4.16.2018

”LAURUS NOBILIS” - DAFINUL






DAFIN SAU LAUR - Laurus Nobilis 

Descriere, proprietăți, mod de folosire în tratarea unor afecțiuni, rețete pentru prepararea infuziei, a unguentului, a uleiului și a berii din frunze de Dafin etc.

Dafinul este un arbust sau arbore de climat subtropical, originar din bazinul mediteraneean, unde este intalnit atat in stare spontana cat si cultivat.

A fost una din plantele cele mai iubite in Grecia Antica pentru mirosul intens si delicat al frunzelor sale. 
Grecii credeau ca frunzele dafinului amplifică puterile psihice.

Carol cel Mare recomanda ca frunzele de Dafin să fie folosite drept medicamente şi condimente. 





Mulţi specialişti în ierburi din Evul Mediu atribuiau dafinului proprietăţi energizante pentru stomac şi rinichi. Mai mult decât atât, frunza de dafin era considerată un medicament contra ciumei.

Se făceau talismane cu frunze care aveau puterea să îndepărteze toate relele. Se utiliza mult la ritualurile religioase în special la romani.

Cu frunze verzi mai tot timpul anului, Dafinul creste destul de lent si ajunge pana la maxim 9 m inaltime.

Frunzele Dafinului sunt oval-eliptice, cu margine dreapta sau usor ondulata, au durata mare de viata (2-3 ani) si contin uleiuri eterice cu proprietati terapeutice si aromatizante.





Florile sale sunt mici, de culoare galbena, infloresc primavara, cresc sub forma de umbrela si produc un fruct de forma unei masline de culoare mov inchis, cu o singura samanta. Au un continut mare de uleiuri eterice si substante grase.






Frunzele si fructele contin ulei volatil – bogat in oxizi (cineol) si fenol metil eteri (estragol, eugenol), mucilagii, pectine, tanin, rezine, o substanta amara (lactona) sesquiterpenica de tip gremacranolodic (costunolida).

Din frunze se extrage untul de dafin (oleum lauri), intrebuintat la prepararea unor unguente. 
In fitoterapie se folosesc mai ales frunzele, care au proprietati carminative, diaforetice, expectorante, antispasmodice (in colici), detoxifiante, anorexie, atonii stomacale.

Untul de dafin, extras din fructele arbustului, intră în componența multor unguente, în special cele utilizate pentru calmarea diferitelor manifestări ale durerii. 

Proprietățile terapeutice ale ceaiului de dafin sunt cunoscute mai ales în tratarea reumatismului cronic, a afecțiunilor nervoase și a afecțiunilor orale.


SOLUL

In regiunile mediteraneene, dafinul creste spontan, insa este cultivat si artificial, in gradinile caselor si in plantatii.

Dafinul prefera solurile umede, nisipoase, dar si fertile, care dreneaza rapid. Substratul poate fi orice pamant de gradina, proaspat si cu o structura buna. Transplantarea se aplica foarte rar, la 4-5 ani.

Dafinul se dezvolta cel mai bine in locurile cu umbra partiala. Dupa plantare, este indicat ca, in fiecare primavara, sa pui un strat de resturi vegetale la baza arbustului, pentru eliminarea buruienilor si pentru a controla nivelul de umezeala.


PROPRIETATI


Foile de dafin sînt indicate în formele incipiente de bronşită, laringită, gripă şi astm. 
Scoarta si foile se prepara sub formă de loţiuni, pentru vindecarea arsurilor, rănilor şi tăieturilor. 

Prafurile din scoarţă, frunze şi fruct se inhaleaza pentru a curăţa plămînii şi sinusurile.

Cu foile şi boabele de dafin se prepara o alifie, pentru rănile care nu se vindecă cu alte leacuri. Frunzele, bine pisate şi muiate în rachiu, se luau contra frigurilor.
Amestecate cu balegă de oaie, se puneau în legături contra durerilor la picioare. 

Pentru că indepărtează insectele dăunătoare, se cultivă în mijlocul grădinii.




Fructe de Dafin


Intern se folosește pentru:  boli gastrointestinale, colita de fermentatie, antiseptic intestinal, bronsita cronica, anorexie, atonii stomacale, infectii intestinale, otraviri, mahmureala, laringita, spasme – sub forma de infuzie, decoct.

Extern - frunzele si boabele vindeca sau amelioreaza ranile, nevralgiile dentare, infectii ale gurii, reumatismul. Se foloseste sub forma de cataplasme calde, infuzie, alifie, unguent.


DAFINUL FOLOSIT IN UZ INTERN

Gripa, bronsita - Se pun coaja de la o portocala si 4 frunze de dafin intr-un litru de apa. Se lasa la macerat 4 ore, dupa care se filtreaza totul si se bea pe stomacul gol in mai multe reprize (in loc de apa).

Acest preparat scade febra, elimina durerile de cap si ne ajuta sa ne refacem rapid. Se poate asocia cu puţin praf de Scorţişoară.

Raguseala, pierderea vocii, infectii ale gingiei - Se pun 10 frunze de dafin in 250 ml apa clocotita. Se lasa sa infuzeze timp de 15 minute, dupa care se fac gargara si clatiri ale gurii cu acest preparat. Tratamentul este mai eficient daca este repetat de trei ori pe zi.

Se mai poate înghiti câte 1 linguriţă ulei de dafin după fiecare masă, sau se bea ceai călduţ cu înghiţituri mici de mai multe ori pe zi, în cantitate mică. Extern se poate aplica ulei cald.

Laringită - se înghite câte 1 linguriţă de ulei după fiecare masă, sau se bea ceai călduţ cu înghiţituri mici de mai multe ori pe zi, în cantitate mică. Extern se poate aplica ulei cald.


Răceli - ceai cald din frunze în care se va pune suc de lămâie stors proaspăt şi eventual îndulcit cu miere polifloră după gust dacă nu aveţi contraindicaţii.

Spasme - le calmează un ceai slab, sau extern aplicat compresă cu ceai cald, sau chiar intern se va lua ulei câte 1 linguriţă de ulei la nevoie.

Betie, intoxicatii, otravire - 20-30 de frunze de dafin oparite cu o cana de apa si lasate la infuzat 20 de minute sunt un vomitiv si antitoxic redutabil. Se bea dintr-o data intreaga cantitate preparata, efectul de eliminare fiind foarte prompt.

Digestie grea (atonie digestiva) - Se pun in mâncaruri 1-2 frunze de dafin. Se face tratament vreme de o luna cu cate trei frunze de dafin pe zi, mestecate pe stomacul gol, cate una dimineata, la pranz si seara. Efectul de intarire a digestiei este remarcabil.

Sau o alta reteta care ajuta si in durerea stomacala: 2 frunze se fierb pentru 5 minute cu 5-6 cuişoare. Se pot consuma 2-3 căni pe zi.

Anorexie - se face o infuzie mai slabă şi se consumă cu 15 minute înaintea meselor pentru stimularea poftei de mâncare, utilizat chiar şi pentru copii.

Boli nervoase - calmant, decoct care se ia la nevoie de 2-3 frunze ajutând la calmarea nervoasă. Mai eficient este dacă se pune în acest ceai şi 1 linguriţă de Talpa gâştei.

Fermentaţii digestive - un ceai decoct ajută să dispară această afecţiune neplăcută. Se pot consuma 3 căni pe zi, câte una după fiecare masă până la reglarea digestivă şi dispariţia fermentaţiilor. Se poate folosi de asemenea la acest ceai şi câteva cuişoare care sunt un foarte bun calmant stomacal şi intestinal.

Gastralgii - decoct din frunze de dafin în care se va pune si 1 lingurita de cuişoare, sau se poate lua intern câte 1 linguriţă de ulei de dafin în cazul durerilor.

Normalizarea nivelului glicemiei cand nu este prea mare - pentru aceasta, se pun 10 frunze de dafin în 500 ml de apă şi se fierb la foc mic timp de 15 minute. Lichidul, împreună cu frunzele, se toarnă într-un termos, unde se lasă 2 ore, după care se împarte în 3 porţii egale, care ajung pentru 3 zile.

O porţie se consumă de-a lungul a 12 ore, altfel se poate provoca hemoragie internă. După o săptămînă de pauză, se beau celelalte 2 porţii, pe parcursul a 2 zile. În zilele de tratament se respectă dieta vegetariană.
Tratamentul se poate face doar o singura data pe an.

Gută - extern ulei de dafin care este un bun calmant şi intern se poate lua în cură de 30 de zile câte 2 linguriţe de ulei. Una dimineaţa şi una seara, ajutând la eliminarea din organism a acidului uric.

Infecţiile gurii - se ţine ulei de dafin în gură şi se clăteşte bine gura cu acest ulei după fiecare masă, până la trecerea afecţiunii. După aceasta uleiul se aruncă, nu se înghite.

Infecţii intestinale - se consumă după fiecare masă câte 1 linguriţă de ulei de dafin ajutând la distrugerea germenilor patogeni şi la calmarea durerilor.

Intoxicaţii - 20-30 frunze se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Infuzia aceasta are efect antivomitiv imediat. Pentru aceasta este nevoie ca persoana care are nevoie de acest preparat să bea toată această cantitate de odată.

Otrăviri - se bea ulei de dafin câte 1 linguriţă de 3 ori pe zi şi suplimentar se ia cărbune medicinal. În funcţie de natura otrăvii se va folosi şi un antidot specific. - 20-30 frunze se pun la 250 ml apă clocotită.

Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Infuzia aceasta are efect antivomitiv imediat. Pentru aceasta este nevoie ca persoana care are nevoie de acest preparat să bea toată această cantitate de odată.


DAFINUL FOLOSIT IN UZ EXTERN 

Reumatism, luxatii, vanatai - se foloseste uleiul de dafin.

Varice - se fierb doi litri de apa si se ia oala de pe foc.se adauga o mana de musetel, o mana de menta si o mana de foi de dafin. Cand ceaiul e putin caldut se pune un varf de lingura de bicarbonat de sodiu si se spala zonele afectate de varice.

Dereglarea circulatiei sanguine - amortirea degetelor de la picioare si crampe musculare. 

Se prepara un unguent dintr-un pahar de ulei nerafinat si 2/3 de pahar de foi de dafin tocate marunt, care se lasa la intuneric timp de 6 zile. Dupa o baie calda la picioare, se frectioneza zonele afectate cu acest unguent.

Răni care nu se mai inchid - ajuta tratamentul cu frunze de dafin pisate şi fierte in ulei . Se unge rana de mai multe ori pe zi.

Nevralgii - se aplică la locul durerii o compresă îmbibată cu ulei cald de dafin sau se face o compresă cu decoct mai concentrat de dafin. Se poate pune şi câteva cuişoare care conţin anestezină.

Paralizii - se fac frecţii cu alifie sau cu ulei cald. Se poate amesteca uleiul de dafin cu ulei de cimbru, caz în care este mult mai eficient.

Calmarea diferitelor dureri - se poate folosi uleiul preparat din 100 g de frunze de dafin maruntite si adaugate intr-o sticla, umezite cu alcool. Dupa o zi, peste frunze se pune un litru de ulei, iar dupa 4-6 saptamani se strecoara.

Dureri reumatice - se pune la macerat 30g frunze dafin intr-un litru de ulei de masline. Pastrezi recipientul la soare 10 zile, apoi filtrezi uleiul.
Cu uleiul obtinut iti ungi de mai multe ori pe zi locurile dureroase.

Reumatism cronic - se foloseşte sub formă de ceai sau alifii, aplicate extern.

Artroza, spondiloza - se face o crema pentru masat locurile dureroase. Se pun la macerat frunze macinate de dafin in apa rece 24 de ore. Se strecoara si se adauga o cantitate dubla de osanza de porc. Se pun la fiert în „bainmarie“ 4 ore. Se strecoara prin tifon si se pastreaza la rece.

Transpiraţia excesivă la palme şi picioare - se fierbe timp de 15 minute un pumn de frunze de dafin la 1 litru de apă. Lăsaţi să se răcească şi când preparatul este călduţ, înmuiaţi-vă tălpile sau palmele pentru câteva minute. Tratamentul se repetă o dată pe zi în special vara.


Alungarea insectelor - se ard pe jaratec sau pe foc frunzele de dafin.






Moduri de preparare a frunzelor si a fructelor


Ulei de dafin - 100g foi de dafin se macină cu râşniţa de cafea şi se pun într-un litru de ulei de măsline. Se umple sticla foarte bine până la dop pentru a evita râncezirea. Se lasă apoi timp de 6 săptămâni la soare. Se agită sticla zilnic de 2-3 ori cu putere.

Se poate strecura după 6 săptămâni şi se păstrează în sticle pline până la dop la rece. Se poate folosi la: gută (dureri), nevralgii, răceli, reumatism.

Atentie ! - Uleiul de dafin se poate folosi numai după ce s-a facut un test de alergie cu el. Pentru test se unge pe mana unde pielea este mai sensibila. Dacă apare o pată roşie atunci nu este recomandat sa folosesti acest ulei.

Unguient din fructe, frunze - 3-4 linguri frunze sau fructe maruntite se lasă 24 ore în 200 g untură proaspătă de porc nesărată. Se încălzeşte apoi pentru a se topi şi se strecoară. Cu aceast unguient se poate unge extern în cazul paraliziei sau al durerilor reumatismale.


Bere din foi de dafin - reteta pentru 10 litri

Ingrediente:

- 100g frunze uscate de dafin sau scoarta de dafin pisate (scoarta se gaseste la magazinele naturiste)
- 50g hamei
- 1kg zahar brun
- un sfert de cub drojdie de bere.

Se pune la fiert apa in care s-a adaugat dafinul (scoarta sau frunzele uscate). Cand incepe sa fiarba apa se da la foc potrivit pentru a fierbe constant o ora. Se adauga hameiul.

Dupa o ora se opreste focul si se lasa la racit. Se adauga zaharul brun si se mesteca pana la dizolvarea acestuia. Zaharul brun va da culoare berii, dar si un gust de caramel, alaturi de aroma de dafin si taria hameiului.

Cand zaharul s-a dizolvat si mustul de bere are temperatura cam de 20 grade C (bautura este călâie) se strecoara lichidul. Apoi, se adauga drojdia de bere. Se amesteca bine si se pune in sticle (de preferinta de plastic de 2 litri)

Sticlele, inchise bine se lasa la racoare sa fermenteze o zi-doua. Cand observati ca sticlele sunt tari din cauza presiunii din interior, puteti sa puneti pe rand cate o sticla la rece pentru consum.

Atentie ! Cand desfaceti berea, daca a fermentat prea mult puteti avea experienta unui spumant foarte agitat. De aceea este recomandat ca deschiderea dopului sa se faca treptat, lasand sa iasa cate putin dioxidul de carbon.


Efecte adverse ale dafinului - frunzele se folosesc in cantitate mica atat cat este indicat in reteta, deoarece utilizate in cantitati incorecte pot da senzatie de voma.

Exista persoane care nu suporta ( din cauza efectului său vomitiv ) nici măcar cantitati mici de dafin, in cazul lor mancarea va fi pregatita fara dafin.




sursa: http://leacuri-din-batrani.blogspot.ro

4.15.2018

MINCIUNILE DIN VECHIUL TESTAMENT






”Prima minciună a evreilor: fabricarea Vechiului Testament în care se spune că israeliții erau sclavi în Egipt” - John Kaminski, scriitor și critic american.






Se pare că evreii au ascuns adevărul despre istoria lor în Vechiul Testament. 

Dovezi copleșitoare noi, scoase la iveală de către cercetătorii egipteni și israelieni, arată că evreii nu au fost niciodată sclavi în Egipt.

Dacă evreii ar fi trăit în Egipt, timp de secole, ca sclavi,
cu siguranță ar fi observat piramidele și Sfinxul.
În mod ciudat, nici una din aceste mari minuni arhitecturale ale lumii nu este menționată nici măcar o dată în Vechiul Testament !





Istoria antică ebraică așa cum o știm astăzi se bazează pe o minciună colosală – și anume că evenimentele descrise s-au întâmplat în Egipt, într-adevăr s-au întâmplat dar în Arabia. Ceea ce înseamnă că, în conformitate cu versiunea sa, poveștile lui Iosif, Moise și a Exodului ar putea fi încă adevărate, dar locația în care se presupune că a avut loc sunt false.

Descoperirile sunt susținute de egiptologi de talie mondială, începând cu James Henry Breasted, Donald Redford, în Israel Finkelstein. 

Chiar și unii experți israelieni sunt de acord, inclusiv șeful de arheologie de la Universitatea din Tel Aviv. 

Prof. Ze’ev Herzog, într-un articol din 1999 în Ha’aretz, a declarat:
„Israeliții nu au fost niciodată în Egipt, nu au rătăcit în deșert, nu au cucerit pământul într-o campanie militară și nu au trecut pe la cele 12 triburi ale lui Israel.“

Cel mai revelator indiciu a fost noțiunea de sclavie, (spune Dr.Ezzat), care nu a fost niciodată practicată în Egipt până când grecii și perșii au adus practica cu ei, o mie de ani mai târziu de presupusa perioada a lui Moise și Iosif.

Dr.Ashraf EZZAT mai spune că :  „Egiptul antic a fost înjunghiat în spate de o duplicitate timp de două mii de ani !“

Așadar, având în vedere modul în care au distrus Statele Unite, Rusia, Germania și multe alte țări prin lobotomizarea mentală și prin cartarea tuturor, nu ar fi o surpriză faptul că evreii și-au falsificat istoria chiar de la început.

Dr.Ashraf Ezzat: "Adevărul este că Egiptul antic nu a cunoscut niciodată israeliți. Egiptul nu a fost niciodată țara Exodului, iar Palestina nu a fost niciodată Țara Promisă ".







Pentru Dr. Ezzat, renunțarea la adevărata poveste a evreilor este o chestiune de apărare a reputației patriei sale ilustre, a celei mai vechi civilizații umane cunoscute, a pământului misterios al piramidelor și a Sfinxului. 
Ezzat urmărește doar să descopere adevărul îngropat sub două mii de ani de denaturare deliberată și calomnie a unei culturi care a constituit fundamentul religiilor monoteiste care "împrumutate" greu de la tradiția egipteană, dar au neglijat să menționeze sursa.

Ezzat s-a ocupat de această sarcină timp de mai mulți ani pe site-
site-ul său ”Pyramidion”, dar acum a făcut un mare pas înainte cu publicarea "Egiptul nu știe faraonii nici israeliți". 









Cartea este disponibilă și conține o multitudine de link-uri foarte valoroase, printre care se numără eseul Breasted "Dawn of Conscience " și materialul instructiv de bază al scriitorului Plutarh, egiptologul Donald Redford și reporterul contemporan Juan Cole, Datele de bază enciclopedice ale lui Peter Myers.

Cartea este o adevarata comoară a istoriei biblice obiective, o contragreutate esentiala pentru supravietuirea materialului nesemnificativ de prozelitism religios care dezavantajeaza oamenii de stiintă istorici obiectivi pretutindeni, cu dezinformare auto-absorbită.



Apărând tradiția onorabilă a Egiptului


Mulți factori l-au  îndreptat pe Ezzat, pe această pistă de detectiv, o înșelăciune biblică care învinovățește Egiptul Antic ca fiind o societate imorală.

Evenimentele din Vechiul Testament au avut loc în sud-vestul Arabiei, într-o provincie numită Mițraim, sau Misr.

Terenul, în Vechiul Testament, seamănă mai degrabă cu Arabia deluroasă decât cu Egiptul plat. 


Biblia povestește despre secetă, pe care Egiptul nu a avut-o niciodată, doar fluctuațiile în inundațiile Nilului. 

Multe dintre evenimentele atribuite zonei Palestinei de astăzi au avut loc mult mai departe spre sud pe coasta Mării Roșii, insistă Ezzat. 

În plus, în povestea lui Iosif era un detaliu și mai clar: caravana de cămilă purtând  "gumă, balsam și smirnă", care erau produse de comerț arab, nu de Egipt.

Cel mai revelator indiciu a fost noțiunea de sclavie, pe care Ezzat pretinde că nu a fost niciodată practicată în Egipt până când grecii și perșii au adus practica cu ei o mie de ani mai târziu decât în timpul presupus al lui Moise și al lui Iosif.

Unele povești spun că piramidele au fost construite de sclavi, însă istoria ne arată că aceia care au construit piramidele erau voluntari dispuși, 
așa cum atestă satul constructorilor piramidei.

Alt aspect al fraudei Vechiului Testament vechi de milenii era eticheta faraonului, pe care nici un document egiptean nu îl folosește vreodată. 

Dar liderul tribului Mizraim a fost numit Faraon, care a făcut trecerea de la ebraică la greacă și crearea unui faraon ticălos cu multe secole mai târziu, un truc ușor de tras. Egiptul, unul dintre cele mai bine documentate din toate civilizațiile antice, niciodată nu a folosit termenul ”faraon”.

Aceasta este cu adevărat o poveste a doi egipteni: Egiptul a fost menționat în Biblie în jur de 700 de ori; israeliții nu au fost menționați o dată în înregistrările egiptene.

Istoricul Herodot al secolului al V-lea, cunoscut ca "tatăl istoriei", nu a menționat niciodată faraonii, doar regii. 


Herodotul nu a menționat niciodată Israelul, a menționat în mod repetat Palestina, Siria și fenicienii, nu au menționat niciodată evreii sau canaaniții și nu a menționat niciodată nici un templu sfânt evreu.

Dar, mai mult decât orice altceva, a fost insultarea filozofiei religioase extrem de luminate a Egiptului Antic - practici morale care nu au fost niciodată echivalate de civilizațiile care au venit mai târziu - care au obligat pe Ezzat să apere onoarea unei culturi remarcabile care a supraviețuit pentru cea mai mare parte a trei milenii, mai mult - decât orice altă cultură din istoria lumii.

"Legătura dintre povestea lui Moise și a Faraonului lui a zdrobit imaginea uneia dintre cele mai mari civilizații ale omenirii", scrie Ezzat.
"Egiptul antic a fost înjunghiat în inimă prin această duplicitate de două mii de ani. Iar această înșelăciune va continua dacă nu vom expune adevărul despre poveștile israeliților, originea lor arabă și frauda din Septuaginta ".




Traducători evrei 


În secolul al II-lea î.Hr., biblia evreiască a fost tradusă din limba aramaică în limba greacă la legendara Bibliotecă din Alexandria. La șaptezeci de cărturari evrei, deci și desemnarea Bibliei Septuaginte, le-au fost încredințată această sarcină de către Ptolemeni, în care au înlocuit viclean liderul tribal Faraon cu Egiptul și cu regele său. Versiunea greacă, cu această denaturare răutăcioasă a istoriei antice, a fost sursa tuturor traducerilor Bibliei din întreaga lume încă de atunci.

Înșelăciunea  
Septuaginta a fost rezultatul unei legături greco-evreiești foarte asemănătoare celei americano-israeliene de astăzi. 

Controlul și manipularea superputerilor mondiale - antice și moderne - este evident o experiență veche evreiască, de asemenea, demonstrată în vechiul aranjament evreiesc/persan care a condus la eliberarea din captivitatea babiloniană și complicitatea cu Imperiul Roman de a controla și de a contracara creștinismul.

Înlocuirea orașului arab Mizraim /Misr cu Egonia faraonică în povestirile Patriarhilor nu numai că a distorsionat poveștile israeliților, ci și istoriografia întregului Vechi Orient Apropiat.

Pericolele pe care această prezentare greșită le prezintă în epoca modernă sunt numeroase.

Numărul unu, egiptenii moderni au fost detașați de cultura lor.

Numărul doi, minciunile prezentate în Biblie care au fost filtrate în alte religii prezintă un pericol violent bazat pe informații greșite.

De exemplu, islamiștii și jihadiștii Salafis doreau să demoleze toate monumentele și templele din Egiptul antic, inclusiv Piramidele și Sfinxul, deoarece ei cred că aceștia sunt idolii la care Faraon s-a închinat, în timp ce respinge adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu dat de Moise.

Deci, aici este un complot plin de ucigași în masă, bazat pe povestea sclavilor evrei care construiesc Piramidele.

Povestea lui Exodus se referă la sclavi, muncind în 400 de ani de robie continuă. 

Eșecul fraților săi de a ucide pe Iosif este spus în Biblie. Frații l-au vândut ismaeliților, nu egiptenilor, pentru 20 de sicli de argint (Geneza 37: 26-28).

Amintirea 
Septuaginta repetată prin filmarea contemporană a fost evidentă în filmul recent Ridley Scott (care a flopat la box office !) Exodus: Zei și regi.
Egiptul a interzis acest film pentru "viziunea sionistă a istoriei". 

Aceeași înșelăciune făcută de evrei timp de 3000 de ani - schimbarea istoriei pentru a prosti publicul - încă se desfășoară astăzi la Hollywood.

Deși Exodul: Zeii și regii este stabilit în Egipt, nu veți putea să-l vedeți acolo. În conformitate cu revista Deadline (și raportată de Ezzat), adaptarea lui Scott la povestea biblică a lui Moise a avut loc în fața unor cenzori egipteni. Abdul Sattar Fathi, șeful consiliului de cenzură al statului egiptean, a criticat aspru filmul, citând "greșelile istorice", cum ar fi pretenția că evreii au construit piramidele și au portretizat pe Moise ca general, nu ca un profet.

"Mai mult," a spus Fathi, "Egiptenii vechi arată ca un grup ce persecută evreii pașnici. Consiliul nostru a refuzat acest lucru din respect pentru sentimentele egiptenilor. 
Nu este o surpriză faptul că numai Hollywoodul ar putea veni cu un concept precum ”evreii pașnici”, care este cu siguranță un tip de ființă umană care nu a fost văzută niciodată în istorie. Spune-le palestinienilor despre evreii pașnici.”

Spune Ezzat, care rămâne scrupulos imparțial când vine vorba despre politica contemporană, Egiptul nu este pur și simplu locul unde a avut loc această poveste.

La acea vreme, Israelul nu era acolo.

Evreii mint. De câte exemple aveți nevoie ? 


Șase milioane de morți într-un Holocaust care nu s-a întâmplat niciodată ? 

Oamenii din toată lumea care plătesc reparații pentru crime pe care nu le-au comis și aruncați în închisoare, când cer demersuri pentru aceste infracțiuni. 

O companie evreiască care produce alimente otrăvitoare și un guvern evreu care îi forțează pe oameni să o mănânce. 

Evreii ucigând mii de țărani neînarmați și numind-o autoapărare, declanșând războaie în întreaga lume prin manipularea ascunsă a guvernelor pe care le-a cumpărat.

Binyamin Netanyahu, a spus într-un discurs că poporul evreu a construit Ierusalimul acum 3000 de ani. O altă minciună a evreilor.

Ezzat spune că nu.

"Evreii nu construiau Ierusalimul acum 3000 de ani, adică 1000 î.Hr. . . 

Ierusalimul nu numai că nu era construit de "poporul evreu", probabil atunci inexistent, în 1000 î.H., dar probabil că Ierusalimul nu era nici măcar locuit la acel punct din istorie. Ierusalimul pare să fi fost abandonat între 1000 î.H. și 900 î.H., datele tradiționale ale regatului unit al lui David și Solomon.

Deci, Ierusalimul nu era "cetatea lui David", pentru că nu era nicio cetate acolo, când se spune că el a trăit acolo. În arheologia acestei perioade nu s-au găsit semne de palate magnifice sau state mari, iar tabletele asiriene, care au înregistrat chiar evenimente minore în tot Orientul Mijlociu, cum ar fi acțiunile reginelor arabe, nu știu nimic despre nici un mare regat a lui David și a lui Solomon în Palestina geografică.

Palestina nu era patria pentru împărăția lui Israel și povestirile patriarhilor ei timpurii. Începutul iudaismului și poveștile lui Avraam, Isaac, Iosif și Moise s-au întâmplat în Arabia și Yemen, scrie Ezzat. 

Eroarea flagrantă a arheologiei biblice din țara Palestinei se datorează, în primul rând, unei premise complet eronate și unei biserici (Septaguint) viclean manipulate (de aceleași rătăciri malefice care manipulează astăzi știrile și materialele noastre educaționale).

Înregistrările scrise ale Egiptului datează din 1870 î.Hr. Nici urmă de israeliți.

Sclavia era o tradiție comună în Arabia dar nu în Egipt. Sclavia nu a venit în Egipt "până în secolele VII-IV î.Hr., cu influența invaziei persane /grecești".

Această tradiție a sclaviei se află în Yemen, unde străinilor nu li se permite să obțină un loc de muncă fără sponsorizarea unui localnic numit cafeel care controlează toate aspectele vieții lor.

În teoria sa de descoperire "Biblia a venit din Arabia", Dr. Kamal Salibi a descoperit mai mult de o sută de nume în Arabia și Yemenul de Nord, care se potriveau uimitor cu cele menționate în Tora, scrie Ezzat.

"Exodul a avut loc într-un mod mult mai umil și pe o scară mult mai îngustă într-un mic sat obscur din vechea Arabie de Sud", scrie Ezzat.

"Dacă Egiptul nu-i cunoștea pe niciunul din faraoni, atunci este de la sine înțeles că nici Egiptul nu a cunoscut nici pe Moise. Și dacă Moise nu a pus niciodată piciorul în Egipt, atunci harta rutieră a lui Exod în Țara Promisă trebuie să fie redesenată. "



O concepție a armoniei lumii



Minciunile au început cu mult timp în urmă. Potrivit Vechiului Testament, scris de evrei, Egiptul antic este țara idolatriei, a tiraniei și a sclaviei.

"Maat este conceptul egiptean al armoniei lumii bazat pe justiție, echilibru și adevăr. Maat sau doamna adevărului, personificată de vechii egipteni în forma unei doamne care poartă pene de adevăr pe capul ei și ținând echilibrul de justiție, este codul eticii prin care ar trebui să urmeze toți egiptenii, inclusiv monarhii" , Scrie Ezzat.

Profesorul Breasted, într-o frumoasă introducere la 
”Dawn of Conscience”, scrie într-un link din carte:
"Egiptenii aveau un standard de moralitate mult superior celui din Decalog (Zece Porunci), cu o mie de ani înainte de a fi scris Decalogul".






Famous Egyptologist Professor James Henry Breasted 

in his office at the Oriental Institute, 1929



Prof. Breasted este unul dintre cei mai respectați istorici vreodată. Iar insistența lui Ezzat, că o mare parte din materialul din Vechiul Testament este fabricată, distorsionată și plagiat, este adevărată.

"Moștenirea noastră morală derivă dintr-un trecut uman mai vast, mai în vârstă decât evreii. Omul s-a ridicat la o înaltă viziune morală de două mii de ani înainte de nașterea națiunii evreiești ", scrie Ezzat.



surse: https://www.darkmoon.me; https://lupuldacicblogg.wordpress.com

4.13.2018

TRĂIASCĂ PRIMĂVARA !




”Podul Lui Dumnezeu” din România - peisaje de poveste






Peisaje de poveste din România

România ascunde multe locuri de o frumuseţe ireală, care par desprise din poveşti şi sunt puţin cunoscute. Turistii straini aleg să vină în România pentru că peisajele îi încântă de fiecare dată, iar oamenii sunt foarte primitori şi calzi.

”Podul Lui Dumnezeu”




Îl găsim în comuna mehedinţeană Ponoare şi este unul dintre cele trei poduri naturale existente în lume şi al doilea ca mărime din Europa. Astfel de poduri naturale mai există în SUA şi în Franţa, dar cel din România este singurul circulat, fiind format din calcare, ca urmare a surpării tavanului unei peşteri.

”Podul lui Dumnezeu” sau ”Podul Natural”, cum i se mai spune, se află în centrul localităţii mehedinţene Ponoare, fiind o uriaşă arcadă de piatră peste care trece şoseaua Baia de Aramă – Drobeta Turnu Severin, traversând Valea Pragului. El s-a format prin prăbuşirea peretelui superior al peşterii şi se impune în peisaj prin masivitate: 30 de metri lungime, 13 metri înălţime, 22 de metri lăţime şi 9 metri deschidere.


”Grădina Zmeilor”




Grădina Zmeilor este o arie protejată de interes naţional ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervaţie naturală de tip geologic şi peisagistic), situată în judeţul Sălaj, pe teritoriul administrativ al comunei Bălan.






”Lacul cu vârtej”




”Lacul Vida” sau ”Lacul cu vârtej” (judeţul Bihor) Denumit şi “Minunea ascunsă a Bihorului”, se deosebeşte prin culoarea aproape ireală a apei, dar şi prin faptul că în mijlocul său este amenajat un deversor, care creează impresia unui imens vârtej spectaculos. 
Lacul Vida este un lac de acumulare, construit în 1967, pentru minele care extrăgeau bauxită, pe cursurile râurilor Vida şi Topliţa, în comuna bihoreană Dobreşti.







sursa: https://stiriactuale.ro.

Actrița CARMEN STĂNESCU ne-a părăsit !






Actrița Carmen Stănescu a murit la vârsta de 92 de ani.

Scriitorul, memorialistul și publicistul Dan Ciachir a povestit, pentru DCNews, cum a cunoscut-o pe îndrăgita actriță de teatru și film Carmen Stănescu, dar și pe soțul acesteia.



”Carmen Stănescu era o persoană credincioasă, apropiată de biserică. Eu am cunoscut-o la Mănăstirea Căldărușani, al cărei stareț a cununat-o cu actorul Damian Crâșmaru, pe când era stareț la mănăstirea Sinaia. 





Venea des la mănăstiri împreună cu soțul ei. A fost și cununată de starețul Lavrentie, actual stareț la Căldărușani. Pe vremea când i-a cununat, el era foarte tânăr stareț la Sinaia, acum este la Căldărușani. 
Eu i-am cunoscut la Căldărușani pe Carmen Stănescu și pe Damian Crâșmaru, amândoi doi mari actori actori, ea îndeosebi, a jucat toate rolurile feminine principale din piesele lui Caragiale, în afară de Năspasta, deci o mare actriță și o femeie de-o frumusețe rară. 

În 1989, în postul Paștelui, m-am întors împreună cu viitorul mitropolit Bartolomeu Anania în mașina lor de la ei, ne-au adus în București și Anania, care era și dramaturg, era foarte încântat pentru că a petrecut câteva ore cu doi oameni importanți”, a spus publicistul Dan Ciachir pentru DCNews.


sursa: https://www.dcnews.ro

4.12.2018

CINE A CONSTRUIT ZIDUL MEGALITIC CARE ÎNCONJOARĂ PLANETA NOASTRĂ ?





După ce am aflat despre descoperirea menționată în prezentul articol, am simțit nevoia să recitesc anumite pasaje din Biblie, pasaje a căror înțeles mi-a fost mult mai clar de data aceasta.  


”Dumnezeu a făcut pământul cu puterea Lui, a întemeiat lumea cu înţelepciunea Lui, a întins cerurile cu priceperea Lui”.  
(Ieremia - Capitolul 51)

”El a făcut cerurile şi pământul, marea şi tot ce este în ea”.
(Psalmii - Capitolul 146)


”El şade deasupra cercului pământului şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste înaintea Lui”. 
(Isaia - Capitolul 40)


O nouă descoperire fascinantă ridică numeroase întrebări cu privire la istoria îndepărtată a planetei noastre și la cei care au locuit-o în vremuri demult apuse. 
Este vorba despre un zid imens, care traversează întreg Oceanul Atlantic, de la Polul Nord la Polul Sud.

Această descoperire a fost realizată cu ajutorul programului Google Earth și este de-a dreptul fascinantă. 

Bineînțeles că numeroase semne de întrebare s-au născut odată ce descoperirea a fost realizată.

Cine a construit acest zid și cu ce scop ? 

Nu se poate răspunde cu exactitate la această întrebare, dar este cert că acest zid nu poate fi o formațiune naturală. În acest fel, cineva l-a construit cu un motiv bine definit.






În videoclip puteți urmări traseul zidului care înconjoară Pământul



Cărțile de istorie cuprind doar o mică parte a istoriei Planetei. Odată ce asemenea descoperiri fabuloase se realizează, putem să ne dăm seama că planeta noastră a avut viață inteligentă încă de la începuturi.

Acest zid subacvatic generează două teorii. Fie a fost ridicat pentru a împărți Terra în două, sau pentru a marca o graniță extrem de fină, care putea fi văzută din spațiu.

Imaginile surprinse cu ajutorul Google Earth sunt grăitoare. 
Zidul subacvatic este de dimensiuni extrem de mari, dacă el se observă atât de bine din satelit. 

Întrebarea este de ce nu a fost văzut până acum ? 

Este posibil ca agențiile specializate să cunoască acest aspect, dar nu l-au făcut public niciodată până acum pentru a nu crea întrebări inutile în rândul oamenilor.

Lumea oceanelor este una misterioasă, încă nedescoperită pe deplin, care ascunde orașe pierdute, piramide misterioase și mai nou un zid megalitic, care împarte Planeta în două. 
Această lume nu trebuie deloc ignorată pentru că ea, probabil, ascunde cea mai mare parte din adevărata istorie a Terrei, așa cum nu ne-am imaginat-o niciodată.

Oare de ce NASA preferă să exploreze spațiul, când oceanul planetar prezintă atât de multe secrete și lucruri fascinante cu privire la istoria Planetei ?



https://www.efemeride.ro

4.11.2018

Pe Planeta Marte au trăit creaturi reptiliene gigantice




În 2016, NASA a publicat o fotografie captată de pe Planeta Marte care reprezintă fosila unui dinozaur. Se pare că pe Marte au trăit creaturi reptiliene gigantice.

Fotografia a fost analizată de specialiști care au concluzionat că este o fosilă a unui dinozaur. Au putut fi identificate nările, gura și foarte mulți dinți.

Scott Waring, specialist NASA, a declarat că este cea mai clară fotografie captată cu ajutorul Roverului ”Curiosity”.

Nu este prima descoperire de acest fel făcută pe Marte. A mai fost captată o altă fotografie în care se putea observa un craniu de formă alungită.

S-a presupus că poate fi vorba despre craniul unui extraterestru. 

Din păcate, specialiștii de la NASA nu au mediatizat știrea.
Nu este prima fotografie care a intrigat și suscitat interesul specialiștilor. În anul 1998, o altă fotografie a făcut senzație. Ea prezintă un chip uman cu capul deformat.





În ultimii ani, americanii, rușii și japonezii au lansat 32 de sonde spațiale, dintre care numai 11 au fost o reușită.
Imaginile captate de acestea sunt surprinzătoare. Au fost captate umbre eliptice de pe suprafața solului marțian, care se presupune că aparțineau OZN-urilor.

Alte fotografii prezentau urme ale unei civilizații extraterestre, piramide, domuri, ziduri. 




Aceste probe au redeschis discuția cu privire la existența unei civilizații pe planeta Marte. 

Dona Hare a lucrat 15 ani la NASA și susține că există multe probe despre civilizații extraterestre și OZN-uri care au însoțit, în multe cazuri, echipajele de astronauți în misiunile lor.

Sunt peste 67.000 de fotografii realizate pe Marte, multe dintre ele reprezentând structuri create artificial. 

Figura umană de pe Marte, din zona numită Cydonia, a stârnit interesul multor oameni de știință, care au ajuns la concluzia că nu putea fi creată natural.

După mulți ani, în care au negat existența acestei structuri, specialiștii de la NASA au admis că este creată artificial și că reprezintă un chip care seamănă cu cel uman. 

Artefactele fotografiate pe Marte demonstrează că pe această planetă a existat o civilizație dezvoltată.


sursa: http://www.efemeride.ro

Florin Piersic dezvăluie cum trebuie să fie şi să arate femeia româncă





Florin Piersic dezvăluie cine este femeia cea mai frumoasă din România: ”Mi-a luat efectiv respirația”

Actorul Florin Piersic este cunoscut ca un mare crai, dar se pare că o singură femeie l-a lăsat cu adevărat fără respirație. 


Piersic a mărturisit că singura femeie care l-a tulburat până în adâncul sufletului este artista Irina Loghin.



„Eram foarte tânăr. Am văzut-o şi am auzit-o, pe scenă, într-un parc, pe o femeie care mi-a luat respiraţia. Cred că în ciuda faptului că nu eram atât de matur să pot judeca lucrurile la rece, m-am gândit şi am simţit că aşa trebuie să fie şi să arate femeia româncă. 

Cântecul ei, vocea puternică şi tulburătoare «m-au aruncat» pentru câteva minute înapoi cu aproape douăzeci de ani, în raiul copilăriei mele. Era clar, femeia asta avea în voce, în atitudine, pe chip, sunetele ce-mi tulburaseră inima când eram doar o crenguţă de piersic ce înmugureşte.

Am întrebat pe cineva cine-i ţăranca asta româncă, care nu mă lasă să trăiesc !?  Mi-a răspuns: Irina Loghin ! 

Aşa de tare îmi plăcea, că mi-ar fi plăcut să-mi fie şi nevastă !  

Într-o seară, Costel Constantin, mi-a spus că Irina e-n sală. Cred că am jucat ca niciodată. Doream s-o impresionez, să vadă şi ea că nici eu nu sunt de colo. 

Aţi înteles ce este Irina Loghin pentru mine ? A fost şi va rămâne «dulcea doină» a tinereţii şi împlinirii mele ca artist. Mi-a pus o pană la aripile cu care încerc să zbor ! Irina, îţi mulţumesc !”, potrivit one.ro.




sursa: https://www.stiripesurse.ro/11.04.2018

4.10.2018

Rețea de traficanți de migranți, destructurată






Rețea de traficanți de migranți, destructurată. 
Gruparea infracțională ar fi corupt polițiști de frontieră de la vama Nădlac.


Polițiștii de la combaterea criminalității au reținut liderii și membrii unei grupări de traficanți de carne vie.


Sute de migranți au fost duși ilegal în țări occidentale. 

Procurorii DIICOT susțin că gruparea infracțională a reușit să corupă polițiști de frontieră de la vama Nădlac.

La trei polițiști s-au făcut percheziții, dar nu s-au luat măsuri împotriva lor. 


Cel mai mare transport de migranți a fost în aprilie anul trecut când 111 persoane au trecut ilegal frontiera cu Ungaria, ascunse într-un tir.

În total, au fost 6 astfel de transporturi. 


Migranții erau recrutați dintre solicitanții de azil din România sau erau preluați din Bulgaria, Serbia și Cipru.

Rețeaua, susțin polițiștii, avea doi lideri: un român și un pakistanez. Cel din urmă a fost reținut în Austria.


sursa: http://stiri.tvr.ro/10 Aprilie 2018

4.02.2018

Evenimentul fundamental al creștinismului, Învierea lui Iisus Hristos





„După aceea, Mi-am luat rămas bun de la ei, explicându-le că de atunci înainte nu Mă mai vor vedea în trup, dar că vor rămâne totuși, clipă de clipă, în legătură cu Mine în spirit.”

Marea Evanghelie a lui Ioan de Jakob Lorber



Paștele este cea mai importantă sărbătoare anuală creștină. Ea comemorează evenimentul fundamental al creștinismului, Învierea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare. 
Data de început a Paștelui marchează începutul anului ecleziastic. Această sărbătoare durează trei zile și începe, conform deciziei Conciliului de la Niceea din anul 325, în duminica de după prima Lună plină după echinocțiul de primăvară.
Farmecul deosebit al Sărbătorii Paștelui este dat atât de semnificația spirituală („...învierea Mea va fi totodată o înviere pentru toți cei care Mă urmează.” – Marea Evanghelie a lui Ioan de Jakob Lorber) cât și de tradiții (oul pictat, masa cu mâncăruri tradiționale, slujba de sâmbătă seara cu primirea luminii). 

Paștele este un moment de pace sufletească, de interiorizare, de împăcare, de bucurie.

Un miracol care se petrece cu regularitate în fiecare an, așteptat cu sufletul la gură și uimind totuși de fiecare dată, este apariția luminii divine la Sfântul Mormânt din Ierusalim în noaptea de Înviere a Paștelui ortodox. Este darul pe care Iisus ni-l face, amintindu-ne de lumina strălucitoare care i-a umplut mormântul în momentul Învierii Sale. Este modul Său de a ne transmite că este mereu alături de noi.

Acest foc imaterial de culoare albăstruie și care poate fi atins fără să ardă este așteptat cu toate luminile stinse. El apare atunci într-un mod supranatural din Sfântul Mormânt aprinzând candela așezată special acolo. Apoi Patriarhul ortodox aprinde cele două mănunchiuri de câte 33 de lumânări pe care le are pregătite și începe să împartă Lumina Sfântă miilor de pelerini care așteaptă plini de emoție. Focul cel viu însă acționează și de unul singur, strălucind ca un fulger și aprinzând din zbor candelele de la intrarea în biserică, precum și lumânările unora dintre pelerini.
Acest eveniment se petrece în fiecare an în fața a mii de martori vizuali. Nu poate fi negat de nimeni. De aceea efectul său este foarte puternic, contribuind la întărirea credinței în Dumnezeu.




Ultima săptămână a Postului Paștelui, numită și Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor, este o perioadă importantă de interiorizare și comemorare. Acum se rememorează Patimile lui Iisus, chinurile prin care a trecut, de la trădarea Lui de către Iuda, până la răstignirea pe cruce pe dealul Golgota, moartea și Învierea Sa.
Săptămâna începe cu Duminica Floriilor, ziua în care Iisus Hristos a intrat în Ierusalim și se încheie cu Duminica Paștelui, ziua Învierii Sale. Ziua de miercuri este ziua în care Iuda l-a trădat, iar cea de vineri ziua în care a fost răstignit. De aceea aceste două zile au devenit zile de post de-a lungul întregului an. Joia este ziua spălării picioarelor apostolilor de către Iisus, a Cinei de Taină, a rugăciunii din grădina Ghetsimani și a arestării lui Iisus de către cei ce voiau să-l ucidă.

„Trufia cea mai mare poate fi nimicită doar prin umilința cea mai profundă. De aceea, este necesar să Mi se petreacă Mie aceasta. Dar voi să nu vă înspăimântați atunci, căci nu voi rămâne în mormânt, nici nu mă voi descompune, ci voi învia în a treia zi și voi veni din nou la voi, exact la fel ca acum ! Abia aceasta va fi mărturia cea mai mare și mai adevărată pentru sufletele voastre a misiunii Mele divine și ea vă va întări pe deplin în credința voastră.” – Marea Evanghelie a lui Ioan de Jakob Lorber.

„Aceasta va constitui o judecată extrem de supărătoare pentru acești oameni răi și îndărătnici, iar pentru ai Mei va reprezenta apogeul iubirii Mele, în timp ce învierea Mea va fi totodată o înviere pentru toți cei care Mă urmează.” – Marea Evanghelie a lui Ioan de Jakob Lorber.

Sărbătoarea bucuriei
„...un astfel de act, oricât de înspăimântător ar părea el a fi pentru ochiul omenesc, este totuși necesar pentru ca, în timp, toate creaturile să revină la pura viață divină, liberă și independentă...”– Marea Evanghelie a lui Ioan de Jakob Lorber.

Învierea lui Iisus Hristos simbolizează refacerea legăturii dintre ființa umană și Creatorul său. Celebrarea ei în fiecare an duce la retrezirea aspirației către îndumnezeire, la transfigurarea vieții pământești într-o viață impregnată de prezența lui Dumnezeu. De aceea Paștele este o sărbătoare a bucuriei, o bucurie asemănătoare celei a apostolilor când l-au văzut pe Iisus înviat. Iar salutul care se obișnuiește cu această ocazie este tot o expresie a acestei bucurii: „Hristos a înviat ! Adevărat, a înviat !”.





Ca și alte sărbători creștine, Paștele este însoțit de numeroase obiceiuri populare care își au originea în tradițiile străvechi (considerate azi de mulți a fi păgâne) și de credințe și superstiții legate de ciclul anotimpurilor și treburilor gospodărești.

În Vinerea Mare se obișnuiește să fie duse flori la biserică pentru Iisus. În timpul slujbei se trece pe sub masă de trei ori ca simbol al poticnirilor lui Iisus atunci când și-a dus crucea. Tot în această zi, numită și Vinerea Seacă se obișnuiește să se țină post negru. Se mai spune că dacă va ploua în această zi, anul va fi unul roditor și îmbelșugat, iar dacă nu va ploua va fi un an secetos. Un alt obicei spune că cel care se va scălda în apă rece de trei ori în această zi, așa cum Ioan Botezatorul boteza în apele Iordanului, va fi sănătos pe tot parcursul anului.



În Sâmbăta Mare se prepară pasca și cozonacul ce vor fi duse la biserică pentru a fi sfințite în noaptea de Înviere. Seara, toată lumea merge la biserică pentru a asista la slujba de Învierea Domnului, pentru a lua lumina, pentru a lua tradiționalele Sfinte Paști precum și flori sfințite, dintre cele care au fost duse în Vinerea Mare la biserică. În după amiaza zilei de sâmbătă se încheie postul de 40 de zile și clopotele încep să bată din nou. Cel mai important moment al zilei este sfințirea apei botezătoare la biserică. Se spune că prima persoană care urmează să fie botezată cu această apă „nouă” va avea noroc toată viața.

În Duminica Învierii este obiceiul să fie purtate haine noi ca semn de înnoire a trupului și a sufletului. Dimineața se pune într-un ibric apă rece, un ou și un ban de argint. Cine se spală cu această apă va fi rumen în obraji ca oul, tare ca banul și va avea o viață îmbelșugată.

În noaptea de Înviere cei care merg la biserică au câte o lumânare pe care o vor aprinde din lumina adusă de preot de pe masa Sfântului Altar. Această lumânare este simbolul Învierii, al victoriei vieții asupra morții, a luminii divine asupra întunericului ignoranței. Unii obișnuiesc să păstreze restul de lumânare rămas, pe care îl aprind în cursul anului când au vreo problemă gravă.

O credință răspândită este aceea că, timp de o săptămână, începând cu noaptea Învierii, porțile raiului rămân deschise. Astfel încât sufletele celor decedați în timpul Săptămânii Luminate ajung cu siguranță în rai.






Ouăle roșii simbolizează mormântul lui Iisus Hristos, care s-a deschis la Învierea Sa. De aceea atunci când se sparg ouăle prin ciocnire se obișnuiește să se spună: „Hristos a înviat ! Adevărat, a înviat !” Aceste formule se pot folosi ca formule de salut timp de patruzeci de zile, până la Înălțarea Domnului. Există credința că cei care ciocnesc ouă se întâlnesc pe lumea cealaltă. Culoarea roșie a ouălor simbolizează sângele lui Iisus. În unele zone se obișnuiește să se picteze ouăle. În funcție de zona în care se fac ele se numesc ouă încondeiate, închistrate, muncite, picate (cu ceară) etc.

Circulă și numeroase legende despre ouăle roșii. În unele, Maica Domnului, hăituită, fie face ouă roșii pe care le aruncă în spate pentru a-i deruta pe urmăritori, fie transformă pietrele pe care le aruncau aceștia în ouă roșii. 
Altă legendă povestește că, la răstignirea lui Hristos, Sfânta Maria pune un coș cu ouă sub cruce ca să-i îmbuneze pe soldați, iar acestea sunt înroșite de sângele Mântuitorului. 
Se mai spune că atunci când Iisus a fost bătut cu pietre, acestea atingându-l s-au transformat în ouă roșii. 
O altă legendă povestește că vestea Învierii lui Iisus a fost primită cu neîncredere de unii: o precupeață care vindea ouă în piață a zis că ea va crede doar atunci când ouăle se vor înroși, iar ouăle s-au înroșit pe loc.

 


Ouăle simbolizează și reîntinerirea, primăvara. Ouăle împodobite sau colorate erau dăruite primăvara, ca simbol al renașterii, încă din era pre-creștină. În Egiptul antic, oul era simbolul legământului vieții și reprezenta totodată sicriul ori camera mortuară. În tradiția populară românească, ouăle de Paști sunt purtătoare de puteri miraculoase: vindecă boli, au capacități protectoare.

Pasca este o prăjitură specifică Paștelui, de formă rotundă, cu o cruce la mijloc și aluat împletit pe margini, umplută cu brânză de vaci. În momentul în care se pune în cuptor, femeile de la țară fac semnul crucii cu lopata pe pereții cuptorului. Despre originea ei există o legendă care spune că, în timp ce predica împreună cu apostolii, Iisus a fost găzduit la un om foarte generos. Acesta le-a pus în traistă la plecare, fără știrea lor, pâine pentru drum. Apostolii l-au întrebat pe Iisus când va fi Paștele, iar el le-a răspuns că atunci când vor găsi pâine în traistă. Au căutat și au găsit pâinea. De atunci e obiceiul să se coacă pască de Paști.


* Primii creștini numeau prima săptămâna după Paști, „Săptămâna Albă”, deoarece cei care se botezau atunci purtau veșminte albe, simbol al reînnoirii.
* Austriecii împodobesc ouăle cu frunze sau flori, apoi le introduc în vopsea legate într-un ciorap, modelul păstrându-se alb. Românii folosesc și ei frunze de pătrunjel sau leuștean pentru decorarea ouălor.
* În a doua zi de Paști, fetele din Ardeal sunt stropite cu parfum.
* Polonezii încondeiază și ei asemenea românilor ouăle, obiceiul fiind denumit „pisanski” (de la verbul pisac, a scrie).
* Bulgarii ciocnesc, în noaptea de Înviere, un ou de zidul bisericii.
* În Italia preotul binecuvântează toate ouăle de Paști așezate la loc de cinste în mijlocul mesei de duminică.
* Germanii adună toți pomii de Crăciun pe care îi aprind apoi în „Focul de Paști”, simbol al trecerii iernii și venirii primăverii.
* În Spania, „Semana Santa” (Săptămâna Mare) este sărbătorita prin procesiuni de care alegorice, care amintesc de festivalurile de dinainte de creștinism.
* A doua zi de Paști galezii urcă pe munte pentru a întâmpina primele raze ale Soarelui care vestesc Învierea.
* În Mexic, în „Semana Santa” (Săptămâna Mare) sunt organizate spectacole având ca subiect patimile lui Iisus Hristos, actorii purtând veșminte ca acum 2000 de ani.



sursa: http://angelinspir.ro - Melania Radu