Poveste cu tâlc - Să ne păstrăm curată fereastra sufletului ...

Am citit zilele acestea o poveste despre o familie care a primit de la o rudă in varstă o casă intr-un cartier foarte linistit. 

Inainte de a se muta mama, tatal si fiica lor mergeau cateva ore in fiecare zi pentru a scoate din casa lucrurile vechi, pentru a face curatenie si a pregati cât mai bine locuinta.
In prima dimineata cand au ajuns in casă fiica a observat, privind pe fereastra, o doamna in vârsta care isi intindea hainele, abia spalate, in balcon.

- Mama, priveste ce haine murdare intinde vecina noastra in balcon ! Pana si eu stiu sa spal mai bine decat ea ! Poate ar trebui sa merg s-o invăt cum se face ! Sau poate sa-i spun ce săpun să foloseasca…

Mama a privit la doamna in varsta care isi intindea rufele, a privit apoi la fiica ei si n-a spus nici un cuvant.

Si asa, la fiecare doua sau trei zile fiica repeta observatiile, in timp ce vecina isi întindea rufele la soare.

Dupa vreo lună, fiica a ramas surprinsa vazand ca vecina sa intindea pe sârma cearceafuri mult mai curate, asa ca i-a spus mamei sale:

- Priveste, a invatat să spele rufele, cu toate ca n-am avut timp sa trec pe la ea sa-i spun cum se face !

Mama s-a uitat zâmbind la ea si i-a raspuns:

- Nu, astazi am reusit să vin ceva mai devreme decat tine si am spălat geamurile casei noastre !

Si in viată se intâmplă de multe ori la fel… Totul depinde de cât de curată este fereastra sufletului nostru, cea prin care observăm faptele celorlalti.

Inainte de a critica, potrivit ar fi sa ne uitam la noi insine si sa ne curațăm sufletul pentru a putea vedea clar ceea ce se intamplă in jurul nostru. Atunci am reusi in sfarsit să vedem si curatenia sufletească a celorlalti, chiar daca ei nu sunt niciodata perfecti…

Fie ca “afara” este ploaie, vant sau soare… eu ma straduiesc in fiecare zi, atât cât imi stă in puteri, sa-mi pastrez curată fereastra sufletului. Si fara indoiala… azi te vad mult mai bine decat ieri !

O zi fericita, in care sa intre cat mai multa lumina prin fereastra ta !


Autor, Corina Marin
sursa: www.damaideparte.ro

Poveste cu tâlc - Cât timp suntem pe pământ trebuie să facem ce avem de făcut...

Un ţăran îşi lucra pământul, pe o căldură dogoritoare.

Un tânăr trecu pe lângă el şi îl întrebă:

“Câţi ani ai ?”

“77″, i-a răspuns țăranul.

“Mulţi înainte. E o vârstă venerabilă. Dar de ce mai lucrezi încă pământul ?” îl întrebă mirat tânărul.

“Păi, pentru că sunt aici !”

“Şi cum de lucrezi pe o căldură așa mare ca aceasta ?”

“Pentru că soarele e acolo !”

Într-adevăr, cât suntem pe pământ trebuie să facem ce avem de făcut, şi cele “de musai” cum spun ardelenii, şi cele de plăcere. 

Şi dacă tot suntem aici, pe pământ, haideți să punem suflet în ceea ce facem şi să renunţăm să ne mai văietăm atunci când lucrurile nu sunt aşa cum am prefera noi să fie.


sursa: http://povestiri-cu-talc.blogspot.com

Eroi Reali, ”ascunși” în Mitologia Folclorului Românesc

Chiar dacă ”unii” s-au chinuit, de-a lungul secolelor, să ”șteargă” istoria adevărată a poporului român, nu au reușit. 

Dacii, românii au reușit totuși să păstreze, să ”ascundă” și să transmită generațiilor care au urmat, adevărul istoric.

Se știe de toată lumea că românii au fost și sunt o nație inteligentă, inventivă. 
Cei mai mari inventatori ai lumii - Henri Coandă, Petrache Poenaru, Traian Vuia, Nicolae Paulescu, Ana Aslan și mulți alții, au fost de naționalitate română. Gândiți-vă numai la faptul că toată tehnologia modernă de astăzi se bazează pe invenții făcute de acești români și de mulți alți români care voit au fost trecuți în anonimat de către ”cei dușmănoși”, pentru ca românii de ieri și de astăzi să nu ridice fruntea.

Dar, unde puteau strămoșii noștrii să ”ascundă” adevărul istoric ?

Oameni buni, adevărul istoric este chiar sub ochii noștri, este ”ascuns” în cel mai sigur loc, la care ”unii” nu s-au gândit - ”la vedere” cum spune românul, în Mitologia Folclorului Românesc.

Românii au avut din toate timpurile o multitudine de obiceiuri, basme și poeme referitoare la dragoste, credință, regi, prințese, vrăjitoare, zmei, căpcăuni etc. 

Cel mai mare colecționar de basme din folclor a fost nuvelistul și povestitorul Ion Creangă, care, printr-un limbaj foarte pitoresc, a dat viață unor povești acum clasice, ca Harap Alb sau Fata babei și Fata moșului. 

Alt editor prolific de basme preluate din folclor a fost Petre Ispirescu, care, în secolul XIX a publicat un număr impresionant de volume conținând un număr mare de nuvele și basme din mitologie. Ele sunt centrate în jurul unor personaje populare asemeni lui Făt-Frumos, prințesa Ileana Cosânzeana, monștrii Zmeii sau Căpcăunii, Dragonul Balaur sau creaturi fantastice precum Zâna Bună sau malefica Muma Pădurii.

După minuțioase cercetări ale unor oameni cu inimi curate de români, s-a descoperit că mulți eroi din Mitologia Folclorului Românesc au existat cu adevărat. La baza acestor descoperiri stau izvoarele scrise sau ”cioplite” în piatră, aur, argint.

Iată un exemplu, din sutele de exemple decriptate deja :

Prințesa Ileana Cosânzeana, oricât de uimitor ar suna, 

a existat ca persoană reală. 

Născută aproape de oraşul de astăzi Cernavodă în Helenopolis lângă Metropola grecească antică Agropara (Cernavodă). 

Făcea parte din triburile numite la daci Preoți Șamani-Luptători și la greci Ziner, după numele Spiritelor Naturii pe care le slujeau -Zâne și Zâneri.  

Tatăl ei a fost Regele Tribal Cozsson (Cossonos), cel care în timpul regelui Cezar Augustus a bătut prima monedă dacică numită COSON. 

Numele ei dacic, mai precis spus getic fiindcă era o getă, a fost Alleinna Cossono-Zenya. 

Bunica ei apare pe un monument în Athena luptând contra Regelui Darius în campania sa din Tracia şi Dacia Dunăreană. 

Alleinna s-a elenizat luîndu-și numele de Helena Cossen Zenya. 

Cossen Zenya a atacat Roma, în timpul regelui Duras  şi a condus trupele dace, celtice şi sarmatice. 

A devenit un fel de Athena-Bendis - Zeița războinică a barbarilor -în luptele duse contra merdarienilor (romanilor).

Helena Cossen Zenya a fost zeificată ca semi-zeu mai ales la celţi cu numele de Alleynna Cossana. Legenda există şi astăzi în Țara galilor şi în Irlanda. 

A apărat Athena contra unei campanii militare romane de pedepsire a grecilor fiindcă au devenit solidari cu barbarii. 

În ”Martyrion” Athena,  îi apare numele pe monument ca Regina Barbarilor -  Helenna Cosseno'Zenya de unde derivă pronunția Cosânzeana.

Helenna Cosseno'Zenya a anunţat, toată lumea barbară, că între barbari s-a născut un Rege al regilor care va învinge Roma (Merdarul) şi va face din neamul omenesc naţiunea Lui. 

Timp de o lună,  în timpul asediului Romei, Cezar auzea pe Helenna Cosseno'Zenya - Regina Geţilor şi a tuturor barbarilor anunţănd naşterea la Betleem a lui Iisus. ”Un Mântuitor undeva în lumea barbară”.

Ca urmare, romanii au numit-o Ilenae Vestalia - Elena vestala -  Femeia-Oracol. 

Helenna Cosseno'Zenya, apare cioplită, alături de Victoria şi Fortuna, chiar pe Forumul Roman şi astăzi.

După apariția oficială a Creștinismului, Biserica a canonizat-o pe Helenna Cosseno'Zenya ca sfântă - Sf. Vestitoare Elena Barbara. 

Se amintește că Helenna era o fiică de prinț din Sciția Moesia Superioară şi a proorocit domnilor şi domniilor lumii să renunțe pașnic la domnia lumii şi să o închine Regelui Regilor, Mântuitorul neamului omenesc, care nu se uita la fața omului, nu ținea seamă de sânge şi rasă şi dădea libertate la toţi, în a cărui împărăție nu au loc stăpânii și în care nu există sclavi, umilind astfel pe Cezar Augustus în a cărui domnie s-a născut Iisus. 

În Levantul ”Barbarilor Educați”, căci Iudeii, Fenicienii, Grecii şi Egiptenii erau considerați barbari dar educați şi egali cu Roma în credință şi știință, se spune că Helenna Cosseno'Zenya a apucat să vadă la faţă pe Apostolii DOMNULUI, Marcu şi Andrei.

Cosseno'Zenya a fost socotită Întâi Vestitoare de Hristos cu Apostolii şi a fost Protectoarea Moesiei şi a Sciţiei, până la slavizare şi la apariția regatelor Bulgare şi Sârbe în Tracia Sub Dunăreană. 

Se pare că Biserica Slavă nu a agreat-o pe Helenna Cosseno'Zenya în panteonul sfinţilor. A prohibit-o în anumite perioade deoarece amintea de un neam străvechi, mai vechi decât slavii şi de o Biserică autohtonă mai veche decât cea slavă. 

Populaţia românească însă a ”ascuns-o”  pe ”DOAMNA LOR” în basme şi legende, acolo unde Biserica nu avea curajul să o prigonească. 

Cosseno'Zenya a rămas în acest tărâm al legendelor folclorice. 

Românii au adoptat-o, din nou, în perioada Evului Mediu.

La fel ca în zilele noastre, mulţi nu mai ştiau precis cine anume era Helenna Cosseno'Zenya, dar ştiau că este din "pământul lor", "o fiică a neamului de os domnesc" şi trebuie transmisă povestea ei urmaşilor, prin viu grai.

În zilele noastre, din fericire, adevărata identitate a Helennei este redescoperită și scoasă la lumină pentru ca toți românii să afle și să transmită mai departe povestea adevărată a ”Doamnei Noastre”, frumoasa și viteaza prințesă Ileana Cosânzeana. 

Deși în Canonul Ortodox există pomenirea Sf.Elena Varvara Bine-vestitoare a lui Hristos, diferitele Biserici, toate creștine, dar toate ostile între ele, au trecut peste sufletul românilor. 

Din fericire, pentru românii de ieri și de astăzi,  Istoria nescrisă a ţării a rămas ”ascunsă”, refugiată în LEGENDELE FOLCLORULUI  ROMÂNESC,  acolo unde copiii chicotesc de bucurie să afle întâmplări despre domni, regi și regine, zmei și voinici... 

Din Athena, unde a murit, osemintele Elenei Cosseno'Zenya,  strănepoata Reginei Morgana (Mergana Bargan) a Tribului Corvis şi a Regatelor Daco-Scitice, Morgan şi Zenares, din Martyrion - Athena şi din Legende - Zâna blondă cu părul auriu, Ileana Cosânzeana, veghează peste neamul ei care trăiește astăzi în România. 

surse: D. Roman; http://supereroiromani3d.blogspot.com

Atenție la apă, zahăr, ulei și alte alimente de bază consumate frecvent !

Masuri exceptionale luate, pentru ca tragedii de genul ”COLECTIV”, să nu se repete !

Iata ca recenta noastra dezvaluire a existentei unui raport contrainformativ cu privire la riscul producerii unui ”nou COLECTIV” la inceputul acestei toamne (2018) nu doar ca a ”deschis ochii” unei bune parti a clasei politice si opiniei publice deopotriva, dar scoate la iveala noi amanunte care reliefeaza ingrijorarea anumitor structuri fata de posibilitatea transpunerii in practica a acestui ”plan nebun”. 

Astfel, dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, divizia abilitata din cadrul Serviciului Roman de Informatii a sporit masurile de prevenire a unei posibile ”virusari” a apei plate potabile vandute in marile retele nationale de retail. 

In plus, cum ”pandemia majora” de care structurile contrainformative romanesti se tem ca ar putea aparea in toamna, a fost identificata ca fiind cea de rujeola, sunt voci de la varful sistemului care sustin ca accelerarea trecerii Institutului National de Cercetare – Dezvoltare pentru Microbologie si Imunologie ”Cantacuzino” in subordinea Ministerului Apararii Nationale si eforturile logistice depuse pentru reluarea productiei de vaccinuri are in vedere tocmai prevenirea acestei vulnerabilitati majore la adresa securitatii nationale !
Concomitent cu sporirea acestor masuri cu totul exceptionale se are in vedere si declansarea unei campanii de informare a opiniei publice, cu menajamentele de rigoare, desigur, pentru ca ”marea emotie” a populatiei sa nu mai poata fi chiar atat de usor de inflamat, ca in urma cu doi ani si jumatate. 

Dar, desigur, tot acest plan de contracarare a producerii unui ”nou COLECTIV” se bazeaza in continuare pe ofiterii pe deplin conspirati care indeplinesc astfel una dintre cele mai dificile misiuni din cariera lor militara. Mai ales ca structurile contrainformative au tras un nou semnal de alarma, semnaland prezenta pe teritoriul nostru a unor ”echipe mixte” formate din agenti acoperiti a doua importante servicii secrete straine.

Apa, zaharul, uleiul…

Exista o divizie cu totul speciala in cadrul Serviciului Roman de Informatii a carei principala misiune o reprezinta stricta monitorizare a comercializarii principalelor produse de baza, incepand cu apa plata si continuand cu zaharul sau uleiul… Si chiar daca la prima vedere existenta unei astfel de structuri strict specializate ar putea parea o simpla ”dambla” a unui sistem cuprins de paranoia, iata ca lucrurile nu stau chiar asa, astfel de diviziuni existand in cadrul tuturor marilor servicii de informatii din lume,. 

Pentru că, in ziua de azi, ”razboiul hibrid” este mai prezent decat oricand, iar cea mai lesnicioasa cale de a actiona este transmiterea artificiala a unor virusi si infestarea unei bune parti a populatiei unei intregi regiuni sau chiar tari. 

Si cum marea majoritate a romanilor consuma, ca sa luam doar un caz, apa potabila comercializata prin marile lanturi de magazine este absolut normal ca atat producatorii, cat si cei care ambaleaza sau comercializeaza apa sa aiba girul obligatoriu al SRI-ului ! 

Pentru ca, altfel, o clipa de neatentie sau, si mai grav, o operatiune bine pusa la punct ar putea face ca tragedia de la ”COLECTIV” sa para un simplu foc de paie…

Toti ochii pe rujeola !

Dupa cum insistam zilele trecute, vulnerabilitatea principala a fost identificata ca venind din sistemul sanitar, unde ”este asteptata” declansarea unei ”pandemii majore” in lunile septembrie – octombrie (2018). Iar cum principala suspiciune planeaza asupra unei pandemii de ”rujeola”, se pare ca s-au luat masuri suplimentare in acest sens, ceea ce ar explica si hotararea ferma a ministrului Mihai Fifor de trecere de urgenta a Institului ”Cantacuzino” la Ministerul Apararii Nationale, dar si alocarii unor resurse logistice fara precedent pentru redeschiderea ”fabricii de vaccinuri”, tocmai pentru a exista mijloace nationale specifice de prevenire si tinere sub control a unei posibile infestari artificiale in masa ! 

Si acestea sunt doar cateva din masurile exceptionale luate de o parte din autoritatile de la Bucuresti pentru ca sa nu avem un septembrie ”incendiar” si pentru ca ”talibanii” statului paralel, puternic sustinuti in special de o anume cancelarie occidentala, sa nu fie folositi si la repetarea unui scenariu atat de tragic pentru romani, precum incendiul de la ”COLECTIV”. Care, la peste doi ani si jumatate de la producerea sa, ramane inca un ”mister” pentru armata de procurori si anchetatori care ori n-au vrut, ori n-au putut sa afle nici cum a pornit focul, dar nici cine sunt adevaratii vinovati…

Autor: Catalin Tache


sursa: http://www.national.ro/news

”Picătura din Ocean” - Poveste cu tâlc, pentru minte și suflet

A fost odata ca niciodata un copil care l-a intrebat pe tatal sau:

-Care este lucrul care ma separa de adevar ?

Tatal i-a raspuns:

-Nu esti singurul care este separat de adevar, mai sunt si altii. Iti voi spune cateva povesti care iti vor parea simple. Trebuie sa te gandesti la ele pana cand le vei intelege si vor capata pentru tine proportii uriase… si chiar mai departe, pana vor deveni din nou simple.

Prima poveste:

A fost odata ca niciodata o picatură intr-un Ocean. Ea spunea ca Oceanul nu există. Tot astfel se intamplă cu multi oameni. Traiesc in interiorul creatiei divine si spun că nu există divinitate.

A doua poveste:

-Vreau sa fiu libera ! spuse picatura de apa din mijlocul Oceanului, si oceanul in compasiunea sa a ridicat-o la suprafata.
-Vreau sa fiu libera ! spuse din nou picatura de apa si soarele auzindu-i glasul o aseza intr-un nor.
-Vreau sa fiu libera ! spuse picatura inca o data si norul o eliberă, picătura căzând din nou in Ocean.

A treia poveste:

O picatura intelectuala este o picatura intelectuala, dar nu mai apartine Oceanului.

A patra poveste:

-Nici o picatura nu are nici o valoare, spuse picatura din mijlocul Oceanului.

A cincea poveste:

-Exista un lucru de care mi-am dat seama: fara indoiala, eu sunt mai importanta decat Oceanul !

A sasea poveste:

-Nu voi putea niciodata sa ajung la Ocean ! spuse picatura din Ocean.

A saptea poveste:

-Oh, ce-mi pasa mie de Ocean ! spuse picatura din Ocean.

A opta poveste:

Era odata o picatura care-si regreta soarta: la urma urmei, ea era in mijlocul Oceanului si nu stia nimic despre Ocean…

A noua poveste:

O picatura din Ocean chema toate celelalte picaturi sa i se alature pentru a se răscula impotriva Oceanului.

A zecea poveste:

-Prin puterea cu care am fost investita, spuse picatura din Ocean, toate cele care nu ganditi ca mine, de astazi sunteti excluse din Ocean.

A unsprezecea poveste:

-Tu te afli in mijlocul iubirii mele, ii spuse Oceanul picaturii de apa. Dar picatura nu auzi Oceanul, pentru ca era plină de iubire pentru altă picatură.

A douăsprezecea poveste:

-Daca as putea cuprinde, gandi o picatură, fiecare picatura cu dragostea mea… atunci as deveni Oceanul !

Cum gandi aceasta, picatura incepu să reverse dragostea sa asupra tuturor picaturilor, pe rand. Dar era o picatura care ii facuse un mare rau si desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa-si reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu sa devina Oceanul.

Copilul il intreba pe tatal sau:

-A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul ?

Si tatal său ii spuse ultima sa poveste:

Era odata o picatura care cauta pacea Oceanului, care cauta profunzimea Oceanului. Dorinta ii era mare si puterea de iertare ii era mare… si deodata Oceanul ii spuse:

-Tu si cu mine, noi suntem una !

Si Oceanul isi deschise larg bratele si imbratisă picatura, si tot ce apartinea Oceanului deveni si al picaturii. Ea se patrunse de pacea Oceanului, se intinse pe toata suprafata Oceanului si prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.

- Află astfel, copile, ca Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc si că-i primeste in măretia sa pe toti cei ce o doresc cu adevarat.

-Dar ce se va intampla daca o astfel de picatura devine murdara ?

Tatal râse din toata inima si spuse:

-O picatura nu poate deveni atat de murdara incat Oceanul să nu o poată curața…


Sursa: http://povestiri-cu-talc.blogspot.com

Adevăruri ascunse - ” FERMELE DE OAMENI ”

Unii oameni, când sunt speriați de moarte, de vătămare, de detenție, devin controlabili, deci foarte ”valoroși”, într-un fel cum nici o altă resursă nu poate fi.
Cele mai mari resurse pentru orice om, nu sunt cele naturale, uneltele, animalele sau pământul, ci alte ființe umane - ”fermele umane, agricultura umană”.
Poți speria un animal pe moment,  pentru că animalele se tem de durere, dar nu poți speria un animal cu pierderea libertăților, cu tortură sau detenție, pentru că animalele nu înțeleg aceste amenințări. Nu poți amenința o vacă cu tortura sau o oaie cu moartea.
Nu poți îndrepta sabia sau pistolul asupra unui pom, strigând la el să producă mai multe fructe, sau arzând cu torța câmpul, cerându-i să producă mai mult grâu sau porumb. 
Nu poți amenința găina pentru a face mai multe ouă, dar poți amenința un om să-ți dea bucata lui de pâine și ouăle de la găinile sau laptele de la vacile lui.

Această ”agricultură umană”, a fost cea mai profitabilă și distructivă ocupație, în istoria omenirii. Și acum, în zilele noastre, ea atinge apogeul.

Societatea umană nu poate fi înțeleasă rațional, până nu este văzută așa cum este cu adevărat.

Există o serie de ferme, unde ”fermieri umani” dețin ”resurse umane”.

Unii oameni sunt derutați pentru că guvernele oferă asistență medicală, apă, educație și drumuri. și prin urmare își imaginează că este o binefacere. Nimic nu poate fi mai departe de realitate.

Fermierii oferă asistență medicală, irigare și dresaj tuturor animalelor lor.

Unii oameni sunt derutați pentru că avem anumite libertăți, imaginându-și că guvernele noastre le protejează libertățile.

În Țara ta, ”Ferma ta”, ”Fermierul tău” îți permite anumite privilegii, nu pentru că-i pasă de libertățile tale, ci pentru că vrea să-și mărească ”profitul”.

Începi să vezi în ce ”Cușcă” te-ai născut ?

În istoria omenirii au fost câteva forme majore de ”ferme umane” .

De exemplu, în Egiptul antic, a fost silă directă și brutală. 

Trupurile umane erau controlate, dar producția creativă a minții umane a rămas dincolo de bici, sabie și lanțuri. 

Sclavii erau foarte neproductivi, erau necesare resurse enorme pentru a-i controla. Cu timpul acest model de ”fermă umană” a dispărut.

Altă formă de ”fermă umană”, a fost modelul roman, unde sclavilor li se permiteau anumite libertăți, inteligență și creativitate, crescându-le productivitatea. 

Această formă a crescut bogăția Romei, și prin urmare veniturile guvernului roman. Datorită acestui lucru Roma a devenit un imperiu, însă distrugând libertățile economice ce-i alimentau puterea s-a prăbușit. 

După prăbușirea Romei, Modelul Feudal de ”fermă umană” a introdus conceptul de proprietate și taxare. 

În loc să fie ”proprietăți” directe, țăranii lucrau pământul, pe care puteau să-l păstreze atâta timp cât plăteau taxele dictatorului local. 

Acest model a eșuat însă, din cauza subdiviziunii continue a pământului și a fost distrus în acțiunea de anexare când pământul a fost consolidat. 

Sute de mii de țărani au fost alungați de pe pământurile strămoșești, pentru că noile tehnici de agricultură au făcut fermele mai mari, mai productive, cu oameni mai puțini. 

Productivitatea crescută a Evului Mediu Târziu, a creat excesul de alimente necesar pentru expansiunea orașelor, dând naștere la Modelul Modern Democratic de ”ferme umane”. 

Pe măsură ce țăranii strămutați s-au adunat în orașe, o rezervă uriașă de capital uman ieftin a devenit disponibilă pentru industrialiști. 

Clasa conducătoare, de ”fermieri umani”, a realizat imediat că pot face mai mulți bani lăsându-și ”turma” să-și aleagă singură ocupațiile.

În Modelul Democratic, deținerea directă a sclavilor, a fost înlocuită de ”mafie”. 

Mafia rareori deține afacerile direct, ci mai degrabă trimite ”bătăuși”, o dată pe lună, pentru a fura de la ”proprietarii” afacerilor. 

Acum ți se permite să-ți alegi singur ocupația, ceea ce-ți crește productivitatea, și ca urmare și taxele pe care le poți plăti, stăpânilor tăi.

Puținele tale ”libertăți” sunt păstrate pentru că sunt profitabile stăpânilor tăi. 

Marea provocare a Modelului Democratic este creșterea bunăstării și a libertăților care amenință ”fermierii”.
Clasa conducătoare profită inițial de o piață relativ liberă, în capital și muncă. Dar pe măsură ce ”turmele” lor se obișnuiesc cu libertăți și bunăstare crescândă, încep să se întrebe de ce mai au nevoie de conducători. 

Nimeni nu a spus că ”fermele umane” sunt o treabă ușoară. 

Păstrarea ”turmei” sub controlul clasei conducătoare, este un proces în trei faze:

- Prima fază este ”îndoctrinarea tinerilor” prin ”educație guvernamentală”.

Pe măsură ce bunăstarea țărilor (”fermelor”) democratice a crescut ”școlile guvernamentale” erau impuse pretutindeni, pentru a controla gândurile și sufletele ”turmei”.

- A doua fază este instigarea cetățenilor între ei prin crearea ”animalelor” dependente. 

Este foarte dificil să conduci oamenii direct prin forță, și unde se realizează este foarte neproductiv, după cum se vede în Coreea de Nord. 

Ființele umane nu se ”reproduc” bine, sau produc eficient în captivitate directă. 

Dar dacă ființele umane cred că sunt libere, atunci vor produce mult mai mult pentru ”fermierii” lor. 

Cea mai bună modalitate de a menține această iluzie este de a oferi salarii. 

Acele ”vaci” care devin dependente de ierarhia existentă vor ataca orice altă ”vacă” care semnalează violența, ipocrizia și imoralitatea ”posesiunii” umane. Dacă poți determina ”vacile” să se atace între ele, oricând cineva atrage atenția asupra situației lor, atunci nu trebuie să te mai obosești așa mult cu controlul lor direct. 

Acele ”vaci” care devin dependente de generozitatea ”fermierului”, se vor opune violent oricărei îndoieli a justificării ”posesiunii umane”. 

Clasele intelectuale și artistice, întotdeauna și pentru totdeauna dependente de ”fermieri”, vor spune, oricui cere libertate, următoarele : ”Îți vei răni ”vacile” tovarășe !” 

Astfel ”turma” este ținută ”în rând”, mutând responsabilitatea morală a sistemului violent, distrugător, către cei care cer libertate adevărată. 

Faza a treia este să inventezi amenințări externe continue, astfel încât ”turma” speriată să se agațe de protecția ”fermierului”.

Acest sistem de ”ferme de oameni” se apropie, acum, de sfârșit.

Tragediile îngrozitoare ale Sistemului Economic-Modern-Occidental s-au întâmplat nu în ciuda ci din cauza libertăților economice din trecut. 

Creșterile masive ale bogățiilor occidentului, în secolul 19, au rezultat din libertăți economice. Tocmai acest spor a alimentat mărimea și puterea Statului.

Când ”turma” devine mai productivă exponențial avem o creștere corespunzătoare de ”fermieri” și cei care depind de ei. 

Creșterea Statului este întotdeauna proporțională cu libertățile economice precedente. 

Libertățile economice creează bogății și acestea atrag mai mulți hoți și paraziți politici a căror lăcomie apoi distruge libertățile economice.

În alte cuvinte, Libertatea metastazează cancerul Statului. 

Guvernul care începe cel mai mic, va ajunge întotdeauna cel mai mare. 

Din acest motiv, deocamdată, nu există o alternativă viabilă și durabilă la o societate cu adevărat liberă și pașnică, o societate fără conducători politici, fără ”posesiune” umană, fără violența taxelor și a statismului.

Să fii cu adevărat liber este foarte ușor și foarte greu.

Dansăm în jurul violenței nesfârșite a Sistemului nostru muribund pentru că ne temem de atacurile tovarășelor noastre ”vaci” sau ”oi” sau ”boi” ...

Putem desființa ”ferma” prin voință și unire !

Alții, deja au făcut-o  !

SE APROPIE TIMPUL, TREZEȘTE-TE, FII LIBER  !