”Amurg De Toamnă”
Din vârf de munţi amurgul suflă
cu buze roşii
în spuza unor nori
şi-ațâță
jăraticul ascuns
sub vălul lor subţire de cenuşă.
O rază
ce vine goană din apus
şi-adună aripile şi se lasă tremurând
pe-o frunză:
dar prea e grea povara -
şi frunza cade.
O, sufletul !
Să mi-l ascund mai bine-n piept
şi mai adânc,
să nu-l ajungă nici o rază de lumină:
s-ar prăbuşi.
E toamnă.
autor, Lucian Blaga
Bucuria și tristețea cailor - scurtă poveste în versuri
O noapte cabalină
Mini-fabulă
La mii de ani-lumină-i un astru ca un Rai
Având păşuni imense, sub cer mângâietor,
Pe care-aleargă-n voie mari herghelii de cai,
C-un zeu al lor şi fără vreun OM prigonitor !
Micro-morală
Un cal zdrobit de trudă, în grajdul friguros,
Înfometat, scheletic, cu-o rană rea pe piept,
Cu ochii către stele, trăieşte-un vis frumos...
Căci visul, printre oameni, e singurul său drept !
poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu