Iuliana și Radu s-au cunoscut și s-au iubit de pe vremea când erau elevi la liceu.
De când era copil, Iuliana dorea să devină dansatoare. Visa să facă parte dint-o trupă de balet renumită și să danseze pe toate scenele lumii. Vroia să fie cea mai bună, perfectă, încât publicul să o aprecieze și s-o iubească. Prin dans ea își putea exprima emoțiile, gândurile. Din păcate, visul Iulianei nu s-a împlnit.
La începutul vieții lor împreună, Iuliana și Radu au fost implicați într-un accident. Un accident care le-a schimbat în mod inevitabil viața.
O singură secundă de neatenție la volanul mașinii, a provocat, pe unul dintre cele mai aglomerate bulevarde din oraș, un accident grav.
Din cauza accidentului, Iuliana nu a mai putut dansa. Era norocoasă totuși că putea să meargă.
Radu și-a dat seama că în viață există câteva lucruri foarte importante de care trebuia să țină seama. Viața nu este doar o continuă distracție, așa cum o vedea el atunci, prin ochii unui tânăr.
Atunci, după accident, Radu s-a schimbat irevocabil, vedea viața cu alți ochi. Nimic nu mai era la fel ca înainte de accident. Devenise peste noapte foarte matur la minte. A terminat cu bine facultatea, apoi și-a găsit un loc de muncă.
Oare de ce unii oameni se maturizează doar atunci când sunt loviți de soartă !?
Visele din copilarie ale Iulianei și ale lui Radu au devenit umbrele care i-au însoțit pentru tot restul vieții lor. Singura lor alinare a fost și este iubirea pe care o au unul față de celălalt.
Acum, la bătrânețe, când ei stau unul în brațele celuilalt și își amintesc acel accident îngrozitor care le-au frânt atâtea vise, oftează cu melancolie: ”Of, Doamne, bine că am rămas în viață și ne iubim la fel de mult acum, ca și atunci”.
adaptare: D.Roman
