4.17.2018

Grădinărit - pregătirea solului, curățenia, plantarea, simpatiile dintre plante, albinele ,,,




Zilele petrecute în mijlocul naturii ne revigorează, ne prelungesc viața !



Sezonul de grădinărit


Primele semne ale unei primăveri apar în luna martie. Dar, uneori primăvara se rătăcește, numai ea știind pe unde, și își face apariţia mult mai târziu, așa cum s-a întâmplat în anul acesta.

Dacă iarna renunţă ceva mai greu la drepturile ei, puteţi începe activitatea ţinând cont de condiţiile meteo. Îngheţul şi bruma pot cauza încă neplăceri grădinii şi trebuie să păstrăm entuziasmul moderat.


Curăţenia

Evident, cu asta trebuie să începem.
Curăţaţi crengile rupte, frunzele moarte şi putrezite şi buruienile timpurii. Cu frunzele adunate puteți forma (sau adăuga la) un morman pentru compost.
Verificaţi mobilierul de grădină şi alte obiecte decorative care au petrecut iarna afară. Inspectați gardurile și jardinierele. S-ar putea să necesite reparaţii sau revopsiri.

Verificați și curățați căsuțele pentru păsărele.





Instalați sistemul de irigare pentru vară.
Urmăriți întreaga grădină și gazonul în perioada dezghețului pentru sesizarea eventualelor probleme de drenaj.


Solul

Pregătiți solul !
Gunoiul de grajd descompus bine sau cel procesat, mușchiul de turbă sau compostul sunt aditivi buni pentru a crea un strat de humus în sol, potrivit pentru grădina de legume. Afânați solul sau arați-l și lăsați-l apoi să se așeze încă două săptămâni.
Adăugați compost şi fertilizatori solului în grădina de flori.
Verificaţi PH-ul solului şi trataţi-l.


Arbori şi arbuşti

Continuați tăierea pomilor fără flori și a arbuștilor. Puteți tăia și arbuștii care înfloresc vara și toamna târziu, cum ar fi liliacul indian (Lagerstroemia indica) sau liliacul de vară (Buddleja davidii).
Pomii și arbuștii cu flori de primăvară – azaleea de grădină, cameliile și rododendronii – vor fi toaletați (tăiați și curățați de frunze) după perioada de înflorire, adică în lunile mai-iunie.
Curățați și tăiați copacii și arbuștii distruși sau rupți în timpul iernii, în timpul furtunilor sau sub greutatea zăpezii. Aveți grijă totuși să nu tăiați ramuri încă înghețate. Uneori este mai bine să așteptați înmugurirea acestora pentru a vedea dacă sunt recuperabili.
Plantați pomii și arbuștii direct sau îngropați la nivel ghivecele-container în care au iernat.
Odată cu primele semne de înfrunzire, fertilizaţi pomii şi arbuştii.
Transplantaţi pomii şi arbuştii odată ce solul este pregătit (nu este îngheţat, este fertilizat şi săpat), înainte de înfrunzire.


Tăiaţi şi fertilizaţi trandafirii. Dacă tunderea este mai severă, trandafirul se va dezvolta mai compact şi va avea mai multe flori


Curățarea trandafirilor primăvara


Plante perene, anuale şi cu bulbi

”Mulciul”, acel strat de materie organică – paie, frunze, resturi vegetale, rumeguș – aplicat pe suprafaţa solului pentru fertilizare şi prevenirea îngheţului, trebuie îndepărtat treptat, pe măsură ce plantele încep să crească. Aclimatizarea plantelor poate dura câteva zile, iar îndepărtarea bruscă a mulciului poate afecta dezvoltarea acestora.
Tăiaţi plantele perene care au crescut prea înalte sau prea răsfirate.
Plantaţi, divizaţi şi transplantaţi plantele perene odată ce solul este pregătit.
Îndepărtaţi florile moarte şi buruienile de pe plantele cu bulbi. Atenţie să nu le deranjaţi pe acestea în timpul operaţiunii.
Îngheţurile şi dezgheţurile succesive pot duce la ruperea rădăcinilor şi chiar pot scoate afară planta din sol. Puteţi să le împingeţi înapoi şi să bătătoriţi uşor pământul din jur cu piciorul.
Divizaţi şi transplantaţi plantele perene care înfloresc vara şi fertilizaţi-le pe cele care s-au prins imediat ce produc mlădiţe noi.
Plantaţi florile cu bulbi (perene, anuale sau cele cu regim de anuale). Puteţi planta bulbi noi la fiecare două săptămâni, până la jumătatea lunii iunie, pentru o grădină înflorită timp îndelungat.
Divizați ghioceii cât timp mai au frunze.



Fructe

Tăiaţi şi trataţi pomii fructiferi.
Stropiţi pomii cu solutie sulfo-calcică, împotriva făinării. După 2 săptămâni stropiţi din nou, cu o soluţie pe bază de cupru, împotriva moniliei.
Determinaţi prin tăieri forma coroanelor la pomii tineri, şi corectaţi-o la cei bătrâni.
Plantați pomi fructiferi.
Tot acum este perioada propice pentru plantarea căpşunilor.
Viţa de vie se taie. Se dezgroapă şi se dezmuşuroieşte. Se taie rădăcinile pornite din altoi şi apoi se plantează.



Grădina de legume şi ierburi

Plantați verdețuri de sezon rece: salata, spanacul.
Plantați sparanghel sau rubarbă.
Începeți să plantați legume cum ar fi morcovi, sfeclă, ridichi, conopidă, mazăre și cartofi.



Puteți planta în interior semințe pentru legumele de vară: roșii, ardei, fasole. În grădină puteţi începe însămânţarea acestora la temperaturi de 8-10 grade.

Ocupați-vă de grădina de mirodenii și plante medicinale: tundeți plantele perene: rozmarin, pătrunjel, cimbru și mentă. Plantați seminţele pentru plantele anuale: busuioc, coriandru. Pe acestea din urmă le puteţi planta în interior şi transfera ulterior afară, după ultimul îngheţ.


Iarba şi gazonul

Tundeţi iarba la 10 cm deasupra solului, înainte de apariţia frunzelor noi.
Tundeţi gazonul la 2-3 cm.
Evitaţi să păşiţi pe solul umed.




Plante de interior, pentru balcoane și terase

Plantați semințele pentru plantele de interior care înfloresc vara. Dacă le-ați plantat de luna trecută, transferați-le acum în ghivece potrivite pentru a le scoate ulterior afară.
Este o perioadă foarte bună pentru plantat citrice.
Transplantați, o dată la doi ani, plantele în ghivece potrivite și schimbați-le solul.
Ciupiți vârfurile plantelor sau tundeți-le pentru un aspect îngrijit, compact și pentru a evita răsfirarea lor. Vor crește mai bogate.
Verificați apariția dăunătorilor. Este o perioadă propice pentru aceștia. Luați măsuri imediat.
Plantaţi primule, panseluţe sau margarete.
De îndată ce încep să se dezvolte plantele, începeți programul de fertilizare adaptat sezonului. Adaptați și programul de udare noilor condiții de temperatură, lumină și umiditate.
Ștergeți plantele de praf. Puteţi folosi spray-uri speciale sau utilizaţi o cârpă moale.





Aprilie - o lună plină de grădinărit



Într-adevăr, dacă până acum doar ne-am dezmorţit la final de iarnă, aprilie e o perioadă cu multe activităţi în grădină. Dacă am avut parte de perioade de îngheţ târzii în luna martie, cu siguranţă am amânat câteva activităţi de care va trebui să ne ocupăm acum.

Trecerea la ora de vară ne avantajează în activitatea în aer liber, deci să ne apucăm de treabă !

Și pentru a ne bucura din plin de zilele din ce în ce mai calde de primăvară, propun să începem cu colţul de relaxare, locul unde bem cafeaua dimineaţa şi ascultăm ciripitul păsărelelor. E timpul să verificăm mobilierul, să-l curăţăm şi să-l vopsim dacă este cazul.

Arbori şi arbuşti

La începutul lui aprilie încă mai putem planta arbori şi arbuşti. După jumătatea lunii va fi deja prea târziu pentru această activitate. Şi transplantarea lor se face tot acum, la început de lună, asta dacă nu aţi făcut-o la sfârşitul lui martie.
Este perioada ideală pentru tunderea plantelor veşnic verzi: ienupăr, chiparos sau conifere care necesită tundere.
Tot acum trebuie tăiat și gardul viu.

Forsythia se tunde după înflorire.



Forsythia


Plante perene, anuale şi cu bulbi

Plantele perene pot fi divizate acum: irişi, crizanteme, margarete, crinul sălbatic (hemerocallis), delphinium şi brumărele (phlox). Plantele obţinute pot fi plantate în alte zone ale grădinii sau, de ce nu ?, le puteţi face cadou.
Când sunteţi siguri că vremea se încălzeşte, puteţi muta afară muşcatele şi fuchsia. Schimbaţi-le ghiveciul dacă nu aţi făcut-o deja şi udaţi-le bine cu apă.
Semănaţi florile anuale: aster (ochiul boului), cosmos, gălbenele, cârciumărese, direct în grădină. Spre sfârșitul lunii pot fi plantate majoritatea florilor anuale.
În luna aprilie se plantează bulbii florilor de vară, cum ar fi dalia, gladiolele sau crinii. Solul ar trebui pregătit cu fertilizant pentru bulbi şi muşchi de turbă.
Odată trecută înflorirea plantelor cu bulbi de primăvară (lalele, narcise), florile trebuie tăiate. Atenţie ! Frunzele nu se taie. Acestea vor continua să mai crească câteva săptămâni, asigurând astfel nutrienţii necesari bulbilor pentru a rezista până la primăvara viitoare. Ideal ar fi să adăugați compost peste bulbii rămași pentru a-i proteja.
Plantele cu tuberculi se plantează afară doar dacă sunteţi siguri că a trecut pericolul de îngheţ. Altfel, puteţi să mai aşteptaţi până luna viitoare.
Plantaţi tufe noi de trandafiri înainte ca acestea să îşi înceapă creşterea şi să se umfle mugurii.
Daca aveţi şi un un iaz în grădină, este momentul să plantaţi şi plantele acvatice la mijlocul lunii aprilie.
Trebuie îndepărtate permanent buruienile apărute. Dacă nu reușiți să deosebiți planta de buruiană, atunci trebuie să mai așteptați până ce planta mai crește și veți fi siguri.




Fructe

Dacă nu aţi terminat de plantat pomii fructiferi în martie, acum este timpul să o faceţi. Pomii nou plantaţi trebuie bine udaţi (şi cei plantaţi în luna martie).
Piersicul şi caisul se tund înainte de înflorire.
Tot acum puteţi planta tufele de zmeur și mur. Plantaţi-le într-un loc însorit. Dacă aveţi lăstari de zmeur de anul trecut, acum trebuie tăiaţi şi răriţi. Păstrați 5 lăstari la 30 cm pentru o bună aerisire și evitarea supraaglomerării.
Odată trecut pericolul de îngheţ, săpaţi straturile de căpşuni şi udaţi-le din plin.


Grădina de legume şi ierburi

La începutul lunii se plantează varza, gulia și conopida. Tot acum se plantează prazul și sparanghelul.
La mijlocul lunii se pun în pământ cartofii, iar către sfârșitul lui aprilie, cartofii germinați.
Până la mijlocul lunii pot fi plantate rădăcinoasele: morcovi, pătrunjel, păstârnac. Tot atunci, salata și spanacul pot fi și ele plantate.
La sfârşitul lunii semănaţi fasolea, porumbul, floarea soarelui și soia.
Tot la sfârșitul lunii pot fi semănați pepenii și dovleceii.
Dupa ce răsar plantele din seminţe, acestea trebuie rărite pentru prevenirea supra aglomerării.
Verdeţurile care se însămânţează luna aceasta sunt mărarul, salvia, menta, pătrunjelul, arpagicul, tarhonul, măghiranul și rozmarinul.
Se pot semăna legumele de la care folosim frunzele: pătrunjel, țelină și leuștean.
Roşiile, dovleceii, castraveţii şi ardeii nu ar trebui semănaţi până luna următoare deoarece sunt iubitori de căldură și încă vremea rea mai poate reveni.
Între straturile de legume pot fi plantate flori pentru a preveni răspândirea dăunătorilor.
După ce solul s-a încălzit, se poate face mulcirea. Aceasta împiedică răspândirea buruienilor și ajută la menținerea umidității solului.
Construiți drumuri de acces între straturile de legume.
Atenție ! Țineți cont de succesiunea plantelor și de preferințele acestora când le plantați, pentru a obține culturi roditoare. Evitați combinațiile: ceapă – usturoi, morcov – pătrunjel sau mazăre-fasole.





Iarba şi gazonul

Este momentul pentru scoaterea peticelor de iarbă moartă. Acestea pot “sufoca” gazonul și devin un mediu propice pentru boli și dăunători.
Supraînsămânțarea gazonului umple spațiile rămase goale și previne apariția mușchilor și a buruienilor. Afânarea pământului înainte de însămânțare, permite apei să pătrundă mai adânc în sol și astfel, reduce necesitatea irigării în perioadele mai secetoase.
Pregătiți-vă ustensilele pentru tuns iarba: acestea trebuie să fie bine ascuțite, pentru a nu rupe firele de iarbă, ci a le tăia.
Aplicați fertilizant pentru gazon. Dacă s-au dezvoltat mușchi pe suprafața acestuia, apelați la combinații de fertilizanți cu soluție adaugată pentru distrugerea mușchilor.

Plante de interior, pentru balcoane și terase
Rotiți plantele de apartament astfel încât să aibă parte de lumină pe toate părțile și să se dezvolte uniform, cu o formă echilibrată.
Unele plante, cum sunt violetele de parma, trebuie mutate din ferestrele luminoase în zone mai umbroase pentru ca soarele să nu ardă frunzele lor.
Curățați plantele: îndepărtați frunzele moarte sau îngălbenite, tăiați ramurile uscate și apoi îndepărtați praful de pe fruze cu ajutorul spray-urilor speciale sau cu o cârpă moale. Frunzele curate sunt esențiale pentru dezvoltarea sănătoasă a plantei.
Tăierea sau ciupirea vârfurilor plantelor verzi decorative stimulează creșterea acestora, formarea de noi mlădițe și îndesirea plantei.
Scoaterea plantelor afară, pe balcoane sau terase trebuie făcută treptat. Acestea încă sunt sensibile atât la lumină, cât și la temperatură. Ideal ar fi să le scoateți când este înnorat și să le asigurați o perioadă de acomodare – cu protecție de lumină în zilele foarte însorite și protecție de temperatură în nopțile răcoroase.



Simpatiile şi antipatiile plantelor


Compatibilitatea legumelor din grădină



Probabil că mulţi dintre noi nu cunosc faptul că unele legume „nu se suportă” reciproc din diferite nevoi de mediu, motiv pentru care, dacă sunt cultivate în vecinătăţi, ambele specii se inhibă şi nu se mai dezvoltă corespunzător, sau pot fi chiar într-o concurenţă directă.

În combinaţiile favorabile, plantele îşi stimulează reciproc creşterea iar unele specii, prin vecinătatea respectivă, se protejează de dăunători. Se obţin astfel exemplare de plante mai viguroase şi cu o mai bună productivitate.

Este bine să ne gândim la dezvoltarea comunităților bune de plante atunci când ne planificăm grădina, fiind unul dintre cele mai importante aspecte din spatele conceptului de “compatibilitate a plantelor”.

Plantele au nevoie de tovarăși buni pentru a prospera. Cu excepția faptului că cresc şi dau roade, plantele sunt relativ inactive. Ele își au rădăcinile într-un singur loc și nu par să aibă control asupra mediului lor. Cu toate acestea, relațiile dintre plante sunt variate, similare cu relațiile dintre oameni.

În comunitățile de plante, anumite plante se sprijină reciproc în timp ce altele se resping. Plantele, la fel ca şi oamenii, sunt într-o competiție făţişă pentru resurse.

Știința confirmă că anumite plante cresc mai repede, emană toxine care întârzie creșterea altora, sunt acaparatoare (în sensul că absorb mai multă apă, soare sau substanţe nutritive). Un exemplu comun în acest sens este copacul de nuc negru, care produce ”hidrojuglonă”. Alte plante sunt ca nişte cetățeni onești și fac bine prin producerea de nutrienți.

În consecinţă, un ghid de plantare a legumelor, pomilor fructiferi, arbuştilor, florilor este aproape o necesitate pentru grădinari.
Câteva sfaturi…

1. Evitați plantarea de legume în straturi mari sau rânduri lungi, şi asiguraţi-vă că le puteţi intercala cu flori și ierburi. Dacă amestecați flori şi plante, devine mai dificil pentru dăunători să vă descopere legumele. Mirosul de flori și plante este o metodă de a deruta dăunătorii. Anumite flori și plante pot chiar atrage insecte benefice pentru grădină.

2. Gruparea pe categorii care implică creșterea unor plante ca porumbul, fasolea și dovleacul, în aceeași zonă. Deoarece cocenii de porumb cresc înalţi, fasolea poate găsi un sprijin natural de a urca pe tulpina acestora. Fasolea, ca mai toate leguminoasele, fixează azotul în sol, sprijinind astfel nevoile nutriționale ale porumbului.

3. Verificați dacă plantele de grădină sunt de aproximativ aceeași mărime și au aceleași cerințe de lumină. Răsadurile foarte înalte cum ar fi cele de tomate puse lângă fasole, de exemplu, nu este considerată una dintre cele mai bune idei, întrucât roşiile vor ţine foarte probabil umbră fasolei.

4. Atunci când se plantează plantele mai înalte și mai scurte împreună, asigurați-vă că plantele mai scurte sunt distanțate și orientate astfel încât soarele să strălucească asupra lor în timpul zilei. Mulţi grădinari rezolvă această problemă prin punerea plantelor de lungimi reduse pe marginea suprafeţei.

5. Plantele care au nevoie de multă apă vor provoca celor din apropiere un mare de disconfort, același lucru fiind valabil şi pentru îngrășăminte. Este întotdeauna o idee bună să plantaţi în apropiere legume cu nevoi nutriționale similare. Dacă acest lucru nu este posibil, puteți compensa printr-o spațiere suplimentară mai largă şi prin furnizarea suficientă de îngrășăminte și apă pentru ambele tipuri de plante.

6. Nu în ultimul rând trebuie să ţineţi cont de faptul că există plante ”alelopatice”, care au tendinţa de a împiedica chimic sistemele vitale ale plantelor concurente. Aceste plante sunt de obicei buruienile, dar multe plante de decor și de cultură care au fost studiate produc substanţe chimice alelopatice.

Despre multe plante se crede că au comportamente alelopatice, dar rămân în sfera lor de grădină din lipsă de documentare științifică substanțială. Una din cele mai faimoase plante de acest gen este nucul negru, dar printre acestea se mai pot număra: sparanghelul, fasolea, sfecla, broccoli, varza, castraveții, mazărea, soia, floarea-soarelui sau tomatele.

Atunci când plantaţi broccoli, de exemplu, asigurați-vă că aveţi un plan de rotație a culturilor, deoarece broccoli poate lăsa în urmă reziduuri pe care alte culturi crucifere nu le pot tolera.

Cele mai frecvente incompatibilităţi includ următoarele plante:
usturoiul și ceapa influenţează creșterea fasolei și a mazării, dar par a fi compatibile cu ceilalţi “vecini”
menta şi ceapa, nu se aşează lângă sparanghel
fasolea şi boabele de muștar, nu se pun în apropiere de sfeclă
mărarul nu trebuie să se afle în vecinătatea morcovilor
castravetele, dovleacul, ridichile, floarea-soarelui sau roșiile nu se aşează aproape de cartofi
orice legumă din familia verzei, niciodată lângă căpșuni
varza, conopida, porumbul, mărarul și cartofii, niciodată aproape de tomate

Compatibilitatea dintre plante nu este o știință exactă, iar motivul pentru care unele plante se înțeleg în timp ce altele nu, nu este întotdeauna clar, însă foarte mulţi cultivatori, prin reuşitele sau erorile lor, au demonstrat că unele plante cu siguranță nu fac casă bună cu altele. Problemele includ contaminarea încrucișată, deblocarea anumitor compuși și umbra excesivă a plantelor înalte asupra vecinilor mai mici.

În timp ce castraveții “prosperă” atunci când sunt plantaţi lângă fasole, salata verde şi ridichile, se sufocă dacă sunt plantate lângă cartofi.

Fasolea, sfecla, varza, morcovii, conopida, porumbul, castraveții și căpșunii se înţeleg foarte bine, atâta timp cât sunt plantate departe de ceapă, usturoi sau praz.

Ardeiul se împacă bine cu morcovii, vinetele, ceapa, patrunjelul şi roşiile, dar nu ferească Dumnezeu să aibă pe lângă el varză creață.

În ceea ce priveşte plantele, trandafirii, de pildă, sunt flori princiare care au nevoie de spaţiu şi nu suportă în apropierea lor plante de calitate inferioară. Cu toate acestea, parfumul lor devine mai pătrunzător când sunt plantaţi alături de ceapă, usturoi sau pătrunjel.

Viţa de vie „strâmbă din nas” când e vorba de varză sau dafin, în schimb agreează prezenţa ulmului şi a macului.

Măslinul şi stejarul au o personalitate mult prea puternică şi sunt prea diferiţi pentru a se putea simpatiza. Plantaţi unul lângă altul, îşi răsucesc şi îşi îndoaie crengile în direcţia opusă.

Favoriţii măslinului, sunt mirtul şi smochinul.

Mesteacănul şi pinul dau impresia că se caută unul pe celălalt, ei formând, împreună cu iarba-neagră şi cu ciupercile, o adevărată comunitate în care tuturor le merge bine.

Menta şi izma creaţă ţin la distanţă – datorită aromei puternice – furnicile, musculiţele şi alţi musafiri nepoftiti. Menta semănată printre legume le apără de păduchi, de purici roşii şi de omizi de fluturi.

Un alt motiv pentru a păstra legumele selectate separat este din cauza dăunătorilor comuni, fungici și bacterieni, infecţii şi paraziţi, care se pot răspândi cu ușurință de la o plantă la alta.

Păstrați porumbul şi roşiile separat, deoarece acestea sunt predispuse la o infecție fungică comună. Același lucru este valabil pentru cartofi, tomate, ardei și cartofi. Păstrați aceste plante în părți opuse ale grădinii. Mulţi grădinari cu experienţă în domeniu au constatat faptul că anumite plante care cresc împreună îşi îmbunătățesc, de asemenea, aroma.



Atragerea albinelor este foarte importantă pentru fecundarea pomilor fructiferi şi a arbuştilor. Pentru apicultori, prezenţa în grădină a plantelor cu nectar este indispensabilă. Astfel de plante sunt: cimbrul, isopul, măghiranul, busuiocul, menta, iarba-mâţei, pătrunjelul, mărarul, floarea-soarelui, splinuţa, socul, lemnul-câinesc şi trandafirul sălbatic.

Acestea sunt doar câteva din regulile nescrise ale compatibilităţii plantelor.

 



sursa: https://edifica.ro

4.16.2018

”LAURUS NOBILIS” - DAFINUL






DAFIN SAU LAUR - Laurus Nobilis 

Descriere, proprietăți, mod de folosire în tratarea unor afecțiuni, rețete pentru prepararea infuziei, a unguentului, a uleiului și a berii din frunze de Dafin etc.

Dafinul este un arbust sau arbore de climat subtropical, originar din bazinul mediteraneean, unde este intalnit atat in stare spontana cat si cultivat.

A fost una din plantele cele mai iubite in Grecia Antica pentru mirosul intens si delicat al frunzelor sale. 
Grecii credeau ca frunzele dafinului amplifică puterile psihice.

Carol cel Mare recomanda ca frunzele de Dafin să fie folosite drept medicamente şi condimente. 





Mulţi specialişti în ierburi din Evul Mediu atribuiau dafinului proprietăţi energizante pentru stomac şi rinichi. Mai mult decât atât, frunza de dafin era considerată un medicament contra ciumei.

Se făceau talismane cu frunze care aveau puterea să îndepărteze toate relele. Se utiliza mult la ritualurile religioase în special la romani.

Cu frunze verzi mai tot timpul anului, Dafinul creste destul de lent si ajunge pana la maxim 9 m inaltime.

Frunzele Dafinului sunt oval-eliptice, cu margine dreapta sau usor ondulata, au durata mare de viata (2-3 ani) si contin uleiuri eterice cu proprietati terapeutice si aromatizante.





Florile sale sunt mici, de culoare galbena, infloresc primavara, cresc sub forma de umbrela si produc un fruct de forma unei masline de culoare mov inchis, cu o singura samanta. Au un continut mare de uleiuri eterice si substante grase.






Frunzele si fructele contin ulei volatil – bogat in oxizi (cineol) si fenol metil eteri (estragol, eugenol), mucilagii, pectine, tanin, rezine, o substanta amara (lactona) sesquiterpenica de tip gremacranolodic (costunolida).

Din frunze se extrage untul de dafin (oleum lauri), intrebuintat la prepararea unor unguente. 
In fitoterapie se folosesc mai ales frunzele, care au proprietati carminative, diaforetice, expectorante, antispasmodice (in colici), detoxifiante, anorexie, atonii stomacale.

Untul de dafin, extras din fructele arbustului, intră în componența multor unguente, în special cele utilizate pentru calmarea diferitelor manifestări ale durerii. 

Proprietățile terapeutice ale ceaiului de dafin sunt cunoscute mai ales în tratarea reumatismului cronic, a afecțiunilor nervoase și a afecțiunilor orale.


SOLUL

In regiunile mediteraneene, dafinul creste spontan, insa este cultivat si artificial, in gradinile caselor si in plantatii.

Dafinul prefera solurile umede, nisipoase, dar si fertile, care dreneaza rapid. Substratul poate fi orice pamant de gradina, proaspat si cu o structura buna. Transplantarea se aplica foarte rar, la 4-5 ani.

Dafinul se dezvolta cel mai bine in locurile cu umbra partiala. Dupa plantare, este indicat ca, in fiecare primavara, sa pui un strat de resturi vegetale la baza arbustului, pentru eliminarea buruienilor si pentru a controla nivelul de umezeala.


PROPRIETATI


Foile de dafin sînt indicate în formele incipiente de bronşită, laringită, gripă şi astm. 
Scoarta si foile se prepara sub formă de loţiuni, pentru vindecarea arsurilor, rănilor şi tăieturilor. 

Prafurile din scoarţă, frunze şi fruct se inhaleaza pentru a curăţa plămînii şi sinusurile.

Cu foile şi boabele de dafin se prepara o alifie, pentru rănile care nu se vindecă cu alte leacuri. Frunzele, bine pisate şi muiate în rachiu, se luau contra frigurilor.
Amestecate cu balegă de oaie, se puneau în legături contra durerilor la picioare. 

Pentru că indepărtează insectele dăunătoare, se cultivă în mijlocul grădinii.




Fructe de Dafin


Intern se folosește pentru:  boli gastrointestinale, colita de fermentatie, antiseptic intestinal, bronsita cronica, anorexie, atonii stomacale, infectii intestinale, otraviri, mahmureala, laringita, spasme – sub forma de infuzie, decoct.

Extern - frunzele si boabele vindeca sau amelioreaza ranile, nevralgiile dentare, infectii ale gurii, reumatismul. Se foloseste sub forma de cataplasme calde, infuzie, alifie, unguent.


DAFINUL FOLOSIT IN UZ INTERN

Gripa, bronsita - Se pun coaja de la o portocala si 4 frunze de dafin intr-un litru de apa. Se lasa la macerat 4 ore, dupa care se filtreaza totul si se bea pe stomacul gol in mai multe reprize (in loc de apa).

Acest preparat scade febra, elimina durerile de cap si ne ajuta sa ne refacem rapid. Se poate asocia cu puţin praf de Scorţişoară.

Raguseala, pierderea vocii, infectii ale gingiei - Se pun 10 frunze de dafin in 250 ml apa clocotita. Se lasa sa infuzeze timp de 15 minute, dupa care se fac gargara si clatiri ale gurii cu acest preparat. Tratamentul este mai eficient daca este repetat de trei ori pe zi.

Se mai poate înghiti câte 1 linguriţă ulei de dafin după fiecare masă, sau se bea ceai călduţ cu înghiţituri mici de mai multe ori pe zi, în cantitate mică. Extern se poate aplica ulei cald.

Laringită - se înghite câte 1 linguriţă de ulei după fiecare masă, sau se bea ceai călduţ cu înghiţituri mici de mai multe ori pe zi, în cantitate mică. Extern se poate aplica ulei cald.


Răceli - ceai cald din frunze în care se va pune suc de lămâie stors proaspăt şi eventual îndulcit cu miere polifloră după gust dacă nu aveţi contraindicaţii.

Spasme - le calmează un ceai slab, sau extern aplicat compresă cu ceai cald, sau chiar intern se va lua ulei câte 1 linguriţă de ulei la nevoie.

Betie, intoxicatii, otravire - 20-30 de frunze de dafin oparite cu o cana de apa si lasate la infuzat 20 de minute sunt un vomitiv si antitoxic redutabil. Se bea dintr-o data intreaga cantitate preparata, efectul de eliminare fiind foarte prompt.

Digestie grea (atonie digestiva) - Se pun in mâncaruri 1-2 frunze de dafin. Se face tratament vreme de o luna cu cate trei frunze de dafin pe zi, mestecate pe stomacul gol, cate una dimineata, la pranz si seara. Efectul de intarire a digestiei este remarcabil.

Sau o alta reteta care ajuta si in durerea stomacala: 2 frunze se fierb pentru 5 minute cu 5-6 cuişoare. Se pot consuma 2-3 căni pe zi.

Anorexie - se face o infuzie mai slabă şi se consumă cu 15 minute înaintea meselor pentru stimularea poftei de mâncare, utilizat chiar şi pentru copii.

Boli nervoase - calmant, decoct care se ia la nevoie de 2-3 frunze ajutând la calmarea nervoasă. Mai eficient este dacă se pune în acest ceai şi 1 linguriţă de Talpa gâştei.

Fermentaţii digestive - un ceai decoct ajută să dispară această afecţiune neplăcută. Se pot consuma 3 căni pe zi, câte una după fiecare masă până la reglarea digestivă şi dispariţia fermentaţiilor. Se poate folosi de asemenea la acest ceai şi câteva cuişoare care sunt un foarte bun calmant stomacal şi intestinal.

Gastralgii - decoct din frunze de dafin în care se va pune si 1 lingurita de cuişoare, sau se poate lua intern câte 1 linguriţă de ulei de dafin în cazul durerilor.

Normalizarea nivelului glicemiei cand nu este prea mare - pentru aceasta, se pun 10 frunze de dafin în 500 ml de apă şi se fierb la foc mic timp de 15 minute. Lichidul, împreună cu frunzele, se toarnă într-un termos, unde se lasă 2 ore, după care se împarte în 3 porţii egale, care ajung pentru 3 zile.

O porţie se consumă de-a lungul a 12 ore, altfel se poate provoca hemoragie internă. După o săptămînă de pauză, se beau celelalte 2 porţii, pe parcursul a 2 zile. În zilele de tratament se respectă dieta vegetariană.
Tratamentul se poate face doar o singura data pe an.

Gută - extern ulei de dafin care este un bun calmant şi intern se poate lua în cură de 30 de zile câte 2 linguriţe de ulei. Una dimineaţa şi una seara, ajutând la eliminarea din organism a acidului uric.

Infecţiile gurii - se ţine ulei de dafin în gură şi se clăteşte bine gura cu acest ulei după fiecare masă, până la trecerea afecţiunii. După aceasta uleiul se aruncă, nu se înghite.

Infecţii intestinale - se consumă după fiecare masă câte 1 linguriţă de ulei de dafin ajutând la distrugerea germenilor patogeni şi la calmarea durerilor.

Intoxicaţii - 20-30 frunze se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Infuzia aceasta are efect antivomitiv imediat. Pentru aceasta este nevoie ca persoana care are nevoie de acest preparat să bea toată această cantitate de odată.

Otrăviri - se bea ulei de dafin câte 1 linguriţă de 3 ori pe zi şi suplimentar se ia cărbune medicinal. În funcţie de natura otrăvii se va folosi şi un antidot specific. - 20-30 frunze se pun la 250 ml apă clocotită.

Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Infuzia aceasta are efect antivomitiv imediat. Pentru aceasta este nevoie ca persoana care are nevoie de acest preparat să bea toată această cantitate de odată.


DAFINUL FOLOSIT IN UZ EXTERN 

Reumatism, luxatii, vanatai - se foloseste uleiul de dafin.

Varice - se fierb doi litri de apa si se ia oala de pe foc.se adauga o mana de musetel, o mana de menta si o mana de foi de dafin. Cand ceaiul e putin caldut se pune un varf de lingura de bicarbonat de sodiu si se spala zonele afectate de varice.

Dereglarea circulatiei sanguine - amortirea degetelor de la picioare si crampe musculare. 

Se prepara un unguent dintr-un pahar de ulei nerafinat si 2/3 de pahar de foi de dafin tocate marunt, care se lasa la intuneric timp de 6 zile. Dupa o baie calda la picioare, se frectioneza zonele afectate cu acest unguent.

Răni care nu se mai inchid - ajuta tratamentul cu frunze de dafin pisate şi fierte in ulei . Se unge rana de mai multe ori pe zi.

Nevralgii - se aplică la locul durerii o compresă îmbibată cu ulei cald de dafin sau se face o compresă cu decoct mai concentrat de dafin. Se poate pune şi câteva cuişoare care conţin anestezină.

Paralizii - se fac frecţii cu alifie sau cu ulei cald. Se poate amesteca uleiul de dafin cu ulei de cimbru, caz în care este mult mai eficient.

Calmarea diferitelor dureri - se poate folosi uleiul preparat din 100 g de frunze de dafin maruntite si adaugate intr-o sticla, umezite cu alcool. Dupa o zi, peste frunze se pune un litru de ulei, iar dupa 4-6 saptamani se strecoara.

Dureri reumatice - se pune la macerat 30g frunze dafin intr-un litru de ulei de masline. Pastrezi recipientul la soare 10 zile, apoi filtrezi uleiul.
Cu uleiul obtinut iti ungi de mai multe ori pe zi locurile dureroase.

Reumatism cronic - se foloseşte sub formă de ceai sau alifii, aplicate extern.

Artroza, spondiloza - se face o crema pentru masat locurile dureroase. Se pun la macerat frunze macinate de dafin in apa rece 24 de ore. Se strecoara si se adauga o cantitate dubla de osanza de porc. Se pun la fiert în „bainmarie“ 4 ore. Se strecoara prin tifon si se pastreaza la rece.

Transpiraţia excesivă la palme şi picioare - se fierbe timp de 15 minute un pumn de frunze de dafin la 1 litru de apă. Lăsaţi să se răcească şi când preparatul este călduţ, înmuiaţi-vă tălpile sau palmele pentru câteva minute. Tratamentul se repetă o dată pe zi în special vara.


Alungarea insectelor - se ard pe jaratec sau pe foc frunzele de dafin.






Moduri de preparare a frunzelor si a fructelor


Ulei de dafin - 100g foi de dafin se macină cu râşniţa de cafea şi se pun într-un litru de ulei de măsline. Se umple sticla foarte bine până la dop pentru a evita râncezirea. Se lasă apoi timp de 6 săptămâni la soare. Se agită sticla zilnic de 2-3 ori cu putere.

Se poate strecura după 6 săptămâni şi se păstrează în sticle pline până la dop la rece. Se poate folosi la: gută (dureri), nevralgii, răceli, reumatism.

Atentie ! - Uleiul de dafin se poate folosi numai după ce s-a facut un test de alergie cu el. Pentru test se unge pe mana unde pielea este mai sensibila. Dacă apare o pată roşie atunci nu este recomandat sa folosesti acest ulei.

Unguient din fructe, frunze - 3-4 linguri frunze sau fructe maruntite se lasă 24 ore în 200 g untură proaspătă de porc nesărată. Se încălzeşte apoi pentru a se topi şi se strecoară. Cu aceast unguient se poate unge extern în cazul paraliziei sau al durerilor reumatismale.


Bere din foi de dafin - reteta pentru 10 litri

Ingrediente:

- 100g frunze uscate de dafin sau scoarta de dafin pisate (scoarta se gaseste la magazinele naturiste)
- 50g hamei
- 1kg zahar brun
- un sfert de cub drojdie de bere.

Se pune la fiert apa in care s-a adaugat dafinul (scoarta sau frunzele uscate). Cand incepe sa fiarba apa se da la foc potrivit pentru a fierbe constant o ora. Se adauga hameiul.

Dupa o ora se opreste focul si se lasa la racit. Se adauga zaharul brun si se mesteca pana la dizolvarea acestuia. Zaharul brun va da culoare berii, dar si un gust de caramel, alaturi de aroma de dafin si taria hameiului.

Cand zaharul s-a dizolvat si mustul de bere are temperatura cam de 20 grade C (bautura este călâie) se strecoara lichidul. Apoi, se adauga drojdia de bere. Se amesteca bine si se pune in sticle (de preferinta de plastic de 2 litri)

Sticlele, inchise bine se lasa la racoare sa fermenteze o zi-doua. Cand observati ca sticlele sunt tari din cauza presiunii din interior, puteti sa puneti pe rand cate o sticla la rece pentru consum.

Atentie ! Cand desfaceti berea, daca a fermentat prea mult puteti avea experienta unui spumant foarte agitat. De aceea este recomandat ca deschiderea dopului sa se faca treptat, lasand sa iasa cate putin dioxidul de carbon.


Efecte adverse ale dafinului - frunzele se folosesc in cantitate mica atat cat este indicat in reteta, deoarece utilizate in cantitati incorecte pot da senzatie de voma.

Exista persoane care nu suporta ( din cauza efectului său vomitiv ) nici măcar cantitati mici de dafin, in cazul lor mancarea va fi pregatita fara dafin.




sursa: http://leacuri-din-batrani.blogspot.ro

4.15.2018

MINCIUNILE DIN VECHIUL TESTAMENT






”Prima minciună a evreilor: fabricarea Vechiului Testament în care se spune că israeliții erau sclavi în Egipt” - John Kaminski, scriitor și critic american.






Se pare că evreii au ascuns adevărul despre istoria lor în Vechiul Testament. 

Dovezi copleșitoare noi, scoase la iveală de către cercetătorii egipteni și israelieni, arată că evreii nu au fost niciodată sclavi în Egipt.

Dacă evreii ar fi trăit în Egipt, timp de secole, ca sclavi,
cu siguranță ar fi observat piramidele și Sfinxul.
În mod ciudat, nici una din aceste mari minuni arhitecturale ale lumii nu este menționată nici măcar o dată în Vechiul Testament !





Istoria antică ebraică așa cum o știm astăzi se bazează pe o minciună colosală – și anume că evenimentele descrise s-au întâmplat în Egipt, într-adevăr s-au întâmplat dar în Arabia. Ceea ce înseamnă că, în conformitate cu versiunea sa, poveștile lui Iosif, Moise și a Exodului ar putea fi încă adevărate, dar locația în care se presupune că a avut loc sunt false.

Descoperirile sunt susținute de egiptologi de talie mondială, începând cu James Henry Breasted, Donald Redford, în Israel Finkelstein. 

Chiar și unii experți israelieni sunt de acord, inclusiv șeful de arheologie de la Universitatea din Tel Aviv. 

Prof. Ze’ev Herzog, într-un articol din 1999 în Ha’aretz, a declarat:
„Israeliții nu au fost niciodată în Egipt, nu au rătăcit în deșert, nu au cucerit pământul într-o campanie militară și nu au trecut pe la cele 12 triburi ale lui Israel.“

Cel mai revelator indiciu a fost noțiunea de sclavie, (spune Dr.Ezzat), care nu a fost niciodată practicată în Egipt până când grecii și perșii au adus practica cu ei, o mie de ani mai târziu de presupusa perioada a lui Moise și Iosif.

Dr.Ashraf EZZAT mai spune că :  „Egiptul antic a fost înjunghiat în spate de o duplicitate timp de două mii de ani !“

Așadar, având în vedere modul în care au distrus Statele Unite, Rusia, Germania și multe alte țări prin lobotomizarea mentală și prin cartarea tuturor, nu ar fi o surpriză faptul că evreii și-au falsificat istoria chiar de la început.

Dr.Ashraf Ezzat: "Adevărul este că Egiptul antic nu a cunoscut niciodată israeliți. Egiptul nu a fost niciodată țara Exodului, iar Palestina nu a fost niciodată Țara Promisă ".







Pentru Dr. Ezzat, renunțarea la adevărata poveste a evreilor este o chestiune de apărare a reputației patriei sale ilustre, a celei mai vechi civilizații umane cunoscute, a pământului misterios al piramidelor și a Sfinxului. 
Ezzat urmărește doar să descopere adevărul îngropat sub două mii de ani de denaturare deliberată și calomnie a unei culturi care a constituit fundamentul religiilor monoteiste care "împrumutate" greu de la tradiția egipteană, dar au neglijat să menționeze sursa.

Ezzat s-a ocupat de această sarcină timp de mai mulți ani pe site-
site-ul său ”Pyramidion”, dar acum a făcut un mare pas înainte cu publicarea "Egiptul nu știe faraonii nici israeliți". 









Cartea este disponibilă și conține o multitudine de link-uri foarte valoroase, printre care se numără eseul Breasted "Dawn of Conscience " și materialul instructiv de bază al scriitorului Plutarh, egiptologul Donald Redford și reporterul contemporan Juan Cole, Datele de bază enciclopedice ale lui Peter Myers.

Cartea este o adevarata comoară a istoriei biblice obiective, o contragreutate esentiala pentru supravietuirea materialului nesemnificativ de prozelitism religios care dezavantajeaza oamenii de stiintă istorici obiectivi pretutindeni, cu dezinformare auto-absorbită.



Apărând tradiția onorabilă a Egiptului


Mulți factori l-au  îndreptat pe Ezzat, pe această pistă de detectiv, o înșelăciune biblică care învinovățește Egiptul Antic ca fiind o societate imorală.

Evenimentele din Vechiul Testament au avut loc în sud-vestul Arabiei, într-o provincie numită Mițraim, sau Misr.

Terenul, în Vechiul Testament, seamănă mai degrabă cu Arabia deluroasă decât cu Egiptul plat. 


Biblia povestește despre secetă, pe care Egiptul nu a avut-o niciodată, doar fluctuațiile în inundațiile Nilului. 

Multe dintre evenimentele atribuite zonei Palestinei de astăzi au avut loc mult mai departe spre sud pe coasta Mării Roșii, insistă Ezzat. 

În plus, în povestea lui Iosif era un detaliu și mai clar: caravana de cămilă purtând  "gumă, balsam și smirnă", care erau produse de comerț arab, nu de Egipt.

Cel mai revelator indiciu a fost noțiunea de sclavie, pe care Ezzat pretinde că nu a fost niciodată practicată în Egipt până când grecii și perșii au adus practica cu ei o mie de ani mai târziu decât în timpul presupus al lui Moise și al lui Iosif.

Unele povești spun că piramidele au fost construite de sclavi, însă istoria ne arată că aceia care au construit piramidele erau voluntari dispuși, 
așa cum atestă satul constructorilor piramidei.

Alt aspect al fraudei Vechiului Testament vechi de milenii era eticheta faraonului, pe care nici un document egiptean nu îl folosește vreodată. 

Dar liderul tribului Mizraim a fost numit Faraon, care a făcut trecerea de la ebraică la greacă și crearea unui faraon ticălos cu multe secole mai târziu, un truc ușor de tras. Egiptul, unul dintre cele mai bine documentate din toate civilizațiile antice, niciodată nu a folosit termenul ”faraon”.

Aceasta este cu adevărat o poveste a doi egipteni: Egiptul a fost menționat în Biblie în jur de 700 de ori; israeliții nu au fost menționați o dată în înregistrările egiptene.

Istoricul Herodot al secolului al V-lea, cunoscut ca "tatăl istoriei", nu a menționat niciodată faraonii, doar regii. 


Herodotul nu a menționat niciodată Israelul, a menționat în mod repetat Palestina, Siria și fenicienii, nu au menționat niciodată evreii sau canaaniții și nu a menționat niciodată nici un templu sfânt evreu.

Dar, mai mult decât orice altceva, a fost insultarea filozofiei religioase extrem de luminate a Egiptului Antic - practici morale care nu au fost niciodată echivalate de civilizațiile care au venit mai târziu - care au obligat pe Ezzat să apere onoarea unei culturi remarcabile care a supraviețuit pentru cea mai mare parte a trei milenii, mai mult - decât orice altă cultură din istoria lumii.

"Legătura dintre povestea lui Moise și a Faraonului lui a zdrobit imaginea uneia dintre cele mai mari civilizații ale omenirii", scrie Ezzat.
"Egiptul antic a fost înjunghiat în inimă prin această duplicitate de două mii de ani. Iar această înșelăciune va continua dacă nu vom expune adevărul despre poveștile israeliților, originea lor arabă și frauda din Septuaginta ".




Traducători evrei 


În secolul al II-lea î.Hr., biblia evreiască a fost tradusă din limba aramaică în limba greacă la legendara Bibliotecă din Alexandria. La șaptezeci de cărturari evrei, deci și desemnarea Bibliei Septuaginte, le-au fost încredințată această sarcină de către Ptolemeni, în care au înlocuit viclean liderul tribal Faraon cu Egiptul și cu regele său. Versiunea greacă, cu această denaturare răutăcioasă a istoriei antice, a fost sursa tuturor traducerilor Bibliei din întreaga lume încă de atunci.

Înșelăciunea  
Septuaginta a fost rezultatul unei legături greco-evreiești foarte asemănătoare celei americano-israeliene de astăzi. 

Controlul și manipularea superputerilor mondiale - antice și moderne - este evident o experiență veche evreiască, de asemenea, demonstrată în vechiul aranjament evreiesc/persan care a condus la eliberarea din captivitatea babiloniană și complicitatea cu Imperiul Roman de a controla și de a contracara creștinismul.

Înlocuirea orașului arab Mizraim /Misr cu Egonia faraonică în povestirile Patriarhilor nu numai că a distorsionat poveștile israeliților, ci și istoriografia întregului Vechi Orient Apropiat.

Pericolele pe care această prezentare greșită le prezintă în epoca modernă sunt numeroase.

Numărul unu, egiptenii moderni au fost detașați de cultura lor.

Numărul doi, minciunile prezentate în Biblie care au fost filtrate în alte religii prezintă un pericol violent bazat pe informații greșite.

De exemplu, islamiștii și jihadiștii Salafis doreau să demoleze toate monumentele și templele din Egiptul antic, inclusiv Piramidele și Sfinxul, deoarece ei cred că aceștia sunt idolii la care Faraon s-a închinat, în timp ce respinge adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu dat de Moise.

Deci, aici este un complot plin de ucigași în masă, bazat pe povestea sclavilor evrei care construiesc Piramidele.

Povestea lui Exodus se referă la sclavi, muncind în 400 de ani de robie continuă. 

Eșecul fraților săi de a ucide pe Iosif este spus în Biblie. Frații l-au vândut ismaeliților, nu egiptenilor, pentru 20 de sicli de argint (Geneza 37: 26-28).

Amintirea 
Septuaginta repetată prin filmarea contemporană a fost evidentă în filmul recent Ridley Scott (care a flopat la box office !) Exodus: Zei și regi.
Egiptul a interzis acest film pentru "viziunea sionistă a istoriei". 

Aceeași înșelăciune făcută de evrei timp de 3000 de ani - schimbarea istoriei pentru a prosti publicul - încă se desfășoară astăzi la Hollywood.

Deși Exodul: Zeii și regii este stabilit în Egipt, nu veți putea să-l vedeți acolo. În conformitate cu revista Deadline (și raportată de Ezzat), adaptarea lui Scott la povestea biblică a lui Moise a avut loc în fața unor cenzori egipteni. Abdul Sattar Fathi, șeful consiliului de cenzură al statului egiptean, a criticat aspru filmul, citând "greșelile istorice", cum ar fi pretenția că evreii au construit piramidele și au portretizat pe Moise ca general, nu ca un profet.

"Mai mult," a spus Fathi, "Egiptenii vechi arată ca un grup ce persecută evreii pașnici. Consiliul nostru a refuzat acest lucru din respect pentru sentimentele egiptenilor. 
Nu este o surpriză faptul că numai Hollywoodul ar putea veni cu un concept precum ”evreii pașnici”, care este cu siguranță un tip de ființă umană care nu a fost văzută niciodată în istorie. Spune-le palestinienilor despre evreii pașnici.”

Spune Ezzat, care rămâne scrupulos imparțial când vine vorba despre politica contemporană, Egiptul nu este pur și simplu locul unde a avut loc această poveste.

La acea vreme, Israelul nu era acolo.

Evreii mint. De câte exemple aveți nevoie ? 


Șase milioane de morți într-un Holocaust care nu s-a întâmplat niciodată ? 

Oamenii din toată lumea care plătesc reparații pentru crime pe care nu le-au comis și aruncați în închisoare, când cer demersuri pentru aceste infracțiuni. 

O companie evreiască care produce alimente otrăvitoare și un guvern evreu care îi forțează pe oameni să o mănânce. 

Evreii ucigând mii de țărani neînarmați și numind-o autoapărare, declanșând războaie în întreaga lume prin manipularea ascunsă a guvernelor pe care le-a cumpărat.

Binyamin Netanyahu, a spus într-un discurs că poporul evreu a construit Ierusalimul acum 3000 de ani. O altă minciună a evreilor.

Ezzat spune că nu.

"Evreii nu construiau Ierusalimul acum 3000 de ani, adică 1000 î.Hr. . . 

Ierusalimul nu numai că nu era construit de "poporul evreu", probabil atunci inexistent, în 1000 î.H., dar probabil că Ierusalimul nu era nici măcar locuit la acel punct din istorie. Ierusalimul pare să fi fost abandonat între 1000 î.H. și 900 î.H., datele tradiționale ale regatului unit al lui David și Solomon.

Deci, Ierusalimul nu era "cetatea lui David", pentru că nu era nicio cetate acolo, când se spune că el a trăit acolo. În arheologia acestei perioade nu s-au găsit semne de palate magnifice sau state mari, iar tabletele asiriene, care au înregistrat chiar evenimente minore în tot Orientul Mijlociu, cum ar fi acțiunile reginelor arabe, nu știu nimic despre nici un mare regat a lui David și a lui Solomon în Palestina geografică.

Palestina nu era patria pentru împărăția lui Israel și povestirile patriarhilor ei timpurii. Începutul iudaismului și poveștile lui Avraam, Isaac, Iosif și Moise s-au întâmplat în Arabia și Yemen, scrie Ezzat. 

Eroarea flagrantă a arheologiei biblice din țara Palestinei se datorează, în primul rând, unei premise complet eronate și unei biserici (Septaguint) viclean manipulate (de aceleași rătăciri malefice care manipulează astăzi știrile și materialele noastre educaționale).

Înregistrările scrise ale Egiptului datează din 1870 î.Hr. Nici urmă de israeliți.

Sclavia era o tradiție comună în Arabia dar nu în Egipt. Sclavia nu a venit în Egipt "până în secolele VII-IV î.Hr., cu influența invaziei persane /grecești".

Această tradiție a sclaviei se află în Yemen, unde străinilor nu li se permite să obțină un loc de muncă fără sponsorizarea unui localnic numit cafeel care controlează toate aspectele vieții lor.

În teoria sa de descoperire "Biblia a venit din Arabia", Dr. Kamal Salibi a descoperit mai mult de o sută de nume în Arabia și Yemenul de Nord, care se potriveau uimitor cu cele menționate în Tora, scrie Ezzat.

"Exodul a avut loc într-un mod mult mai umil și pe o scară mult mai îngustă într-un mic sat obscur din vechea Arabie de Sud", scrie Ezzat.

"Dacă Egiptul nu-i cunoștea pe niciunul din faraoni, atunci este de la sine înțeles că nici Egiptul nu a cunoscut nici pe Moise. Și dacă Moise nu a pus niciodată piciorul în Egipt, atunci harta rutieră a lui Exod în Țara Promisă trebuie să fie redesenată. "



O concepție a armoniei lumii



Minciunile au început cu mult timp în urmă. Potrivit Vechiului Testament, scris de evrei, Egiptul antic este țara idolatriei, a tiraniei și a sclaviei.

"Maat este conceptul egiptean al armoniei lumii bazat pe justiție, echilibru și adevăr. Maat sau doamna adevărului, personificată de vechii egipteni în forma unei doamne care poartă pene de adevăr pe capul ei și ținând echilibrul de justiție, este codul eticii prin care ar trebui să urmeze toți egiptenii, inclusiv monarhii" , Scrie Ezzat.

Profesorul Breasted, într-o frumoasă introducere la 
”Dawn of Conscience”, scrie într-un link din carte:
"Egiptenii aveau un standard de moralitate mult superior celui din Decalog (Zece Porunci), cu o mie de ani înainte de a fi scris Decalogul".






Famous Egyptologist Professor James Henry Breasted 

in his office at the Oriental Institute, 1929



Prof. Breasted este unul dintre cei mai respectați istorici vreodată. Iar insistența lui Ezzat, că o mare parte din materialul din Vechiul Testament este fabricată, distorsionată și plagiat, este adevărată.

"Moștenirea noastră morală derivă dintr-un trecut uman mai vast, mai în vârstă decât evreii. Omul s-a ridicat la o înaltă viziune morală de două mii de ani înainte de nașterea națiunii evreiești ", scrie Ezzat.



surse: https://www.darkmoon.me; https://lupuldacicblogg.wordpress.com

4.13.2018

TRĂIASCĂ PRIMĂVARA !




”Podul Lui Dumnezeu” din România - peisaje de poveste






Peisaje de poveste din România

România ascunde multe locuri de o frumuseţe ireală, care par desprise din poveşti şi sunt puţin cunoscute. Turistii straini aleg să vină în România pentru că peisajele îi încântă de fiecare dată, iar oamenii sunt foarte primitori şi calzi.

”Podul Lui Dumnezeu”




Îl găsim în comuna mehedinţeană Ponoare şi este unul dintre cele trei poduri naturale existente în lume şi al doilea ca mărime din Europa. Astfel de poduri naturale mai există în SUA şi în Franţa, dar cel din România este singurul circulat, fiind format din calcare, ca urmare a surpării tavanului unei peşteri.

”Podul lui Dumnezeu” sau ”Podul Natural”, cum i se mai spune, se află în centrul localităţii mehedinţene Ponoare, fiind o uriaşă arcadă de piatră peste care trece şoseaua Baia de Aramă – Drobeta Turnu Severin, traversând Valea Pragului. El s-a format prin prăbuşirea peretelui superior al peşterii şi se impune în peisaj prin masivitate: 30 de metri lungime, 13 metri înălţime, 22 de metri lăţime şi 9 metri deschidere.


”Grădina Zmeilor”




Grădina Zmeilor este o arie protejată de interes naţional ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervaţie naturală de tip geologic şi peisagistic), situată în judeţul Sălaj, pe teritoriul administrativ al comunei Bălan.






”Lacul cu vârtej”




”Lacul Vida” sau ”Lacul cu vârtej” (judeţul Bihor) Denumit şi “Minunea ascunsă a Bihorului”, se deosebeşte prin culoarea aproape ireală a apei, dar şi prin faptul că în mijlocul său este amenajat un deversor, care creează impresia unui imens vârtej spectaculos. 
Lacul Vida este un lac de acumulare, construit în 1967, pentru minele care extrăgeau bauxită, pe cursurile râurilor Vida şi Topliţa, în comuna bihoreană Dobreşti.







sursa: https://stiriactuale.ro.

Actrița CARMEN STĂNESCU ne-a părăsit !






Actrița Carmen Stănescu a murit la vârsta de 92 de ani.

Scriitorul, memorialistul și publicistul Dan Ciachir a povestit, pentru DCNews, cum a cunoscut-o pe îndrăgita actriță de teatru și film Carmen Stănescu, dar și pe soțul acesteia.



”Carmen Stănescu era o persoană credincioasă, apropiată de biserică. Eu am cunoscut-o la Mănăstirea Căldărușani, al cărei stareț a cununat-o cu actorul Damian Crâșmaru, pe când era stareț la mănăstirea Sinaia. 





Venea des la mănăstiri împreună cu soțul ei. A fost și cununată de starețul Lavrentie, actual stareț la Căldărușani. Pe vremea când i-a cununat, el era foarte tânăr stareț la Sinaia, acum este la Căldărușani. 
Eu i-am cunoscut la Căldărușani pe Carmen Stănescu și pe Damian Crâșmaru, amândoi doi mari actori actori, ea îndeosebi, a jucat toate rolurile feminine principale din piesele lui Caragiale, în afară de Năspasta, deci o mare actriță și o femeie de-o frumusețe rară. 

În 1989, în postul Paștelui, m-am întors împreună cu viitorul mitropolit Bartolomeu Anania în mașina lor de la ei, ne-au adus în București și Anania, care era și dramaturg, era foarte încântat pentru că a petrecut câteva ore cu doi oameni importanți”, a spus publicistul Dan Ciachir pentru DCNews.


sursa: https://www.dcnews.ro