NEVOI ȘI DORINȚE - POVESTE CU TÂLC

NEVOI ŞI DORINŢE

Dorinţele sunt numeroase, nevoile sunt câteva. 

Nevoile pot fi împlinite, dorinţele niciodată. 

O dorinţă e o nevoie care s-a smintit. E imposibil s-o împlineşti. 

Cu cât încerci mai mult s-o împlineşti cu atât ea îţi cere mai mult şi mai mult.
Există o poveste care spune că atunci când Alexandru Cel Mare a murit şi a ajuns în rai, el purta pe umeri toată greutatea lui – întregul regat, aurul, diamantele - desigur, nu în realitate, ci ca idee. Faptul că era Alexandru îl împovăra prea mult.
Cel care păzea poarta Raiului a început să râdă şi l-a întrebat: 

“De ce cari cu tine o asemenea povară ?” 

Alexandru i-a zis: “Care povară ?” 

Şi atunci păzitorul porţii i-a dat o balanţă şi a pus un ochi într-unul din talgerele balanţei. I-a spus lui Alexandru să pună toată greutatea lui, toată măreţia lui, comorile, regatul pe celălalt talger. 

Dar acel ochi atârna în continuare mai greu decât tot regatul lui Alexandru.
Păzitorul porţii i-a zis: “Acesta este un ochi omenesc. El reprezintă dorinţa omenească. Ea nu poate fi împlinită, oricât de mare ar fi regatul şi oricât de mari ar fi eforturile tale.” 

Păzitorul porţii a aruncat puţin praf în ochi. Ochiul a clipit imediat şi şi-a pierdut toată greutatea.
În ”ochiul dorinţei” trebuie aruncat puţin praf al înţelepciunii. Dorinţa dispare şi rămân numai nevoile, iar acestea nu cântăresc greu. Nevoile sunt foarte puţine şi sunt frumoase. 

Dorinţele sunt urâte şi fac nişte monştri din oameni. Ele creează oameni smintiţi. 

Odată ce înveţi cum să alegi lucrul care îţi aduce mai multă pace, o cameră mică va fi suficientă; o cantitate mai mică de mâncare e suficientă; câteva haine sunt suficiente; o persoană iubită e suficientă.

SE PARE CĂ VIAȚA NU ESTE ATÂT DE COMPLICATĂ PE CÂT O FACEM NOI, OAMENII (n.m.)


Poveste cu tâlc, autor Osho