Delir politic și verbiaj aiuritor
Domnia neașteptată a lui Klaus Iohannis, îndrăgostit și dominat de tocurile doamnei Carmen Iohannis, a făcut ca delirul erotic, după poveștile cu Elena Udrea din vremea regimului Băsescu, să dispară temporar din agenda publică. Această dispariție din agendă a delirului erotic este compensată cu succes de explozia delirului politic și a delirului verbal.
Delirul politic este aproape la aceleași cote ca în primăvara lui 1990, cînd erai luat cu pietre dacă erai bănuit că votezi cu „Rațiu și Căposu”, cînd intrai pe ferastră în secțiile de vot pentru că hei-rup-ul și cozile cu sute de alegători sufocau intrările din școli și primării. Atunci, imaginea viitorului democratic era reprezentată de FSN și de Ion Iliescu! Ceea ce multora le este acum rușine să recunoască și mint, spunînd că ei au votat cu țărăniștii sau cu liberalii.
După trei decenii, pare de necrezut, dar România este controlată de o forță politică minoritară, extrem de dură, de agresivă, dar, mai ales, neprofesionistă. Adică incorentă, dezlînată, amatoare, neinspirată și obraznică. Pentru a se menține la putere, ea este obligată să se bazeze pe procurori și pe serviciile secrete. Și pe tot soiul de subiecte, dosare și probleme, inventînd războaie și jonglînd pe claviatura puterii în fața unei majoritățăți dezbinate, molîi, fricoase, lipsită și ea de proiect și de lideri convingători.
România a reintrat într-o stare de delir politic din cauza pandemiei. Pe neașteptate, cînd delirul politic programat era reprezentat de alegerile anticipate și de preluarea totală a puterii pe termen lung, a picat coronavirusul. Parcă un marțian ar fi aterizat în Piața Victoriei și toată populația, împărțită pe căprării politice, s-ar chinui să convingă că descifrează misiunea marțianului, că este capabilă să comunice cu el, că stăpînește orice pericol reprezentat de posibila invazie de pe alte planete.
Marțianul cu mișcările sale imprevizibile și-a schimbat între timp destinația, locul de aterizare și gesturile, iar partidele și grupurile de opinie au rămas într-o confruntare fără sfîrșit. Fiecare are idei, soluții, tehnici și limbaje, proiecte de legi, știe despre boli și consecințe nefaste ale apariției marțianului în spațiul românesc.
Circulă zvonuri, știri și opinii contradictorii și despre apariția marțienilor în alte țări ale lumii. Și, pe măsură ce veștile și amenințările s-au diversificat, măsurile decise de conducători s-au diversificat și ele, ajungînd să se bată cap în cap cu precedentele și cu cele adoptate de vecini României sau de liderii mondiali. Confuzia planetară n-a făcut decît să se amplifice în România unde dilirul politic presupune contestarea oricărui proiect, a oricărei poziții unitare. Și, pentru ca delirul politic să fie complet, delirul verbal, tipic spațiului carpato-dunărean, se amplfică prin mass-media.
România este spațiul libertății totale de exprimare. Poate fi socotită singura țară din Uniunea Europeană în care și iresponsabilitatea este tot o formă tolerată de libertate. Circul politic este amplificat de circul mediatic. Nu există unitate de păreri nici în secții, nici în redacții de ziare, nici în televiziuni. În numele libertății, fiecare cu ideea lui, cu părerea lui și cu informația lui. Dacă suntem liberi, putem spune orice, zice românul scăpat la un microfon sau la un calculator de unde începe să navigheze pe net.
Nu există nici o lege și nici o instituție de arbitraj profesional. Delirul din presă se completează cu cel stradal. Și cîțiva români strînși la o bere sunt gata să lupte pentru libertatea marțianului dispărut din Piața Victoriei și semnalat la Galați și la Salonta. În jocul acesta nebun se angajază și vedetele. Unele, sătule de foame, altele, de plictiseală și unele chiar dintr-un spirit revoluționar anti-marțian. Cândva au fost anticomuniști, acum sunt antimarțieni, gata să devină și pro sau antigalactici.
Delirul politic amestecat cu delirul verbal intoxică populația cu ploi și furtuni de Breaking News. Din clipă în clipă, explodează bombe de presă, nucleare de gîndire și rachete de informație. De o parte, un guvern confuz, de cealaltă, o baricadă mediatică de pe care vocile lui Gâdea și Ciutacu sună a strigăte de Gavroche într-o revoluție franceză încinsă pe malurile Dîmboviței.
sursa:https://www.cotidianul.ro/delir-politic-si-verbiaj-aiuritor/
