Am citit zilele acestea o poveste despre o familie care a primit de la o rudă in varstă o casă intr-un cartier foarte linistit.
Inainte de a se muta mama, tatal si fiica lor mergeau cateva ore in fiecare zi pentru a scoate din casa lucrurile vechi, pentru a face curatenie si a pregati cât mai bine locuinta.
In prima dimineata cand au ajuns in casă fiica a observat, privind pe fereastra, o doamna in vârsta care isi intindea hainele, abia spalate, in balcon.
- Mama, priveste ce haine murdare intinde vecina noastra in balcon ! Pana si eu stiu sa spal mai bine decat ea ! Poate ar trebui sa merg s-o invăt cum se face ! Sau poate sa-i spun ce săpun să foloseasca…
Mama a privit la doamna in varsta care isi intindea rufele, a privit apoi la fiica ei si n-a spus nici un cuvant.
Si asa, la fiecare doua sau trei zile fiica repeta observatiile, in timp ce vecina isi întindea rufele la soare.
Dupa vreo lună, fiica a ramas surprinsa vazand ca vecina sa intindea pe sârma cearceafuri mult mai curate, asa ca i-a spus mamei sale:
- Priveste, a invatat să spele rufele, cu toate ca n-am avut timp sa trec pe la ea sa-i spun cum se face !
Mama s-a uitat zâmbind la ea si i-a raspuns:
- Nu, astazi am reusit să vin ceva mai devreme decat tine si am spălat geamurile casei noastre !
Si in viată se intâmplă de multe ori la fel… Totul depinde de cât de curată este fereastra sufletului nostru, cea prin care observăm faptele celorlalti.
Inainte de a critica, potrivit ar fi sa ne uitam la noi insine si sa ne curațăm sufletul pentru a putea vedea clar ceea ce se intamplă in jurul nostru. Atunci am reusi in sfarsit să vedem si curatenia sufletească a celorlalti, chiar daca ei nu sunt niciodata perfecti…
Fie ca “afara” este ploaie, vant sau soare… eu ma straduiesc in fiecare zi, atât cât imi stă in puteri, sa-mi pastrez curată fereastra sufletului. Si fara indoiala… azi te vad mult mai bine decat ieri !
O zi fericita, in care sa intre cat mai multa lumina prin fereastra ta !
Autor, Corina Marin
sursa: www.damaideparte.ro
In prima dimineata cand au ajuns in casă fiica a observat, privind pe fereastra, o doamna in vârsta care isi intindea hainele, abia spalate, in balcon.
- Mama, priveste ce haine murdare intinde vecina noastra in balcon ! Pana si eu stiu sa spal mai bine decat ea ! Poate ar trebui sa merg s-o invăt cum se face ! Sau poate sa-i spun ce săpun să foloseasca…
Mama a privit la doamna in varsta care isi intindea rufele, a privit apoi la fiica ei si n-a spus nici un cuvant.
Si asa, la fiecare doua sau trei zile fiica repeta observatiile, in timp ce vecina isi întindea rufele la soare.
Dupa vreo lună, fiica a ramas surprinsa vazand ca vecina sa intindea pe sârma cearceafuri mult mai curate, asa ca i-a spus mamei sale:
- Priveste, a invatat să spele rufele, cu toate ca n-am avut timp sa trec pe la ea sa-i spun cum se face !
Mama s-a uitat zâmbind la ea si i-a raspuns:
- Nu, astazi am reusit să vin ceva mai devreme decat tine si am spălat geamurile casei noastre !
Si in viată se intâmplă de multe ori la fel… Totul depinde de cât de curată este fereastra sufletului nostru, cea prin care observăm faptele celorlalti.
Inainte de a critica, potrivit ar fi sa ne uitam la noi insine si sa ne curațăm sufletul pentru a putea vedea clar ceea ce se intamplă in jurul nostru. Atunci am reusi in sfarsit să vedem si curatenia sufletească a celorlalti, chiar daca ei nu sunt niciodata perfecti…
Fie ca “afara” este ploaie, vant sau soare… eu ma straduiesc in fiecare zi, atât cât imi stă in puteri, sa-mi pastrez curată fereastra sufletului. Si fara indoiala… azi te vad mult mai bine decat ieri !
O zi fericita, in care sa intre cat mai multa lumina prin fereastra ta !
Autor, Corina Marin
sursa: www.damaideparte.ro
