1.25.2020

CE E BINE SĂ ȘTIM ÎNAINTE DE A MURI





SĂ NE INFORMĂM, DACĂ VREM SĂ EVOLUĂM !

ACEST ARTICOL NE AJUTĂ SĂ ÎNȚELEGEM CE ESTE OMUL, CUM SE NAȘTE EL, DIN CE ESTE FORMAT CORPUL LUI, MENIREA LUI PE PĂMÂNT, DE CE TREBUIE SĂ MOARĂ FIZIC, APOI să RENASCĂ spre VEȘNICIE ...


Víctor Manuel Gómez Rodríguez, cunoscut și sub numele de Samael Aun Weor, ne explică aceste lucruri pe înțelesul tuturor.

Este necesar doar să citim articolul în întregime și ... să medităm la cele citite.



Drumul spre MOARTEA FIZICĂ




În cursul existenţei, prin organismul uman curg diferite tipuri de energii. 
Fiecare tip de energie are propriul mod de acţiune. 
Fiecare energie se manifestă la timpul ei. 
Forţa motrice şi musculară se manifestă la patru luni şi jumătate de la momentul concepţiei; aceasta are legătură cu apariţia funcţiei pulmonare şi respiratorii. 
La 10 luni şi jumătate se dezvoltă complet metabolismul şi ţesuturile conjunctive. 
Când copilul are vârsta cuprinsă între 2 şi 3 ani sistemul celebro-spinal este complet format.

Personalitatea umană se formează în primii 7 ani de viaţă şi la 14 ani apare energia personală care curge prin sistemul nervos simpatic, iar la vârsta de 35 de ani sexul apare în forma sa transcendentă de emoţie creativă. Aceasta este vârsta la care noi putem realiza ceea ce este Sufletul. 


Omul obişnuit nu are suflet, sau, mai degrabă, încă nu este un om, încă nu are un suflet.

Animalul intelectual denumit fals om este o maşină controlată de Legiunea Egoului. 
Egoul este divizat. 
Trebuie să citesc o carte, spune funcţia intelectuală. 
Mă duc la un meci de fotbal, spune funcţia motrice; mi-e foame, declară digestia; vreau să găsesc o femeie, spune EGOUL pasiunii, etc. 
Toate EGOURILE se ceartă între ele. 
EGOUL care astăzi jură credinţă GNOZEI (cunoaşterii), este înlocuit de altul care urăşte GNOZA. 
EGOUL care astăzi adoră o femeie este mai târziu înlocuit de altul care o urăşte. 

Numai realizându-ne SUFLETUL stabilim în interiorul nostru un principiu permanent de conştiinţă. 
Cel care şi-a realizat Sufletul trăieşte conştient după moarte. 








Sufletul poate fi creat prin acumularea celor mai fine energii produse de organism şi printr-o cristalizare realizată prin eforturi supreme astfel încât sinele să devină conştient în mod total şi definitiv.

Din păcate, animalul intelectual numit om, îşi risipeşte energiile în mod stupid tânjind, înfurindu-se, prin frică, ură, avariţie, pasiune, gelozie, etc.






Este urgent ca noi să creem o voinţă conştientă, este indispensabil ca noi să fim martorii tuturor gândurilor noastre şi să acţionăm în conformitate cu JUDECATA INTERIOARĂ. Numai în acest fel noi ne putem cunoaşte pe noi înşine în profunzime şi astfel să 
realizăm Sufletul.




RAZA MORŢII


Raza Morţii reduce aşa zisul om la o chintesenţă moleculară, în acelaşi mod în care o mulţime de flori pot fi reduse la o singură picătură de esenţă de parfum. 









Raza morții nu este neagră, așa cum s-a crezut, ci albastră



Deoarece energia morţii este atât de puternică, ea distruge organismul în mod total. Este un curent cu un voltaj atât de mare că distruge în mod inevitabil organismul atunci când trece prin el. 
Aşa cum fulgerul poate prăbuşi un copac, tot astfel moartea preface corpul omenesc în cenuşă. 
Este singurul tip de energie căruia corpul nu îi poate rezista. Această rază leagă fenomenul morţii de concepţie. Cele două fenomene se întâlnesc. 
Când esenţa se detaşează de vechiul corp la impactul teribil al razei morţii, o imensă tensiune electrică este produsă pe o anumită frecvenţă cheie şi rezultatul axiomatic este acela al mişcării şi al combinaţiei care determină GENEZA viitorului corp fizic. Din această cauză cei mai fini constituenţi ai embrionului fertilizat sunt aranjaţi în ordine corespunzătoare, având o anumită tensiune electrică şi o frecvenţă cheie a morţii ca bază.



CEEA CE CONTINUĂ


Două lucruri ajung în mormânt. 

Primul este corpul fizic, al doilea este personalitatea umană. 
După cum am spus, cel de al doilea se formează în timpul primilor 7 ani ai copilăriei şi se consolidează prin experienţă. 

Câteodată personalitatea bântuie prin cimitir sau părăseşte mormântul când cei care asistă la înmormântare o vizitează sau îi aduce flori. 






Dar în curând personalitatea se va dezintegra. Personalitatea este energică şi atomică. 

Personalitatea va fi un copil la un moment dat şi va muri când îi va veni timpul. 
Ceea ce supravieţuieşte este esenţa, căreia i se mai spune FANTOMA PERSOANEI MOARTE.









În interiorul fantomei, al EGOULUI REÎNCARNAT, se găseşte SINELE. 
Legiunile Diavolilor sunt cele care vor supravieţui. 
Este o greşeală să ne divizăm fiinţa în două EGOURI, unul superior şi altul inferior: EGOUL este LEGIUNEA DE DIAVOLI , care se dezvoltă în noi în mod normal; acesta este totul.

În literatura ocultă se vorbeşte foarte mult despre EGOUL SUPERIOR, despre EGOUL DIVIN, dar de fapt, aşa zisul EGO SUPERIOR nu este un EGO. 

FIINŢA DIVINĂ transcede EGO-ISMUL. 
FIINŢA, INTERIORUL este acela care nu are un nume profan.

Cartea tibetană a morţii spune următoarele: „Oh ! Înnobilat prin naştere... trupul tău prezent fiind un trup al dorinţei... nu este un trup din materie grosieră, deci tu ai acum puterea de a trece prin stânci, dealuri, pământ, case şi chiar muntele Meru, fără a întâlni vreun obstacol... acum deţii puterea acţiunilor miraculoase, care este fructul samadhiului, puterea pe care tu o deţii în mod natural... Poţi fi instantaneu oriunde vrei; ai puterea de a ajunge acolo în atât timp cât unui om îi ia să strângă şi să relaxeze mâna. 

Să nu îţi doreşti nenumăratele puteri ale iluziei sau care ţin de forma care este în continuă schimbare.









CORPUL VITAL


În organismul uman se află un corp magnetic cu proprietăţi termo-electrice. Acesta este corpul vital. 

Fiecare atom al corpului vital se află în interiorul fiecărui atom al corpului fizic şi îl face să vibreze intens. 
Toate fenomenele chimice, fiziologice şi biologice, fenomenele de percepţie, procesele metabolice, toate acţiunile calorice, etc, îşi au baza în corpul vital. De fapt, acest corp reprezintă partea (secţiunea) superioară a corpului fizic, CORPUL TETRADIMENSIONAL. 
În ultimul moment al vieţii acest corp iese din organismul fizic.

Corpul vital nu intră în mormânt. Corpul vital pluteşte lângă mormânt şi se dezintegrează încet odată cu corpul fizic. 
Numai trupul şi personalitatea merg în mormânt. 

Corpul vital este mai real decât cel fizic. 







Ştim destul de bine că trupul fizic se schimbă total la fiecare 7 ani şi nici un atom vechi nu se mai găseşte în noul corp. Corpul vital însă, nu se schimbă. În acest corp se află toţi atomii copilăriei, adolescenţei, tinereţii, maturităţii şi bătrâneţii. 

Corpul fizic aparţine lumii tridimensionale. 

Corpul vital este corpul celei de a patra dimensiuni.
A CINCEA DIMENSIUNE
Fantomele morţilor trăiesc în cea de-a cincea dimensiune; aceasta este ETERNITATEA. 

Lungimea, lăţimea şi înălţimea sunt cele trei dimensiuni ale lumii celulare. 

Timpul este a patra dimensiune; eternitatea, a cincea dimensiune, şi ceea ce este dincolo de eternitate şi timp corespunde celei de a şasea dimensiuni.

De fapt, eliberarea începe odată cu a şasea dimensiune, lumea spiritului divin; este Lumea Electronică a celei de A ŞASEA DIMENSIUNI. 


Toţi cei care mor intră în a cincea dimensiune. 

Eternitatea se deschide pentru a devora moartea apoi o expulzează din sânul ei pentru a se reîntoarce în lumea timpului şi a formei fizice. 

Moartea este expulzată din eternitate pentru că aceştia încă nu au fiinţă. Nuami cei care au FIINŢĂ pot trăi în eternitate. 

FIINŢA este INTIMUL, SPIRITUL. Este necesar la început să se lucreze cu materia moleculară pentru a realiza sufletul şi apoi să rafinezi energia acestui suflet la un grad mai înalt pentru a realiza spiritul. Este necesar să se transmute materia moleculară în materie electronică şi să se realizeze fisiunea atomului pentru a elibera focul sacru care ne converteşte în spirite divine.





ÎNGERII MORŢII

Filozofia contemporană pozitivistă, se bazează pe existenţa materiei (materialismului) şi a energiei. 

Au fost multe dispute legate de forţă şi materie, dar acestea, în ciuda tuturor speculaţiilor, rămân x, y, necunoscute. 

Adepţii revoluţionari ai filozofiei pozitiviste au încercat mereu să definească un lucru prin altul; este ridicol, extrem de ridicol, să defineşti necunoscutul prin necunoscut. 

Filozofia materialistă spune: „Materia este aceea prin care schimbările numite mişcări au loc, şi mişcările sunt acele shimbări care au loc în materie.” 

Aceasta este identitatea necunoscutului:
x = y; y = x. Concluzie: ignoranţa, un cerc absurd şi vicios. De fapt, nu a văzut nici materia, nici energia. 


Fiinţele umane doar percep fenomele, lucrurile, formele, imaginile, etc. 
Noi nu am văzut niciodată substanţa lucrurilor. Această substanţă nu este doar materie, este lemn, cupru, cositor, piatră, etc.; şi nici nu am văzut energia separată de mişcare. Niciodată nu am văzut materia separată de forme şi obiecte.

O mână de pământ este definită ca formă; o statuie are o formă predefinită; planeta Pământ are o formă predefinită, etc. 


De fapt, aşa-numita materie este numai un concept abstract ca şi frumuseţea, bunătatea, valoarea, munca, etc.; nimeni nu poate să vadă substanţa proprie a lucrurilor. Nimeni nu cunoaşte „LUCRURILE LA PROPRIU”.

Noi vedem imaginea fizică a unui om, dar noi nu vedem lucrul în sine, trupul omului. 


Numai prin dezvoltarea simţului spaţial noi putem vedea la propriu trupul, lucrul în sine. 

Spaţiul este vehiculul minţii şi numai cu simţul spaţiului noi putem cunoaşte lucrul la propriu, care este trupul vital al omului. 

Care este „lucrul la propriu” al plantei ? Este corpul vital. 
Care este „lucrul la propriu” al unui animal ? Este corpul vital al animalului. 

Care este „lucrul la propriu” al pământului ? Este pământul vital.
Viaţa organismelor depinde de acest pămînt vital. 
Pământul vital se găseşte în a patra dimensiune. 

Un punct în mişcare lasă o urmă: aceasta este linia. 
Linia în mişcare lasă o urmă: aceasta este suprafaţa. 
O suprafaţă în mişcare este convertită într-un solid şi un solid în mişcare este convertit într-un hiper-solid. 

De fapt, hiper-solidul este lucrul la propriu; hiper-solidul aparţine celei de a patra dimensiuni. 
Noi putem doar să vedem hiper-solidul cu simţul spaţial. De fapt simţul temporal este doar suprafaţa simţului spaţial.

În cadrul mişcării, un punct este convertit într-o linie. Când linia se mişcă, este convertită într-un solid. 

Solidul, care lasă o urmă în urma mişcării în spaţiu, este convertit într-un hiper-solid. 
Hiper-solidele sunt conţinute de corpurile solide. 

Atunci când corpul vital se mută în afara unui organism, acesta se dezintegrează inevitabil. 

Trupul vital aparţine celei de a patra dimensiuni şi esenţa umană celei de a cincea dimensiuni. 

Îngerii care guvernează procesele concepţiei trăiesc, în consecinţă, în cea de-a patra dimensiune şi cei care guvernează moartea, în cea de a cincea dimensiune. Prima conectează egoul cu sperma, a doua rupe conexiunea, legătura care există între ego şi corpul fizic.

Îngerii Morţii sunt oameni perfecţi. 


Pierderea unei persoane iubite este amară şi poate părea că Îngerii Morţii sunt prea cruzi, dar ei nu sunt cruzi, chiar dacă aceasta poate părea ceva incredibil. 

Îngerii Morţii acţionează conform Legilor, cu înţelepciune supremă şi iubire plină de măreţie. Noi putem înţelege acest lucru clar doar atunci când ne identificăm cu ei în Lumea Moleculară şi în Lumea Electronică. 

Îngerii vieţii le dăruiesc fiinţelor umane un corp vital pentru ca acestea să poată trăi. 








Îngerii morţii iau viaţa unei fiinţe umane. Ei fac aceasta tăind „cordonul de argint”. Acest cordon corespunde cordonului ombilicar şi are încorporate 7 părţi în constituţia sa. 









Îngerii vieţii creează conexiunea între corpul molecular al unei persoane dezâncarnate şi spermă atunci când este nevoie de un nou corp. 
De fapt, cordonul de argint este firul vieţii pe care Îngerii Morţii îl rup la momentul potrivit în ziua potrivită, în concordanţă cu Legea Destinului. 
Acest miraculos fir aparţine dimensiunii superioare a spaţiului şi poate fi văzut cu simţul spaţial.







Persoana care este supusă morţii, vede Îngerul Morţii sub forma unei figuri scheletice oribile. De fapt, el îmbracă hainele care i se potrivesc slujbei sale. 

În viaţa practică poliţistul poartă uniforma sa, doctorul haina sa albă, judecătorul roba sa, etc. 
Hainele funerare şi figura scheletică a Îngerului Morţii îi oripilează pe aceia care încă nu şi-au trezit Conştiinţa. 
Simbolurile funerare ale Îngerului Morţii apar ca lucruri decadente, care se împotrivesc vieţii, craniul de mort, bufniţa cu urechi lungi, etc. 
În afara muncii lor, aparenţa Îngerilor Morţii este cea a unor copii frumoşi, sublime doamne, venerabili maeştrii, etc. 

Îngerii Morţii sunt ierarhizaţi pe diferite grade şi între aceste grade, pe diferite nivele.

Îngerii Morţii au temple în Lumea Moleculară; de asemenea au propriile lor grade, palate şi biblioteci. 


Acolo, în imensitatea marelui ocean al vieţii, există un palat funerar unde unul dintre deniile imperiale ale morţii are propriul palat unde locuieşte; faţa sa arată ca aceea a unei zeiţe, a unei doamne inefabile şi are un trup de om.








Această MIRACULOASĂ fiinţă este total androgină. Această MINUNATĂ fiinţă este o DIVINĂ HERMAFRODITĂ. Mii de Îngeri ai Morţii lucrează sub comanda sa. 
În biblioteca sa sunt mii de volume moleculare unde numele karmice şi datele tuturor celor care trebuie să moară sunt însemnate, fiecare cu timpul şi ziua cuvenită potrivit legilor destinului. Ştiinţa morţii este Divină.

Animalul intelectual, numit fals om, moarte inconştient şi se naşte inconştient şi trece ca un orb din leagănul copilăriei în mormânt, fără să ştie de unde vine sau unde se duce. 


Prin realizarea Sufletului, noi trezim Conştiinţa şi numai după aceea devenim conştienţi de misterele vieţii şi ale morţii. 

Fiecare om cu Suflet poate negocia cu Îngerii Morţii şi se poate dezâncarna la voinţă, în concordanţă cu nevoile sale. Aceasta înseamnă că acest om are puterea de a lungi viaţa pentru a realiza sau termina anumite sarcini în lumea fizică.

Cei care s-au transfigurat pe ei înşişi în lumea Electronică, aceia care au un corp electronic pentru că au realizat Sufletul, pot comanda Îngerilor Morţii şi îşi pot păstra corpul fizic pentru milioane de ani. 


Aceşia sunt marii salvatori ai umanităţii; marii Rectori ai lumii. 
Să ne reamintim de regele Lumii citat de Ossendewski în cartea sa intitulată „Bestii, oameni şi zei”. 
MAREA FIINŢĂ trăieşte în AGHARTI (AGARTHA) şi are un trup cu o vărstă de necuprins. 
Scrierile religioase foarte vechi amintesc de această mare fiinţă. 

Să ne reamintim de SANATKUMMARA, Bătrânul Zilelor (n.t. - în mitologia românească Moş Timp), marele jertfitor, fondatorul Colegiului Iniţiaţilor al Marii Loje Albe.







Acest adept trăieşte în deşertul Gobi, într-o oază izolată. 
Trupul acestei Mare Fiinţe are mai mult de 18 milioane de ani. 
Cu el, în aceeaşi oază, trăieşte un grup de adepţi cu corpuri lemuriene nemuritoare.
Toţi aceşti adepţi călătoresc prin dimensiunile superioare ale spaţiului cu corpurile lor fizice. Ei au puterea de a se tele-transporta cu trupurile lor fizice prin a patra sau a cincea dimensiune. 
Toţi aceştia au putere asupra Îngerilor morţii. Ei sunt adepţii Misterelor Vieţii şi ale Morţii. Toţi aceştia au trebuit să lucreze cu Marele Arcanus.




TRIBUNALELE KARMEI



Cartea Tibetană a Morţii spune: „Tu ai fost inconştient în ultimile 3 zile şi jumătate. Vei avea Conştiinţa imediat ce îţi vei reveni” – ce s-a întâmplat ? Ei bine, în acest moment toată Sansara (universul fenomenal) este în revoluţie. 

Trecerea la Lumea Moleculară şi Electronică în momentul morţii reprezintă un mare test pentru conştiinţa omului. 

Cartea Tibetană a Morţii spune că în momentul morţii, toţii oamenii vor cădea într-un leşin, care va dura 3 zile şi jumătate. 

Max Heindel, Rudolf Steiner şi alţi mulţi autori susţin că în aceste 3 zile şi jumătate EGOUL DEZÂNCARNAT îşi vede întreaga viaţă sub formă de imagini care se derulează în ordine retrospectivă. Aceşti autori afirmă că aceste memorii se găsesc în corpul vital. 

Este adevărat, dar este numai o parte din adevăr. Imaginile şi memoriile care se află în corpul vital şi viziunea lor retrospectivă reprezintă doar o repetiţie automată a ceva similar din Lumea Electronică.

În momentul morţii şi în timpul celor 3 zile şi jumătate care urmează morţii, Conştiinţa noastră şi judecata interioară sunt eliberate de descărcărcarea electronică ce are loc. 

Apoi noi vedem întreaga noastră viaţă cum se derulează în formă retrospectivă. 
Descărcarea este atât de puternică încât face ca persoana să intre într-o stare de comă şi visuri incoerente. Doar cei care sunt în posesia a ceea ce este denumit ca fiind Sufletul poate să reziste descărcării electronice fără a-şi pierde Conştiinţa.

După cele trei zile şi jumătate esenţa intră într-o stare de Conştiinţă de tip Lunar. 

În momentul morţii, noi retrăim viaţa noastră în ordine retrospectivă, sub descărcarea electrică dar într-un mod teribil şi rapid; în Lumea Moleculară noi retrăim viaţa care tocmai a trecut, dar mult mai lent pentru că timpul în Lumea Moleculară curge mai încet decât în Lumea Electronică.

Sub infuenţa Lunară, noi retrăim viaţa noastră de la bătrâneţe către copilărie şi naştere. Apoi cei dezâncarnaţi vizitează toate locurile de care au fost legaţi. Ei retrăiesc fiecare scenă a vieţii lor, vorbind şi acţionând în acelaşi mod în care au făcut-o în viaţa care tocmai a trecut, simțind bucurie pentru faptele bune şi dureri morale profunde pentru cele rele.

Este clar că atunci când această acţiune retrospectivă ia sfârşit, sunt deplin conştienţi de rezultatul final al vieţii care tocmai a trecut. Numai şi numai după aceea, cei care nu sunt pierduţi definitiv iau decizia de a-şi corecta greşelile şi de a a-şi plăti datoriile. 


Numai cei care sunt complet pierduţi nu răspund teribilului impact al Lumilor Electronice şi Moleculare. 
De fapt acele fiinţe sunt deja atât de afundate în materie încât se vor întoarce în lumea minerală. Acesta este iadul creştin, Amrnit, monstrul egiptean, devoratorul morţii, cu fălcile sale gigante de crocodil, devoratorul inimilor, vulturul cosmic care consumă rămăşiţele umanităţii, romanul Avernus sau hindusul Avitchi, etc.








Toate planurile existenţei menţionate de teosofie, pot fi perfect sintetizate în 4 regiuni: Iadul, Pământul, Paradisul şi Cerul. 

Adică: Lumea Minerală, Lumea Celulară, Lumea Moleculară şi Lumea Electronică.

Judecata Finală reprezintă ceea ce decide soarta celui dezâncarnat. 


Când lucrarea retrospectivă este încheiată, noi trebuie să ne prezentăm în faţa Tribunalelor Karmei. În aceste tribunale noi trebuie să răspundem acuzaţiilor. 
Ordinul judecătorilor este definitiv. 
Nu este corect să afirmi că toate fiinţele trec în regiunile Paradisului ori la stările de fericire celestă după Judecată. 
De fapt, numai foarte puţine fiinţe trec în regiunile inefabile menţionate de Teosofie. 
Judecata finală împarte dezâncarnaţii în 3 grupuri: 
- primul – cei care se reîntorc imediat; 
- al doilea – cei care se ridică spre stările paradisiace şi celeste şi se reîntorc mult mai târziu; 
- al treilea – cei care intră în Regatul Mineral (Iadul).

CELE PATRU CERCURI
Sistemul nostru solar reprezintă un întreg corp cu patru cercuri întregi.








Circumferinţa fiecărui cerc are propriul model temporal. 

Cercul regiunii minerale denumit Iadul lui Avitchi, are o scară a timpului care ţine de la 80.000.000 ani la 80 ani; în regatul denumit Iadul lui Avitchi timpul se scurge teribil de încet asemănător proceselor minerale care au loc în cadrul scoarţei pământeşti.

Cercul Vieţii Celulare ţine de la 60 ani la o lună, acesta este timpul în care toate organismele care trăiesc la suprafaţa pământului se dezvoltă în mod normal. 

Cercul Vieţii Moleculare ţine de la o lună la 40 minute şi măsoară toate fenomenele şi întâmplările din Lumea Moleculară. 
Lumea moleculară reprezintă regiunea sau mai bine zis regiunile atmosferei, Paradisul tuturor religiilor. 

Cercul vieţii electronice oscilează între 40 şi 2,5 secunde. Acesta este timpul regiunilor celeste cu care se măsoară fenomenele solare şi de lumină.







AVITCHI sau IADUL


Regiunea infernală a lui Avitchi se află în interiorul scoarţei minerale a pământului. 









Avitchi se află sub limitele percepţiei senzoriale externe. 

Avitchi aparţine regiunilor minerale cele mai dense. 

Avitchi nu va putea fi niciodată perceput cu simţurile fizice pentru că aparţine de ultra-simţuri. 

Avitchi are 7 regiuni teribil de dense. 

Avitchi este simbolizat prin infernul marilor religii. 

Infernul derivă din Infernus, cea mai joasă regiune sau infernele atomice ale naturii. Acestea sunt lumi subterane, în interiorul pământului.

Când o fiinţă umană devine prea materialistă, prea leneşă, atunci după judecată intră în Avitchi. 










Cartea Tibetană a Morţii spune: „După ce ai căzut acolo tu va trebui să suporţi suferinţe de neîndurat şi nu ai cum să scapi.”

Acei care au devenit din ce în ce mai răi, sfârşesc prin a intra în regatul cu care au cea mai mare afinitate. Acesta este regatul stâncilor unde se află rămăşiţele fosile pietrificate ale celor care au trăit aici. Aceştia sunt oamenii cu inimi de piatră, cu inimi de cremene.
Aceşti oameni nu mai răspund deloc vreunui fel de pedeapsă şi de fiecare dată când se reîntorc tot ceea ce fac este rău. Ei iubesc răul de dragul răului. Din cauza persistenţei lor în practicarea răului, din cauza materialismului lor exagerat, ei au devenit într-un fel minerale. 

Aceşti oameni răi reprezintă un cazan cu smoală, al cărui scop este de a elibera o fracţiune din particulele cauzale, materia primordială, produsul psihic, un tip de suflet embrion închis în LOCUINŢA MINERALIZATĂ DIABOLICĂ.

În Avitchi, cei care sunt pierduţi, involuează cu timpul. Din starea animală ei involuează către starea animală, apoi se reîntorc la regatul plantelor şi în cele din urmă la cel mineral. După aceea ei se dezintegrează şi se transformă în praf cosmic. 

Cînd aceste entităţi, care pot fi comparate cu nişte umbre, se dezintegrază, ceva iese din ele. Acesta este embrionul Sufletului, materia primordială care se reîntoarce în lumea Spiritului.

Să ne reamintim de viziunea lui Er, care spune: „El a vorbit cum a ajuns cu cei de acolo şi toţi s-au întors fericiţi către pajişti şi s-au stabilit acolo ca într-o congregaţie ... şi au vorbit între ei – câţiva jelindu-se şi plângând, atunci când ei și-au reamintit teribilele lucruri pe care le-au îndurat sau le-au văzut în călătoria lor sub pământ – ei au povestit că a fost o călătorie care a durat mii de ani ... pentru că, în funcţie de greşelile pe care fiecare le-a comis şi în funcţie de numărul de oameni cărora le-a provocat răul, el a suferit succesiv, de zece ori pentru fiecare. A trebuit să îndure câte o sută de ani pentru fiecare, pentru că o sută de ani face cât viaţa unui om şi în acest fel faptele rele au fost plătite înzecit.”




REGIUNEA CELULARĂ



Reîntoarcerea esenţei umane începe cu concepţia. 
Trioul care începe viaţa noastră: concepţia, gestaţia şi naşterea este minunat. 
Este uimitor să te gândeşti la fiinţele omeneşti ca la o celulă, subiect al curgerii rapide a timpului prin celule şi trăind într-o lume a celulelor. 
Este extraordinar să realizezi că după aproximativ 80 de ani, viaţa umană se sfârşeşte supraîncărcată cu memorii. 
Procesul interior care începe concepţia este extrem de rapid, dar odată cu trecerea timpului devine mai lent. Toate procesele organice devin mai lente.

De fapt, relativitatea timpului nu există. Gestaţia umană durează 10 luni, copilăria 100 luni şi viaţa aproximativ 1000 luni.

Urma electromagnetică pe care viaţa unui om o lasă în clipa morţii este bine imprimată la concepţia fetusului. 


Drumul vieţii este presărat de copitele „Calului Morţii”. 

Moartea, concepţia şi judecata fac un trio perfect. 

„În momentul morţii” spune o carte denumită „Doctrina tibetană”, cele patru sunete numite „sunetele care inspiră teroarea sacră” sunt auzite: 
- sunetul forţei vitale al elementului Pământ; un sunet care se aseamănă cu prăbuşirea unui munte; 
- sunetul forţei vitale al elementului foc, un sunet care seamănă cu al unei păduri în foc; 
- sunetul forţei vitale al elementului aer, un sunet care se aseamănă cu sunetul declanşat de o mie de detunături simultane. 
Locul în care cineva caută adăpost şi fuge de asemenea zgomote este pântecul”.

Când spermatozoidul se uneşte cu ovulul, începe gestaţia. 

Celula cu care începe viaţa umană are 48 de cromozomi. Aceasta ne vorbeşte clar de cele 48 de legi care guvernează organismul uman. Cromozomii sunt divizaţi în gene. Un cromozom este format din aproximativ 100 de gene. Constituţia organismului uman este determinată de gene.

Genele sunt dificil de studiat pentru că sunt făcute dintr-un număr de molecule. Ele vibrează rapid şi constituie o zonă intermediară între Lumea Moleculară şi lumea celulară. 


Genele se mişcă şi se combină sub influenţa undelor radioactive emise de o persoană pe moarte în ultimile sale momente. Astfel că noul corp fizic este exact rezultatul vieţii trecute, instrumentul credincios al karmei noastre.

Viaţa fiecărei fiinţe umane din lumea fizică este o repetiţie a vieţii trecute plus consecinţele sale bune sau rele. 


Timpul se aseamănă cu un cerc şi evenimentele se repetă la timpul potrivit. Aceasta este legea RECURENŢEI. Totul se întâmplă din nou după cum s-a mai întâmplat, dar cu anumite consecinţe, atât bune cât şi rele. Aceasta este legea karmei, legea acţiunii şi reacţiunii.

De fapt, repetiţia automată a evenimentelor are ca scop să ne determine să conştientizăm propriile noastre greşeli; aceasta este legea. Din păcate noi nu putem face nimic. 

Totul se repetă la timpul potrivit, precum se rotesc acele ceasornicului. 
Pentru a schimba circumstanţele externe noi trebuie să schimbăm interiorul prin procesul de formare a Sufletului sau Spiritului sau după cum se mai poate spune, procesând FIINŢA. 

Numai FIINŢA poate crea. Numai FIINŢA poate schimba toate lucrurile. Oricine vrea să intre în posesia FIINŢEI, trebuie să-şi transmute energiile sale sexuale, emoţionale, mentale, pasionale, motrice, sentimentale, etc. noi trebuie să transmutăm Metalele de Bază, sau - le mai putem spune - defectele noastre, în Aurul cel mai pur al Spiritului. Numai în acest fel putem intra în posesia spiritului sau Sufletului. 

EGOUL divizat trebuie să moară. Este indispensabil ca FIINŢA să se nască în interiorul nostru. 
Viaţa în lumea celulară este o mare repetiţie a evenimentului şi noi nu putem face altceva decât să ne eliberăm de această tragică roată a destinului, dizolvându-ne EGOUL prin supremă ÎNȚELEGERE şi SFINŢENIE şi formând SUFLETUL sau SPIRITUL. Este un cerc vicios oribil; roata SAMSAREI.









REGIUNEA MOLECULARĂ


Din legenda lui Zoroastru aflăm: „toţi acei ale căror fapte bune depăşesc păcatele, merg în Cer; acei ale căror păcate sunt mai mari merg in Iad; cel ale cărui fapte bune şi rele sunt egale, rămâne în HAMISTIKAN până când va căpăta noul corp sau până la înviere.”

Regiunea Moleculară este Regiunea Paradisului. Acele fiinţe care au suferit mult în viaţă şi care au fost relativ bune se vor scufunda în fericirea din Lumea Moleculară, înainte de a-şi asuma un nou corp fizic. Regiunea moleculară este saturată cu fericire. Esenţa umană se bucură de aceste inefabile regiuni în absenţa EGOURILOR lor DIVIZATE.

Egourile esenţelor rămân între timp la uşa misterului, aşteptând noua reîncarnare. 


În absenţa EGOULUI esenţele se dezvoltă pline de fericire în paradis. Aceste fiinţe se folosesc de Corpul Molecular. Acei care sunt în posesia Christului Astral stălucesc cu glorie şi sunt chiar mult mai fericiţi în Paradis. Această fericire se află numai în sămânţa sexuală, în stare germinală.
Dar aceasta germinează şi ia naştere atnci când iniţiatul cunoaşte misterele sexului. 


CHRISTUL ASTRAL este un corp minunat. Oamenii care se află în posesia acestui corp sunt cu adevărat nemuritori deoarece ei niciodată nu îşi pierd Conştiinţa.








Deoarece Paradisul este molecular, el penetrează toate straturile atmosferei pământeşti şi este legat mai ales de ionosferă, care se găseşte la 60 de mile deasupra suprafeţei pământului. 

Regiunea este foarte pură. 
Chiar dacă astronauţii trec prin această zonă, ei nu pot descoperi niciodată Paradisul cu simţurile lor fizice. 

Noi putem vedea Paradisul numai cu Simţul Spaţial. 

Regiunea Moleculară are multe teritorii inefabile. Acestea sunt planurile şi subplanurile de care vorbesc teosofii şi rosacrucienii. 
În aceste regiuni ale fericirii nelimitate cel dezâncarnat trăieşte fericit până se scurge tot timpul pe care îl are de petrecut acolo. 

Zorile, zilele, dimineţile, noaptea, copilăria, adolescenţa, maturitatea şi bătrâneţea sunt prezente în întreg cosmosul şi chiar şi cei dezâncarnaţi sunt supuşi aceste legi. Cu timpul, aceste norocoase fiinţe trebuie să se reîntorcă în lumea fizică.

Tot ceea ce vede persoana dezâncarnată se află în mintea sa. 

În cărţile teosofilor şi rosacrucienilor se vorbeşte despre stările devakarnice care vin să confirme acest fapt. 
Starea de inconştienţă în care va cădea persoana dezâncarnată sub puterea şocului electronic este regretabilă şi chiar când cei dezâncarnaţi se bucură de fericirea din regiunile moleculare, ei nu sunt suficient de conştienţi aşa cum este un Adept al Lojei Albe. 

Numai cei care şi-au realizat Sufletul trăiesc conştienţi în Regiunea Superioară a universului.

Persoanele dezâncarnate obişnuite proiectează propriile dorinţe şi aspiraţii în atmosfera moleculară şi visează la ele, trăind în perfectă fericire. 

Adepţii nu visează pentru că ei şi-au trezit Conştiinţa şi trăiesc în regiunea în care lucrează în concordanţă cu marile Legi Cosmice, în laboratorul Naturii. Asta nu înseamnă că dezâncarnaţii nu se bucură de peisajele Paradisului. În mod natural ei sunt infinit fericiţi în acest cadru al fericirii.









Cartea Egipteană a Morţii şi Arta de a Muri din Evul Mediu ne învaţă cum să ne pregătim pentru moarte. 

Oamenii dedicaţi numai lucrurilor materiale nu vor avea norocul de a experimenta fericirea Lumii Electronice şi asta datorită stării de conştiinţă în care vor cădea. Atunci când aceştia se află în lumea moleculară, ei îşi petrec sărbătorile visând, ei beau din fântâna uitării şi visează frumos. 

Corpul molecular este în acelaşi timp atât un microscop cât şi un telescop. Cu acest corp noi putem vedea infinit în amănunt precum şi infinit în spaţiu. 

În Paradis, cei dezâncarnaţi experimentează natura intimă a tot ceea ce este creat, penetrând cu inima tot ceea ce există. Este mult mai bine să cunoşti lucrurile prin penetraţie decât cu ajutorul percepţiei externe. 
Viaţa în Paradis ar fi mai bună dacă cel dezâncarnat nu şi-ar proiecta propriile sale dorinţe în Lumea Moleculară. Aici fiecare proiectază imaginile din mintea proprie în atmosferă.





LUMEA ELECTRONICĂ




Lumea Electronică este Lumea Solară a Luminii, Lumea Spiritului.






Acei care au Spirit, cei care sunt în posesia Corpului Electronic au putere asupra lumilor minerale, celulare şi moleculare. 
Cei care sunt în posesia Corpului Electronic au puterea de a-şi ajuta discipolii să-şi realizeze Sufletul. 
Orice instructor adevărat îşi învaţă discipolii să creeze Sufletul. Orice om cu Suflet este un adevărat reformator. 
Un om cu suflet îşi poate ajuta discipolii, învăţăndu-i teoria realizării Sufletului lor. 
Dar numai un om care are un Corp Electronic poate lucra cu Sufletele embrion în acelaşi mod în care un om cu Corp Celular poate lucra cu mineralele pământului.

Anumite afirmaţii care spun că Fiinţele Umane au Suflet şi Spirit sunt exagerate. 

De fapt, în Esenţa umană există o parte din Fiinţa Cauzală, dar această fracţiune este numai Materia Primordială pe care viaţa ne-a dat-o pentru a realiza Sufletul.

Oricine îşi realizează Sufletul fuzionează cu Marele Suflet Universal. 

Oricine realizează Spiritul este unit cu Spiritul Universal al Vieţii.

Soarta Esenţei umane în Lumea Electronică după moarte, este să fugă de aceasta, pentru că fiinţa umană nu este încă pregătită pentru a trăi mereu în această regiune solară.

Există şcoli pentru crearea Sufletului şi şcoli pentru Regenerare Sexuală în scopul creerii Spiritului. 

Lumea Electronică este minunată. 

În Lumea Moleculară lumina şi sunetul sunt difuzate de 100 de ori mai rapid decât în Lumea Celulară, dar în lumea electronică ele călătoresc instantaneu şi nu de-a lungul unei drepte precum în Regiunea Celulară şi nici de-a lungul unui plan ci de-a lungul unui volum de spaţiu şi fiind independente de atmosferă, ele pot ajunge la soare în 7 minute.

În Lumea Electronică noi suntem Lumină şi trăim în toate lucrurile. Acolo, noi experimentăm Realitatea copleşitoare a Unităţii Vieţii. 

Corpurile electronice se mişcă liber cu ajutorul Marii Lumini în Spaţiul Divin. 

Conştiinţa umană îmbrăcată cu un corp elecronic, include în ea însăşi Viaţa şi Conştiinţa tuturor fiinţelor Universului. 

Toţi cei care câştigă Spiritul trebuie să trăiască DRAMA CHRISTULUI INTERIOR în viaţa lor practică, în casele, oraşele lor, printre oamenii lor. 
Aceasta este o dramă Cosmică care a existat dinainte de venirea lui Isus. 
Esenţa dramei, principalul eveniment care o marchează este moartea INIŢIATULUI şi suprema abandonare faţă de TATĂL. Acest eveniment are loc în mijlocul unor fulgere luminoase şi a marilor cutremure de pământ.

Transfigurarea persoanei principale în Lumea Electronică, câştigarea Spiritului, este ceva magnific şi teribil divin. În aceste circumstanţe forţa electronică are cale liberă şi fractura verticală a tuturor Planurilor Conştiinţei Cosmice deschile lumile interioare percepţiei comune a omului care se poate afla chiar şi în stradă în acel moment. 
Apoi, toate lucrurile minunate pe care Evanghelia le povesteşte atunci când Isus a fost răstignit pe cruce au loc. Pământul se zguduie, mormintele se deschid, sfinţii vor fi înviaţi şi vor striga: 
„Cu adevărat acesta a fost Fiul lui Dumnezeu”.








ooo000ooo








Samael Aun Weor (n. 6 martie 1917, Bogota, Columbia – d. 24 decembrie 1977), născut Víctor Manuel Gómez Rodríguez, cetățean columbian și mai târziu mexican, a fost autor, lector și fondator al "Mișcării Gnostice Universale".

Este considerat Părintele Gnosticismului Modern având ca suport stiințific în domeniul esoterismului autentic peste 70 de lucrări scrise și multe conferințe dictate și înregistrate.


sursa: http://www.samaelaunweor.ro/ROM_Books/Cartea_mortilor%20Samael%20Aun%20Weor.html

1.22.2020

Zile libere suplimentare și concedii de odihnă pentru bugetari, în 2020






Începând cu 2020, Guvernul trebuie să stabilească anual, până în data de 15 ianuarie, zilele libere suplimentare de care beneficiază bugetarii în următoarele 12 luni. Termenul legal a trecut însă, ceea ce înseamnă că, practic, bugetarii nu se vor mai putea bucura de vestitele ”punți”, adică nu vor avea libere suplimentare.

Anul trecut, Legea nr. 153/2019 a venit cu o nouă obligație a Guvernului; stabilirea anuală a liberelor suplimentare pe care le vor primi lucrătorii la stat în anul în curs până cel mai târziu la jumătatea lunii ianuarie.

Având în vedere că termenul limită pentru luarea unei decizii în acest sens a trecut, bugetarii vor beneficia în 2020 doar de liberele legale pentru toți salariații, nu și de unele suplimentare. Cu excepția punții din 3 ianuarie 2020, liberele legale din acest an pică fie în timpul weekendului (sâmbătă sau duminică), fie în completarea weekendului (vineri, luni sau chiar luni și marți).

Motivul pentru care a apărut această schimbare este predictibilitatea muncii din sectorul public, care să ajute bugetarii (să-și programeze și organizeze mini-vacanțele), firmele private (care au obligații legale de îndeplinit în relația cu statul), dar și firmele sau operatorii din turism.

Anterior, liberele suplimentare ale bugetarilor erau stabilite de la caz la caz, de cele mai multe ori, cu puțină vreme înainte de venirea lor.

Fiecare salariat, chiar dacă lucrează la stat sau la privat, are dreptul la concediu de odihnă anual, de 20 de zile lucrătoare. Concediul de odihnă se acordă separat de zilele de sărbătoare legală, de zilele de repaus săptămânal și chiar de zilele libere luate pentru evenimente familiale deosebite. De anul trecut, a apărut și o schimbare specifică pentru femeile care, pentru a concepe un copil, apelează la fertilizare in-vitro.

Concediul de odihnă le este garantat salariaților prin lege, adică prin Codul muncii. Ei au dreptul la 20 de zile lucrătoare pentru un astfel de concediu. De asemenea, angajatorii pot alege să le dea mai multe zile de concediu de odihnă angajaților, dar nu pot să le dea mai puțin de 20 de zile lucrătoare.

Dincolo de faptul că zilele de concediu de odihnă sunt garantate, salariații nu pot renunța la ele și nu le pot ceda colegilor lor.

În același timp, trebuie menționat că există anumite categorii speciale de salariați, care beneficiază de cel puțin trei zile de concediu suplimentare, pe lângă cele 20, care se acordă în mod obișnuit:
cei care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare;
nevăzătorii;
alte persoane cu handicap;
cei care au până în 18 ani;
de anul trecut, salariatele care vor să devină mame, prin utilizarea procedurii de fertilizare in-vitro.

Zilele de concediu de odihnă sunt diferite de:
zilele libere legale ;
zilele libere cerute pentru evenimente familiale deosebite;
zilele de repaus săptămânal (care, de regulă, sunt sâmbata și duminica).

În privința programării propriu-zise a concediului de odihnă, astfel de zile libere trebuie programate în avans și, teoretic, până la sfârșitul anului precedent celui în care va fi efectuat concediul propriu-zis. 
Și când vine vorba de cereri făcute pentru concediu de odihnă, conform Codului muncii, acestea trebuie depuse cu cel puțin 60 de zile înainte de începerea efectuării concediului.

1.16.2020

ANIMALELE PREISTORICE NU AU DISPĂRUT !







O fâșie de crengi rupte care începeau de la sol până la 3 metri înălțime, evidenția trecerea unei fiare uriașe prin pădure. 
Ulterior, vânătorul a observat că acele amprente mari s-au alăturat altora cu proporții egale. 
Vântul sufla în favoarea lui, ceea ce i-a permis vânătorului să se apropie fără ca animalele să-l poată mirosi, dar când a reușit în sfârșit să contacteze vizual prada, norocul său părea să se schimbe.
Calibrul puștii cu care a vânat urși și lupi, ani de zile, în Taigaua Siberiană era pur și simplu prea mic pentru a înfrunta ceea ce stătea în fața ochilor lui: două animale asemănătoare cu elefanții, cu blană lânoasă și brună, cu colți curbați și spate ghebos.





„ Bărbatul vânător era prea ignorant pentru a ști că a văzut doi mamuți ” , va spune mai târziu un diplomat francez supranumit Gallon, care a cules această poveste de la un țăran rus în anul 1920. 
Dar istoria s-a repetat la 28 octombrie 1981, în Regiunea din apropiere de Yakutia, când vânătorii au raportat că au văzut o turmă din acești elefanți preistorici care treceau la aproximativ 300 de metri distanță de unde se aflau ei.
Yakutia se află în Siberia - Rusia





Atât în ​​1920, cât și în 1981, țăranii ruși au raportat că au observat mai multe exemplare de mamuți lânoși. 

Deși specia este declarată dispărută de către oficiali, de aproximativ 14.000 de ani, mulți ruși au susținut că au văzut exemplare din această megafaună care cutreieră inima Tundrei Siberiene. 

Deși cauza dispariției animalelor uriașe nu a fost niciodată clară și vegetația care le-a hrănit de milenii crește în continuare în nordul Europei, posibila supraviețuire a mamuților nu pare o problemă relevantă în agenda paleontologilor. Ce se ascunde de fapt ? Cumva comerțul ilegal cu Fildeși de Mamut fosilizați și nefosilizați ?





Comerț ilegal cu Fildeși de Mamut nefosilizați





                   Comerț ilegal cu Fildeși de Mamut fosilizați



Mulți se întreabă dacă oamenii de știință nu au semnat prea repede stingerea Mamuților, așa cum s-a întâmplat cu așa-numitul ”Celacanth” : o specie de pește care a fost considerată dispărută și a fost redescoperită în 1938 ca piesă obișnuită de pescuit al africanilor autohtoni.



Peștele ”Celacanth”


Dacă descoperirile de Mamuți sunt cu zecile, cele de șopârle mari care zboară sunt cu sutele. 
Martorul R.W., un specialist în reptile, a descoperit în august 2002 o turmă de cel puțin 100 de ”pterodactyli” care se deplasau prin pădurile din Viena.

”Nu auzisem niciodată și nu văzusem o poză cu o pasăre de genul acesta. Avea un cap lung și chel și un cioc alungit care se extindea din spatele craniului”, spune martorul.






Pui de ”pterodactyli”


După ce a lucrat pentru mai multe muzee din Europa, R.W. a susținut că a observat lucruri ciudate în cariera sa, dar niciunul ca acele animale care zboară peste Viena : ”M-am gândit de mult timp dacă ar trebui să raportez acest lucru. Dar mi se pare total clar că a apărut o nouă specie.”





                                
                                ”Pterodactyli” - fosilizat


Deși se estimează că ”pterozaurii” au dispărut în urmă cu 60 de milioane de ani, numărul mare de observații ale acestor vertebrate înaripate face posibilă începerea luării în considerare a posibilității ca specia să fi supraviețuit în paradisurile neexplorate, așa cum s-a întâmplat cu dragonul din insula Komodo - o reptilă descoperită în 1910, a cărui anatomie pare a nu avea schimbări, transformări în ultimele milioane de ani.








Dragonul Komodo


Cele mai multe mărturii ale observării „pterosaurelor„ provin din teritorii puțin populate din Namibia, Zaire, Noua Guinee, Kenya, America de Sud și Australia. 
Oamenii autohtoni numesc aceste animale agresive Ropen, Kongamato sau Thunderbird, potrivit diferitelor tradiții, și spun că, de obicei, se ascund în peșteri în timpul zilei pentru a merge la vânătoare când se lasă soarele.
Dragonul Komodo își folosește limba pentru a mirosi, a detecta aromele și a percepe stimulii. 





Multe povești, imagini reale, secvențe filmate ne vorbesc despre monștrii deja cunoscuți - ”Nahuelito” în Argentina, „Nessie„ în Scoția și „Ogopogo„ în Canada sunt doar câteva exemple de zeci de „plesiozauri„ reperate în apele din întreaga lume.

 












În Africa, și mai precis în adâncurile pădurilor congoleze, nativii au oferit întotdeauna o descriere foarte exactă a animalelor ale căror caracteristici corespund perfect cu cele ale dinozaurilor presupuși dispăruți. 







Mulți oameni de știință, într-adevăr, au îndrăznit chiar să recunoască faptul că, în prezent, habitatul multor specii este în aceleași condiții ca acum milioane de ani, și că la fel ca în cazul peștelui Celacanth și al altor fosile vii, Pământul așteaptă să fie redescoperit în viitorul apropiat.

Ținând cont de fenomenul paleontologic al „ Taxonului Lazaro ”, în care o specie identificată printr-o fosilă pare să reapară după ce a fost considerată dispărută într-un anumit strat geologic și considerând că în fiecare an oamenii de știință descoperă sute de specii noi din cele mai virgine locuri de pe Pământ, poveștile mamutilor, pterozaurilor și alte faune ale preistoriei se vor bucura de un loc sigur în cărțile și mințile fanilor misterelor și ale enigmelor. 







sursa: https://www.ancient-origins.es/noticias-general-fen%C3%B3menos-inexplicables/encuentros-bestias-prehist%C3%B3ricas-%C2%BFhechos-reales-sugesti%C3%B3n-colectiva-003316


1.14.2020

Blemmyes, Blemmyae sau Blemii - Bărbații fără cap ai miturilor antice și medievale






În perioada antică și medievală, se zvonea că diverse specii de creaturi uimitoare locuiau în părți îndepărtate ale lumii.

De la umanoizi cu capete de câine la bărbați unici, cu un picior unic și imens. 

De tot felul de ființe ciudate și fantastice, puteam auzi vorbind la vremea aceea. 

Blemii au fost una dintre acele specii.



 

Au provenit inițial dintr-un trib care a locuit în zonele joase ale Nubiei, pentru a apărea mai târziu în legende ca o rasă de creaturi monstruoase și fără cap, ai căror ochi și guri apăreau pe pieptul lor.

Blemii au fost descriși în acest fel, pentru prima dată, în urmă cu 2.500 de ani în „Poveștile” scrise din secolul al V-lea î.Hr.

Istoricului grec, Herodot, menționează: „creaturi fără cap cu ochii pe sâni (este ceea ce spun libienii)”. 

Potrivit lui Herodot însuși, aceste creaturi locuiau în partea de vest a Libiei, care este „foarte muntoasă, populată cu păduri dese și traversată de animale sălbatice”. 

În plus, față de aceste creaturi fără cap, acea parte a lumii ar fi, de asemenea, casa multor altor ființe ciudate, cum ar fi șerpi uriași, măgari cu coarne și creaturi cu cap de câine.







Termenul „Blemi” apare și în „Geografia” lui Strabo. 

Acest geograf grec din secolul I, descrie Blemii nu ca niște monștri ciudați, ci ca un trib care a locuit în zonele joase ale Nubiei, de-a lungul râului Nil și în direcția Mării Roșii. 







În „Istoria sa naturală”, Pliniu scrie: „așa-numiții Blemi nu au cap, dar au ochii și gura pe sâni”. 

Istoria Blemilor persistă în timpul Evului Mediu și, deși poate exista o ușoară variație în descrierea lor, sunt citate într-o lucrare a lui John Mandeville, din secolul al XIV-lea, intitulată „Călătoriile domnului John Mandeville”. 

Deși în textul acesta nu se referă la ele ca Blemi, Mandeville descrie aceste viețuitoare drept „o rasă blestemată de oameni, de ființe fără cap, iar ochii lor sunt pe umeri”. 

De asemenea, Mandeville nu îi plasează în Africa, ci pe o insulă din Asia. 






De-a lungul secolelor al XVI-lea și al XVII-lea, exploratorul englez Sir Walter Raleigh a furnizat date despre un tip de creaturi foarte asemănătoare cu Blemii. 

Raleigh a relatat următoarele despre aceste creaturi: „sunt numite Ewaipanoma, au ochii pe umeri, gura în mijlocul pieptului.






În prezent, sunt foarte puțini cei care ar crede în existența unor creaturi precum Blemii. 

Cu toate acestea, nu a fost posibil să se explice care a fost cauza care a determinat atât de mulți autori antici să scrie despre astfel de ființe. 

Există chiar autori de ficțiune științifică, de exemplu, care în poveștile lor au ridicat posibilitatea ca Blemii să fie extratereștri. 

O altă explicație posibilă este că Blemii nu au fost altceva decât oameni ai căror umeri au fost ridicați la o înălțime disproporționată din cauza unei modificări anatomice cauzate în copilărie. 

Și totuși, cine au fost Blemii ? Mai trăiesc în zilele noastre astfel de ființe ?

In imaginea care urmează este o fotografie reală a unui Blem.