireev.
Ziarul american a discutat cu rude și colegi ale acestuia, inclusiv cu șeful său, generalul Kirill Budanov, directorul serviciului de informații militare al Ucranei (GUR).
Concluzia la care ajunge WSJ este că Denis Kireev a fost loial Kievului toată viața sa și așa a murit.
După 2014, în calitatea sa de finanțist a participat la strângerea de fonduri pentru„brigăzile de voluntari” care luptau în Donețk.
Budanov spune că l-a recrutat pe Kireev în 2021, cu câteva luni înainte de începerea războiului, datorită relațiilor de afaceri ale acestuia cu Rusia.
Generalul l-a lăudat pe Kireev, afirmând că a primit informații extrem de valoroase de la el:
„Dacă nu ar fi fost dl Kireev, Kievul ar fi fost probabil ocupat.”
Într-adevăr, Kireev ar fi venit la Budanov pe 23 februarie și l-ar fi informat că Rusia va „lansa invazia” a doua zi. Obiectivul principal al operațiunii era ocuparea aeroportului Antonov din Gostomel, lângă Kiev.
WSJ scrie că informația „a oferit Ucrainei câteva ore prețioase pentru a deplasa trupe care să contracareze atacul” rușilor, salvând astfel capitala.
Budanov a mai declarat că el i-a cerut lui Kireev să participe la negocierile din Belarus, pentru că îi cunoștea personal pe doi dintre membrii delegației ruse.
Fotografiile făcute în timpul negocierilor au trezit suspiciuni din partea SBU.
În ajunul celei de-a doua runde de negocieri, Kireev a primit un telefon de la Alexander Poklad, șeful contraspionajului ucrainean (SBU), care i-a cerut să se întâlnească cu el .
Kireev și-a avertizat gărzile de corp că ar putea fi arestat și le-a cerut să nu intervină. Când au fost încercuite de agenții SBU, gărzile lui Kireev au predat armele de bună voie, scrie Wall Street Journal.
Kireev a fost suit într-o dubă. Cadavrul său a fost descoperit 90 de minute mai târziu pe un trotuar.
Serviciul de Informații al Armatei (GUR) i-a organizat lui Kireev funeralii demne de un erou, iar Zelenki i-a acordat o decorație postum.
Alexander Poklad a fost demis din fruntea SBU în iulie 2022.
Reacționând la articolul din Wall Street Journal, consilierul lui Zelenski, Mihail Podoliak, a declarat că executarea sumară a lui Kireev cu un glonț în ceafă s-a produs din cauza „proastei comunicări”.
„Erau primele zile de război. Asasinarea lui a fost cauzată de lipsa unei coordonări unificate între structurile de securitate. Fuseseră niște reclamații la adresa lui, nu a fost timp pentru lămurirea acestora prin dialog.”
O anchetă jurnalistică este binevenită oricând. Totuși, este ciudat că Wall Street Journal și-a descoperit brusc interesul pentru un eveniment petrecut cu doi ani în urmă.
Cel mai probabil este că informațiile despre lichidarea lui Kireev i-au fost „servite”de cercuri interesate în dezgroparea cazului.
Interesant este că toate aceste informații sinistre, despre reglări de conturi dintre serviciile secrete ucrainene, au fost lăsate să se scurgă în presa occidentală într-un moment în care fisurile din interiorul puterii de la Kiev devin tot mai evidente.
Alexei Arestovici, șeful propagandei regimului Zelenski, a fost forțat zilele trecute să demisioneze după ce a afirmat într-o emisiune în direct că tragedia de vineri de la Dnepr a fost provocată nu de ruși, ci de ucraineni.
Arestovici era considerat unul dintre cei mai influenți membri ai regimului de la Kiev.
A doua zi după demisia lui Arestovici, o altă lovitură: un elicopter în care se afla toată conducerea Ministerului ucrainean de Interne s-a prăbușit în mod misterios lângă Kiev.
Un martor ocular a declarat că, înaintea prăbușirii, a văzut elicopterul în flăcări, învârtindu-se în cerc.
The Gateway Pundit nu exclude posibilitatea ca aparatul să fi fost lovit de o rachetă sol-aer de tip Stinger. Trimise de Statele Unite în cadrul ajutoarelor pentru Ucraina, rachetele Stinger se găsesc din abundență pe piața neagră ucraineană.
Așadar, încă o execuție. Explicația pentru o astfel de ipoteză ar fi că ministrul de Interne, în calitate de șef al Poliției, avea capacitatea de a aduna informații compromitătoare despre Zelenski și alții din cercul său de putere.
Inclusiv afacerile cu arme, în care ar fi implicată cunoștința noastră mai veche, generalul Budanov, șeful GUR și al răposatului Kireev.
La jumătatea lui decembrie, Ministerul de Interne din Ucraina fusese implicat într-un alt incident cel puțin ciudat: șeful Poliției din Polonia a fost rănit de un lansator de rachete, explodat inexplicabil lângă biroul său.
Lansatorul de rachete fusese primit cadou (!) de la Ministerul de Interne din Ucraina, după o vizită de prietenie a șefului poliției poloneze.
Polonia este aliatul european cel mai devotat al Ucrainei și acerb susținător al„războiului până la capăt” împotriva Rusiei.
În fine, nu poate fi omisă coicidența stranie că toate aceste semne ale unor fisuri în sânul puterii de la Kiev și ale luptelor intestine între serviciile secrete ucrainene au apărut după înfrângerea catastrofală de la Soledar.
O înfrângere pe care Kievul a încercat să o minimalizeze, dar pe care mulți o văd ca pe un punct de cotitură în soarta războiului.
1.18.2023
”Asociația pentru Libertatea Românilor”, scrisoare deschisă către MAI privind proiectul OG referitor la cartea electronică de identitate
SĂ NE TREZIM și SĂ LUPTĂM ! Este VORBA DESPRE LIBERTATEA și despre DREPTURILE NOASTRE CA OAMENI, este VORBA DESPRE VIAȚA NOASTRĂ și a COPIILOR NOȘTRI. NU MAI ESTE TIMP DE AȘTEPTAT PRECUM VITELE LA POARTA NOUĂ ! NU VOM MAI AVEA DREPTUL, CONFORM VOINȚEI NOASTRE, SĂ NE PROCURĂM ALIMENTE, HAINE, CASE, MAȘINI ETC. NE VOR LUA CASELE și alte BUNURI, după propria lor voință. NU VOM MAI AVEA DREPTUL LA VOTUL LIBER. TOTUL VA FI ÎNGRĂDIT DE CĂTRE VOINȚA POLITICIENILOR TRĂDĂTORI, CRIMINALI, HOȚI.
În anul 2024 vor avea loc alegeri, conform vechii legislații. Dacă nu ne trezim în cel mult 2 luni, NIMIC NU VA MAI FI LA FEL CA ÎN ANII DIN URMĂ...
POLITICIENII AFLAȚI, ASTĂZI, LA CONDUCERE, TOATE INSTITUȚIILE ȚĂRII vor DISPUNE DUPĂ BUNUL LOR PLAC DE VIAȚA, de BUNURILE NOASTRE ... DEJA, ANALFABEȚII DE LA CÂRMA ȚĂRII ÎNCEARCĂ SĂ PUNĂ ÎN APLICARE ACEST LUCRU. Pentru EI VA FI UN LUCRU BUN, pentru NOI VA FI UN DEZASTRU TOTAL. Această nouă carte de identitate VA FI SFÂRȘITUL NOSTRU ca OAMENI LIBERI. TREZIȚI-VĂ ! ESTE UN LUCRU, REAL, CARE SE POATE ÎNTÂMPLA FOARTE REPEDE.
Solicităm emiterea cărții de identitate după modelul 1997
CĂTRE,
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
Subiect: Proiectul de Lege pentru modificarea și completarea unor acte normative privind evidența persoanelor, actele de identitate ale cetățenilor români, precum și actele de rezidență ale cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European rezidenți în România
Asociația Pentru Libertatea Românilor, analizând proiecul de lege supus dezbaterii publice, prin reprezentantul legal și prin membrii săi -
Solicităm reglementarea condițiilor necesare emiterii cărții de identitate, format ID 1, model 1997, și după data de 31 decembrie 2023.
Solicităm demararea unei proceduri eficiente de reevaluare a Regulamentului (UE) 2019/1157 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind consolidarea securității cărților de identitate ale cetățenilor Uniunii și a documentelor de ședere eliberate cetățenilor Uniunii și membrilor de familie ai acestora care își exercită dreptul la liberă circulație în noul context internațional creat de conflictul de la granițele statutui român în condițiile în care atât nivelul de securitate cibernetică diferă de la un stat mebru la alt stat membru, cât și tipul de agresiune la care fiecare dintre aceste state ar putea fi supus.
Propunem demararea unor consultări cu organismele europene competente pentru obținerea unor derogări/modificări pentru exercitarea dreptului la circulație pentru cetățenii care posedă un act de identitate simplu (în formatul actual).
Solicităm inițierea unui proces de evaluare a riscului și beneficiilor procesului de transformare digitală (care are caracter ireversibil) în care să fie puse în balanță beneficiile simplificării operațiunilor birocratice vizate de modificările legislative cu riscurile breșelor de securitate împotriva cărora nu există garanții absolute.
Solicităm să luați în considerare că garantarea securității statului român și menținerii păcii în spațiul european este strâns legată de garantarea securității cibernetice și nu s-a înregistrat niciun rezultat notabil în acest sens în anul 2022.
Solicităm să luați în considerare că un număr însemnat de persoane de naționalitate română invocă motive de conștiință și religie pentru a nu adera la procesul de transformare digitală preconizat, indiferent de gradul de simplificare a vieții lor.
Se prevede posibilitatea persoanei de a opta pentru o carte de identitate simplă.
Se dorește înlocuirea actualului tip de carte de identitate simplă cu un nou tip de carte de identitate simplă.
Producerea cărții de identitate simple în noul format conține în mod necesar elemente de noutate care constituie motivul pentru care legiuitorul european dorește preschimbarea tuturor actelor de identitate deja emise și aflate în termenul de valabilitate sau de format vechi. Logistica și know-how-ul necesare și suficiente pentru producerea cărții de identitate simple există deja la nivelul local, fără a implica niciun efort financiar și de resurse umane suplimentar, tipărirea cărții de identitate simple în formate noi nu se justifică
Subliniem necesitatea eliminării noutăților legislative care instituie posibilitatea autorităților române de a nu emite cărți de identitate tipărite.
Solicitarea noastră este ca persoanele care invocă motive de conștiință, securitate sau opinie să poată folosi actualele documente de identitate până la expirarea valabilității lor, iar după expirare să poată obțină în continuare același tip de cărți de identitate neelectronice simple, care să nu conțină informații ascunse sau codificate și nici dispozitive de stocare a datelor.
Această solicitare constituie o reiterare a demersurilor anterioare legate de aprobarea OUG nr. 82/2012 inițiate de asociația noastră și un număr de 46 de ONG-uri. Reamintim cererea de organizare a a unui referendum pentru respingerea introducerii oricărui act electronic și biometric susținută de peste 1 milion de persoane cu drept de vot.
Cu aleasă stimă,
Profesor Nicolae Livadă
Președinte Asociația Pentru Libertatea Românilor
1.17.2023
În urma ravagiilor uraganului ”Ian”, FEMA (Agenția Federală pentru Managementul Urgențelor) și-a dat arama pe față. În realitate FEMA este o AGENȚIE PRĂDUITOARE, MAFIOTĂ
Fisuri în Cercul de Putere de la Kiev - Admiratorul grupării ISIS și totodată consilierul lui Zelenski, a demisionat