ÎNCĂ O MARE MINCIUNĂ DESPRE ISTORIA POPORULUI ROMÂN, A FOST DESCOPERITĂ !

În imaginea de mai sus se află o plăcuță din plumb, descoperită la Sinaia, România și Inelul de la Ezerovo din Bulgaria. Cercetările amănunțite din ultimii ani, au descoperit că acestea sunt inscripționate cu litere din alfabetul daco-geto-tracilor, ci nu cu litere grecești așa cum s-a spus inițial de unii cercetători care, voit sau din neștiință, le-au interpretat.

ÎNCĂ O MARE MINCIUNĂ DESPRE ISTORIA POPORULUI ROMÂN, A FOST DESCOPERITĂ !

A fost reconstruită limba vorbită de omul de acum 8.000 de ani. 80 % sunt cuvinte dacice, romanesti.

O echipă de specialiști de la universitățile Cambridge și Oxford au elaborat un program prin care spun că au reușit să reconstituie o parte din limba vorbită de omul european de acum 8.000 de ani.

Multe dintre aceste cuvinte sună cât se poate de românește. Si nu putine, peste 78 % dintre ele sunt romanesti sau cu rădăcini romanesti.

Potrivit falsului istoric girat de cele mai înalte instituții de cultură din România, românii sunt un popor făcut la plezneală, odată cu cucerirea romană.

În spiritul acestor neadevăruri confecționate special pentru a menține confuzia istorică, Dicționarul Explicativ al Limbii Române pretinde că limba română nu mai are cuvinte de la geto-daci și că cele mai vechi cuvinte pe care le folosim sunt cele latine, aduse de cuceritorii romani, asezonate în timp cu împrumuturi de la toți migratorii.

Mai mult decât atât, românilor li s-a interzis, prin DEX, chiar și să creeze vreun cuvânt propriu în ultimii 2.000 de ani, pretinzându-se că absolut totul a fost luat de la popoarele din jur, iar atunci când nu s-a găsit vreo asemănare în limba altora, s-a spus că sigur acele cuvinte au o etimologie necunoscută, numai autohtone să nu fie.

Și uite așa, generații întregi de istorici și lingviști au fost spălați pe creier încă din facultate și convinși că suntem un popor cu o cultură și o tradiție minore care, așa cum încearcă să ne convigă Lucian Boia (un istoric român iubit și citat de Ungaria), nu am fost în stare de mai nimic în decursul secolelor, nu am creat nimic și nu am contat cu adevărat în economia popoarelor europene.

Deși o serie de alți cercetători au demolat cu argumente științifice prostiile din DEX, dovedind că foarte multe cuvinte care apar în DEX ca fiind luate de la romani sau migratori sunt, de fapt, cuvinte vechi, autohtone, venite pe linia indo-europeană, pe linia traco-geto-dacică (vezi Mihai Vinereanu sau Iiulia Brânză Mihăileanu), oficial aceste cercetări nu există ! Practic, în mod ticălos și absurd, limbii române i s-a interzis să aibă rădăcini indo-europene, pentru a nu dinamita teoria falsă a romanizării dacilor !

Și nu este de mirare că Academia Română refuză orice discuție despre falsurile din DEX. Vorba aia, aceeași instituție are în arhivă o carte scrisă de lingviștii maghiari în anul 1982 (pe care o ignoră cu un tupeu incredibil) în care, cu girul Academiei din Budapesta, se spune că nu mai puțin de 23.000 de cuvinte din limba maghiară sunt împrumuturi din limba română.

Așa cum cred vă dați seama, exact aceleași cuvinte apar în DEX ca fiind împrumuturi pe care noi le-am fi făcut din maghiară sau din alte limbi.

În fine, în contextul acestei lupte istorice și lingvistice, cercetătorii de la Cambridge și Oxford dau peste cap multe teze oficiale ale lingvisticii, punând în evidență că multe cuvinte pe care diversele popoare ale Europei le folosesc astăzi vin dintr-o limbă veche, cea a omului preistoric din care s-au dezvoltat în timp nu mai puțin de 440 de limbi.

Cu alte cuvinte, multe dintre vorbele noastre sunt autohtone, născute dintr-o limbă primară a Europei, și nicidecum împrumuturi. De altfel, cuvintele cât se poate de românești pe care le descoperim în această reconstituire a specialiștilor britanici spun multe despre adevărata lor origine.

Să nu uităm că spațiul României de astăzi se găsește în ceea ce mulți cercetători străini numesc Vatra Vechii Europe. Prin urmare, este logic ca în limba română să găsim multe cuvinte cu origini străvechi. Acest lucru îl spune și lingvista spaniolă Carme Huertas în cartea NU VENIM DIN LATINĂ, publicată și în limba română la Editura Geto-Dacii.

Fără îndoială, nu ne așteptăm însă ca Institul de Lingvistică al Academiai Române să ia în serios un astfel de studiu. Nume ca și Cambridge sau Oxford nu îi impresionează.

Doar ROMÂNII POT SĂ O FACĂ, INFORMÂNDU-SE DIN SURSE CORECTE ȘI DÂNDU-LE PESTE BOT, ACESTOR PUPĂTORI DE KURURI EVREIEȘTI SOROSISTE, ORI DE CÂTE ORI AU OCAZIA !

ÎN CONTINUARE, VĂ DAU CÂTEVA EXEMPLE DE CUVINTE DE ORIGINE DACĂ, ROSTITE ȘI ASTĂZI DE CĂTRE ROMÂNI :

Doina, mămăliga, sâmbure, căciulă, abeş, Abrud, abur, acăţa, adămană, ademeni, adia, aghiuţă, aidoma, ală, alac, aldea, ameţi, amurg, anina, aprig, argea, Argeş, arunca, azugă. baci, baier, baligă, baltă, bară, Barbă-cot, barză, bască, batal, băga, băiat, bălan, balaur, beregată, boare, bordei, bortă, brad, brânduşă, brânză, brâu, brusture, bucur, buiestru, bunget, burghiu, burlan, burtă, burtucă, burtuş, butuc, butură, buză, caier, caţă, căpuşă, căpută, cătun, cioară, cioban, cioc, ciocârlie, ciomag, cârlan, cârlig, codru, copac, copil, creţ, cruţa, cujbă, culbec, curma, curpăn, cursă, custură, darari, daş, dărâma, deh, deretica, descăţa, descurca, dezbăra, desghina, dezgauc, don, dop, droaie, dulău, fărâmă. gard, gata, gălbează, genune, ghes, ghiară, ghimpe, ghiob, ghionoaie, ghiont, ghiuj, gîde, gîdel, gordin, gorun, grapă, gresie, groapă, grui, grumaz, grunz, gudura, guşă, hojma, iazmă, iele, încurca, înghina, îngurzi, înseila, întrema, jilţ, leagăn, lepăda, lespede, leşina, mal, maldac, mazăre, măceş, mădări, măgură, mălai, mărcat, mătură, melc, Mehadia, mieru, mire, mistreţ, mişca, mânz, morman, mosoc, moş, moţ, mugure, munună, murg, muşat, năpârcă, năsărâmbă, niţel, noian, ortoman, păstaie, păstra, pânză, pârâu, prunc, pururea, raţă, ravac, răbda, reazem, ridica, râmfă, rânză, spânz, stăpân, stărnut, sterp, stejar, steregie, stână, străghiată, strepede, strugure, strungă, sugruma, suguşa, şale, şiră, şopârlă, şoric, şut, scăpăra, scrum, scula, scurma, sâmbure, sâmvea, sarbăd, Sarmisegetuza, tare, traistă, tulei, ţap, ţarc, ţarină, ţăruş, ţundră, ţurcă, uita (a se), undrea, urca, urcior, urdă, urdina, urdoare, vatră, vătăma, vătui, viezure, viscol, zară, zăr, zburda, zestre, zgardă, zgîria, zgârma, zimbru zârnă...

DESCHIDE-LE, DOAMNE, MINTEA ROMÂNILOR ȘI FĂ-I SĂ VADĂ ADEVĂRUL  !

DOAMNE AJUTĂ !

surse: http://stiripeturte.blogspot.ro; http://adevarul.ro